320. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XX)

Călăuza celor fără de călăuză este o dilemă pentru pucioşi. Ei consideră uneori că singura călăuză a omului nu poate fi decât “Domnul” :

“Am ieşit călăuză înaintea ta, omule fără de cărare. […] precum proorocii au vestit prin Scripturi lucrarea Mea de azi, cuvântul Meu şi venirea Mea călăuză peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  15-06-2003)

Alteori călăuza este alta, şi este bicefală: cei doi lideri pucioşi, care au fost desemnaţi de “Domnul” pucios ca să suporte greutatea slavei venirii cuvântului Lui de la Pucioasa:

“ […] iar cei care sunt aşezaţi de Tine călăuză pentru el, sunt obosiţi şi strânşi sub slava venirii cuvântului Tău […]”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

Aceşti lideri suportă cu greu greutatea strălucirii acestei demnităţi care le apasă pe umeri. De aceea ei se plâng sistematic şi cer ajutor de la adepţii lor. Toţi care îi vor sprijini pe ei vor fi răsplătiţi cu o generozitate proporţională cu consistenţa şi cu gratuitatea ajutoarelor date:

“Eu vă voi ajuta tot mai mult. Eu voi fi în voi cu toată dragostea Mea pentru om, şi îi mângâi pe cei ce vă sprijinesc pe voi pe calea venirii Mele la voi, şi le voi plăti după dragostea lor, şi aş voi să le fac plată şi întru împărăţia Mea din ei, dar şi ei să voiască să Mă ajute să le dau statul Meu în ei   cu cine să-Mi port grijile Mele cele pentru voi şi cele pentru om, că avem de vestit împărăţia cerurilor şi statul ei în om, fiilor copii.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  16-06-2003)

Liderii pucioşi urmează să lucreze ei înşişi cu cuvântul, adică să dea instrucţiuni, comenzi şi ordine supuşilor lor. Iar aceştia urmează să le împlinească întocmai şi numaidecât, convinşi că stăpânii lor sunt dirijaţi de un har nepământesc şi neomenesc:

“Iar voi, copii care-Mi primiţi la iesle cuvântul în carte, fiţi din zi în zi mai odihniţi pentru această lucrare de venire a Mea la popor şi la om, şi lucraţi cu cuvântul, fiilor scumpi, că unde rostiţi voi cu cuvântul şi cu lucrul lui, toate se fac numaidecât la timp pentru slava Mea cu poporul, că v-am dat har nepământesc, neomenesc, şi mai presus de cele de pe pământ v-am dat har şi simţire şi putere de cuvânt şi împlinire a cuvântului rostit de voi […]”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  16-06-2003)

Duhul care se pretinde a fi “cel al Verginicăi” se lamentează în public, amintindu-şi cu nostalgie de vremea când slujea venirii cuvântului “Domnului” pe pământ, în mai multe feluri:

–   făcându-şi trupul trâmbiţă  a cuvântului “Domnului”;

–   făcându-şi gura trâmbiţă a cuvântului “Domnului”;

–   făcându-se cort al venirii “Domnului” pe pământ:

 “Plâng, Doamne, şi Tu îmi ştergi mereu lacrima, că m-ai iubit de copilă şi m-ai luat să-Ţi slujesc venirii cuvântului Tău pe pământ şi ai făcut din trupul şi din gura mea trâmbiţă a cuvântului Tău însuşi, şi aşa ai lucrat cu mine până ce m-ai luat de pe pământ şi m-ai aşezat între sfinţi, şi mă cinstesc sfinţii în cer pentru că Ţi-am fost cort al venirii Tale pe pământ pentru răscumpărarea sângelui sfinţilor şi pentru descoperirea fiilor lui Dumnezeu, Scriptura cea atât de aşteptată de sfinţi şi de îngeri cu împlinirea ei.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

Totodată, aici este definit şi scopul venirii “Domnului” la Pucioasa:

–   pentru răscumpărarea sângelui sfinţilor;

