539. Bufonii „pucioşi” şi-au adus aminte, în sfârşit, de regele Mihai

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

539. Bufonii „pucioşi” şi-au adus aminte, în sfârşit, de regele Mihai

        A trebuit să moară regele Mihai ca „pucioşii” să-şi mai aducă aminte și de el, după ce îl uitaseră de-a binelea. În schimb, ani de-a rândul l-au „periat” şi chiar l-au susţinut public pe un adversar declarat al regelui, anume pe republicanul fost preşedinte Traian Băsescu: nu numai ca acesta să nu fie suspendat, dar chiar să fie reales președinte la conducerea României. La acest capitol, țara noastră se înscrie de ani buni în rândul ciudățeniilor lumii, îndată ce, din punct de vedere juridic, ea poate fi considerată atât Republică prezidenţială cu preşedinte, cât şi Regat monarhic fără rege (se știe că există şi sunt recunoscute oficial o aşa-zisă „Casă Regală” şi o aşa-zisă „Coroană a României”, dar regele n-a mai domnit din 1947 încoace). Liderii sectei „Noul Ierusalim“ se prefac acum a fi profund afectați de anunțul privind moartea regelui și, dacă n-au reușit pe când el trăia să-i curme pribegia și să-l repună în drepturi depline ca rege domnind pe tron (așa cum de nenumărate ori, prin mesaje abil ticluite, îl amăgiseră că o vor face), acum se reped să-i promită că-l vor mângâia post mortem în durerea lui și-i vor deschide larg porțile „Regatului Cerurilor“:

« Acum Mă aplec cu tot cerul neamului român și cu toți sfinţii cerului, care privesc acum lumina Mea de pe pământul român. Ne sculăm cu duhul mângâierii şi deschidem celui nemângâiat, unsului Meu Mihail al României, fiului cel pribeag atâta vreme, din pricina celor care i-au furat ţara şi slujba, ca nişte dușmani ai neamului acesta ales de Domnul pentru lucrul Lui cel sfânt de la sfârşit de timp, dar durerea acestui popor va fi încununată cu podoabe cereşti, precum este scris de cea iubită, de cea oropsită, şi pe care o voi numi şi o numesc cetatea Domnului, căci așa este scris. »^[1] (citat din predica leliței Mihaela din 8 decembrie 2017)

Desigur că, după moartea regelui, pasiunile românilor pro-şi contra monarhiei dau să se liniştească, deoarece a murit singurul om îndreptăţit la tronul uzurpat în anul 1947 de către comuniştii pro-sovietici. Dar iată că nu se liniştesc „pucioşii”, şi nici „Domnul” lor nu Se linişteşte, deşi n-au făcut nimic până acum, cât timp regele era în viaţă şi încă se mai putea, ca să repună în normalitate drepturile uzurpate ale monarhiei constituţionale şi ale regelui exilat:

« Şi am să-ţi mai spun, ţara Mea, că ai în tine în zilele acestea zile de doliu, căci îngerul Meu Mihail deschide poarta cerului şi aduce acasă pe unsul Meu, pe regele Mihail, care a dorit cu dor ars în inimioară după ţara lui, după ce trădătorii de ţară l-au gonit de pe scaunul de veghe al ţării ca să ia ei ţara, şi iată-i, domnesc de atunci şi până azi, iar acum dau să se liniştească, zic ei, dar Eu, Domnul nu, nu stau, ci lucrez cereşte şi cu oştiri de sus, căci durerea e mare în cer şi pe pământ, şi pornesc Eu cu oştiri de sfinţi spre cei îndureraţi şi dăm să ajutăm în zile de durere. »[2] (citat din predica leliței Mihaela din 8 decembrie 2017)

       Imaginația pucioşească ia forma unui folclorism de operă bufă în care, pe rând, recită arii tragicomice duhurile care se auto-numesc „Arhanghelul Mihail”, „Mucenicul Mercurie” şi „Mucenica Ecaterina”. Mai întâi, duhul pucioşesc autointitulat „îngerul Mihail” îl ia pe „spiritul regelui Mihai” de mânuţă şi-l prezintă victorios, ca pe un trofeu,  duhului care interpretează rolul „Creatorului”:

« — Iar eu, îngerul Tău, Doamne, îngerul Mihail, însoţesc spre Tine pe unsul Tău, aşa cum în toată vremea lui pe pământ i-am fost alături din partea Ta, iar acum oştiri de îngeri în sărbătoare creştinească şi românească ne însoţesc ca să aşezăm înaintea Ta pe cel ce vine la Tine, Mihail, regele românilor. Amin. »[3] (citat din predica leliței Mihaela din 8 decembrie 2017)

