66. A fost sau nu lelica Maria “trâmbiţă”??
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Din motive strict personale, care ţin de dorinţa lor de a obţine un plasament privilegiat în panoplia “proorocilor” de duzină de pe plaiurile Dâmboviţei, liderii pucioşi de astăzi fac eforturi disperate să minimalizeze rolul şi poziţia lelicăi Maria ( sora Virginiei Tudorache-Stoica), pe care nu o consideră “proorociţă”, ci doar “o punte de trecere de la o generaţie de creştini la alta”. Ei pretind că lelica Maria nu a fost “trâmbiţă” ca şi Verginica, deoarece “prin ea nu a vorbit Domnul”, ci doar Verginica a vorbit prin ea, aducându-i (indirect) mesaje de la Domnul. Cu alte cuvinte, tot Verginica era “trâmbiţa lui Dumnezeu”, iar Maria (sora ei) a fost doar un canal de comunicaţie între Verginica şi “poporul Domnului”. În acest sens, liderii pucioşi operează în ediţia din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” zeci de schimbări menite să ascundă ceea ce ediţia din 1995 ilustra limpede: că şi prin lelica Maria a vorbit “Domnul”, la fel ca şi prin Verginica. Liderii pucioşi vor cu orice preţ să acrediteze ideea că Domnul nu a vorbit niciodată prin lelica Maria, ci numai Verginica a vorbit. De asemenea, în ediţia 2006 “poporul Domnului” devine “poporul Verginicăi”, iar Verginica devine “mamă” în ceruri pentru “poporul ei” (poziţie la care nici măcar Maica Domnului nu a îndrăznit să aspire, de-a lungul vremii). De unde până acum Verginica era doar un “vas” inert prin care “Domnul” îşi exercita voinţa sa, ( după spusele adepţilor, “Verginica nu ştia niciodată ce vorbise Domnul prin ea”) de acum Verginica devine dintr-o dată un personaj celest de sine stătător, care are propriul ei “popor”, popor care îi este ascultător şi supus, şi pe care doar ea îl pregăteşte pentru întâlnirea cu “Domnul”. Un alt motiv serios pentru care liderii pucioşi caută s-o pună în umbră pe “lelica” este acela că, odată acceptată ca “trâmbiţă”, lelica ar fi devenit “trâmbiţa a şaptea din Apocalipsă”, cu care s-ar fi încheiat veacurile şi toate socotelile. Or, acest lucru este inacceptabil, nu numai pentru că lelica a murit de câţiva ani buni, fără ca nimic spectaculos să se întâmple; ci mai ales deoarece teoria liderilor pucioşi este că “a şaptea trâmbiţă apocaliptică este Însuşi Domnul”, venit în Duh la Pucioasa unde vorbeşte cu ei, cu liderii pucioşi, care au devenit “porţi de coborâre a Domnului pe pământ”.
.
.
1. Ediţia 1995: “… S-au înrăit de tot duşmanii poporului Meu şi vor să Mi-l înghită. Toţi lucrează, ca să nu mai poată poporul creştin nici rugăciunea s-o facă.” (5 februarie 1982)
1. Ediţia 2006: “… S-au înrăit de tot duşmanii poporului meu şi vor să mi-l înghită. Toţi lucrează, ca să nu mai poată poporul creştin nici rugăciunea s-o facă.” (23 ianuarie/ 5 februarie 1982)
Majusculele, aşa cum au fost ele folosite în ediţia originală, cea din anul 1995, arată limpede intenţia iniţială a editorului de a arăta că mesajul venea direct de la “Domnul” prin lelica Maria. Prin suprimarea lor şi înlocuirea cu litere mici, ediţia 2006 încearcă să promoveze un fals calificat: acela că nu “Domnul” vorbea, ci Verginica (mai precis, duhul ei, deoarece ea era moartă încă din anul 1980). Este vorba de un spiritism camuflat, căci vorbirea cu duhurile celor adormiţi este, din punct de vedere religios, un delict. Pentru a da credibilitate acestei legături speciale între lelica Maria şi spiritul Verginicăi, ediţia din 2006 conţine mai multe mesaje noi, adăugate şi inserate prin textul original, în care Verginica i se adresează lelicăi foarte deschis şi direct. Admiţând însă că versiunea 2006 este corectă, automat versiunea 1995 devine un fals: ani de zile, creştinii au fost în mod deliberat înşelaţi, cum că “Domnul” ar fi vorbit şi prin lelica Maria. Nu este acceptabilă nici versiunea unor simple greşeli de ortografie în textul original, deoarece această situaţie în care se practică punctual “cosmetizări” ( şi nicidecum “corecţii”) nu este deloc singulară, ci se întâlneşte de mai multe ori, la date diferite (după cum vom vedea în continuare), ceea ce denotă o concepţie neechivocă, interesată dar frauduloasă, asupra acestei probleme.
Nu lipsit de importanţă este faptul că, prin modificările operate, “poporul Domnului” devine “poporul Verginicăi”. Sfinţii Apostoli se fereau de aşa ceva, adică de a-şi aduna în jurul lor “popor”. Ei nu voiau sub nici un motiv ca să se separe creştinii unii de alţii, legându-se de păstorii lor şi devenind “ai lui Pavel” sau ai lui Apollo” ( v. I Cor. 1:12, 3:4-6,22), ci se luptau pentru unitate, ca toţi să fie una şi să rămână “ai lui Hristos”.
