311. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XV)

Venirea de azi a “Hristosului” Pucios nu e deloc uşoară, iar greul venirii Lui cade sistematic doar pe umerii liderilor pucioşi, căci numai ei au fost aleşi şi desemnaţi ca să gătească “ziua Lui cea mare”. La rândul lor, adepţii care alcătuiesc “poporul” pucios trebuie să-i susţină pe liderii-“prooroci” şi să-i iubească cu o iubire suprapământească, mult mai mare decât iubirea cerească cu care duhurile din cer îi iubesc pe toţi cei de pe pământ:

“ […] Domnul v-a ales pe voi, cei ce duceţi greul venirii Lui şi gătirea pentru ziua cea mare, cuvântul care răsună din gura Domnului ca să adune cu El pe cei aleşi ai Lui. Amin. Vă dăm din multul dragostei noastre pe care o purtăm şi în cer pentru toţi cei de pe pământ. Dar noi vă spunem aşa: mai mare, mult mai mare trebuie să fie dragostea ta, popor al venirii Domnului după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-12-2001)

Pucioşii sunt îndemnaţi să fie ei “cea din urmă taină” cu care vor răsumpăra toată făptura, căci nu Hristosul cel răstignit şi înviat, ci ei, pucioşii, vor fi Răscumpărătorii făpturii . Ei îi vor răscumpăra pe toţi oamenii de pe pământ, de la Facere şi până la Ziua cea mare în care Domnul va veni cu sfinţii:

“Îmbrăcaţi-vă în fii ai lui Dumnezeu şi fiţi cea din urmă taină, căci cei din urmă vor purta cu ei răscumpărarea făpturii, de la facere şi până la slava Domnului, slava cea veşnică, ziua venirii Lui cu sfinţii.”  

Cea care a fost aleasă în anul 1955 să fie “trâmbiţa” care anunţă apropierea venirii “Domnului” Pucios cu “sfinţii” Lui a fost Virginia Tudorache-Stoica, iar ea a “trâmbiţat” până ce a murit, în anul 1980. De atunci şi până astăzi, alta potrivită ca ea nu s-a mai găsit ca s-o înlocuiască la lucrul “trâmbiţării”, dar căutarea continuă:

“– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, am căutat mult printre oameni când Eu te-am ales ca să sun din tine trâmbiţarea cea de dinaintea venirii Mele cu sfinţii pe pământ. O, mult mai caut Eu ca să găsesc un om, Verginico, şi să-l pun la lucrul Meu şi să-l pun pe rana Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-12-2001)

Până la venirea cea anunţată a “Domnului” Pucios cu “sfinţii” Lui   are loc o altă venire a Domnului, la “sfinţii” Lui. Aceştia se scoală din morţi şi aşteaptă pe pământ ca să vină la ei “Domnul” Pucios - Cuvântul şi să le aducă plata care li s-a promis şi care li se cuvine pentru cât au trudit ei în timpul vieţii lor. De asemenea, ei primesc şi răscumpărarea, care le vine atât prin “Domnul” Pucios, cât şi prin liderii pucioşi “cei de la sfârşit” (Mihaela şi Nicuşor):

“Se scoală sfinţii din odihna lor ca să-şi primească plata. Venirea Mea acum, la sfârşit de timp, aceasta e plata tuturor sfinţilor pe pământ. Sfinţii trebuie să-şi primească plata pe pământ, căci ei aici au trudit. Fiecare om se duce să-şi ia plata de acolo de unde a lucrat, şi iată de ce trebuia să vin Eu pe pământ acum, la sfârşit de timp. Vin cu venirea Mea ca să le-o dau la toţi sfinţii care-şi aşteaptă răscumpărarea prin Mine şi prin cei de la sfârşit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-12-2001)

Sfinţii şi îngerii îi aşteaptă pe cei care vorbesc cu Domnul (liderii pucioşi) ca să le aducă ei răscumpărarea şi izbăvirea, căci numai ei sunt aceia care cred desăvârşit în venirea “Domnului” Pucios de acum, care vine la poporul pucios pe care şi L-a agonisit, şi la “sfinţii” Lui:

