318. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XVIII)

Din când în când, liderii pucioşi pun în paralel cele două “veniri ale Domnului”, care la pucioşi ocupă poziţiile 2 şi 3. A doua “venire”, despre care se pretinde că ar avea loc acum la pucioşi, este lipsită de glorie şi promovează o “Evanghelie” nouă şi un pic cam ciudată, motiv pentru care mulţi nici nu cred în ea, în timp ce a treia “venire” , care n-a venit încă, urmează să fie plină de glorie, urmând să instaureze “o împărăţie de la margini la margini”:

“V-a învăţat Domnul vostru mult, mult, deosebit pe voi, pe lângă cuvântul Lui peste toată lumea, căci cuvântul Lui aleargă cât nu ştiţi voi de unde vine şi unde bate vântul cuvântului Lui ca să se vestească cu Evanghelia acestei împărăţii de la margini la margini, precum este scris mai înainte de venirea Lui cea plină de glorie pentru cei ce nu cred acum venirii Lui la voi.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-01-2003)

În concepţia liderilor pucioşi, a doua “venire” a lui Hristos de la Pucioasa este o venire virtuală şi se delimitează clar de venirea autentică a Persoanei lui Hristos, cea proorocită de Biblie. Pucioşii pretind că la ei vine Hristos în chip tainic şi nevăzut, doar în duh şi în cuvânt, despărţit fiind aşadar de trupul Său cel văzut. Aşadar, la pucioşi nu vine Persoana, ci vine doar mesajul Ei. În aceste circumstanţe, ar trebui să devină obligatorie şi asimilarea mesajului primit de Pavel pe drumul Damascului cu venirea lui Hristos la el, caz în care aceasta ar fi “a doua venire a lui Hristos pe pământ”, iar venirea “în duh şi cuvânt” de la Pucioasa ar fi a treia. După aceasta ar urma şi o a patra venire a lui Hristos, în slavă văzută, cea anunţată de Biblie în cartea Apocalipsei.

Pucioşii se acoperă în raţionamentul lor tot cu proorocia Apocalipsei, care vorbeşte într-adevăr despre Hristos care revine întru slavă, atribuindu-i numele “Cuvântul lui Dumnezeu”. Ei ignoră însă cu seninătate faptul că acolo nu este vorba nicidecum de o separare metafizică între Cuvânt şi Persoană, ci dimpotrivă: în cartea Apocalipsei, Persoana lui Hristos este prezentă şi autentică, iar “Cuvântul” este doar un nume al Persoanei. Pucioşii promovează aşadar un “Hristos” nepersonal, un “Hristos-Idee”, care se materializează în “Cuvântul auzit şi scris”, respectiv o colecţie de răvaşe care este desemnată apoi tot de ei, în mod arbitrar, ca fiind “o nouă Evanghelie”: 

“De aproape cincizeci de ani Mă presar din nou cu vestea împărăţiei cerurilor pe pământ, şi nu crede omul că acest cuvânt este a doua Mea venire de lângă Tatăl. Nu ştie şi nu vrea omul să ştie să citească în Scripturile în care Eu M-am scris cu cuvântul gurii Mele spunând despre venirea Mea cea de acum.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2003)

O nouă contradicţie apare atunci când se încearcă definirea în termeni tehnici coordonatele “celei de-a doua veniri de la Pucioasa”, cea care ţine de prezentul continuu (din 1955 încoace). De cele mai multe ori, această “venire” este descrisă chiar de către pucioşi ca fiind tainică, în umilinţă, neputincioasă, plânsă, nerecunoscută şi necunoscută de majoritatea oamenilor contemporani, aproape obscură, pe care ei o asemuiesc adesea cu naşterea lui Hristos la Betleem. În acelaşi timp, pucioşii rezervă pentru cea de-a treia venire, cea care ţine de viitorul imediat care urmează să vină, atributele de “văzută”, “însoţită de îngeri, pe norii cerului”, “plină de bucurie, de putere şi de slavă”. Uneori însă, liderii pucioşi încurcă borcanele, atribuind şi venirii tainice a lui “Hristos-Răvaşul” de la Pucioasa atributele pe care ei le rezervaseră celei de-a treia veniri: “văzută”, “însoţită de sfinţi şi de îngeri”, “pe norii cerului”, “cu putere multă şi cu slavă”.