.
2. Ediţia 1995: “…Acest acoperământ al Meu unde v-am lăsat Eu, este şi va fi ca un obiect sfânt în care şi-a făcut Domnul lucrarea. (20 mai 1982)
2. Ediţia 2006: “…Acest acoperământ al meu unde v-am lăsat eu, este şi va fi ca un obiect sfânt în care şi-a făcut Domnul lucrarea. (7/20 mai 1982)
.
3. Ediţia 1995: “…O, poporul Meu scump şi oile Mele scumpe, pentru voi Mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa Mea în lucrare. Fiţi ai Mei, fiţi gata[…] ” (25 iunie 1982)
3. Ediţia 2006: “…O, poporul meu scump, oile mele scumpe! Pentru voi mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa în lucrare. Fiţi ai mei, fiţi gata[…] ” (12/25 iunie 1982)
.
“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi strigă “oile”:
4. Ediţia 1995: “ …Poporul Meu iubit, oile Mele din toate colţurile, care aţi avut parte de lucrarea Domnului de altă dată, vă strigă Domnul şi vă cheamă să vă treziţi, să vă adunaţi şi să vă îndemnaţi, că uite Domnul v-a luat corpul cu lucrarea de altă dată, că era plin de dureri şi suferinţe, dar v-a trimis duhul cu lucrarea înapoi… ” (10 iulie 1982)
Liderii pucioşi separă cu dibăcie cele două fraze, aşa încât strigarea “Domnului” să nu se mai răsfrângă şi asupra primei fraze, care poate fi astfel atribuită, după cosmetizările de rigoare, Verginicăi:
4. Ediţia 2006: “ …Poporul meu iubit, oile mele din toate colţurile care aţi avut parte de lucrarea Domnului de altădată! Vă strigă Domnul şi vă cheamă să vă treziţi, să vă adunaţi şi să vă îndemnaţi, că uite, Domnul v-a luat trupul cu lucrarea de altădată, că era plin de dureri şi suferinţe, dar v-a trimis duhul cu lucrarea înapoi. ” (27 iunie/10 iulie 1982)
.
5. Ediţia 1995: “ …O, poporul Meu, oile Mele scumpe, turma Mea deschideţi-vă inima şi ochişorii şi staţi de vorbă cu Verginica cea de odinioară care a trecut prin moarte la viaţă veşnică şi fericită…” (7 august 1982)
5. Ediţia 2006: “ …O, poporul meu, oile mele scumpe, turma mea deschideţi-vă inima şi ochişorii şi staţi de vorbă cu Verginica cea de odinioară, care a trecut prin moarte la viaţă veşnică şi fericită…” (25 iulie/7 august 1982)
.
6. Ediţia 1995: “ …Moldova este iubită de Dumnezeu şi am mânuşiţă de popor care Mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile Mele. ” (22 noiembrie 1982)
6. Ediţia 2006: “ …Moldova este iubită de Dumnezeu şi am mânuşiţă de popor care mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile mele. ” (16/29 noiembrie 1982)
Cuvintele Moldovo, Moldovo, au valoare de simbol. Se pun bazele cultului personalităţii unui nou lider, pripăşit de prin Moldova pe plaiurile dâmboviţene: Mihaela Tărcuţă. Lupta pentru putere fiind deschisă, vechea gardă de prooroci (Verginica, apoi Maria) îşi proclamă deschis preferinţele şi susţinerea doar pentru anumiţi epigoni.
.
7. Ediţia 1995: “ …O, poporul Meu, oile Mele de departe, am făcut răni care Mă dor neîncetat, de milă şi de dor, că nu mai pot veni cu hrana de pregătire după voi ca să vă gătesc de patria cerească. ” (18 februarie 1983)
Cine venea cu hrană duhovnicească la “poporul Domnului”? “Domnul” venea, sau Verginica? Căci despre Verginica se spunea că era doar un “vas” şubred, în mâna olarului său. Liderii pucioşi fac şi aici schimbările de litere necesare, ca să rezulte că “nu Domnul, ci Verginica venea cu hrană duhovnicească la poporul său”. Dar atunci, unde a dispărut “poporul Domnului”? S-a metamorfozat el peste noapte în “poporul Verginicăi”?
7. Ediţia 2006: “ …O, poporul meu, oile mele de departe, am făcut răni care mă dor neîncetat, de milă şi de dor, că nu mai pot veni cu hrana de pregătire după voi ca să vă gătesc de patria cerească. ” (5/18 februarie 1983)
.