“Eu vreau să pun fiinţa Mea în om. Aceasta este ce vreau Eu să fac prin venirea Mea la tine, popor agonisit de Mine la sfârşit de timp. Chipul sfinţilor Mei tot după tine aşteaptă. Tot şi toate aşteaptă după Mine şi după tine, poporul Meu cel mai mic. Zi şi noapte să-ţi şopteşti lucrarea pentru care Eu te-am luat şi te-am ridicat spre Mine şi pentru Mine dintre fiii oamenilor. Tot şi toate aşteaptă după Mine şi după tine, copil cu chipul Meu la sfârşit de timp. Amin. Cel ce grăieşte cu Domnul, acela este cel aşteptat de sfinţi şi de îngeri. Cel ce crede desăvârşit în venirea Mea de acum, acela este cel ce Mă aduce pe pământ cu plata pentru sfinţi până la al miilea neam, din neam în neam.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-12-2001)

Poporul pucios este chemat să strălucească ca soarele (dar minciuna, nedreptăţile, invidia, ura, denigrările, răzvrătirile, zâzaniile, dezertările şi trădările din sânul lui, care au avut loc lanţ în ultima vreme, îl arată a fi încă foarte departe de această chemare). Venirea “Domnului” Pucios la acest “popor”, de peste 55 de ani încoace, se arată a fi păguboasă şi zadarnică, fiind transformată într-o eternă aşteptare:

“Eu vreau să pun fiinţa Mea în om şi să strălucesc în el ca soarele. Aceasta este ce vreau Eu să fac prin venirea Mea la tine, poporul Meu, iar chipul sfinţilor Mei tot după tine aşteaptă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-12-2001)

Îndelunga aşteptare după “poporul” pucios cel îndărătnic, ca să se facă odată vrednic şi “să săvârşească el lucrarea venirii Domnului”, se tot prelungeşte:

“O, poporul Meu, chipul sfinţilor te aşteaptă pe tine ca să săvârşeşti lucrarea venirii Mele, şi Eu să vin apoi să le dau moştenirea cea deplină.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-12-2001)

Venirea “Domnului” Pucios de acum este ca alba-neagra: când este, când nu este. Ba ni se spune că plâng sfinţii după venirea Lui care nu mai vine, dar va veni curând; şi mai plâng după slava Lui care nu se vede, dar care se va arăta curând. Ba, ni se anunţă triumfal că liderii pucioşi sunt acum purtătorii de trofeu ai venirii Lui,  căci ei se leagănă cu mângâierile venirii Lui de la sfârşit de timp, cu cuvântul pucios care este acum însăşi slava Lui cea mult aşteptată de toţi:

“ […] omul iubitor […] are putere să-Mi facă Mie calea şi să vin curând, cât mai curând, că plâng sfinţii după venirea Mea şi după toată slava Mea cea de la sfârşit de timp, iar slava Mea petrece cu tine, poporul Meu, şi te doresc sfinţii ca pe purtătorul de trofeu pentru slava zilelor Mele de acum, căci cuvântul Meu care te leagănă pe tine în mângâierile lui e slava Mea cea de la venirea Mea la sfârşit de timp. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-12-2001)

Nici “cetatea” zidită de pucioşi la Glodeni în anul 1991, din pământ spre cer,  nu mai este considerată de ei drept “cetatea Noul Ierusalim” cea proorocită de Apocalipsă, căci acum ei aşteaptă o altă cetate, care se va coborî din cer pe pământ, curând, curând, odată cu a doua (a treia?) venire a “Domnului” Pucios, care va fi şi ea să fie curând, curând, din cer pe pământ:

“Cei iubiţi la sfârşit sunt cununa celor ce au suferit mult pe pământ cu dorul în ei după cetatea ce va să fie curând, curând pe pământ odată cu venirea Mea care vine curând, curând deplin pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-12-2001)

