498. Liderii sectei „Noul Ierusalim” au decretat: „Cele 7 trâmbiţe apocaliptice nu sunt de ajuns. Mai trebuie şi alte trâmbicioare şi trâmbiciori”
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
Dacă
analizezi scrisorile şi predicile lăsate posterităţii (intitulate
toate, fără excepţie, “Cuvântul lui
Dumnezeu”) de către persoanele inspirate Virginia Tudorache,
Maria (sora ei) şi cuplul tragicomic Mihaela–Nicuşor, vei
constata fără greş că între ele este o asemănare de mesaj izbitoare: Biserica strămoşească nu mai e bună şi
trebuie schimbată din temelii, primind totodată şi un nume nou: “Noul
Ierusalim”. Şi totuşi, liderii sectei au făcut sistematic eforturi să
proclame că numai Virginia
a fost trâmbiţă apocaliptică, iar ceilalţi “prooroci” şi “proorociţe”, nu. Asta
din câteva motive destul de bine gândite:
1. Verginica fusese deja declarată “a şasea trâmbiţă”,
lucru care nu se mai putea schimba. Numărătoarea cumulativă merge întotdeauna
înainte, dar nu şi înapoi. Următoarea “trâmbiţă” trebuia să fie musai ultima,
deci în vremea ei trebuia să apară semnele sfârşitului proorocite de
Apocalipsa. Verginica primise numărul 6 dintr-un motiv simplu şi evident: atunci
vremurile nu erau “coapte” ca să corespundă cu cele despre care Scriptura
relatează că ar fi însoţite de lucrarea celei de “a şaptea trâmbiţe”;
2. Maria şi cuplul
fatidic Mihaela–Nicuşor, nici atât nu
puteau fi numiţi „trâmbiţe”, deşi făceau şi ei exact aceeaşi lucrare de
trâmbiţare pe care o făcuse Verginica. Pe vremea lor, mai nimic nu s-a schimbat
din peisajul universal şi din apucăturile omenirii. S-a găsit aşadar o soluţie
şmecherească de a rezolva problema: Maria a fost numită „punte de trecere între
trâmbiţa a şasea şi trâmbiţa a şaptea”, iar cuplul proorocesc Mihaela–Nicuşor a
primit numele de Porţi, Soli şi Fraţi (ai „Domnului”
Pucioasei, desigur)
3.
Scrierile „profetice” ale tandemului Mihaela-Nicuşor au fost atribuite tot „Domnului” Pucioasei, dar pentru că
veneau tainic (spre deosebire de Verginica şi Maria, care le declamau în
public), atunci s-a găsit formula salvatoare: „ a şaptea trâmbiţă apocaliptică
de la Pucioasa este Însuşi Domnul!”.
Asta
până acum. Dintr-un motiv greu de înţeles, liderii sectei „Noul Ierusalim” s-au
sucit brusc. Acum ei cred că le mai trebuie încă multe alte trâmbicioare ca
Mihaela şi mulţi alţi trâmbiciori ca Nicuşor, ca să continue „Lucrarea”de aburire a fraierilor din cer
şi de pe pământ care, pare-se, sunt cam tari de ureche de nu aud ei trilurile
ispititoare care se izvodesc la Pucioasa:
« Iată, Îmi tot trebuiesc trâmbicioare ca să sun și ca să se audă în cer și pe pământ. Milă voiesc, ca să pot apoi împărți la mulți ceea ce Eu voiesc să găsesc. »[1] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 26 iunie 2016)
Iar
motivul greu de înţeles este intenţia de
a zidi iarăşi Noul Ierusalim pe pământ, deşi ei l-au mai zidit o dată prin
anii 1991-1992, când ziceau că Ierusalimul s-a coborât din cer pe pământ, la
Pucioasa, şi că „ăla este, cel de care
vorbea Scriptura în cartea Apocalipsei”:
« —
O, Verginico, dornică ești să-Mi ții treaz poporul. O, milă îți este de Mine, scumpa Mea! Avem
de zidit Ierusalimul nou pe pământ, așa cum este scris
în Scripturi despre această zidire, dar mare s-a așezat pe pământ omul, o, trâmbița Mea. »[2] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 26 iunie 2016)
Ca
de obicei, liderii pucioşi nu uită să reamintească faptul că „Dumnezeul” lor e neputincios şi vrednic
de milă, cere de pomană, ca să-I sară
toţi adepţii pucioşi în ajutor şi să-L
ajute ca să obţină biruinţa:
« O,
ai milă de Mine,
popor blagoslovit și mult îmbogățit cu Dumnezeu-Cuvântul! Miluiește-L pe Dumnezeu, și vei fi cel miluit de El când vei sta cu El pe culmile biruinței la sfârșitul lucrului Său cu tine. »[3] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 26 iunie 2016)
Deşi
au clamat în nenumărate rânduri vrăjeala că „Dumnezeul” lor este vrednic de mărire şi de slavă, care se arată
(???) în grădinile lor de la Pucioasa, iată că această mărire şi această
arătare se lasă aşteptată. Pentru restul lumii rămâne o promisiune care ţine de
un viitor neprecizat:
« O,
fiilor, cine vine să fie cu Mine, să stea cu folos, să stea rodind, că va fi
trebuință de rod pentru masa cea de slavă ca ardere
de tot, precum este scris, iar Eu vă îndemn pe voi spre lucrul cel sfânt, că
scris este că plin va fi cerul și pământul de mărirea lui Dumnezeu, care se
va arăta, o, fiilor. Amin,
amin, amin. »[4] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 26 iunie 2016)
Ei
bine, pentru acest viitor vor trâmbiţa trâmbicioarele şi trâmbiciorii care vor
fi înrolaţi de acum la Pucioasa.
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
29 iunie 2016
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.