8. Ediţia 1995: “ …O Doamne Sfinte, ceresc Părinte susţine cu-a ta mână coroana română! Aşa cântă Măicuţa Mea. Eu, Domnul voiesc această rugăciune să fie cântată de tot poporul Meu şi-n culcare şi-n sculare… ” (8 martie 1983)
8. Ediţia 2006: “ …”O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu-a ta mână coroana română!”.
Aşa cântă Măicuţa Domnului. Domnul voieşte ca această rugăciune să fie cântată de tot poporul şi în culcare şi în sculare. ” (23 februarie/8 martie 1983)
Dacă mai era vreun dubiu până acum că la repetatele “corectări” ale unor majuscule ar putea fi vorba doar de banale greşeli de ortografie (care se repetă însă într-un mod suspect şi supărător de insistent), iată că acum se spuberă orice iluzie. Modificările din acest mănunchi de fraze sunt clar intenţionate, frauduloase şi grosolane. Ele au deci un scop. Iar singurul scop plauzibil este cel prezumat mai înainte: intenţia insistentă de a o scoate pe lelica Maria de pe lista “trâmbiţelor” prin care “a vorbit Domnul” la Noul Ierusalim de la Pucioasa.
.
9. Ediţia 1995: “ …O, poporul Meu, poporul Domnului, păstorii Domnului, strângeţi oile de prin toate văile, de prin toate colţurile şi noaptea pe furiş daţi-le câte un pic de hrană vie şi dulce. O, Moldovo, Moldovo, mare Mi-a fost speranţa în tine… ” (8 aprilie 1983)
9. Ediţia 2006: “ …O, poporul meu, poporul Domnului, păstorii Domnului! Strângeţi oile de prin toate văile, de prin toate colţurile şi noaptea pe furiş daţi-le câte un pic de hrană vie şi dulce. O, Moldovo, Moldovo, mare Mi-a fost speranţa în tine! ” (26 martie/8 aprilie 1983)
Liderii pucioşi au “corectat” sintagma “poporul Meu” în “poporul meu” (adică, nu al “Domnului”, ci al al Verginicăi), dar au omis să corecteze şi sintagma explicativă care urmează imediat: “poporul Domnului”, sintagmă care a rămas neschimbată şi deci demascatoare. A ieşit un nonsens: “poporul meu, poporul Domnului”; căci dacă e “al Verginicăi”, nu mai e “al Domnului”, şi invers. Cât despre păstori, ei au rămas tot “ai Domnului”, căci nici n-ar fi putut fi “ai Verginicăi”( în acest caz n-ar mai fi fost “păstori de oi”, ci nişte simpli aghiotanţi).
Consemnăm totodată aici, din nou, o susţinere deschisă pentru Mihaela Tărcuţă, această moldoveancă ambiţioasă angajată în lupta pentru putere cu “poporul cel vechi”, care se încăpăţâna s-o dezavueze, “popor” care pe atunci încă mai era condus (în derivă) de către păstorii nea’Mişu şi nea’Cristea.
.
10. Ediţia 1995: “ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (3 mai 1983)
10. Ediţia 2006: “ …Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: “Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite”. ” (20 aprilie/3 mai 1983)
.
Iată proba mistificării! Iată lucrarea mincinoasă, iată basmele de la Noul Ierusalim de la Pucioasa! Îndrăzneala liderilor pucioşi în a falsifica nu mai are nici o limită. Scopul scuză mijloacele, acesta este dictonul după care se călăuzesc acum aceşti farsori machiavelici. Cu orice preţ, ei caută ca prin scamatorii ieftine să mascheze faptul că scrierea originală pretindea clar că “Domnul a vorbit” şi prin lelica Maria absolut la fel ca şi prin Verginica.
Dacă Verginica era duh, ce nevoie mai avea de cruce materială ca să se păzească de rele? Ce nevoie mai avea ea şi de carneţel? Informaţiile din acest carneţel sunt un duplicat al celor înscrise în cartea vieţii? Oare nu este Domnul Atotştiitor şi drept Judecător?
Modificările sunt semnificative. “Porunca” devine “ceva care te va bucura”. Păstorul Cel mare nu mai “vine”, ci “va veni”. Lucrarea de trâmbiţare la popor nu se mai face “prin surioara” Verginicăi, ci “prin mîna surorii” Verginicăi. Este limpede că adaosul “tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie” este special strecurat în frază, ca să arate că “gura Verginicăi” îi vorbeşte lelicăi Maria, şi nu “gura Domnului”. Lelica devine aşadar un simplu scrib. Scopul marginalizării lelicăi Maria este atins!
Odată scamatoria pusă la punct, liderii pucioşi puteau să renunţe la corvoada cosmetizării majusculelor din restul textelor. De acum lucrurile erau clare: Lelica n-a fost niciodată trâmbiţă. Doar Verginica a fost trâmbiţă. La început, în anii 1982-1984, Verginica a vorbit de la ea, pregătind-o pe lelica de înfricoşătoarea sarcină care-i stătea în faţă. Apoi treptat, pe nesimţite, din 1984 încolo, Însuşi “Domnul” a reînceput să vorbească prin trâmbiţa Verginica, iar Verginica mai departe îi trâmbiţa lelicăi în ureche glasul Domnului, iar mâna lelicăi scria pe hârtie cuvintele “Domnului”, după metoda scrierii automate pe care o aplică cu mult succes şi mulţi alţi “prooroci” (Vassula Ryden, spre exemplu).