–   pentru descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Această inovaţie pucioşească pune sub semnul întrebării deplinătatea şi eficienţa jertfei lui Hristos pe cruce, a cărei putere de răscumpărare n-a fost suficientă ca să aibă acoperire pentru evenimentele viitoare. Pucioşii sugerează că răscumpărarea adusă de jertfa pe cruce are un efect limitat, acţionând doar pentru evenimentele anterioare acestei jertfe. Toţi sfinţii care apar ulterior în istorie în Biserica Primară rămân descoperiţi, de aceea apare ca necesară o nouă răscumpărare, de care să beneficieze şi aceştia, iar această răscumpărare o aduce “jertfa coborârii cuvântului lui Dumnezeu la Pucioasa”. Această jertfă aduce cu ea şi descoperirea fiilor lui Dumnezeu , ceea ce înseamnă că toţi sfinţii anonimi ai istoriei urmează a fi cunoscuţi, fiecare după numele său. Au trecut câţiva ani buni de atunci, fără a fi consemnată vreo “descoperire” în acest sens.

Sunt deplânşi şi repudiaţi totodată toţi acei adepţi care au evadat în ultima vreme din “raiul pucios” de la Glodeni, refuzând să mai fie “propteaua” liderilor pucioşi şi a “Dumnezeului” lor imaginar. Aceştia au rămas descoperiţi şi se declară obosiţi şi îngreuiaţi sub povara “venirii cuvântului” şi a managementului unei comunităţi care se pretinde a fi “monastică”, dar nu este:

“Plâng de mila şi de jalea mea pentru cei ce au fost pe vremea trupului meu auzitori ai cuvântului Tău şi nu mai sunt acum propteaua Ta şi a celor mai mici ai cuvântului Tău. Cei mai mici Te împart acum la toată făptura, căci scris este: «Mulţi din cei din urmă vor fi întâi, iar cei dintâi vor fi în urmă». Voiesc, de ziua pomenirii naşterii mele cu trupul pe pământ, că m-am născut în ziua duminicii tuturor sfinţilor, voiesc să grăiesc poporului Tău cel micuţ, cel trudit cu trudă mare pentru zilele venirii Tale, zilele Fiului Omului, Doamne Care vii. E mic şi plăpând poporul Tău şi îi trebuie multă, multă înţelepciune, multă, multă putere şi multă iubire, că mare este lucrarea Ta cu poporul Tău cel mic, iar cei care sunt aşezaţi de Tine călăuză pentru el, sunt obosiţi şi strânşi sub slava venirii cuvântului Tău şi sunt îngreuiaţi de povara venirii Tale de la cer pe pământ şi au ca sarcină pe poporul Tău, căci ca să ai popor, trebuie jertfă, trebuie trudă, aşa cum şi eu am trudit sub greutatea venirii Tale cuvânt peste pământ, ca să ai Tu popor, Doamne.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

Liderii pucioşi falsifică mesajul apocaliptic referitor la vestirea venirii Domnului, afirmând că “cel de-al şaptelea înger” care trâmbiţează anunţând iminenta venire a Domnului este… însuşi Domnul!!! Cu alte cuvinte, înseamnă că Domnul Se deghizează şi ia o înfăţişare inferioară, de trâmbiţă şi de înger, pentru a Se anunţa singur pe Sine că va veni curând:

“– O, Verginico, aşa vom lucra, şi vom grăi despre sfinţi şi vom spune că sfinţenia din om este vederea care vede pe Dumnezeu din om şi în om. O, Verginico, e mare ziua de serbare a sfinţilor, că tu încununezi cu slava venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl sărbătoarea cea mare a tuturor sfinţilor Mei, şi eşti purtată de sfinţi cu multă iubire, că ai fost trâmbiţa din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea, că Eu sunt cea de a şaptea trâmbiţă, şi aşa se cheamă venirea Mea, se cheamă trâmbiţarea celui de al şaptelea înger […]”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

Liderii pucioşi fac o distincţie netă între “ziua cea de a opta” şi “cea de a opta zi”. El nu sunt unul şi acelaşi lucru. “Ziua cea de a opta” este ziua de Duminică, în timp ce “cea de a opta zi” este concomitent ziua slavei venirii Fiului Omului (care va veni în curând), ziua învierii(care a avut loc acum 2000 de ani), ziua luminii, ziua facerii din nou a lumii (care va fi după ce va veni sfârşitul lumii actuale). “Cea de a opta zi” va fi ziua venirii Fiului Omului, care va aduce cu ea toată împlinirea Scripturii:

“O, poporul Meu, deschide ochii şi vezi slava sfinţilor, slavă cerească, în care eşti cuprins în duh de duminică, fiule mic, ziua cea de a opta, cea dintâi a săptămânii şi cea de a opta zi, ziua slavei Mele, taina zilei venirii Fiului Omului, ziua învierii, ziua luminii, ziua facerii din nou a lumii, poporul Meu. Hai să ne bucurăm cu zi de învăţătură, cu duh de creştere, cu lucrare de Duh Sfânt, că am în mijlocul tău Duhul Meu Cel Sfânt în fiii cei purtători de Duh Sfânt pentru tine, ca să ai tu lumină pe calea Mea cu tine spre toată împlinirea Scripturii venirii Mele, venirea Fiului Omului…”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

Alteori, liderii pucioşi se răzgândesc şi propun ca “venire a Fiului Omului” exact perioada pe care o parcurg ei de mai multe zeci de ani încoace, care a început în 1955 dar nu dă semne a se mai sfârşi vreodată, şi despre care tot ei se plâng mereu că stă pe umerii lor ca o povară greu de suportat:

“Ai milă, mamă, de lângă Fiul tău, Iisus Hristos, ai milă de cei cu povara venirii Fiului Omului pe umerii lor!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-07-2003)

“Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa nici măcar nu are caracter de unicitate, aşa cum ar fi de aşteptat să fie, având pe deasupra şi alte calităţi: să fie majestuos, divin, singular, coerent, sintetic, consistent, nobil şi academic. Colecţia de texte pucioşeşti este prolixă, incoerentă, redundantă, rustică – uneori până la vulgaritate, având ca sursă o pleiadă incertă de autori: duhuri teologice şi oameni cu veleităţi de conducători peste mase. Spre exemplu, prin anul 2003 mai multe duhuri, printre care şi “duhul Verginicăi”, se erijau în coautori ai “Cuvântului”, într-o “venire colectivă” din văzduh pe pământ:

“O, Verginico, învaţă-l pe Israelul Nostru de azi şi fă-ţi lucrarea cuvântului tău peste el şi revarsă-te mereu cu darul tău ceresc în cei ce Mă poartă pe Mine şi pe tine şi pe sfinţi, în drumul Nostru spre venire cuvânt pe pământ, şi apoi slava lui cea împlinită.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

Duhul Verginicăi vorbeşte despre o a doua cruce şi o a doua răscumpărare a omului pe care o făcea “Domnul” pe vremea când trăia Verginica:

“O, cum puteam eu să Te port între cer şi pământ în vremea trupului meu, cum puteam eu să mă las vas al Tău dacă nu ai fi pus Tu pe umerii mei crucea venirii Tale cuvânt pe pământ, ca să poţi intra Tu în trupul meu, în vasul meu, şi să grăieşti cu gura Ta prin gura mea?”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

  Nefiind în trup, ci numai în duh, această clonă a lui Hristos mima suferinţa prin suferinţa Verginicăi; mima grăirea prin vocea Verginicăi; mima trupul purtător de viaţă prin trupul Verginicăi, atâta timp cât Verginica a trăit (†1980). Paradoxal este faptul că deşi procedura a fost repetată întocmai cu Maria, sora Verginicăi, aceasta n-a mai fost tratată cu aceeaşi consideraţie şi cu onoruri de “sfinţire” de către actualii lideri pucioşi. După moartea Mariei, scamatoria a fost modificată în mod radical, căci după atâtea repetări eşuate exista riscul demascării ei ca o impostură ordinară. Liderii pucioşi actuali sunt promovaţi ca “noii apostoli” ai Noului Ierusalim Român, care sunt trimişi să aducă “răscumpărarea făpturii” (o nouă dovadă că pucioşii desconsideră caracterul universal al actului de răscumpărare al lui Hristos de pe cruce):

“Iar acum, binecuvântat să vă fie mersul pentru mărturisirea Mea peste pământ. Mergeţi, în numele Meu, şi arătaţi-Mă în voi cu lucrarea venirii Mele pentru răscumpărarea făpturii. Mergi, Ierusalime, căci pasul Meu şi umerii Mei sunt pe urma ta ca să te port şi să te slăvesc întru Mine, Ierusalime român. Mergi, poporul Meu, şi mărturiseşte-L pe Dumnezeu, iar Eu te voi mărturisi pe tine înaintea Tatălui Meu şi al tău, căci aceasta este cununa sfinţilor Mei pe pământ şi în cer, poporul Meu.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-06-2003)

