412. Dumnezeul “pucioşilor” nu vrea să-Şi asume eşecul zdrobitor al propriilor Sale “proorocii” despre alegerile parlamentare din decembrie
Ar fi
fost de aşteptat ca “Dumnezeul” Noului Ierusalim de la Pucioasa să dea
dovadă de un dram de cavalerism şi să împartă frăţeşte cu poporul român
responsabilitatea înfrângerii uriaşe a forţelor progresiste la alegerile din 9
decembrie 2012, măcar pentru simplul fapt că tocmai El le “proorocise” acestora o victorie netă în
faţa ofensivei concertate a monstruoasei coaliţii dintre “socialiştii lui Ponta” şi şacalii politici deghizaţi sub denumiri de camuflaj în “liberalii lui Antonescu”, “conservatorii lui Voiculescu”, “unio-nazi-progresiştii lui Oprea” şi “minoritariştii lui Pambuccian”. N-a fost însă aşa. După o tăcere
mormântală care a durat două săptămâni, timp în care a realizat că nu mai este
posibilă nici o minune pământească prin care rezultatul votului să se mai
răstoarne, (şi concomitent cu evaluarea propriilor pierderi de imagine), “Dumnezeul”
fictiv al Pucioasei a trecut la contraatac, aruncând “mâţa moartă” în ograda
poporului român: cică acesta ar fi singurul vinovat că la alegeri au ieşit
“ceilalţi”, pe care El îi “proorocise” cu aplomb că vor fi “spulberaţi”.
Va trebui deci ca poporenii să fie mustraţi “părinteşte” că n-au fost atenţi să
pună ştampila acolo unde li se indicase “prin mesaje din cer”, acolo unde ar fi
fost bine pentru ei şi pentru viitorul copiilor lor. Ei, şi numai ei, sunt
responsabili de faptul că s-au lăsat amăgiţi de minciunile deşănţate ale socialiştilor
lui Victor Ponta, care le promiseseră marea cu sarea, iar pe deasupra, şi luna de
pe cer.
Liderii
“pucioşi”, vorbind din dreptul “Dumnezeului” inventat de ei la Pucioasa,
încearcă însă să dreagă busuiocul, îndulcind tenta mustrării şi amestecând-o
cu ceva mângâiere, prin promisiunea indirectă că starea de lucruri din
politica românească se va “îndrepta” totuşi, până la urmă, iar cei care
au luat puterea politică în decembrie, prin nepăsarea la vot a românilor, nu
vor avea multă linişte şi pace pe fotoliile lor de parlamentari:
« Cu
mângâiere, dar şi cu
dojană Mă aşez în ziua
aceasta faţă în faţă cu neamul român, şi am în lucru cu Mine oştirile cereşti
şi îngereşti, şi duhul răbdării sfinte aşezăm încă între Noi, cei din cer, şi
neascultarea de Dumnezeu, care s-a suit cu lucrarea ei până sus la cer de pe
vatra aceasta, căci neamul român stă în nepăsare de suflet pentru soarta lui
cea de azi şi cea de mâine şi rabdă cei din cer întârzierea lui spre
îndreptarea şi spre înţelepciunea lui cea de sus. » [1] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
Inconsecvenţa
liderilor “pucioşi” în mesajele lor este deja proverbială, dar ei nu scapă ocazia
de a-şi da din nou în petec,
contrazicându-se de la o frază la alta. Şi în acest mesaj datat 25 decembrie
2012, după ce i-a promis mângâiere “faţă
în faţă” neamului român, pentru situaţia în care s-a băgat singur, “Dumnezeul” Pucioasei Se răzgândeşte brusc, aducându-Şi aminte că nu le poate da totuşi
românilor duhul mângâierii, pentru că nu-l merită, îndată ce n-au fost
ascultători de “Cuvântul profetic” de
la Pucioasa ca să voteze cu cine se “proorocise” în acest “Cuvânt”. De aceea, românilor nu li se mai cuvine decât dojana pentru neveghea lor care a permis
biruinţa USL-iştilor care pândeau să pună mâna pe putere:
« O, Tatăl Meu Savaot, duhul
mângâierii nu-l putem pune peste neamul român, căci el n-a vegheat cu ascultare de cuvântul cel de sus,
trimis la vreme de cumpănă peste el, căci duhul trufiei, ziditor prin fiii
minciunii, al căror tată este diavolul din pricina minciunii mânuită de ei
pentru placul lor de a stăpâni peste acest pământ ales de Dumnezeu pentru slava
cea de sus, acest duh, această lucrare vrăjmaşă neamului român nu
poate lăsa duhul mângâierii cea de la Dumnezeu să se lase peste acest neam, ci trebuie dojană acum pentru neveghea acestui neam, pe care
l-am povăţuit cu multă mângâiere de cuvânt şi l-am îndemnat să nu stea în
nepăsare în vreme de cumpănă, căci este o lucrare vrăjmaşă care voieşte să-l
strâmtoreze şi să-l supună sub ea şi să-l ducă cu minciuna cea bine plătită ca
să cumpere prin ea biruinţa celor ce s-au unit stăpânitori acum şi care au supus sub primejdie soarta cea
de azi şi cea de mâine a neamului român. » [2] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
Nu
este însă singura inconsecvenţă din acest mesaj, ceea ce arată cât de alterată
e starea de spirit a liderilor “pucioşi” după acest uriaş insucces care le
demască încă odată impostura şi înşelăciunea cu care îi îmbrobodesc pe adepţii
lor. Un alt mesaj promis şi apoi imediat contrazis este retragerea urării de pace adresată neamului român
şi menită să-i atenueze tulburarea după gafa politică pe care tocmai a comis-o.