Din inerţie, liderii pucioşi au mai “corectat” vreo câteva majuscule. Apoi începând cu mesajul din 5 noiembrie 1984 şi până la sfârşit (18 iulie 1994) s-au oprit definitiv de a le mai corecta, căci numai era nevoie. Releele de legătură (“Domnul” – Veginica – lelica – poporul creştin de la Pucioasa) erau de acum bine lămurite şi interconectate, iar cârcotaşilor care eventual ar mai fi căutat nod în papură, li s-a închis definitiv gura.
11. Ediţia 1995: “ …O, sufleţelele Mele, de-ar trăi corpul suta de ani şi peste o sută, dar sufletul când iese din corpul omului numai treizeci de ani are[…] ” (3 mai 1983)
11. Ediţia 2006: “ …O, sufleţelele mele, de-ar trăi trupul suta de ani şi peste o sută, dar sufletul când iese din trupul omului numai treizeci de ani are[…] ” (20 aprilie/3 mai 1983)
12. Ediţia 1995: “ […] că Eu socotesc că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum până-n mormânt. Acum când cer Eu…” (4 iulie 1983)
12. Ediţia 2006: “ […] că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.” (21 iunie/4 iulie 1983)
13. Ediţia 1995: “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc Eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc Eu. Israele, fii încrezător în acest Eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest Eu…” (5 februarie 1984)
13. Ediţia 2006: “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc eu. Israele, fii încrezător în acest eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest eu…” (23 ianuarie/5 februarie 1984)
14. Ediţia 1995: “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hainuţa, nu se poate strecura la Mine.” (4 noiembrie 1984)
14. Ediţia 2006: “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hăinuţa, nu se poate strecura la Domnul.” (22 octombrie/4 noiembrie 1984)
Suntem în faţa unui alt fals calificat. Nu Verginica a oprit căsătoria, ci “Domnul”, căci aşa rezultă din nenumărate alte “proorocii” făcute publice în cartea editată în 1995. De aceea, încercarea de a se sugera (prin schimbarea făcută în text), că nu “Domnul” vorbeşte prin lelica, ci Verginica, nu are (încă o dată) nici o credibilitate.
15. Ediţia 1995: “…Scumpii Mei, vă iau cu barca şi vă trec apa spre malul cel scump şi dacă sunteţi bine pregătiţi, barca nu se leagănă, merge lin, lin…” (17 decembrie 1984)
15. Ediţia 2006: “…Scumpii mei, vă iau cu barca şi vă trec apa spre malul cel scump, şi dacă sunteţi bine pregătiţi, barca nu se leagănă; merge lin, lin.” (4/17 decembrie 1984)
16. Ediţia 1995: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii Mei, că staţi de vorbă cu unul din Sfânta Treime…” (17 decembrie 1984)
16. Ediţia 2006: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii mei, când staţi de vorbă cu Unul din Sfânta Treime.” (4/17 decembrie 1984)
Din nou o intervenţie puternic frauduloasă. Pentru a scoate din actualitatea imediată această frază ( caz în care cel care rosteşte fraza ar trebui să fie una dintre persoanele Sfintei Treimi) liderii pucioşi schimbă vocabula că, prin înlocuire directă cu vocabula când. În acest fel, fraza devine o recomandare făcută la modul general de către o persoană exterioară Sfintei Treimi ( pe care liderii pucioşi o sugerează a fi aceeaşi fantomatică Verginica, aflată, după spusele lor, în stare spirituală).
.
Prima frază, respectiv primul mesaj mesaj care n-a mai suferit corecţiile majusculelor este cel din 5 noiembrie 1984:
Ediţia 1995: “ Şi pentru toată România şi pentru toată suflarea se roagă împreună cu Maica Mea.” ( 5 noiembrie 1984)
Ediţia 2006: “ Şi pentru toată România şi pentru toată suflarea se roagă împreună cu Maica Mea.” (23 octombrie/ 5 noiembrie 1984)
Odată cu această schimbare, au dispărut ca prin farmec şi toate mesajele directe dintre Verginica şi sora ei, lelica. Şedinţele de spiritism au luat sfârşit, fiind înlocuite cu comunicări serioase, venite direct de la Domnul, prin trâmbiţa Sa spirituală, Verginica. De acum lelica Maria era doar un simplu scrib, care consemna mesajele “Domnului”, rostite “din ceruri de Verginica” şi turnate lelicăi în ureche.