Liderii pucioşi sunt desemnaţi “purtători ai greului venirii Domnului”  şi se fac piatră de poticnire pentru semenii lor: cei care îi vor ocroti pe ei şi îi vor adula, vor fi fericiţi, iar cei care îi vor neglija sau îi vor ignora, umplându-i de suferinţă şi de lacrimi văzând ei cât sunt de dispreţuiţi, vor pierde înţelegerea naşterii celei de sus, care prin liderii pucioşi ar trebui să vină: 

“– Voi, purtători ai venirii Domnului, [...] Luaţi din duhul meu şi nu vă temeţi de om. Nu lăsaţi pe Domnul jos, că voi trebuie să creşteţi cât venirea Domnului, dar feriţi-vă să nu slăbiţi, şi staţi la adăpost de supărări, şi Domnul vă va ajuta aşa, căci eu de lângă sfinţi şi de lângă prooroci mă rog pentru puterea voastră prin greul venirii Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-07-2003)

Liderii pucioşi construiesc adevărate poeme lirice şi idilice, cu personaje şi recuzită apocaliptică, plasate în atmosfera imaginară a “grădinilor suspendate” de la Noul Ierusalim. Sămănătorismul paradisiac pucios este saturat de îngeri, de aripi de heruvimi şi de ochi de serafimi, personaje invizibile care plutesc în imaginaţia onirică a liderilor pucioşi, dar pe care nici un adept nu a avut fericirea şi mai ales îndreptăţirea să le cunoască prin propriile sale simţuri. Liderii pucioşi sunt tranşanţi însă: cuvântul promovat sistematic de ei este “Evanghelia venirii Domnului” (aşadar, a cincea Evanghelie, după cele ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan: Evanghelia de la Pucioasa) iar venirea cuvântului (a Ideii) este însăşi venirea Domnului (a Persoanei). Judecata viilor şi a morţilor a început, chiar dacă morţii n-au înviat (încă), aşa cum era vorba. Rromânia este ţara strălucirii, Rromânia este Noul Ierusalim:

“Stăm în cele ce nu se văd, deasupra grădinii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, pe care Tu l-ai descoperit în locul lui cel ales de Tine dintru început. Stăm de o parte şi de alta pe tronuri, alături de tronul Tău. Tron şi tronuri, ţinute în văzduh pe aripi de heruvimi şi de serafimi şi de îngeri în zeci de mii de mii, care-Ţi slujesc Ţie şi sfinţilor Tăi şi proorocilor Tăi, şi le spunem celor din neamul lui Israel cel după trup, şi din care şi pe noi ne-ai ales ucenici ai Tăi după ce am lăsat totul şi pe noi înşine pentru numele Tău şi pentru Evanghelia venirii Tale, şi le spunem aşa: aceasta este cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu Tatăl Savaot, aşa precum a spus El că va veni iarăşi să judece viii şi morţii, […] Şi iată, suntem în cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, pregătindu-Şi ţara nunţii cu cuvântul facerii din nou a lumii, ţara română, pământul cel ales de la facerea lumii pentru cea de a doua venire a Sa, […] iată-L întru a doua Sa venire. Şi iată ţara strălucirii, Noul Ierusalim, în care-Şi are El sălaş şi popor şi pământ nou, pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului, pământul român, vârful pământului, pe care El Şi-a aşezat lucrarea venirii Sale şi cuvântul Său, legea vieţii, spre care vor curge toate neamurile pământului, din cele patru vânturi, ca să ia viaţa şi legile ei şi ca să umble pe căile vieţii apoi.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-07-2003)

Duhurile care pretind că aparţin ucenicilor lui Hristos de acum 2000 de ani vin să confirme cele spuse mai sus: Venirea de acum a duhului vorbicios de la Pucioasa este venirea a doua oară a lui Hristos  pentru naşterea din nou a lumii şi a lui Israel:

“– Te slăvim noi, ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani. […] să-Ţi mărturisim venirea Ta a doua oară pentru naşterea din nou a lumii şi a lui Israel, şi îl chemăm la izvor, la Betleemul Tău de azi, în care Te naşti cuvânt peste pământ. Şi ne sculăm pentru Israelul Tău cel din români, poporul cuvântului Tău de la venirea Ta acum, la sfârşit şi la început de timp, pentru ca să-i tragi la Tatăl pe toţi cei care cred, Doamne, aşa cum Tu ai făgăduit.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-07-2003)

Liderii pucioşi au şovăieli grave în a fixa anul de întemeiere a Noului Ierusalim:

 “Eu vă dau, copiii Mei, o lucrare mare de lucrat. Ridic cu voi mai presus de pământ locurile Mele cu voi. Însemnăm noul nume al cetăţii cea cu porţi tari, şi numele ei va fi ca în Scripturile veacului ce va să fie: Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, iar temelia ei va fi Sfânta Virginia, aşa cum este ea din anul când am întemeiat din nou Ierusalimul, anul 1955, şi apoi, iarăşi, anul 1995 când iar l-am scris rezidit din nou pe aceeaşi piatră.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2003)

După ce oscilează argumentat între  a alege anul 1955 sau anul 1995, par a se opri (la fel de argumentat) la un reper intermediar, anume la anul de graţie 1992 (sau “7500 de la Facerea Lumii”). Alegerea este motivată de faptul că zidirea templului de la Pucioasa a fost finalizată în decembrie 1991:

“[…] Eu, Cel ce sunt, Mi-am aşezat împlinirea vestirii venirii Mele şi împărăţia Mea cu cei credincioşi ai Mei, sfinţenia, care pune capăt lumii; căci Eu Mi-am aşezat pe pământ Ierusalimul nou în anul 7500 de la facerea lumii, iar de la naşterea Mea prunc din Fecioară mamă, anul bisericesc 1992, căci am zidit chivotul de pe masa Sfintei Sfintelor în primele trei luni ale acestui an, iar în a patra lună, în ziua a douăsprezecea a lunii decembrie, am pecetluit cu numele Meu şi cu numele tău sfinţenia şi pe fiii ei şi pământul de sub ei, şi am scris cu ea sfârşitul lumii şi am ieşit deasupra tuturor celor ce se vor a fi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  22-07-2003)

Pe 2 august 2008 liderii pucioşi anunţau cu surle şi trâmbiţe înfiinţarea sit-ului oficial “Cuvântul lui Dumnezeu” pe internet, ca pe o victorie personală a sfântului Ilie. De acum încolo publicitatea lor urma să fie mult facilitată şi răspândită, cu speranţa unei dezvoltări fără precedent a capitalului de simpatie sau de aderenţă la sectă. Rezultatele n-au fost nici pe departe cele scontate. Reacţia de respingere a inovaţiilor pucioşeşti a fost endemică. Totuşi, la vremea respectivă, liderii pucioşi sărbătoreau “izbânda” lor informatică  în culori foarte aprinse. Se anunţă din nou cu acest prilej, cu mult tupeu, venirea “Fiului Omului”, deşi nimeni nu  L-a văzut pe acest “Fiu” la Pucioasa nici atunci, nici mai înainte, nici după aceea. Trucul era însă rudimentar şi simplu: se substituia lucrarea (cuvântul pucios)  cu venirea (Persoanei) iar venirea cu Însăşi Persoana (Iisus Hristos) Căreia îi era atribuită, trecându-se sub tăcere faptul că adevăratul autor al “lucrării” era unul dintre liderii pucioşi:

“Scrieţi pe pământ, fiilor care îmi sunteţi porţi, scrieţi pe pământ, iar îngerii Mei să scrie în cer ziua de pomenire a proorocului Meu Ilie, ziua în care Eu, Domnul, Fiul Tatălui Savaot, trâmbiţez de la margini la margini venirea Mea, venirea Fiului Omului  venirea Fiului Omului. […]Cuvântul venirii Mele curge din gura Mea în mijlocul poporului român, şi curând, curând scriu pe pământ şi în cer praznicul cincizecimii cuvântului Meu care vine cu norii deasupra pământului român începând cu anul 1955. Cuvântul Meu care curge din gura Mea în vremea aceasta de apoi, este venirea Mea, venirea Fiului Omului pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă, iar puterea şi slava este cuvântul Meu, şi cu suflarea gurii lui peste pământ Mi-am pregătit popor mireasă din neamul român, pământul celei de a doua veniri a Fiului Omului.”   (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  02-08-2003)