“Poporul” pucios este invitat solemn să nu care cumva să uite că venirea “Domnului” Pucios, va avea loc curând, curând. Din acest motiv, românul pucios trebuie să se pregătească cu haine, podoabe şi sulemeneli care să-l înfrumuseţeze şi să-i ascundă urâciunile şi neîmplinirile şi scandalurile despre care s-a tot auzit în ultima vreme, făcându-se el pildă a împărăţiei cerurilor pentru toate neamurile de pe pământ. Dar să nu-şi măsoare vreodată statura, ca să vadă ce-i mai lipseşte, căci acest lucru este strict interzis pentru “sfinţii” pucioşi, care ar pune astfel la îndoială chiar sfinţenia lor şi părtăşia lor necontenită cu “Domnul”:

“ […] poporul Meu. De venirea Mea curând, curând să nu uiţi. De frumuseţea ta cea pentru venirea Mea să nu uiţi. De haina ta şi de podoabele tale pentru ziua venirii Mele nicicum să nu uiţi, poporul Meu, că dacă uiţi, Mă doare adânc de la tine şi nu pot cu durerea de la tine, că ar fi cea mai grea. Eu vreau să te dau pildă înaintea neamurilor de pe pământ. Pildă a împărăţiei cerurilor vreau să fii tu între oameni, şi să nu-ţi măsori vreodată această statură a ta, că nu au voie cei sfinţi să facă aşa până la venirea Mea. Eu sunt în mijlocul tău [...]”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  30-12-2001)

Sătuţul Glodeni-Vale de lângă Pucioasa are mare trecere pe lângă “Domnul”, căci liderii pucioşi pretind că din lutul de la Glodeni a fost plămădit trupul de carne al strămoşului Adam. El trebuie făcut frumos pentru a întâmpina şi a primi cum se cuvine următoarea venire cu sfinţii a “Domnului” Pucios, care va avea loc curând, curând (Primăria locală ar trebui să se autosesizeze şi să pună şi ea mâna şi punga ca să facă ceva, măcar să asfalteze uliţele din jurul “mănăstirii” de la Glodeni şi să instaleze câteva bannere care să anunţe evenimentul), căci de aceea vestirea s-a făcut din timp:

“Dar Eu iubesc mult acest sătuţ, că e locul de unde l-am zidit Eu pe om. Şi dacă atât îl iubesc, îl strâng la piept şi îl îmbiu spre dragostea Mea pentru el, şi vreau să-l fac frumos de tot pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ, şi el să Mă primească, şi de aceea îl vestesc din timp şi îl bucur cu vestiri cereşti şi cu bucurii cum nu sunt pe pământ pe nicăieri. […] Vin de la Tatăl cuvânt în acest sătuţ, iar azi, în ajunul sărbătorii naşterii Mele din Fecioară, îi strâng la piept pe cei mici din acest sătuţ ca să-i fac să-Mi simtă şoapta venirii şi mângâierea pentru toţi cei din sătuţul acesta peste care Eu îmi torc caierul cuvântului.” 

Duhurile ajutătoare confirmă această alegere a satului Glodeni-Vale şi faptul că aici este locul unde va avea loc întâmpinarea “Domnului”, adică faptul că localitatea Glodeni-Vale va fi identificată cu “Valea lui Iosafat”, “valea Judecăţii”, căci aşa s-a zis prin Scripturi: “Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele[…] Mulţimi şi iar mulţimi în Valea Judecăţii.[…] Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur[…] aproape este ziua Domnului în Valea Judecăţii!”(Ioil 4: 2,12,14). Duhul care îşi ia numele de împrumut “maica Domnului” binevesteşte şi el slava acestui sătuţ necunoscut, Glodeni-Vale, în care se seamănă “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” de 55 de ani încoace:

“– Eu sunt mama Fiului Tatălui ceresc, şi îmi desfac mâinile şi vă mângâi pe voi, cei astăzi adunaţi lângă cuvântul naşterii. Luaţi din dragostea cerului sfânt şi vă înveşmântaţi cu ea, că v-am strâns cu sărbătoare de naştere şi vă binevestesc venirea Fiului meu şi slava acestui sătuţ, în care El vine şi îşi seamănă cuvântul venirii Sale.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  06-01-2002)