Din motive strict personale, care ţin de dorinţa lor de a obţine un plasament privilegiat în panoplia “proorocilor” de duzină de pe plaiurile Dâmboviţei, liderii pucioşi de astăzi fac eforturi disperate să minimalizeze rolul şi poziţia lelicăi Maria ( sora Virginiei Tudorache-Stoica), pe care nu o consideră “proorociţă”, ci doar “o punte de trecere de la o generaţie de creştini la alta”. Ei pretind că lelica Maria nu a fost “trâmbiţă” ca şi Verginica, deoarece “prin ea nu a vorbit Domnul”, ci doar Verginica a vorbit prin ea, aducându-i (indirect) mesaje de la Domnul. Cu alte cuvinte, tot Verginica era “trâmbiţa lui Dumnezeu”, iar Maria (sora ei) a fost doar un canal de comunicaţie între Verginica şi “poporul Domnului”. În acest sens, liderii pucioşi operează în ediţia din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” zeci de schimbări menite să ascundă ceea ce ediţia din 1995 ilustra limpede: că şi prin lelica Maria a vorbit “Domnul”, la fel ca şi prin Verginica. Liderii pucioşi vor cu orice preţ să acrediteze ideea că Domnul nu a vorbit niciodată prin lelica Maria, ci numai Verginica a vorbit. De asemenea, în ediţia 2006 “poporul Domnului” devine “poporul Verginicăi”, iar Verginica devine “mamă” în ceruri pentru “poporul ei” (poziţie la care nici măcar Maica Domnului nu a îndrăznit să aspire, de-a lungul vremii). De unde până acum Verginica era doar un “vas” inert prin care “Domnul” îşi exercita voinţa sa, ( după spusele adepţilor, “Verginica nu ştia niciodată ce vorbise Domnul prin ea”) de acum Verginica devine dintr-o dată un personaj celest de sine stătător, care are propriul ei “popor”, popor care îi este ascultător şi supus, şi pe care doar ea îl pregăteşte pentru întâlnirea cu “Domnul”. Un alt motiv serios pentru care liderii pucioşi caută s-o pună în umbră pe “lelica” este acela că, odată acceptată ca “trâmbiţă”, lelica ar fi devenit “trâmbiţa a şaptea din Apocalipsă”, cu care s-ar fi încheiat veacurile şi toate socotelile. Or, acest lucru este inacceptabil, nu numai pentru că lelica a murit de câţiva ani buni, fără ca nimic spectaculos să se întâmple; ci mai ales deoarece teoria liderilor pucioşi este că “a şaptea trâmbiţă apocaliptică este Însuşi Domnul”, venit în Duh la Pucioasa unde vorbeşte cu ei, cu liderii pucioşi, care au devenit “porţi de coborâre a Domnului pe pământ”.
.
.
1. Ediţia 1995: “… S-au înrăit de tot duşmanii poporului Meu şi vor să Mi-l înghită. Toţi lucrează, ca să nu mai poată poporul creştin nici rugăciunea s-o facă.” (5 februarie 1982)
1. Ediţia 2006: “… S-au înrăit de tot duşmanii poporului meu şi vor să mi-l înghită. Toţi lucrează, ca să nu mai poată poporul creştin nici rugăciunea s-o facă.” (23 ianuarie/ 5 februarie 1982)
Majusculele, aşa cum au fost ele folosite în ediţia originală, cea din anul 1995, arată limpede intenţia iniţială a editorului de a arăta că mesajul venea direct de la “Domnul” prin lelica Maria. Prin suprimarea lor şi înlocuirea cu litere mici, ediţia 2006 încearcă să promoveze un fals calificat: acela că nu “Domnul” vorbea, ci Verginica (mai precis, duhul ei, deoarece ea era moartă încă din anul 1980). Este vorba de un spiritism camuflat, căci vorbirea cu duhurile celor adormiţi este, din punct de vedere religios, un delict. Pentru a da credibilitate acestei legături speciale între lelica Maria şi spiritul Verginicăi, ediţia din 2006 conţine mai multe mesaje noi, adăugate şi inserate prin textul original, în care Verginica i se adresează lelicăi foarte deschis şi direct. Admiţând însă că versiunea 2006 este corectă, automat versiunea 1995 devine un fals: ani de zile, creştinii au fost în mod deliberat înşelaţi, cum că “Domnul” ar fi vorbit şi prin lelica Maria. Nu este acceptabilă nici versiunea unor simple greşeli de ortografie în textul original, deoarece această situaţie în care se practică punctual “cosmetizări” ( şi nicidecum “corecţii”) nu este deloc singulară, ci se întâlneşte de mai multe ori, la date diferite (după cum vom vedea în continuare), ceea ce denotă o concepţie neechivocă, interesată dar frauduloasă, asupra acestei probleme.
Nu lipsit de importanţă este faptul că, prin modificările operate, “poporul Domnului” devine “poporul Verginicăi”. Sfinţii Apostoli se fereau de aşa ceva, adică de a-şi aduna în jurul lor “popor”. Ei nu voiau sub nici un motiv ca să se separe creştinii unii de alţii, legându-se de păstorii lor şi devenind “ai lui Pavel” sau ai lui Apollo” ( v. I Cor. 1:12, 3:4-6,22), ci se luptau pentru unitate, ca toţi să fie una şi să rămână “ai lui Hristos”.
.
2. Ediţia 1995: “…Acest acoperământ al Meu unde v-am lăsat Eu, este şi va fi ca un obiect sfânt în care şi-a făcut Domnul lucrarea. (20 mai 1982)
2. Ediţia 2006: “…Acest acoperământ al meu unde v-am lăsat eu, este şi va fi ca un obiect sfânt în care şi-a făcut Domnul lucrarea. (7/20 mai 1982)
.
3. Ediţia 1995: “…O, poporul Meu scump şi oile Mele scumpe, pentru voi Mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa Mea în lucrare. Fiţi ai Mei, fiţi gata[…] ” (25 iunie 1982)
3. Ediţia 2006: “…O, poporul meu scump, oile mele scumpe! Pentru voi mă lupt şi pentru voi am pus trâmbiţa în lucrare. Fiţi ai mei, fiţi gata[…] ” (12/25 iunie 1982)
.