Duhul lui Ilie nu mai călătoreşte prin văzduh aşa cum călătorea Ilie, cu carul de foc, ci cu conexiunile prin sateliţi şi servere de care se foloseşte internetul, pentru a propovădui “Evanghelia celei de-a doua veniri a Domnului de la Pucioasa”, care la rândul ei vesteşte “cea de-a treia venire a Domnului, cea mare şi înfricoşătoare”:

“Scrieţi în cartea Mea cu voi, copii născuţi din cuvântul celei de a doua veniri a Mea de lângă Tatăl cuvânt pe pământ, scrieţi pe pământ ziua de pomenire a marelui prooroc Ilie când Eu, Domnul, prin lucrarea Mea cu voi şi prin lucrul la care v-am aşezat pentru vestirea venirii Mele, binecuvintez de lângă Tatăl şi de lângă voi ieşirea voastră cu Mine peste tot pământul şi propovăduirea Evangheliei venirii Mele care se vesteşte pe sine prin puterea cuvântului Meu din ea, iar proorocul Ilie este îngerul care vesteşte, după cum cuvintează Scriptura care spune: «Eu, Domnul, vă trimit pe Ilie proorocul înainte de venirea Mea cea mare şi înfricoşătoare. El va întoarce inima părinţilor către fii, şi inima fiilor către părinţi, ca să nu vin să lovesc ţara cu blestem».” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  02-08-2003)

Liderii pucioşi visează în continuare cu ochii deschişi. Văd cum se desfac cerurile. Văd Scaunul de Judecată din ceruri.  Acest scaun de judecată este însuşi “Cuvântul de la Pucioasa”. Văd mai apoi toate neamurile pământului adunate ca la muzeu, la Pucioasa, acolo unde Marele Ghid le arată tuturor: A Doua Lui Venire, tainica Lui împărăţie şi slujitorii ei pucioşi aleşi din mijlocul neamului român, rasa cea mai pură de oameni. Văd scris în pământ şi în cer, cer nou şi pământ nou pe pământul român. Văd alegerea Noului Ierusalim şi desemnarea lui ca loc de odihnă pentru “Dumnezeul” de la Pucioasa:

“Binecuvântată să fie ziua aceasta şi lucrarea ei, căci astăzi desfac cerurile ca să se vadă scaunul de judecată, cuvântul Meu care adună înaintea Mea toate neamurile de pe pământ, ca să le arăt lucrarea Mea, cea de a doua venire a Mea, tainica Mea împărăţie peste ucenicii Mei din mijlocul neamului român, căci pământul român a fost ales dintru început ca să împlinesc pe el taina Noului Ierusalim, taină păstrată în Tatăl pentru facerea din nou a lumii, pentru împlinirea Scripturilor de cer nou şi de pământ nou, taina venirii Fiului Omului după şapte veacuri de la facerea cea dintâi a lumii. Amin. Iată, vin şi scriu pe pământ şi în cer, cer nou şi pământ nou pe pământul român, căci am spus prin prooroci: «încă o dată voi clătina cerul şi pământul, încă o dată voi alege Ierusalimul». Amin. Ierusalimul este locul Meu de odihnă. Ierusalimul este taină a venirii Mele. Aceasta înseamnă Ierusalimul, aşa cum a însemnat acum două mii de ani taina aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  02-08-2003)

Liderii pucioşi se folosesc uneori chiar de raţionamente fasificate. Se ştie că nu este obligatoriu ca o teoremă să aibă şi o reciprocă adevărată. Liderii pucioşi ignoră însă acest lucru şi fac următorul raţionament:

1.Este scris că Fiul Omului va veni a doua oară pe pământ, cu putere multă şi cu slavă;

2.Mai este scris şi faptul că această a doua venire nu este anunţată în coordonate temporale precise şi prestabilite;

3.Din acest motiv, cei care o aşteaptă trebuie să fie într-o alertă continuă; asta cu atât mai mult cât venirea se va declanşa rapid, pe neaşteptate, “ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus”;

4.Înseamnă că următorul eveniment cosmic, care va avea caracteristicile unui fenomen extrem de rapid, “ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus”, va fi însăşi “venirea” mult aşteptată;

