436. Liderii “pucioşi” ar vrea ca adepţii lor să-şi iasă de tot din minţi
Biblia arată în multe locuri că mintea
înţeleaptă şi pricepută este un dar ceresc, care îl fericeşte pe om şi ale
cărei fapte Îl bucură pe Dumnezeu. Vechiul Testament aduce cuvinte de ocară
faţă de cei fără de minte[1];
totodată, îi fericeşte pe cei cu minte înţeleaptă[2],
le laudă pe femeile cu minte iscusită[3],
iar pe bărbaţii cu minte iscusită îi dă de exemplu pe fiecare după numele lor[4].
Cei care nu au minte sunt lipsiţi de
pricepere[5],
iar cei care se cred a fi “poporul ales”, dar nu au minte, nu pot să înţeleagă Cine
este Dumnezeu Care i-a zidit şi i-a întemeiat ca popor[6].
Adevăraţii aleşi ai lui Dumnezeu sunt doar aceia care se roagă Lui ca să le
dăruiască minte pricepută, cu care să deosebească binele de rău[7] şi
să păzească în chip neştirbit legile
Domnului[8].
Cel fără de minte va ocărî pe cel drept[9] şi
va fi doborât de păcatul mâniei[10],
iar cel întunecat la minte nu va şti ce şi cum să-I vorbească lui Dumnezeu[11].
Cel lipsit de pricepere nu şi-a preţuit cinstea dată lui de către Dumnezeu şi
s-a asemănat dobitoacelor celor fără de minte[12].
Poporul cel fără de minte se face hulitor de Dumnezeu, Îl necinsteşte şi-I face
ocară în toate zilele[13],
pentru că nu-L cunoaşte pe El[14].
Cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine, iar îndărătnicia
şi nepăsarea lor îi va duce la pierzare[15]. Femeia frumoasă, dar fără de minte, este ca
un inel de aur în râtul porcului[16].
Omul lipsit de minte umblă după
deşertăciuni[17], iar
când îşi iese din fire se simte la adăpost[18].
Nebunia este bucurie pentru fiul cel fără de minte[19]
dar întristare adâncă pentru părintele său[20].
Cel încurcat la minte răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o[21],
iar dacă este batjocoritor, numai pedeapsa îl va înţelepţi[22].
Păstorii care şi-au ieşit din minte nu-L mai caută pe adevăratul Dumnezeu[23],
ci se poartă nebuneşte[24]
slujind la “Dumnezei” închipuiţi şi
străini de adevăr, care “Dumnezei”
sunt Ei înşişi lipsiţi de minte până
la unul[25].
Cei lipsiţi de minte sunt vulnerabili,
asemenea copiilor nou-născuţi[26],
fără însă a fi nevinovaţi ca aceştia. Cugetele lor viclene îi îndepărtează
mereu de adevăratul Dumnezeu, şi de aceea El trebuie iar şi iar să-i mustre cu
putere şi cu asprime[27];
ei au nevoie multă de învăţătură bună de la semenii lor[28],
pentru a putea ieşi din întunericul minţii lor. Cei fără de minte au nu numai
cugetul, ci şi vederea întunecată; ei nu văd faptele bune ale celor drepţi şi
mutarea lor la Domnul li se pare a fi cea mai mare nenorocire[29].
Ei sunt un exemplu rău şi au o înrâurire nefastă asupra femeilor şi a copiilor
lor, aşa încât treptat toţi se strică la minte şi aduc blestem greu asupra
spiţei lor[30]. Un
cumplit război nevăzut se stârneşte între adevăratul Dumnezeu şi cei fără de
minte[31]. Cei fără de minte îşi vor vedea picioarele
prinse în laţ[32], ceea
ce înţelepciunea populară a sintetizat în proverbul “unde nu-i cap, vai de picioare”. Cugetul omului fără de minte este
rătăcit, lipsit de înţelegere şi tânjeşte mereu spre cele nefolositoare şi
nebune[33]. Darurile
celor fără de minte nu sunt de niciun folos[34]
iar buzele lor sunt mereu pline de clevetire[35].
A locui cu un om fără minte este o opţiune riscantă[36],
iar cel căruia îi lipseşte mintea este vrednic de plâns[37].
Dimpotrivă, tot în Vechiul Testament se
spune că mintea cea dreaptă este un câştig de slavă[38] iar
cei cu mintea întreagă pleacă urechea la cuvintele înţelepţilor[39]. Furnica este dat exemplu viu şi îndreptător
pentru cei leneşi şi fără minte[40],
iar Cel ce a pus înţelepciune în mintea celor iscusiţi şi ascultători este
Însuşi Dumnezeu[41]. Mintea
înţeleaptă a lui Abigail, femeia lui Nabal, a fost binecuvântată de regele
David[42].
Izvorul înţelepciunii este mintea cea
înaltă, care nu poate fi schimbată nici cu bulgări de aur, nici cu argintul
cântărit pentru plata ei, nici cu preţioasa cornalină, nici cu pietre de safir sau
cu vase de cristal, de mărgean sau de diamant, nici cu mărgăritare, nici cu
topazele Etiopiei sau aurul Ofirului cel mai curat, căci niciodată şi cu nimic
ea nu se va putea plăti[43]. Proorocului
Daniel i se deschide mintea de către
însuşi solul Domnului, arhanghelul Gavriil:
« Şi a venit şi mi-a grăit zicând: “Daniele, chiar acum am
sosit ca să-ţi deschid mintea...”