“Vin pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Am cu Mine sfinţii şi îngerii şi toate puterile cereşti şi îmi întăresc cărarea ca să Mă ţină pe ea. Am cu Mine între sfinţii venirii Mele pe cei trei arhierei, Vasile, Grigorie şi Ioan.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2003)

Pucioşii pretind că însăşi Scripturile vorbesc (unde??? ei omit să precizeze temeiurile care ar dovedi acest lucru) despre venirea tainică a lui “Hristos-Ideea” de la Pucioasa, care se împlineşte astăzi sub ochii liderilor pucioşi, dar nu şi sub ochii altor oameni, care nu ştiu să vadă ceea ce nu se poate vedea, pentru că nu există:

“Se împlinesc Scripturile venirii Tale şi nu ştie nimeni să le vadă. Nu mai deschide nimeni Scriptura cea pentru venirea Ta şi cărţile proorocilor cei de dinaintea Ta pe pământ, şi în care scrie despre venirea Ta de azi, despre vremea de azi şi despre lucrul Tău din zilele venirii Tale.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2003)

Ca să fie şi mai convingători, liderii pucioşi inventează un amestec în vorbă al unui duh care se declară a fi Însuşi “Tatăl Ceresc”. Acesta confirmă că “Hristos-Ideea” de la Pucioasa vine venind la “poporul” pucios, cu putere şi cu slavă multă. Deşi este vorba de “venirea” perenă a unor răvaşe siropoase, adesea patetice, liderii pucioşi pretind că este vorba de “venirea” chiar a Persoanei care trimite răvaşele, şi pe care ei o numesc “Fiul Omului”:

“– O clipă, Eu, Tatăl, voiesc să grăiesc de lângă Tine şi de lângă sfinţii Tăi care grăiesc azi poporului Tău de la venirea Ta, Fiule, Care vii venind.[…] Eu, Tatăl Savaot, rostesc după două mii de ani de la mărturisirea Mea pentru Fiul Meu la Iordan, rostesc din mijlocul poporului Meu de azi, din români, şi zic: aceasta este venirea Fiului Omului, venirea Mirelui la mireasă şi, precum se arată fulgerul care taie cu lumina lui văzduhul de la răsărit şi până la apus într-o clipeală de ochi, iată venirea Lui cu putere şi cu slavă multă făcându-Se râu de cuvânt peste pământ, cuvântul vieţii veşnice, râul vieţii din care beau cei însetaţi după El. Aceasta este venirea Fiului Meu, Fiul Omului, Cuvântul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh […]”. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2003)

“Venirea” ireală şi ideatică a “Domnului” de la Pucioasa, deşi n-a fost văzută de nimeni, se cere cu obstinaţie a fi mediatizată pe toate meridianele lumii:

“ Mărturisiţi această venire a Domnului şi daţi de ştire de la margini la margini venirea Lui, că noi, sfinţii, în mii de mii pornim spre voi la cuvântul Domnului, cu ajutor pentru voi şi pentru Domnul cu voi, că vine Domnul la voi […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2003)

Specialişti în arta diversiunii, liderii pucioşi pretind că temelia sectei se numeşte “Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim” şi că ea a fost pusă ba în anul 1955, ba în anul 1995:

“Eu vă dau, copiii Mei, o lucrare mare de lucrat. Ridic cu voi mai presus de pământ locurile Mele cu voi. Însemnăm noul nume al cetăţii cea cu porţi tari, şi numele ei va fi ca în Scripturile veacului ce va să fie: Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, iar temelia ei va fi Sfânta Virginia, aşa cum este ea din anul când am întemeiat din nou Ierusalimul, anul 1955, şi apoi, iarăşi, anul 1995 când iar l-am scris rezidit din nou pe aceeaşi piatră.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-02-2003)

În realitate, zidirea botezată “templu” şi numită de liderii pucioşi “Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim” a fost finalizată încă din iarna anului 1991, iar anii 1955 şi 1995 nu au, practic, nici o legătură cu această “cetate”. În anul 1955 creştinii dâmboviţeni erau ortodocşi aparţinători ai B.O.R. şi nu existau nici un fel de accente deviaţioniste printre adepţii Verginicăi. Singurul eveniment care a fost speculat sistematic de către liderii pucioşi în legătură cu acest an 1955 a fost aşa-zisa primire a “duhului proorociei” de către Verginica. Cât priveşte anul 1995, în acest an a fost săpată, în grădina pucioşilor de la Glodeni, o  fântână pe care liderii pucioşi au dedicat-o Verginicăi, prilej folosit de ei ca să introducă forţat sintagma “Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim” – deşi nu fântâna era Cetatea, şi nici Cetatea nu putea să se limiteze la o simplă fântână:

“Iar aceasta, însemnată azi, este fântâna trâmbiţei lui Dumnezeu Verginica, fântâna Sfânta Virginia, că eu m-am înscris în vreme şi m-am pus temelie la vremea cea cerească, şi această înscriere pentru vreme nouă se numeşte Fundaţia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, iar această fântână este semnul de pecetluire a temeliei cea nouă, şi pe această piatră de temelie se va zidi România cea care vine de la Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  2-7-1995)

Venirea de acum a “Domnului” de la Pucioasa este considerată uneori o pregătire pentru ce-a de a treia venire, singura venire care va fi desăvârşită şi în deplină slavă; alteori, însăşi venirea a doua de la Pucioasa e considerată venirea cea desăvârşită, cea de la sfârşit de timp, venire care nu mai necesită o alta care să vină după ea:

“Nu uita că nu este nici o mângâiere a Duhului Sfânt şi a duhului tău mai presus decât umilinţa ta, care Mă lasă pe Mine să stau în tine cu toată slava Mea, cu toată venirea Mea, cu toată voia Mea în mijlocul tău, popor al venirii Domnului acum, la sfârşit de timp când Eu cu tine am început veacul ce va să fie şi viaţa lui pe pământ.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  15-02-2003)

Venirea “Domnului” de la Pucioasa este un factor de dezechilibru şi o povară care aduce lacrimi şi un prelung suspin pentru cei care o aşteaptă şi o primesc pe ea. Cei care o aşteaptă cu suspine sunt în principal adepţii pucioşi cei amăgiţi de către liderii lor cu promisiuni deşarte:

“Să ştii, Ierusalime român, că vine curând, curând slava întoarcerii Mele în pământul ţării tale, iar tu atunci vei fi copilul cel purtat pe braţe când toţi vor veni şi vor lua din mâna ta mângâierea Mea, duhul mângâierii Mele pentru cei ce aşteaptă cu prelung suspin venirea Mea, slava Mea cu care vin şi îi mângâi pe cei ce Mă aşteaptă cu ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  23-02-2003)

Cei care receptează în mod sistematic “venirea Domnului” ca pe o povară dureroasă, care îi aduce la lacrimi, sunt liderii pucioşi:

“Acum dau să plâng cu voi, copii de sub povara venirii Mele. […] Plâng cu voi în braţe, copii de sub povara venirii Mele, că omul cel zidit de mâna Mea a folosit nemulţumirea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  09-03-2003)

“Liderii înlăcrimaţi” de la Pucioasa îşi speculează acest statut cu abilitate, determinându-i pe propriii lor adepţi să-i exonereze de orice critică, fie ea şi îndreptăţită. Ei se prezintă ca fiii “cei micuţi”, “cei miloşi”, cei neînţeleşi şi plăpânzi, care şi aşa sunt cocoşaţi şi chiar frânţi de spinare din cauza “grelei poveri a venirii Domnului”, deci n-ar mai fi cazul de a fi judecaţi de eventualele greşeli pe care le-ar comite:

“O, fii micuţi, v-aş tot privi şi v-aş tot mărturisi neamurilor de pe pământ, că sunteţi atâta de miloşi pentru Dumnezeu şi pentru om! O, cine v-ar mai judeca pe voi că aveţi greşale când voi aveţi o aşa de grea povară de purtat? Povara Domnului, venirea Lui cu sfinţii Lui în zeci de mii de mii.[…] voi sunteţi în el cei miloşi ai Domnului, cei frânţi de povara venirii Lui. [...] copii micuţi, fii ai lui Dumnezeu, aşteptaţi de şapte veacuri de toată făptura care plânge după voi ca să fiţi şi ca să purtaţi greaua povară a venirii Domnului […] Purtaţi-L pe Domnul întru venirea Sa […] Mă lupt cu mare greu şi cu mare povară peste cei ce-Mi poartă venirea, […] v-am ostenit, fiilor, şi îmi este milă de voi, şi nu poate nimeni pricepe pe pământ greutatea voastră, venirea Mea cuvânt pe pământ. […] pentru poporul la care vin, şi în mijlocul căruia vă am pe voi punte a venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  09-03-2003)

Liderii pucioşi pretind că prin ei s-a împlinit Scriptura despre “a doua venire a Domnului”, dar faptul că nimeni nu recepţionează prin simţuri această “venire” este datorat faptului că ea este o “taină mare” şi aşa trebuie să rămână:

“Tatăl Meu este în Mine când grăiesc peste tine, Ierusalime. Vin la tine, poporul Meu cel din români, căci cu tine am împlinit Eu Scriptura venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl […] Lucrăm în taină mare, fiindcă aşa este cea de a doua Mea venire […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-04-2003)