5.Înseamnă că difuzarea prin internet, cu viteza fulgerului “care iese de la răsărit şi se arată până la apus”, a colecţiei de predici  intitulate când “Evanghelia Venirii Domnului”, când “Cuvântul lui Dumnezeu” (care până acum era difuzată prin ziare lunare, cu viteza melcului), este  însăşi “a Doua Venire a Fiului Omului”;

6.Identificarea Persoanei s-a bazat, evident, pe compararea dintre numele acestei colecţii de predici (“Cuvântul lui Dumnezeu” ) şi numele atribuit Fiului Omului de Apocalipsa ( tot “Cuvântul lui Dumnezeu”, deci identitate perfectă!! )

După o gândire atât de elaborată, ei transpun în limbajul biblic concluziile:

“Iar tu, Ierusalime român, binecuvintează Evanghelia venirii Mele peste pământ, căci cei ce binevestesc vor avea plată de prooroci. Mergi, Ierusalime, iar mersul tău, care binevesteşte cea de a doua venire a Mea şi împărăţia Mea cu tine, să meargă ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, precum este scris de venirea Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, cu cuvântul Lui de peste tine, Ierusalime român, Ierusalime nou, popor de fii credincioşi Scripturilor venirii Mele. Proorocul Ilie este cu duhul tău, Israele român, copil al făgăduinţei făcute de Mine peste Avraam. Duhul tău să fie în duhul lui, precum duhul lui este în Duhul Meu, ca să vestim venirea Fiului Omului, venirea Mea şi masa Mea cu tine pe pământ […] Trâmbiţez de la margini la margini venirea Mea, venirea Fiului Omului, căci am zis acum două mii de ani: «Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului», şi astăzi s-a împlinit această Scriptură, căci ca fulgerul de repede merge peste pământ vestea cuvântului împărăţiei cerurilor[...].” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  02-08-2003)

Ca să “se lege” teoria lor cu Ilie, internetul, fulgerul şi îngerul, liderii pucioşi îi dăruiesc lui “Ilie” al lor o demnitate nouă: “ îngerul fulgerului venirii Domnului”. În plus, pentru cei mai slăbuţi la fizică, ei dau şi esplicaţia  cum e cu fulgerul şi cu tunetul (similară întrucâtva cu dilema: “cine a fost mai întâi: oul, sau găina?) Cică tunetul dirijează fulgerul, şi nu invers. Adică, mai întîi tunetul are grijă să fulgereze – neapărat de la răsărit până la apus – şi abia după aceea tunetul îşi slobozeşte glasul, după ce se abţinuse o vreme. Tot aşa se procedează şi cu “Ilie”: se ia “Ilie” şi se fulgerează cu el de la marginile cerului până la celelalte margini, apoi se slobozeşte glasul cuvântului prin internet, peste tot pământul. Popoarele aud cu toatele glasul şi de înveselesc şi uită de necazurile lor şi vin la Pucioasa ca să ia apă din râul vieţii de la Noul Ierusalim:

“S-a scris în cer şi pe pământ această zi, ziua sărbătorii marelui prooroc Ilie, pe care l-am luat la cer cu car şi cu cai de foc ca să-l păstrez pe el pentru ziua venirii Mele care este ca fulgerul. Am făcut din el îngerul fulgerului venirii Mele, înaintemergătorul slavei cuvântului Meu care vine cu norii şi care este ca tunetul, care fulgerează mai întâi, de la răsărit până la apus, şi apoi se aude glasul lui. Mă port cu el de la marginile cerurilor până la celelalte margini şi Mă vestesc în ziua aceasta peste tot pământul.[…] Să audă şi să vadă popoarele şi să se înveselească şi să creadă venirea Mea, înveselindu-se de ea, şi să ia ele din râul vieţii, care se dă în dar celui ce însetează după venirea Mea, după cuvântul Meu care curge din Noul Ierusalim. Amin. Noul Ierusalim este taina venirii Mele. Aceasta înseamnă Noul Ierusalim. Noul Ierusalim este Domnul şi fiii Săi, cei luaţi din poporul român ca să facă din ei popor mireasă, şi din pământul român să facă Domnul sala nunţii Sale şi masa cea de nuntă în ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  02-08-2003)

……………………

Estera Margareta

2 martie 2011

……………………