“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi strigă “oile”:
4. Ediţia 1995: “ …Poporul Meu iubit, oile Mele din toate colţurile, care aţi avut parte de lucrarea Domnului de altă dată, vă strigă Domnul şi vă cheamă să vă treziţi, să vă adunaţi şi să vă îndemnaţi, că uite Domnul v-a luat corpul cu lucrarea de altă dată, că era plin de dureri şi suferinţe, dar v-a trimis duhul cu lucrarea înapoi… ” (10 iulie 1982)
Liderii pucioşi separă cu dibăcie cele două fraze, aşa încât strigarea “Domnului” să nu se mai răsfrângă şi asupra primei fraze, care poate fi astfel atribuită, după cosmetizările de rigoare, Verginicăi:
4. Ediţia 2006: “ …Poporul meu iubit, oile mele din toate colţurile care aţi avut parte de lucrarea Domnului de altădată! Vă strigă Domnul şi vă cheamă să vă treziţi, să vă adunaţi şi să vă îndemnaţi, că uite, Domnul v-a luat trupul cu lucrarea de altădată, că era plin de dureri şi suferinţe, dar v-a trimis duhul cu lucrarea înapoi. ” (27 iunie/10 iulie 1982)
.
5. Ediţia 1995: “ …O, poporul Meu, oile Mele scumpe, turma Mea deschideţi-vă inima şi ochişorii şi staţi de vorbă cu Verginica cea de odinioară care a trecut prin moarte la viaţă veşnică şi fericită…” (7 august 1982)
5. Ediţia 2006: “ …O, poporul meu, oile mele scumpe, turma mea deschideţi-vă inima şi ochişorii şi staţi de vorbă cu Verginica cea de odinioară, care a trecut prin moarte la viaţă veşnică şi fericită…” (25 iulie/7 august 1982)
.
6. Ediţia 1995: “ …Moldova este iubită de Dumnezeu şi am mânuşiţă de popor care Mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile Mele. ” (22 noiembrie 1982)
6. Ediţia 2006: “ …Moldova este iubită de Dumnezeu şi am mânuşiţă de popor care mă iubeşte. O, Moldovo, Moldovo, Moldovo nu mai pot veni la tine, la oile mele. ” (16/29 noiembrie 1982)
Cuvintele Moldovo, Moldovo, au valoare de simbol. Se pun bazele cultului personalităţii unui nou lider, pripăşit de prin Moldova pe plaiurile dâmboviţene: Mihaela Tărcuţă. Lupta pentru putere fiind deschisă, vechea gardă de prooroci (Verginica, apoi Maria) îşi proclamă deschis preferinţele şi susţinerea doar pentru anumiţi epigoni.
.
7. Ediţia 1995: “ …O, poporul Meu, oile Mele de departe, am făcut răni care Mă dor neîncetat, de milă şi de dor, că nu mai pot veni cu hrana de pregătire după voi ca să vă gătesc de patria cerească. ” (18 februarie 1983)
Cine venea cu hrană duhovnicească la “poporul Domnului”? “Domnul” venea, sau Verginica? Căci despre Verginica se spunea că era doar un “vas” şubred, în mâna olarului său. Liderii pucioşi fac şi aici schimbările de litere necesare, ca să rezulte că “nu Domnul, ci Verginica venea cu hrană duhovnicească la poporul său”. Dar atunci, unde a dispărut “poporul Domnului”? S-a metamorfozat el peste noapte în “poporul Verginicăi”?
7. Ediţia 2006: “ …O, poporul meu, oile mele de departe, am făcut răni care mă dor neîncetat, de milă şi de dor, că nu mai pot veni cu hrana de pregătire după voi ca să vă gătesc de patria cerească. ” (5/18 februarie 1983)
.
8. Ediţia 1995: “ …O Doamne Sfinte, ceresc Părinte susţine cu-a ta mână coroana română! Aşa cântă Măicuţa Mea. Eu, Domnul voiesc această rugăciune să fie cântată de tot poporul Meu şi-n culcare şi-n sculare… ” (8 martie 1983)
8. Ediţia 2006: “ …”O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,
Susţine cu-a ta mână coroana română!”.
Aşa cântă Măicuţa Domnului. Domnul voieşte ca această rugăciune să fie cântată de tot poporul şi în culcare şi în sculare. ” (23 februarie/8 martie 1983)
Dacă mai era vreun dubiu până acum că la repetatele “corectări” ale unor majuscule ar putea fi vorba doar de banale greşeli de ortografie (care se repetă însă într-un mod suspect şi supărător de insistent), iată că acum se spuberă orice iluzie. Modificările din acest mănunchi de fraze sunt clar intenţionate, frauduloase şi grosolane. Ele au deci un scop. Iar singurul scop plauzibil este cel prezumat mai înainte: intenţia insistentă de a o scoate pe lelica Maria de pe lista “trâmbiţelor” prin care “a vorbit Domnul” la Noul Ierusalim de la Pucioasa.
.