La început, urarea de pace a “Domnului”
de la Pucioasa este considerată nemeritată şi inoportună, deoarece românii au
ignorat cu nonşalanţă îndemnurile concrete ale Lui privind modul în care vor trebui să voteze. Ei au peste ei păcatul
că I-au întors spatele “Domnului” păcii de la Pucioasa şi au
votat “fără Domnul”. De aceea,
liderii “pucioşi” Îi construiesc “Domnului” lor o auto-interdicţie formală
de a le mai ura pace românilor:
« O, cum pot Eu să-ţi spun acum pace
ţie, neam român? Sunt cu
Tatăl Meu Savaot prin cuvânt de sus în mijlocul tău în ziua aceasta şi sunt cu
sfinţii Mei coborât şi cu sărbătoare de cuvânt. O, nu pot să-ţi spun pace ţie, căci pace nu este în tine, ci este doar
închipuirea ei. Nu este pace fără Domnul, nu este nici chiar când cei ce-şi zic
puternici se simt mari peste un neam de oameni. Dar cum să-ţi spun Eu, Domnul,
o altfel de urare? »
[3] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
Către
sfârşitul mesajului însă, liderii “pucioşi” au uitat deja propriile interdicţii
pe care le formulaseră ceva mai înainte şi de aceea “Dumnezeul” lor lansează cu nonşalanţă o urare cu totul opusă celei
dintâi:
« O, pace
ţie, ţara
Mea cea de azi, neam român, dacă vei vrea, dacă vei şti să lucrezi pentru pacea ta, pentru salvarea ta.»
[4](citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
O altă inconsecvenţă a liderilor “pucioşi” (neaşteptat de subtilă
însă, încât este de înţeles de ce ei n-au observat-o, ca să poată să o evite), este
legată de destinul pe care şi l-au croit cei care au ajuns la putere. Folosind
“duhul înşelării ca să se aşeze pe scaunele de cârmuire” din Parlament, socialiştii lui Ponta şi
acoliţii lor speră să acapareze toată puterea şi să-i stăpânească discreţionar
pe români, dar nu vor reuşi, căci ei uită că împotriva lor este o “luptă grea
şi cerească” pe care “Dumnezeul” de
la Pucioasa o duce, pentru a-i izbăvi pe românii neascultători de pacostea care
a căzut pe capul lor. În acest context intervine şi inconsecvenţa liderilor
“pucioşi”. Pe de o parte, ei afirmă că
românii şi-au făcut singuri şi conştienţi, cu mâna lor, acest pustiu de bine, fiind neveghetori asupra
destinului lor şi dorind cu orice preţ o conducere nouă, care să-i scape de PDL-işti
(care, chipurile, “vegheaseră mult şi în
chip curat peste ei”), iar pe de altă parte, afirmă că românii au fost
păcăliţi cu minciuni şi cu promisiuni deşarte de către USL-işti (care urmăreau
să obţină scaunele de cârmuire folosind duhul înşelării):
« O, neam român, Fiul Meu Iisus Hristos stă
pe vatra ta cuvânt cu veghe cerească în el şi-ţi dă din Duhul Sfânt, Care Se face cuvânt de cincizeci de ani şi mai bine şi veghează şi lucrează cu toate puterile
cereşti în mijlocul acestui neam, iar Tu, tată, n-ai voit să asculţi povaţa ca
să veghezi şi să nu se smulgă de pe tine ocrotirea şi cei ce te vegheau mult şi
se curăţau pentru tine ca să te vegheze în chip curat, ca să te cureţe de
minciuna celor ce s-au aşezat acum peste tine, folosind ei duhul înşelării ca să se aşeze ei pe scaunele de cârmuire şi să facă din tine poporul lor, voia lor,
popor obidit sub placul lor cel fără Dumnezeu. O, îţi trebuie dojană, tată,
căci ai fost necredincios şi n-ai vegheat cu Domnul, Care aşa de dulce şi de
sfânt ţi-a făcut mereu trezirea, şi te-a povăţuit Fiul Meu cu iubire ca să-L
primeşti şi ca să asculţi de El pentru viaţa ta. O, tu vrei, oare, să cazi în
suferinţă cum n-a mai fost în tine? [5] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
Pe
acelaşi subiect, liderii “pucioşi” mai propun
o alternativă antagonică. Pe de o parte, “Domnul” Pucioasei a făcut tot posibilul ca la putere să nu ajungă
socialiştii lui Ponta şi aliaţii lor, ducând o luptă grea şi “proorocind”
victoria categorică a Alianţei de dreapta,