Dacă ar fi aşa, înseamnă că cele proorocite în Scripturi despre Apocalipsa s-au împlinit întocmai. Liderii pucioşi se străduiesc să arate că aşa şi este: de exemplu, Judecata cea Mare se împlineşte – după părerea lor – prin textele pucioşeşti intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”, fără a mai fi strict necesară şi prezenţa Persoanei lui Hristos-Judecătorul, deoarece “Cuvântul” Lui este cel care Îl reprezintă şi totodată Îl substituie. Pretinsa împlinire a tuturor proorociilor din Apocalipsa şi, respectiv, această a doua venire a “Cuvântului” de lângă “Tatăl”, fac inutilă o a treia venire, pe care pucioşii o anunţă din când în când, în care Hristos în Persoană ar urma să revină pe pământ:

“Eu în mijlocul tău îmi scriu cartea venirii Mele şi cu ea judec, căci am spus şi atunci, şi spun şi acum că nu Eu, ci cuvântul pe care Eu îl rostesc peste necredinţa de pe pământ, acela va judeca lumea. Amin. Vestesc prin tine, Ierusalime, acest cuvânt al venirii Mele, ca lumea să înţeleagă apoi că Tatăl M-a trimis cuvânt peste lume în mijlocul tău [...] Iar când nu va mai fi învăţătură pe lume, tu să fii înţelepciunea cea pentru om, şi să vină omul să ia de la tine, de la cele ce Eu, Domnul, revărs peste tine în zilele Mele cu tine, zilele venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, poporul Meu. Amin.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-04-2003)

Liderii pucioşi, după ce au afirmat mai înainte (în data de 09-06-2002) că ei sunt însăşi “vremea venirii Domnului”,  dintr-o dată  se răzgândesc şi afirmă că ei sunt copii ai “vremii venirii Domnului”:

“Luaţi din duhul iubirii Mele, şi aşa să iubiţi voi, copii ai vremii venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-04-2003)

Venirea “Domnului” la Pucioasa nu poate fi dovedită cu probe solide, îndată ce ea rămâne de zeci de ani la stadiul de zvon, care se cere a fi auzit şi crezut fără alte dovezi întregitoare. Soliditatea credinţei şi consecvenţa în ataşament a “ucenicilor” dispuşi să accepte acest  zvon ca pe o realitate sunt răsplătite cu promisiunea “sfinţirii” lor:

“Dar Eu suflu cu putere pe Duhul Sfânt cuvânt şi îi adun cu suflarea gurii Mele pe cei sfinţi şi pe cei ce se sfinţesc la auzul venirii Mele care-i adună pe toţi cei ce vor umbla pe cărările vieţii şi care vor învăţa de la Mine, fiindcă ucenici nu se nasc dacă nu este învăţător.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  23-02-2003)

Venirea “Domnului” de la Pucioasa nu trebuie percepută ca un eveniment activ, deschis, magistral, solemn, copleşitor prin majestatea sa, ci ca o lucrare obscură, indirectă, pasivă, diseminată în toate părţile printr-o zvonistică programată, pe care o sponsorizează din umbră liderii pucioşi:

“Voi numai o grijă ar trebui să aveţi: grija de a vă păstra pacea în toată vremea şi gândul, că Eu am venit pe pământ cuvânt, iar voi să Mă luaţi cu venirea Mea de peste voi şi să Mă daţi în toate părţile, spre mărturisirea strigării Mele în lung şi în lat după om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  06-05-2003)

Alteori, liderii pucioşi pretind că a doua venire de la Pucioasa este un simulacru care mimează adevărata venire a lui Hristos, venirea Mirelui, sugerându-i credinciosului pucios că venirea duhului de la Pucioasa substituie venirea însăşi a Mirelui:

“Vin la tine, Ierusalime român, cu cea de a doua venire a Mea, iar cuvântul venirii Mele te pregăteşte pe tine, cel ce crezi, şi te îmbracă în haină de mireasă ca să Mă întâmpini ca pe Mirele Care vine în miez de noapte, şi a Cărui mireasă veghează întru întâmpinarea Sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  11-05-2003)

Zvonistica de la Pucioasa este cvasi-oficială şi ea va trebui să fie manipulată de către liderii pucioşi cu atâta abilitate, încât să-i uimească pe toţi oamenii:

“Fiilor unşi cu mirul venirii Mele, împart vouă limbile Duhului Sfânt. […] Să se zvonească peste tot pământul că aici vorbeşte Dumnezeu Cuvântul, Care vă dă vouă limbile Duhului Sfânt. Să fie în uimire, şi să nu fie nimeni nedumerit de cele ce aduc Eu peste grădina Mea din România.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din    30-5-1999)

……………………

Estera Margareta

28 februarie 2011

……………………