9. Ediţia 1995: “ …O, poporul Meu, poporul Domnului, păstorii Domnului, strângeţi oile de prin toate văile, de prin toate colţurile şi noaptea pe furiş daţi-le câte un pic de hrană vie şi dulce. O, Moldovo, Moldovo, mare Mi-a fost speranţa în tine… ” (8 aprilie 1983)
9. Ediţia 2006: “ …O, poporul meu, poporul Domnului, păstorii Domnului! Strângeţi oile de prin toate văile, de prin toate colţurile şi noaptea pe furiş daţi-le câte un pic de hrană vie şi dulce. O, Moldovo, Moldovo, mare Mi-a fost speranţa în tine! ” (26 martie/8 aprilie 1983)
Liderii pucioşi au “corectat” sintagma “poporul Meu” în “poporul meu” (adică, nu al “Domnului”, ci al al Verginicăi), dar au omis să corecteze şi sintagma explicativă care urmează imediat: “poporul Domnului”, sintagmă care a rămas neschimbată şi deci demascatoare. A ieşit un nonsens: “poporul meu, poporul Domnului”; căci dacă e “al Verginicăi”, nu mai e “al Domnului”, şi invers. Cât despre păstori, ei au rămas tot “ai Domnului”, căci nici n-ar fi putut fi “ai Verginicăi”( în acest caz n-ar mai fi fost “păstori de oi”, ci nişte simpli aghiotanţi).
Consemnăm totodată aici, din nou, o susţinere deschisă pentru Mihaela Tărcuţă, această moldoveancă ambiţioasă angajată în lupta pentru putere cu “poporul cel vechi”, care se încăpăţâna s-o dezavueze, “popor” care pe atunci încă mai era condus (în derivă) de către păstorii nea’Mişu şi nea’Cristea.
.
10. Ediţia 1995: “ …Iată Verginico, îţi dau poruncă. Uite Verginico, această sfântă cruciuliţă este a ta, îţi va fi armă de biruinţă iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni şi vei suna trâmbiţă de trezire şi de pregătire prin surioara ta. Duhul Sfânt va lucra prin amândouă. Pregătiţi oile, că în curând vine Păstorul cel mare să le ia în primire… ” (3 mai 1983)
10. Ediţia 2006: “ …Domnul îmi dă o sfântă cruce în mână şi un carneţel şi îmi spune: “Iată, Verginico, îţi dau ceva care te va bucura. Această sfântă cruciuliţă este a ta. Îţi va fi armă de biruinţă, ca să nu se apropie nici un vrăjmaş de tine, iar în acest carneţel vei trece toate faptele bune ale tuturor sufleţelelor care Mă iubesc în poporul Meu. Şi vei merge pe pământ, însoţită de îngerul tău păzitor, care va fi nedespărţit de tine, dar nevăzut de nimeni, şi vei suna trâmbiţa de trezire şi de pregătire prin mâna surorii tale; tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie; adică Duhul Sfânt va lucra prin amândouă, şi luaţi legătura cu păstorii, să vă ajute să pregătiţi oile, că în curând va veni Păstorul Cel mare să le ia în primire, să le găsească gata pregătite”. ” (20 aprilie/3 mai 1983)
.
Iată proba mistificării! Iată lucrarea mincinoasă, iată basmele de la Noul Ierusalim de la Pucioasa! Îndrăzneala liderilor pucioşi în a falsifica nu mai are nici o limită. Scopul scuză mijloacele, acesta este dictonul după care se călăuzesc acum aceşti farsori machiavelici. Cu orice preţ, ei caută ca prin scamatorii ieftine să mascheze faptul că scrierea originală pretindea clar că “Domnul a vorbit” şi prin lelica Maria absolut la fel ca şi prin Verginica.
Dacă Verginica era duh, ce nevoie mai avea de cruce materială ca să se păzească de rele? Ce nevoie mai avea ea şi de carneţel? Informaţiile din acest carneţel sunt un duplicat al celor înscrise în cartea vieţii? Oare nu este Domnul Atotştiitor şi drept Judecător?
Modificările sunt semnificative. “Porunca” devine “ceva care te va bucura”. Păstorul Cel mare nu mai “vine”, ci “va veni”. Lucrarea de trâmbiţare la popor nu se mai face “prin surioara” Verginicăi, ci “prin mîna surorii” Verginicăi. Este limpede că adaosul “tu , cu gura ta, şi ea, cu mâna să scrie” este special strecurat în frază, ca să arate că “gura Verginicăi” îi vorbeşte lelicăi Maria, şi nu “gura Domnului”. Lelica devine aşadar un simplu scrib. Scopul marginalizării lelicăi Maria este atins!
Odată scamatoria pusă la punct, liderii pucioşi puteau să renunţe la corvoada cosmetizării majusculelor din restul textelor. De acum lucrurile erau clare: Lelica n-a fost niciodată trâmbiţă. Doar Verginica a fost trâmbiţă. La început, în anii 1982-1984, Verginica a vorbit de la ea, pregătind-o pe lelica de înfricoşătoarea sarcină care-i stătea în faţă. Apoi treptat, pe nesimţite, din 1984 încolo, Însuşi “Domnul” a reînceput să vorbească prin trâmbiţa Verginica, iar Verginica mai departe îi trâmbiţa lelicăi în ureche glasul Domnului, iar mâna lelicăi scria pe hârtie cuvintele “Domnului”, după metoda scrierii automate pe care o aplică cu mult succes şi mulţi alţi “prooroci” (Vassula Ryden, spre exemplu).