iar pe de altă parte, pretinde că El
este cel care i-a blagoslovit pe USL-işti
să ajungă la cârmuire, hărăzindu-le izbânda ca o pedeapsă binemeritată pentru
românii neascultători care meritau o lecţie pe care să n-o mai uite:
« Iată, Noi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh
veghem la căpătâiul tău şi ducem luptă grea şi cerească pentru mântuirea ta de sub cei ce s-au aşezat acum pe scaune ca să te stăpânească ei, şi nu sunt de
Domnul ei hărăziţi peste tine, decât
dacă tu meriţi pedeapsă prin ei acum, ca să-ţi înţelegi neascultarea, fiule român [...]» [6] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
Chiar
şi victoria în alegeri a Uniunii Socialist-Liberale (denumiţi “fiii trufiei şi ai minciunii”) este
descrisă în registre total disonante. Pe de o parte, liderii “pucioşi” afirmă
că românii au fost minţiţi şi cumpăraţi cu bani ca să-i aleagă pe USL-işti, iar
pe de altă parte afirmă că românii au absentat de la vot din indolenţă,
preferând să stea acasă şi să evite lupta deschisă, determinând astfel în mod
indirect (prin absenteism şi neimplicare politică), victoria socialiştilor:
« [...] căci aceştia au furat cu minciună voinţa
celor ce în români i-au scris pe ei pe scaune şi care au fost cumpăraţi cu bani şi cu făgăduinţe mincinoase, [...] iată, n-ai
ascultat în ziua când toate oştirile cereşti şi îngereşti au stat gata să te
ajute, să te vegheze, să te insufle şi să te ridici şi să spui nu celor ce te-au supus acum sub ei prin
numărul celor ce au fost plătiţi să spună da şi să cazi tu apoi sub stăpânirea fiilor trufiei şi
ai minciunii lor de peste tine, iar tu ai stat acasă şi
n-ai ieşit la luptă şi nu te-ai apărat, iar
oastea cea vrăjmaşă şi bine plătită împotriva ta s-a sculat şi a făcut biruinţă
pentru cei ce s-au aşezat peste tine acum.» [7] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
Partea cea mai hazlie a mesajului este aceea
care demonstrează că liderii “pucioşi” au manifestat o implicare emoţională exagerată
în viaţa politică românească, urmărind cu meticulozitate toate mesajele
politice ale vremii, ceea ce arată că odată cu trecerea anilor au deviat spre neseriozitate de la
preocuparea religioasă iniţială, dobândind un interes disproporţionat şi foarte îndepărtat
de scopul pe care şi l-au propus atunci când aspirau la ieşirea totală din
“lume” şi la intrarea în viaţa de mânăstire. Astfel, un mesaj politic emis de liderul
socialiştilor, Victor Ponta, imediat după alegeri (el a afirmat textual că “Le
cer tuturor actorilor politici să înțeleagă că avem nevoie de pace, de o
perioadă de reconstrucție [...] În perioada următoare, cine va ridica
sabia, de sabie va muri” este preluat de liderii “pucioşi” şi transformat
într-o “proorocie” care ar urma să se întoarcă împotriva autorului. Cu alte
cuvinte, după o zâzanie de pomină care va apărea între socialişti şi liberali, “cel
care va scoate sabia” va fi chiar Victor Ponta, lucru care-i va aduce o cădere
fulgerătoare:
« [...] va veni curând-curând, încurcătură de limbi
peste cei ce s-au sprijinit unii de alţii pentru câştigare de scaune dar care
nu se iubesc nici măcar ca pe pământ, şi se rabdă unii pe alţii pentru păruta
lor slavă, pentru bolnava lor dorinţă de stăpânire, dar toate acestea sunt
veştede prin înşişi cei ce le lucrează, şi este scris pe masa cea
dinaintea tronului lui Dumnezeu cuvânt rostit de gura celui ce se arată mare
acum între cei ce au furat stăpânirea şi care a spus cu gura sa cuvântul
Scripturii care spune că «cel ce ridică sabia, de sabie va pieri»,
şi aşa va fi,
precum Scriptura grăieşte, şi se va împlini acest cuvânt peste cei ce au
ridicat sabia lor şi au tăiat cu ea tot rodul cel cu trudă îngrijit şi au
semănat mărăcini mulţi în locul rodului şi dau aceştia să înăbuşe sămânţa cea
curată [...].»