»[44]
Noul Testament arată că Însuşi Hristos deschide mintea ucenicilor Săi, ceea ce
înseamnă (indirect) că le preţuieşte mintea şi gândirea personală corect
orientată ca pe un instrument spiritual indispensabil vieţii:
« Atunci le-a deschis
mintea ca să priceapă Scripturile. »[45]
Printre vindecările minunate ale lui
Hristos este şi întregirea minţii
celor aflaţi sub robia demonicească:
« Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând
jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el
care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat. »[46]
« [...] au venit la Iisus şi au găsit pe omul din
care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg
la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus [...] »[47]
Pilda celor zece fecioare arată că
Hristos Însuşi îi învaţă pe ucenicii Săi
cât de valoros este pentru om să fie înţelept şi prevăzător, adică să nu fie “fără minte”:
« Cinci însă dintre ele erau
fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele
fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine undelemn. »[48]
Apostolul Pavel afirmă că valoarea
minţii sale este de neînlocuit: el slujeşte cu mintea sa legii lui Dumnezeu,
spre deosebire de trup, cu care slujeşte
legii păcatului:
« Deci, dar, eu însumi, cu
mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.»[49]
Pentru fiecare creştin este esenţial ca
să treacă prin filtrul minţii sale tot ceea ce îl frământă, pentru ca astfel să
se încredinţeze în tot ceea ce va face
apoi:
« Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate
zilele la fel. Fiecare să fie deplin
încredinţat în mintea lui.»[50]
Mintea creştinului trebuie să fie
roditoare, îndeosebi atunci când se roagă, căci el trebuie să înţeleagă adâncul
cuvintelor pe care le rosteşte:
« Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se
roagă, dar mintea mea este neroditoare.»[51]
Apostolii au lucrat mereu cu mintea
limpede şi întreagă, chiar dacă s-au aprins uneori din zel misionar, pentru că
numai aşa puteau păstori cu dreptate şi cu bună rodire:
« Căci, dacă ne-am ieşit din fire, este pentru
Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea
întreagă, este pentru voi. »[52]
Dar apostolii nu se
limitează la a-şi păstra doar ei mintea
întreagă. Ei îi îndeamnă fierbinte şi pe ucenicii lor şi, prin ei, pe toţi
creştinii, de a rămâne cu mintea întreagă
şi a priveghea în rugăciuni; să nu fie copii la minte, ci la minte să fie desăvârşiţi;
să nu fie fără de minte, ci să facă
voia lui Dumnezeu:
« Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi
privegheaţi în rugăciuni. »[53]
« Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii
când e vorba de răutate. La minte însă,
fiţi desăvârşiţi. »[54]
« Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
»[55]
Spre deosebire de aceste nenumărate
exemple şi învăţături biblice despre frumuseţea şi importanţa minţii drepte a
omului, liderii “pucioşi” născocesc noi paradigme legate de mintea omului, din
care rezultă o abordare diametral opusă faţă de cea a
Scripturii: ei pretind că “Dumnezeul”
lor ar vrea ca supuşii lor să nu stea cu mintea întreagă, ba
chiar ar dori să le închidă mintea supuşilor sectari ai “Noului
Ierusalim”. Ei nu se bucură când supuşii lor au o minte ascuţită şi îi somează pe aceştia să experimenteze pe
pielea lor, pe lângă binevenita lepădare
de sine, şi neavenita lepădare de
minte. Liderii “pucioşi” propovăduiesc aşadar în mod discret o “spălare a
creierelor” pe care adepţii ar urma să o opereze “din proprie iniţiativă”.
Inovaţia constă aşadar în faptul că, în timp ce alte secte acţionează din
exterior, prin programe bine ticluite, pentru “spălarea creierelor” supuşilor
lor, secta “Noului Ierusalim” le impune simpatizanţilor şi adepţilor să-şi facă
această operaţie singuri, “cu mâna lor”, motivând că în felul acesta ar face
voia “Dumnezeului” lor. Aşadar, deşi
scopul este acelaşi (transformarea adepţilor în slugi oarbe, lipsite de
iniţiativă şi raţionament, incapabile să observe la stăpânii lor minciuna,
inconsecvenţa, impostura, sperjurul, deci fără vreo şansă de a se revolta sau a
se elibera vreodată de robia lor), mijloacele folosite de liderii “pucioşi”
sunt mai evoluate, deci e de presupus că şi efectele vor fi mai radicale. Mintea
adepţilor va trebui mai întâi complet golită, pentru ca apoi să-şi poată găsi
sălaş în ea exclusiv învăţătura cea nouă a sectei de la Pucioasa. Aceasta va
trebui să se imprime temeinic în mintea adepţilor, ca o pecete de neşters:
« O, măi fiilor,
adunaţi-vă în învăţătura Mea şi căutaţi mai mult decât orice să
vă rămână ea în minte ca o pecete, ca o putere, ca o mântuire, ca nu cumva să se bucure diavolul de cei
pecetluiţi cu semnul venirii Mele acum pe pământ ca să-Mi gătesc un popor
pregătit, şi încă să-l înmulţesc prin cei pregătiţi. »[56] (citat din mesajul Mihaelei din 11 septembrie
2013)
Cei care intenţionează
să gândească în continuare cu capul şi cu mintea lor, încăpăţânându-se să nu
asculte de poruncile liderilor “pucioşi”, să nu-şi golească mintea şi să nu
primească pecetea învăţăturii pucioşeşti