Îndată vin în scenă, pentru a-şi rosti rolurile, şi duhurile cu numele de cod „Mercurie” şi „Ecaterina”, erijându-se și ele în martori ai evenimentului, dar și în sprijinitorii din umbră ai poporului român, cică greu încercat de niște evenimente politice curente (pare-se că ar fi vorba de sesiunea parlamentară din zilele acestea,  în care se încearcă modernizarea Legilor Justiţiei):

       « — Împreună cu oştirile îngerilor ridicăm, Doamne, oştirile mucenicilor şi pornim în ajutorul neamului român, noi, cei sărbătoriţi în ziua aceasta în cer şi pe pământ, mucenicul Mercurie şi muceniţa Ecaterina. »[4] (citat din predica leliței Mihaela din 8 decembrie 2017)

Aici nu este prea clar de ce parte se situează liderii „pucioşi” – de partea Statului Paralel, care ar vrea ca nimic să nu se schimbe (aşa încât procurorii şi judecătorii să-şi facă mendrele ca şi până acum, fără a da cuiva socoteală atunci când săvârșesc, cu voie sau fără voie, erori judiciare prin care bagă oameni nevinovați în pușcărie), sau de partea celor care luptă pentru instaurarea domniei legii, aşa încât legea să fie egală pentru toţi şi nimeni să nu mai fie abuzat de puterea discreţionară a unor indivizi care se vor a fi mai presus de lege. Cert este că ei văd în această încleştare un mare pericol și o încercare grea la adresa omului de rând. Norocul românilor vine însă tocmai de la „Dumnezeul pucioşilor”, care promite că Se va ridica la luptă în fruntea unor oștiri cerești și va așeza la lucru nişte duhuri pucioşeşti, ca să le vină grabnic românilor în ajutor, așa încât până la urmă toate se vor rezolva cu bine. Cu o condiţie însă: ca secta „Noul Ierusalim” de la Pucioasa să fie oficial respectată, iar „Dumnezeul” ei cel nou, „Dumnezeul“  Pucioasei, să fie recunoscut, chemat, aclamat, strigat, în locul Dumnezeului tradiţional, Cel moştenit de români din părinţi şi din strămoşii lor pravoslavnici) :

« Binecuvintează, Doamne, ajutorul nostru adus acestui neam, şi sunăm peste el trâmbiță de deșteptare la veghe lângă cei din cer lucrători, căci sunt zile de durere şi de încercare pe vatra poporului român. Tu ai pregătit sfinţi mari şi i-ai îmbrăcat sus cu putere pentru cei de pe pământ. Porunceşte acum oştirilor noastre, căci Tu eşti împăratul împăraţilor, iar noi, Doamne, suntem oştenii Tăi. Amin.

— Ridicăm oştire cerească, o, sfinţi iubiţi. Asez (sic!) puterile cereşti la lucru sfânt pentru ocrotirea pământului şi a neamului român, numai să strige la Domnul şi la sfinţi acest neam binecuvântat. »[5] (citat din predica leliței Mihaela din 8 decembrie 2017)

Să vedem cum vor evolua lucrurile şi cine va câştiga lupta pentru Justiţie: conservatorii Statului Paralel, sau novatorii preocupaţi în  mod autentic de drepturile omului. Şi poate aflăm şi noi, din predicile viitoare ale liderilor sectei, de care parte s-au situat ei şi pe cine au sprijinit (sau mai bine zis, pe cine au promis că vor sprijini, pentru că toate promisiunile anterioare făcute unor personalităţi, începând cu regele Mihai, continuând cu Victor Stănculescu, cu Traian Băsescu şi cu alţii, s-au dovedit a fi vorbe goale).

Am putea însă paria (şi cu mari şanse de izbândă) că prestigitatorii „pucioşi” vor ticlui, la 40 de zile de la moartea regelui (sau poate la vreun alt soroc potrivit, pe care îl vor alege ei, la bunul lor plac), un „Cuvânt din partea Regelui Mihai”, care se va adresa de pe „lumea cealaltă” poporului român cu patosul unui bătrânel sfătos, trecut prin multe, lamentându-se că n-a mai avut parte de căldura moale a tronului, dar îndemnându-i totodată pe românii ortodocşi să părăsească in corpore Biserica şi credinţa strămoşească şi să îmbrăţişeze doctrina sectei pseudo-ortodoxe de la Pucioasa intitulată „Biserica Noul Ierusalim”.

Aşteptăm aşadar cu nerăbdare şi mare interes să vedem ce scamatorii spiritiste ne vor mai hărăzi liderii „pucioși“, atunci când vor binevoi să ne vorbească ei din dreptul duhului pucioşesc „Regele Mihail”, care la rândul lui va vorbi din dreptul spiritului liber regesc al celui care a  fost Mihai Întâiul, rege al românilor.

………………...

Anca Ionescu-Târgovişte

12 decembrie 2017

…………………

---

[1] www.noul-ierusalim.ro

[2] Ibid.

[3] Ibid.

[4] Ibid.

[5] Ibid.