Din inerţie, liderii pucioşi au mai “corectat” vreo câteva majuscule. Apoi începând cu mesajul din 5 noiembrie 1984 şi până la sfârşit (18 iulie 1994) s-au oprit definitiv de a le mai corecta, căci numai era nevoie. Releele de legătură (“Domnul” – Veginica – lelica – poporul creştin de la Pucioasa) erau de acum bine lămurite şi interconectate, iar cârcotaşilor care eventual ar mai fi căutat nod în papură, li s-a închis definitiv gura.
11. Ediţia 1995: “ …O, sufleţelele Mele, de-ar trăi corpul suta de ani şi peste o sută, dar sufletul când iese din corpul omului numai treizeci de ani are[…] ” (3 mai 1983)
11. Ediţia 2006: “ …O, sufleţelele mele, de-ar trăi trupul suta de ani şi peste o sută, dar sufletul când iese din trupul omului numai treizeci de ani are[…] ” (20 aprilie/3 mai 1983)
12. Ediţia 1995: “ […] că Eu socotesc că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum până-n mormânt. Acum când cer Eu…” (4 iulie 1983)
12. Ediţia 2006: “ […] că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.” (21 iunie/4 iulie 1983)
13. Ediţia 1995: “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc Eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc Eu. Israele, fii încrezător în acest Eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest Eu…” (5 februarie 1984)
13. Ediţia 2006: “ Fiilor, cine nu foloseşte şi nu mănâncă această hrană pe care o aduc eu, nu va putea să răzbată acest drum pe unde vreau să vă duc eu. Israele, fii încrezător în acest eu, căci în curând vei vedea cine a fost şi cine este acest eu…” (23 ianuarie/5 februarie 1984)
14. Ediţia 1995: “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hainuţa, nu se poate strecura la Mine.” (4 noiembrie 1984)
14. Ediţia 2006: “ Am oprit căsătoria şi întinarea la creştini. Prin aceasta îi voi deosebi de lumea cea deşartă care se întinează până moare. Cine nu-şi spală hăinuţa, nu se poate strecura la Domnul.” (22 octombrie/4 noiembrie 1984)
Suntem în faţa unui alt fals calificat. Nu Verginica a oprit căsătoria, ci “Domnul”, căci aşa rezultă din nenumărate alte “proorocii” făcute publice în cartea editată în 1995. De aceea, încercarea de a se sugera (prin schimbarea făcută în text), că nu “Domnul” vorbeşte prin lelica, ci Verginica, nu are (încă o dată) nici o credibilitate.
15. Ediţia 1995: “…Scumpii Mei, vă iau cu barca şi vă trec apa spre malul cel scump şi dacă sunteţi bine pregătiţi, barca nu se leagănă, merge lin, lin…” (17 decembrie 1984)
15. Ediţia 2006: “…Scumpii mei, vă iau cu barca şi vă trec apa spre malul cel scump, şi dacă sunteţi bine pregătiţi, barca nu se leagănă; merge lin, lin.” (4/17 decembrie 1984)
16. Ediţia 1995: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii Mei, că staţi de vorbă cu unul din Sfânta Treime…” (17 decembrie 1984)
16. Ediţia 2006: “ Smeriţi-vă şi umiliţi-vă, scumpii mei, când staţi de vorbă cu Unul din Sfânta Treime.” (4/17 decembrie 1984)
Din nou o intervenţie puternic frauduloasă. Pentru a scoate din actualitatea imediată această frază ( caz în care cel care rosteşte fraza ar trebui să fie una dintre persoanele Sfintei Treimi) liderii pucioşi schimbă vocabula că, prin înlocuire directă cu vocabula când. În acest fel, fraza devine o recomandare făcută la modul general de către o persoană exterioară Sfintei Treimi ( pe care liderii pucioşi o sugerează a fi aceeaşi fantomatică Verginica, aflată, după spusele lor, în stare spirituală).
.
Prima frază, respectiv primul mesaj mesaj care n-a mai suferit corecţiile majusculelor este cel din 5 noiembrie 1984:
Ediţia 1995: “ Şi pentru toată România şi pentru toată suflarea se roagă împreună cu Maica Mea.” ( 5 noiembrie 1984)
Ediţia 2006: “ Şi pentru toată România şi pentru toată suflarea se roagă împreună cu Maica Mea.” (23 octombrie/ 5 noiembrie 1984)
Odată cu această schimbare, au dispărut ca prin farmec şi toate mesajele directe dintre Verginica şi sora ei, lelica. Şedinţele de spiritism au luat sfârşit, fiind înlocuite cu comunicări serioase, venite direct de la Domnul, prin trâmbiţa Sa spirituală, Verginica. De acum lelica Maria era doar un simplu scrib, care consemna mesajele “Domnului”, rostite “din ceruri de Verginica” şi turnate lelicăi în ureche.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.