în mintea lor, sunt ameninţaţi cu blesteme sub formă de “vai”-uri:
« Strig şi Eu în
zilele acestea şi Mă aud cei de departe şi se hrănesc cu strigătul Meu peste
pustia din lume, dar Îmi scriu în carte durerea Mea, că am din cei care stau
aproape, şi auzind nu se smeresc la strigătul Meu şi nu stau umiliţi înaintea
Mea, că mare este îngâmfarea omului, măi fiilor, şi de aceea vă spun şi iar vă
spun: adunaţi-vă în învăţătura Mea, căci vai celui ce ia din mintea lui
pentru el, când are atâta învăţătură din cer înaintea lui, la urechea lui, aproape
de el strigarea Mea şi ruga Mea după om! »[57] (citat din mesajul Mihaelei din 11 septembrie
2013)
Cei şovăielnici, care încă
“se mai clatină de pe un picior pe altul” şi amână momentul în care pecetea
“Noului Ierusalim” va fi să se imprime în mintea lor sunt îndemnaţi “să se lase
cercetaţi” de către liderii lor pentru ca aceştia “să le înmoaie firea lor cea
proastă” şi să le vindece
“neînţelepciunea”, pentru a-i salva de o pedeapsă pregătită anume pentru ei, şi
care îi pândeşte din umbră. Aceştia trebuie să renunţe la a mai gândi cu mintea
lor (“unirea cu mintea lor” este
declarată indezirabilă), sau să se mai plece cu mintea la învăţăturile tradiţionale sau la bârfele lumii, sau să mai păstreze oarece legături tainice cu familiile
lor (pe care tocmai le-au părăsit, pentru a se alipi de secta “pucioşilor”):
« Grăiesc acum cu
cei ce se clatină de pe un picior pe altul în locurile pe unde-Mi am pecetluit
cu pecetea viului Dumnezeu poporul cel împlinitor credinţei venirii Mele de
acum cuvânt pe pământ, şi spun: O, adunaţi-vă în învăţătura Mea dacă voiţi cu
ea! Cercetaţi-vă, dar mai bine lăsaţi-vă cercetaţi. Dacă aveţi o fire proastă
din obiceiul de sine, din neînţelepciune, nu daţi să vă tot folosiţi de ea în
mijlocul acestui popor, ca nu cumva să-I faceţi voi ruşine lui Dumnezeu, că e
pedeapsă mare pentru aceasta. Unirea cu mintea voastră, iar la unii unirea cu lumea şi
cu cei din care aţi ieşit ca să veniţi la Mine, acestea vă strică ascultarea şi
statul vostru cu Dumnezeu. »[58] (citat din mesajul Mihaelei din 11 septembrie
2013)
Liderii
“pucioşi” îşi trasează singuri repere (ca venite din partea “Dumnezeului” lor pentru ei, “străjerii”
sectei) prin care să-şi acopere comportamentul grosier, adesea agresiv, faţă de
adepţii de rând. Frumuseţea
comportamentală este denigrată, ca fiind o modalitate depăşită de socializare
între “fraţi”, ea fiind înlocuită cu asprimea
care maschează “dreptatea lucrurilor”. Totodată, şi bunătatea este blamată, ca fiind neproductivă atunci când doreşti
să-ţi educi adepţii după precepte străine de mintea lor. Liderii “pucioşi”
reuşesc astfel să-şi justifice propria lor lipsă de frumuseţe comportamentală
şi de bunătate în relaţiile cotidiene dintre ei şi adepţii lor, batjocorindu-i
pe aceia care încă mai cred că pot şi trebuie să fie buni unii cu alţii, iar
pentru aceasta se străduiesc sau încearcă să
gândească tot prin mintea lor:
« Iar voi, străjerii Mei, slugile
Mele pentru poporul cel apropiat, luaţi de la Mine ştiinţă sfântă şi lucraţi cu
ea chiar şi când nu se prinde ea, şi să ştiţi de la Mine că una este să te
porţi frumos cu omul, cu toţi, şi aceasta pentru frumuseţea firii tale, şi alta
este să te porţi drept cu toţi, după dreptarul Domnului, pentru frumuseţea firii
lor. Când te porţi frumos, îl înveţi numai aşa pe om, şi nu te mai poţi purta
drept cu el când e nevoie de dreptatea lucrurilor, dreptate care face lumină de
la Domnul şi care-l face pe om să umble în lumină ca să nu cadă în întuneric,
iar bunătatea îl face pe om să se creadă bun chiar şi când umblă în întuneric, după
mintea lui, săracul. »[59] (citat din mesajul Mihaelei din 11 septembrie
2013)
Cei care
încă mai “iau din mintea lor”, adică refuză să fie manipulaţi grosolan ca nişte
marionete de către liderii lor, sunt consideraţi irecuperabili, cu care “nu se
poate lucra”. Ei sunt un exemplu rău pentru nou-veniţii care, odată ajunşi la
Pucioasa şi integraţi în “poporul”
sectei, n-ar trebui să mai gândească sau să facă vreo lucrare “după mintea lor”.
Tuturor care încă mai au minte şi gândesc cu ea le trebuie “salvare multă”, adică
trebuie prelucraţi mereu şi cu profunzime, aşa încât să li se golească mintea
şi să li se spele creierul, să ajungă la “umilinţa” de a accepta să gândească
alţii pentru ei, chiar şi în cele mai mărunte probleme de viaţă:
« [...] mult doresc să fie de folos
acestui popor jertfa mea, dar dacă el nu doreşte nici măcar în ultimul ceas, nu
putem noi peste cei ce nu dau să poată pentru ei, aşa cum Tu nu poţi azi peste
cei care iau din mintea lor dacă să stea sau să nu stea cu
Tine până la sfârşit, până la înviere, Doamne, şi de aceea spui Tu poporului
Tău să se adune în învăţătura Ta şi să nu facă după mintea lui cel ce a venit să se dea Ţie
spre facere şi spre creştere şi spre statornicie apoi. O, ce poate fi un om
care face ca el? Ce va fi un aşa om, Doamne? Iată, este
nevoie de salvare multă peste cei ce au minte, şi trebuie lucrat peste mintea lor mereu, numai să aibă ei umilinţă multă
şi mereu şi să nu scoată ei sabia împotriva Ta şi a lor.