[8] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
O
figură de stil care denotă tot o implicare emoţională exagerată, dar şi o
imaginaţie bogată, asociază mişcarea socialiştilor drapaţi în culoarea roşie cu
o femeie fatală, amintită şi de cartea Apocalipsei [9], care îi va înşela până
şi pe promotorii ei, aducându-i cu capul sub eşafod. Desigur că cel mai
spectaculoasă victimă a femeii fatale va fi şi personajul cel mai fălos, cel
mai sus-pus, cel care pare a deţine puterea absolută şi seamănă cu Goliatul
biblic (probabil că aluzia se face tot la Victor Ponta, cel care a adus vorba
de sabie):
« Iar această vampă, acest duh de
femeie îmbrăcată în roşu
şi stând călare pe fiară, sugând ea sângele neamului român în numele lui
mamona, are scris în Scripturi blestemul de peste ea, iar banii ei asupra
capului ei să cadă cu tot cu preţul desfrânării ei, precum este scris despre
fiara cea de la sfârşit de timp şi despre femeia care stă călare pe fiară şi
despre fărădelegea ei. Sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Savaot,
şi acest fel de sabie este scrisă pentru vampa cea pitită acum sub
stacojiul ei, înşelând ea
neamurile pământului peste tot, şi acest duh fălos ca al lui Goliat îşi
va pierde capul sub sabia sa, căci şi-a zidit pe nisip. » [10] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
Spre
sfârşitul mesajului din 25 decembrie 2012, liderii pucioşi dau impresia că s-ar
mai fi resemnat cu rezultatul votului, aşa că se gândesc cum să-i mai îndemne
la luptă pe cei “curaţi la inimă şi pe mâini” pe care îi simpatizează şi care
iată, au ajuns în opoziţie fără vreo altă speranţă de redresare în următorii 4
ani. Perdanţii PDL-işti ( deşi nu toţi sunt curaţi
pe mâini, căci unii sunt sub anchetă iar alţii au ajuns deja la puşcărie) sunt
îndemnaţi să fie ceva mai combativi, să iasă la lumină cu dezvăluiri şi să-i
zgândărească prin toate metodele pe USL-iştii ajunşi la putere şi care “şi-au făcut loc pe scaune mari”. Ca o
palidă consolare li se promite acestora şi un “ajutor ceresc” constând într-un
“duh tulburător” trimis cu misiune precisă în tabăra duşmanilor lor (unul
dintre duhurile vorbitoare de la Pucioasa, care urmează să le zdruncine conştiinţele
şi să-i facă să se teamă de viitor pe aceia care tocmai au preluat puterea prin
votul popular):
« Vă dau din Duhul Meu vouă, celor
curaţi la inimă şi pe
mâini în neamul român, şi strângeţi-vă în acest duh şi staţi de partea luminii
a toate şi sprijiniţi sufletele şi înţelepciunea acestui neam, care plânge
negrăit şi se uită în lături după salvatori. Ieşiţi tot mai în lumină voi, cei
ce îmbrăţişaţi lumina şi adevărul, ieşiţi şi faceţi lumină peste întuneric şi daţi
de gol faptele ascunse ale
întunericului care a prins stat mare peste neamul român, [...] O, eşti cu
bucuria amestecată cu durere, neam român. Nici cei ce s-au scris biruitori
asupra ta, nici ei n-au pace, nici ei. Se tem şi ei, căci conştiinţa îi scurmă
din pricina nedreptăţii cu care şi-au făcut loc pe
scaune mari, şi voi
trimite Eu, Domnul, duh tulburător peste conştiinţa lor, peste liniştea lor vopsită, şi teama
va creşte în ei, iar
minunile cereşti îşi vor arăta înţelepciunea şi vor ajuta pe cei nedumeriţi. [11] (citat din mesajul Mihaelei din 25
decembrie 2012)
…………………
Anca Estera
4 ianuarie 2013
…………………
-----------------------------------------------------
[2] Ibid.
[3] Ibid.
[4] Ibid.
[5] Ibid.
[6] Ibid.
[7] Ibid.
[8] Ibid.
[9] Apoc.17:4,9,18
[11] Ibid.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.