»[60] (citat din mesajul Mihaelei din 11 septembrie
2013)
Raţionamentul
acoperitor al liderilor “pucioşi” este următorul: întrucât printre oamenii cu
minte întreagă mai sunt şi unii care “iau
din mintea lor”, dar nu realizează că au mintea stricată[61],
cu care fac nespus de mult rău pe
pământ, mai bine să rămână toţi fără minte (fără mintea lor, desigur), urmând
ca ei să fie dirijaţi din exterior cum şi mai ales cui trebuie să facă binele
în tot ceea ce fac, exact ca nişte roboţi; iar cei care îi vor dirija vor fi,
desigur, liderii religioşi ai sectei ( chipurile, aceştia ar fi singurii care
au mai rămas cu “mintea întreagă” şi
trează pe pământ). Cu alte cuvinte, întrucât ei pun semnul egal între “cei fără minte” – imoralii (adică aceia care au cugetul întinat sau stricat, pentru
că nu pot sau nu vor să fie buni) şi “cei
fără minte” – amoralii (adică
aceia care sunt lipsiţi complet de judecată limpede, pentru că nu pot sau nu
vor să recunoască normele morale) ei dau foc concomitent şi la grâu, şi la
neghină, cu gândul optimist de a stârpi tot răul cu care este amestecat binele.
Biblia arată că, dimpotrivă, adevăratul Dumnezeu îi îngăduie şi îi suportă şi
pe cei fără minte printre cei cu mintea întreagă, căci până la urmă toţi vor
răspunde la Judecată pentru faptele lor; cu alte cuvinte, abia după seceriş va
fi aleasă neghina şi aruncată în foc[62]:
« Şi precum n-au
încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu
i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. [63]»
Sunt însă
consecvenţi liderii “pucioşi”, prin această inovaţie de ultimă oră despre
“epurarea minţii”, cu mesajele lor anterioare în care vorbesc tot despre mintea
omului?
Nu mai
departe de anul 2013 sunt destule mesaje pucioşeşti care îmbracă haina
normalităţii în raport cu acest subiect, căci în teorie (chiar şi atunci când
susţin erezii), liderii “pucioşi” sunt neîntrecuţi mânuitori ai condeiului. Ele
se amestecă lejer cu alte mesaje în care musteşte dorinţa liderilor “pucioşi” de
a controla deplin minţile adepţilor lor. Vom comenta în continuare câteva
dintre acestea, expuse în ordine cronologică.
1. Chiar
dacă omul este nepăsător cu sine din cauza lipsei minţii lui (sau măcar lipsa
cuminţeniei minţii lui), Dumnezeu tot îl îngăduie pe acesta, ştiind că sufletul
omului rămâne râvnitor, şi îl aşteaptă pe om să se ridice singur prin propriile
sale puteri şi să se întoarcă la credinţă:
« O, e pretenţios şi Dumnezeu când e vorba de credinţa în El a
omului, [...] căci sufletul trage cu Dumnezeu, de unde-şi
are obârşia, trage cu cerul din care este, chiar dacă omul îşi bate joc de
suflet din pricina lipsei minţii
şi a cuminţeniei ei, căci mintea
n-are astâmpăr şi-şi face de lucru, săraca, şi apoi se
alege cu suferinţă şi ea, şi trupul care este gazdă sufletului. »[64] (citat din mesajul Mihaelei din
14 ianuarie 2013)
Aşadar, neastâmpărul minţii
omului sau chiar lipsa minţii lui sunt privite aici cu stoicism, ca o realitate
inevitabilă, şi care nu se cere neapărat corectată pe loc prin măsuri radicale
de supunere oarbă sau de suprimare radicală a minţii omului. Mintea omului
rămâne aşadar un obiectiv al propriei sale autocorecţii, iar personalitatea
omului şi liberul său arbitru rămân pe
mai departe pe deplin respectate.
2. Un alt mesaj pucioşesc
este şi mai concludent. Paradoxal, acesta
condamnă tocmai tendinţa unor conducători religioşi iubitori de sine de a
subjuga mintea adepţilor şi de a-i face supuşi pentru mintea lor, golindu-i de
minte prin cuvinte meşteşugite (adică, exact ce vor încerca liderii “pucioşi”
să le impună adepţilor lor peste 8 luni!). Făcând aşa, adică anihilând
personalitatea supuşilor lor şi golindu-i de minte, liderii “pucioşi” se
dovedesc a fi chiar ei acei conducători trufaşi, iubitori de sine (căci sinele
lor urmează a fi impus cu forţa tuturor supuşilor), nesupuşi lui Dumnezeu,
nemulţumiţi, fără curăţie de cuget, fără milă, iubitori de întâietate,
nerecunoscători pentru pronia lui
Dumnezeu care veghează peste făpturile de pe tot pământul:
« Un slujitor al Domnului, ba şi un
credincios de rând trebuie să înveţe cum să aibă şi cum să-şi păstreze sufletul
în credinţă şi cum să arate el apoi că are credinţă, iar aceasta nu se face
prin vorbe, căci omul este iubitor de sine şi-şi face rost de
supuşi pentru mintea lui, ci se face prin lucrarea recunoştinţei, pe care şi-o arată omul
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, iar un aşa om este supus, este
mulţumit, este curat şi împarte milă şi întâietate la toată suflarea şi este
recunoscător pentru toată viaţa care este pe pământ peste făpturi. »[65] (citat din mesajul Mihaelei din
14 ianuarie 2013)
3. Un alt mesaj arată că fiecare creştin trebuie
să fie angajat permanent într-o luptă cu sinele, pe care trebuie să-l vegheze
pentru a nu cădea în derapaje de necontrolat. Nu se pune problema nici a
abandonării, nici a supunerii minţii lui şi a dorinţelor lui unui control
extern (de la un lider care pretinde că posedă acele performanţe care îl
legitimează să preia comanda totală a supuşilor care urmează a i se preda lui),
ci doar a luptei cu diavolul şi cu păcatele şi a biruirii lor necontenite, ca
acestea să nu ajungă să-l subjuge pe om:
« O, cine dintre creştini mai vrea
să biruiască un diavol, măcar mintea lui, măcar dorinţele lui, măcar
neveghea lui? Cine nu veghează cu Tine veghează singur, şi acela este biruit de
diavol şi râde diavolul apoi şi face valuri apoi. »[66] (citat din mesajul Mihaelei din 14 ianuarie 2013)
4. Un alt mesaj, după ce îi deplânge pe acei “îndărătnici”
care nu reuşesc să se ridice cu mintea la înţelegerea tainelor “Duhului” pucioşesc, admite că omul
considerat “îndărătnic” caută în van să înţeleagă cu mintea lui toate
nepotrivirile şi încâlcelile mesajelor “Dumnezeului”
de la “Noul Ierusalim”, văzând că ele nu prea se potrivesc cu adevărul
Scripturii. Cu toate acestea, “îndărătnicii” nu sunt împiedicaţi să găsească
“adevărul” pucioşesc cu mintea lor, ba chiar sunt ajutaţi, oferindu-li se ca
pildă vie o paralelă cu îngăduinţa adevăratului Hristos, care a primit tăierea
împrejur pentru a menaja mintea cea puţină a oamenilor din vremea Sa:
« Vai omului îndărătnic! Acela dă să umble şi la Duhul Meu,
acela se
loveşte cu însăşi mintea lui, iar nepăsarea
cea pentru păcatele trecute nu-l mai lasă spre aplecare ca să intre el sub
ocrotirea Mea prin aplecare [...] O, ce-Mi trebuia Mie
tăierea împrejur a trupului? I-a trebuit omului îndărătnic cu Dumnezeu, care
avea să-şi pună mintea la lucru
pentru dovada îndumnezeirii Mele şi a omului cel adevărat în fiinţa Mea. »[67] (citat din mesajul Mihaelei din 14 ianuarie 2013)
5. Un alt mesaj admite că omul poate face uneori cu
mintea sa unele greşeli grave de apreciere. În acest caz, omul cu înclinaţii
justiţiare este îndemnat ferm să se abţină de a mai cântări strâmb faptele
altora, fără însă a fi împiedicat să o facă printr-o acţiune externă, radicală,
de extirpare sau anihilare a minţii lui
care îi judecă eronat pe semenii săi. Cu alte cuvinte, omului i se lasă
liberă şi neştirbită mintea sa, dar i se porunceşte să o folosească cu
înţelepciune şi cu dreptate:
«
Omul nu trebuie să judece nici pe altul cu mintea sa, căci el este deprins, săracul, să tragă
pentru sine dreptatea şi partea cea bună a ei, şi să lase pe celălalt legat sub
greu şi să-i ceară socoteală. » [68] (citat
din mesajul Mihaelei din 20 ianuarie
2013)
6. Un alt mesaj arată
la fel, că mintea omului este lăsată liberă să gândească, dar i se recomandă să-şi
stabilească o ştachetă peste care e bine să nu treacă, pentru a nu cădea în
păcatul trufiei:
« O, să nu vă mândriţi cu haina, să nu vă înălţaţi cu mintea,
să nu vă grăbiţi cu judecata lucrurilor şi a stărilor, [...] » [69] (citat
din mesajul Mihaelei din 20 ianuarie
2013)
7. În
mesajele anterioare celui din 11 septembrie 2013 nu lipsesc însă nici germenii
totalitarismului care se instaurează acum asupra minţii supuşilor de la
Pucioasa. Un mesaj din februarie 2013 sugerează că, întrucât “satana stă în mintea omului” singura
soluţie de a-l anihila este aceea ca adepţii care vor să-şi cureţe mintea de
satana să accepte o tutelă mentală din partea liderilor “pucioşi”, adică să
accepte ca “cineva ca de la Domnul”
să-i controleze strict toate gândurile (să le sfătuiască, să le îndrepteze, să
le mustre eventual, să le cerceteze cu întrebări), şi aşa va primi de la “Domnul” viaţă, prin acel “cineva”:
« Trebuie omul să
fie dornic mult să primească dragoste, să primească un sfat, o îndreptare, o
mustrare, o întrebare, căci altfel îi dă satana sfat, căci satana
stă în mintea omului care nu are peste el pe cineva ca de la Domnul ca să-i dea Domnul prin el viaţă din viaţa Lui, toate din ale Lui
şi multă împlinire pe calea cea spinoasă a vieţii pe pământ. »[70] (citat
din mesajul Mihaelei din 15 februarie 2013)
8. Alt mesaj îi căinează pe fiii cei care gândesc cu mintea lor necoaptă, sau cei
care sunt de-a dreptul fără de minte, fără însă a da soluţia “salvatoare” care
se va da mai târziu (aceea ca toţi cei fără de minte să fie controlaţi prin
mintea altora, a unor lideri mult mai dotaţi ca ei, care ar putea lua rolul de
părinţi duhovniceşti performanţi pentru aceşti fii adoptivi):
« Când eşti fiu al unui tată şi te smulgi de lângă el şi te duci în lume,
tu nu mai ai credincioşie nici pentru tine, dar până nu vezi că aşa este te
duce mintea să crezi că poate fi altfel, numai că bucuriile înşelătoare nu-i ţin
omului cald de bucurii, căci ele se sfârşesc curând, şi vai
celor fără de minte, care nu văd înşelarea aceasta! »[71] (citat din mesajul Mihaelei din 3 martie
2013)
9.
Alt mesaj recomandă deschis ca oamenii
să-şi pună mintea la contribuţie, să şi-o deschidă pentru a primi înţelepciune
de la cei mai şcoliţi şi mai înţelepţiţi decât ei, să fie ca nişte şcolari
harnici aşezaţi în banca întâi, însetaţi de cunoaşterea adevărului:
« O, deschideţi-vă mintea şi gura şi întrebările
înţelepciunii, căci înţelepciunea este cea care vrea mereu şi care întreabă
mereu pentru ea, pentru ca să fie ea, pentru ca să aibă omul, iar altfel omul
este ca şi şcolarul care se strecoară în banca cea mai din spate ca să nu
înveţe, ca să nu scape de neînţelepciune, [...] »[72] (citat din mesajul Mihaelei din 22 martie 2013)
10. Un alt mesaj ia ca exemplu sfinţii, care nu au renunţat la mintea lor,
ci s-au folosit de ea şi au lucrat cu ea, arătând lumii întregi mintea lor şi
lucrarea ei, demonstrând că şi Domnul se
poate sălăşlui în mintea omului (spre
deosebire de mesajul din 15 februarie 2013 care proclama că dimpotrivă, “satana stă în mintea omului” lipsit de
călăuză pucioşească):
« O, fiilor,
sfinţii şi-au pus rugăciunea lor pe hârtie şi şi-au arătat-o, şi-au arătat mintea şi lucrarea ei, că aşa lucrează cel care are pe Domnul în mintea sa, Îl scoate la lumină ca să vadă cei din jur [...] »[73] (citat din mesajul Mihaelei din 7 aprilie
2013)
11.
Alt mesaj arată că mintea omului este guvernată alternativ
de doi stăpâni: omul care o deţine pe
de o parte, şi Dumnezeu pe de alta.
Se admite că mintea din capul omului a fost pusă aici de către Dumnezeu (deci,
aceasta este un lucru bun, aşa încât nu ar trebui să se pună problema ca ea să
fie dominată sau dirijată de alte persoane, din exterior), dar ea nu trebuie
să-L uite pe El în tot ceea ce gândeşte şi face, ba chiar să-L lase pe Dumnezeu
să se folosească de ea:
« [...] căci mintea omului nu este deprinsă să stea cuminte, [...]
O astfel de minte este dumnezeu pentru om, iar omul nu poate scăpa de robia ei,
că ea îi este stăpân. Nu mai încape Domnul cu smerenia Sa, cu cârmuirea Sa
într-o aşa minte. [...] Dumnezeu i-a pus omului în cap mintea pentru ca să stea Domnul în ea cu umilinţa cea dumnezeiască, dar omul
stă el. [...] dacă omul are
minte şi loc pentru ea în trupul lui, să-L lase pe Domnul să Se folosească de
ea, [...] »[74] (citat din mesajul Mihaelei din 7 aprilie
2013)
12. Un
mesaj arată că mintea omului este locaşul duhului lui. În acest context, a
propovădui lepădarea minţii şi înlocuirea ei cu dictatul unor lideri care
proclamă că ei “trebuie să lucreze peste
mintea omului mereu” este echivalentă cu o alungare pe pustii a duhului
omului:
« [...] oamenii pământului au numai ochi trupeşti şi
minte pământească, căci ochii duhului şi locaşul lui, mintea, nu vor oamenii să le dea lui
Dumnezeu şi să le facă Domnul pe ele după chipul şi asemănarea Sa ca să-L vadă
ei pe Domnul şi să meargă după El apoi aşa cum mergeţi voi.
»[75] (citat din mesajul Mihaelei din 5 mai
2013)
13. Unul
dintre mesaje este de-a
dreptul opus îndemnului făcut adepţilor în 11 septembrie 2013 de a renunţa la propria minte şi de a face apoi
ascultare totală şi necondiţionată de liderii “pucioşi”. Acest mesaj îi cheamă
pe adepţi să-şi păstreze mintea şi să
o strunească, pentru a nu se depărta cumva de voia lui Dumnezeu:
« O, păstraţi-vă
mintea când vedeţi că
vă trage ea spre duh de răceală şi de judecată şi de răzvrătire pe semeni şi pe
Dumnezeu. »[76] (citat din mesajul Mihaelei din 10 mai
2013)
14. În
completare la îndemnul din mesajul anterior vine îndată un alt mesaj, care îi
deplânge pe cei care îşi vor pierde
mintea:
« Îţi vei pierde mintea dacă Mă vei părăsi. »[77] (citat din mesajul Mihaelei din 12 mai
2013)
15. Cei
care refuză să-şi mai folosească propria minte, sau îşi lasă mintea să fie
orbită de trufie, pentru ca să se pomenească apoi că le “grăieşte gura fără ei” sunt mustraţi pentru nechibzuinţa lor:
« Mai bine ar fi să căutaţi să tremuraţi la glasul Meu, decât
să grăiţi fără de minte şi fără de cunoştinţă de Dumnezeu, căci trufia voastră vă orbeşte
mintea. »[78] (citat din mesajul Mihaelei din 9 iunie
2013)
16. Alt mesaj proclamă că fiecare adept din “poporul pucios” trebuie să-şi păstreze
mintea limpede şi să-i dea “hrană” potrivită, care nu întunecă mintea şi care
face ca judecata ei să fie dreaptă:
« O, poporul Meu [...] Nu te zgârci să laşi de la tine hrana cea care-ţi întunecă
mintea ca să te
ascunzi cu tine însuţi [...] »[79] (citat din mesajul Mihaelei din 7 iulie
2013)
17. Alt mesaj arată că omul trebuie să-şi păstreze mintea mereu
veghetoare, ca să fie ferită de ispite; altminteri ea se va face sălaş satanei:
« Aşez acum în carte cuvânt de veghe împotriva ispititorului satana, care
dă să facă ouă în mintea cea neveghetoare pentru ispite [...] »[80] (citat din mesajul Mihaelei din 12 iulie
2013)
18. Toţi adepţii trebuie să vegheze ca mintea lor să
nu-şi strice frumuseţea şi veghea pentru credinţa pucioşească şi pentru statul
în hotarele ideologice ale sectei, căci această stricăciune ar aduce bucurie
diavolului:
« [...] diavolul s-ar bucura mult să
vă strice mintea şi veghea cea pentru statul vostru lângă Mine şi pentru iubirea şi
credinţa voastră cu Mine, fiilor. »[81] (citat din mesajul Mihaelei din 12 iulie 2013)
19.
Toţi adepţii trebuie să-şi pregătească
inima şi mintea pentru a primi în ele credinţa pucioşească. Se vede aici că se
admite o acceptare deliberată a adeziunii spre eresul pucioşesc; nimeni nu este
forţat, iar mintea simpatizanţilor nu
este îngrădită sau subjugată cu nimic din afară:
« O, pregăteşte-ţi
inima şi mintea, măi poporul Meu, căci stă cerul
la masă de cuvânt cu tine. Despre credinţă este de grăit în ziua aceasta [...] »[82] (citat din mesajul Mihaelei din 2 august
2013)
20. Germenii noii
învăţături ai lepădării de minte
încolţeau însă din când în când în unele dintre mesaje, în care se făcea
îndemnul neascultării de propria conştiinţă care a fost sădită de Dumnezeu în
inima omului. Consecinţa imediată este punerea la îndoială a voii libere lăsată
de la început în om. Liderii “pucioşi” consideră că este momentul ca omul să
renunţe la libertatea (primită de la Dumnezeu) de a alege singur între bine şi
rău, deoarece domnia răului a ajuns să fie absolută şi inevitabilă; singura
salvare care îi mai rămâne omului este se înjuge la poruncile dictatoriale ale
liderilor sectei pucioase:
« O, nu vă ascultaţi trupul şi mintea, fiilor! [...] şi iată robia
voii libere nu se suie la mintea omului ca să înţeleagă el că nu este liber, şi răul îl ia rob, liber pentru
rău.
»[83] (citat din mesajul Mihaelei din 2 august
2013)
21. Un
mesaj proclamă că mintea omului (alături de suflet, de inimă şi de credinţă) este atât de valoroasă, încât ea nu se poate înstrăina în nici un fel şi nici
nu se poate vinde (mai ales la cei care demască impostura sectei: “coborârea de
Cuvânt de la Pucioasa”):
« O, fiilor, nu vă vindeţi sufletul şi mintea şi inima şi credinţa la cei ce nu iubesc, nu mai iubesc coborârea Mea şi
o bat cu pietre fel de fel. »[84] (citat din mesajul Mihaelei din 2 august 2013)
22. Cei
care nu au mintea deschisă şi permeabilă şi primitoare la toate informaţiile şi
mesajele care “vin din cer” nu pot să-L
aştepte şi să-L primească pe “Dumnezeul” Pucioasei, care coboară şi
vine la ei nevăzut, necunoscut, neauzit:
« Vin iarăşi pe pământ, şi e atât de închisă mintea omului şi e abătută spre cele de pe
pământ mai mult decât oricând [...] că sunt dintre cei care aşteaptă să ia din
cer şi să pună peste viaţa lor. »[85] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august 2013)
23. Chiar
şi atunci când li se recomandă adepţilor să aibă discernământ faţă de propriile
lor păreri şi gânduri, cerând şi părerea celor din jur, schimbul de informaţii
dintre “fraţi” trebuie făcut liber şi cu sfială, doar din simţirea celor ce
cer, şi nicidecum să fie impus cu trufie şi cu forţa de către lideri, după ce au
operat o masivă spălare a creierelor printre adepţi:
« De aceea căutaţi cu multă sfială
să luaţi unii de la alţii şi să nu luaţi din mintea voastră, din simţirea voastră, ca nu
cumva să crească în voi păcatul trufiei şi al judecăţii de fraţi, al privirii
necurate şi al nedragostei apoi. »[86] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august
2013)
24.
Mesajele anterioare mai proclamă că lepădarea
de sine nu se identifică nicidecum cu lepădarea
de minte, pentru că ascultarea
presupune doar lepădarea de sine şi nu exclude discernământul, care vine din
mintea omului. Mintea omului nu mai este însă folosită în chip ultimativ, ca
singura poruncitoare, ci în chip deliberativ, ca instrument decisiv prin care
alege binele de rău din mai multe variante cvasi-echivalente care îi stau
înainte:
« Omul trebuie să se lepede de sine ca să poată face ascultare pentru viaţa
lui cea de sus, iar altfel el nu poate să asculte, şi ascultă
de mintea lui, de pornirile lui, de simţirile lui, şi este urât un astfel de om şi nu
atrage pe Domnul spre el. »[87] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august
2013)
25. Unul
dintre mesaje stabileşte la modul explicit că mintea este de mare folos omului ca să priceapă cu ea mersul
lucrurilor şi valenţele lor. Omul nu se poate dispensa de ea, pentru a o
înlocui cu o gândire străină, chiar dacă această gândire ar avea referinţe
pozitive excepţionale şi unanim consacrate. În schimb, strângerea laolaltă
poate favoriza deliberarea colectivă asupra unor subiecte mai delicate, cu un
posibil efect benefic, de brainstorming:
« [...] nimic nu vă strică din cele ce vin spre
îndreptare peste voi, ci vă foloseşte mult dacă aveţi minte să pricepeţi cu ea. Strângerea
laolaltă este har mare. Nu fugiţi de acest har! »[88] (citat din mesajul Mihaelei din 9 august
2013)
În
concluzie, contradicţiile de idei pe tema folosirii eficiente şi binecuvântate a
minţii omului sunt atît de profunde, încât singurul lucru care se poate spune
cu siguranţă este acela că în faţa acestei nebulozităţi din doctrina sectei,
emanată din mesajele pucioşeşti, numai Sfânta Scriptură poate avea credibilitate
şi prioritate absolută. În concluzie, mesajele pucioşeşti care sunt în
consonanţă cu spiritul Scripturii sunt benigne, deci acceptabile. În schimb,
inovaţiile privind o “necesară” subjugare a minţii oamenilor, operată după sau
concomitent cu o subtilă spălare a creierelor, rămâne întru totul
inacceptabilă.
* * *
P.S. Ca
de obicei, inadvertenţele şi “informaţiile spectaculoase” (dar profund
necanonice) nu lipsesc nici din ultimul mesaj pucioşesc, cel din 11 septembrie
a.c. Deşi Biblia spune limpede că Ioan Botezătorul nu-L cunoştea pe Hristos, (deşi
el ştia faptul că Hristos trebuie să vină la botez în Iordan, şi aflase şi faptul
că porumbelul este semnul prin care Îl va recunoaşte), liderii “pucioşi”
pretind că între Ioan şi Hristos ar fi fost o prealabilă conlucrare tainică şi
o petrecere împreună, întinse pe o durată de timp apreciabilă. Ei pun în gura
duhului pucioşesc care se recomandă a fi “Ioan
Botezătorul” o informaţie neverificabilă, aflată într-o profundă
contradicţie cu mesajul biblic:
« Eu însă am avut pe Duhul Sfânt de cârmă şi a grăit Duhul cu mine tot
timpul, şi a stat Domnul cu mine mult, până ce a fost
să Se arate El mie Mielul lui Dumnezeu la Iordan, şi apoi a fost să sufăr despărţirea de Israel prin pedeapsa pe care
femeia nelegitimă a lui Irod a pus-o asupra mea.
»[89] (citat din mesajul Mihaelei din 11
septembrie 2013)
Or, sfinţii
evanghelişti arată limpede că Ioan nu-L cunoscuse pe Hristos, şi nu era convins
că este vorba de El nici după ce aflase despre faptele Sale
« Şi auzind Ioan,
în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi trimiţând pe doi dintre ucenicii
săi, au zis Lui: Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul? »[90]
« Şi chemând la
sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti
Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la
Tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? »[91]
Ioan va
căpăta încredinţarea deplină abia când semnul pe care el îl aştepta i s-a
arătat în faţa ochilor lui: porumbelul, care închipuia Duhul Sfânt, i L-a
arătat fără greş pe Hristos, în timp ce glasul Tatălui confirma din tăria
cerului că Acesta este Fiul Lui cel iubit.
…………………
Anca Ionescu Târgovişte
16 septembrie 2013
…………………
[1] Fac., 31:28; 2 Regi, 13:13
[2] Ieş., 35:10
[3] Ieş., 35:25
[4] Ieş., 36:1,2.4.8
[5] Deut., 29:4
[6] Deut., 32,6
[7] 3 Regi, 3:9,12
[8] 1 Par., 22:12
[9] Ps., 38:12
[11] Iov, 37:19
[12] Ps., 48:12,21; 72:22
[13] Ps., 73:19,23
[14] Ier., 4:22
[15] Pilde, 1:7,32
[16] Pilde,
11:22
[17] Pilde, 12:11
[18] Pilde, 14:16
[19] Pilde, 15:21
[20] Pilde, 17:21
[21] Pilde, 18:13
[22] Pilde, 19:25; 21:11
[23] Ier., 10:21
[24] Ibid.
[25] Ier. 10:8
[26] Os., 13:13
[27] Înţ.
lui Sol., 1:3
[28]
Eccles., 42:10
[29] Înţ.
lui Sol., 3:2
[30] Înţ.
lui Sol., 3:12
[31] Înţ.
lui Sol., 5:20
[32] Înţ.
lui Sol., 14:11
[33]
Eccles., 16:24
[34]
Eccles., 20:13
[35] Eccles.,
21:27
[36]
Eccles., 22:16
[37]
Eccles., 22:9
[38] Înţ.
lui Sol., 8:18
[39] Iov, 34:16
[40] Pilde, 6:6
[41] Ieş., 31:6
[42] 1 Regi, 25:33
[43] Iov, 28:15,17-19
[44] Dan.,
9:22
[45] Luca, 24:35
[46] Mc., 5:15
[47] Lc.,
8:35
[48] Mat., 25:2,3
[49] Rom., 7:25
[50] Rom., 14:5
[51] 1 Cor., 14:14
[52] 2 Cor., 5:13
[53] 1 Petru, 4:7
[54] 1 Cor., 14:20
[55] Ef., 5:17
[57] Ibid.
[58] Ibid.
[59] Ibid.
[60] Ibid.
[61] De fapt, aceştia cu mintea stricată sunt
chiar cei “fără de minte”, iar pe motivul invocat aici liderii „pucioşi” vor ca
toţi supuşii lor să fie „fără de minte”
[62] v.
Mat., 13:26-40
[63] Rom., 1:28
[65] Ibid.
[66] Ibid.
[67] Ibid.
[68] Ibid.
[69] Ibid.
[70] Ibid.
[71] Ibid.
[72] Ibid.
[73] Ibid.
[74] Ibid.
[75] Ibid.
[76] Ibid.
[77] Ibid.
[78] Ibid.
[79] Ibid.
[80] Ibid.
[81] Ibid.
[82] Ibid.
[83] Ibid.
[84] Ibid.
[85] Ibid.
[86] Ibid.
[87] Ibid.
[88] Ibid.
[89] Ibid.
[90] Mat.,11:3
[91] Luca, 7:19-20
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.