Ziua venirii “Domnului” cu sfârşitul lumii, şi cu Judecata viilor şi a morţilor care vor învia, este aproape. “Poporul” pucios “cel din români” este singurul care primeşte destăinirea acestei taine, care se va arăta întregii lumi curând, curând, cu toată puterea din ea. El este singurul călăuzit spre ziua venirii Domnului, căci doar el primeşte în chip tainic, la Pucioasa, “Cuvântul naşterii din nou a lumii”:

“Cuvântul naşterii din nou a lumii, acesta este cel ce te călăuzeşte pe tine spre ziua venirii Mele, poporul Meu cel din români. [...] O, de ce Mă destăinuiesc Eu ţie cu această taină? Pentru că taina aceasta poartă în ea toată puterea venirii Mele care va să fie curând, curând, şi pe care o aşteaptă toţi cei din morminte şi mulţi de pe pământ. Toată venirea Mea aşteaptă mult de tot dorul dintre Mire şi mireasă, clipa lui cea mai adâncă, cheia care va desface slava feţei Mele în chip văzut cu voi pe pământ, naşterea cea cu răsunet mare a veacului nou, veacul ce va să fie după ce morţii se vor scula.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-01-2002)

Până la următoarea venire a “Domnului” mai e însă de aşteptat, şi ar fi bine ca omul să nu-şi piardă răbdarea, ci să mai aştepte şi să vrea să aştepte sfârşitul lumii şi învierea morţilor şi această anunţată venire:

“O, ce bine ar fi să vrea omul să aştepte sfârşitul lumii şi învierea morţilor şi venirea Mea şi viaţa veacului ce va să fie! Ce bine ar fi, poporul Meu!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  07-01-2002)

“Poporul” pucios este călăuzit pas cu pas de “Dumnezeul” lui care l-a pus la jug, ca să lucreze el pentru venirea Lui:

“Tu, poporul Meu, eşti poporul cel de sub jugul Meu, lucrând voia Mea pentru venirea Mea, şi Eu nu încetez să te învăţ mereu voia Mea ca să te am pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-01-2002)

Îndată, “poporul” pucios este somat să caşte bine urechile ca să audă anunţul venirii iminente a “Domnului” şi să-i deschidă cu cheia, ca să poată “Domnul” veni. I se promite că va primi şi un semn înainte de a deschide (aşa cum a făcut capra cu trei iezi, ca să ştie iezii când să-i deschidă), dar nu i se spune ce fel de semn este şi cum ar putea el să deosebească acest semn de unul fals:

“O, poporul Meu, poporul Meu, Eu trebuie să vin desăvârşit. Poporul Meu, Mă auzi? Eu trebuie să vin. Auzi tu ce-ţi spun? Hai, popor iubit, hai, că vin. Hai, că tu eşti cel ce Mă aştepţi. Deschide venirii Mele, că e la tine cheia. Aşteaptă-Mi semnul, şi apoi deschide-Mi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-01-2002)

        Pucioşii cred cu tărie în predestinare. “Dumnezeul” lor le promite că vor împărăţi peste tot pământul, dacă îşi acceptă acum cu iubire şi fără cârtire soarta grea care le-a fost dată.

Venirea Lui  se anunţă că va fi curând, curând:

“O, fiilor, v-am dat nume mai presus decât fii şi fiice. Purtaţi-vă cu iubire soarta pe care v-am dat-o. Purtaţi-o, fiilor, şi vom împărăţi cu ea peste pământ curând, curând, spre slava Mea cea mult aşteptată de Tatăl şi de sfinţi şi de îngeri odată cu vremea venirii Mele pe pământ întru slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-01-2002)

Alteori se spune că, dimpotrivă, venirea Lui  nu va fi curând, curând, pentru că ea chiar acum este, şi este de mult cu “poporul” pucios, căci mereu este cu el. “Domnul” Pucios anunţă solemn că El acum vine, ca să aducă la vedere taina Noului Ierusalim şi să vină spre ea toate popoarele lumii, îndată ce ele o vor vedea:

“[…] ca să te am cu putere, poporul Meu, ca să te am al Meu şi să-ţi dau folosinţă în lucrul venirii Mele, că e venirea Mea cu tine mereu, mereu, poporul Meu. […] cu venirea Mea cea de acum când Eu vin şi fac la vedere taina Noului Ierusalim, cea păstrată în vecii, şi mulţi vor curge spre ea odată cu arătarea ei pe pământ, odată cu ivirea ei între oameni, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-01-2002)

Duhurile care vin la Pucioasa se poartă unele pe altele prin văzduh şi umplu văzduhul, căci Antihrist nu vine singur atunci când vine, ci vine însoţit şi purtat de toată oştirea lui:

“Praznic de Bobotează, poporul Meu! E mult cer cu voi, fiilor. Duhul grădinilor Mele cu voi poartă în văzduhul lor Duhul Domnului, dimpreună cu toată oastea venirii Lui la sfârşit de timp.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-01-2002)

“Poporul” pucios nu şi-a înţeles însă în chip desăvârşit soarta şi taina care i-au fost date ca să le poarte, dar el este încă aşteptat ca să le înţeleagă. “Taina” încredinţată lui se dovedeşte a fi chiar patru taine, nu una: “taina celei de-a doua veniri”, “taina cerului nou şi a pământului nou”, “taina Noului Ierusalim” şi “taina facerii omului nou”:

“Aştept să-ţi înţelegi desăvârşit soarta şi taina pe care ţi-am dat-o s-o porţi, poporul Meu de la sfârşit de timp; taina venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, taina cerului nou şi a pământului nou, taina Noului Ierusalim, facerea cea de la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-01-2002)

        Taina celei de-a doua veniri cu Noul Ierusalim de la Pucioasa a fost încredinţată numai “poporului” pucios, aşa cum taina botezului Domnului a fost încredinţată numai lui Ioan Botezătorul:

“Iată ce taină în zi de Bobotează, poporul Meu, taina pentru care a venit Ioan, aşa cum taina ta este taina pentru care ai venit tu, taina venirii Mele a doua oară pe pământ cu Noul Ierusalim cel din vecii ca să ţi-o încredinţez ţie spre lucrul ei şi spre împlinirea ei cea deplină […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-01-2002)

“Noul Ierusalim Pucios” este chemat să se scoale mare, ca să poată să înţeleagă înţelepciunea tainei care a coborât din vecii peste el. Există şi varianta ca el să nu înţeleagă taina aşa cum i se cere, caz nefericit în care nu o va mai putea purta şi lucra, ca să se întocmească ziua celei de-a doua veniri. În această situaţie nedorită, venirea Domnului se amână sine die; adică, ea nu va mai putea avea loc la data hotărâtă de Tatăl Ceresc, singurul care ştia dinainte când fuseseră programate ziua şi ceasul acestei veniri (v. Marcu 13,32), şi asta numai şi numai din cauza nevredniciei “poporului” pucios, care n-a binevoit să se scoale mare:

 “Scoală-te mare pentru înţelepciunea tainei în care Eu te-am învăluit şi pe care am coborât-o din vecii peste tine, Ierusalime nou, că dacă nu vei înţelege pe deplin taina Mea cea păstrată pentru la sfârşit de timp şi pentru tine, nu vei putea s-o împlineşti pe deplin, nu vei purta pe deplin iubirea ei, iubirea ei care te ajută s-o poţi purta şi lucra ca să se întocmească ziua venirii Mele cu învierea făpturii şi cu viaţa veacului ce va să fie pe deplin pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  20-01-2002)

Faptul că au trecut nouă ani de la această invitaţie solemnă, iar ziua Domnului anunţată de pucioşi ca iminentă n-a mai venit (timp în care în “poporul” pucios au avut loc o serie de “cutremure” majore), îndreptăţeşte la supoziţia că această temere chiar s-a adeverit: poporul pucios nu s-a mai sculat mare, şi se pare că nici măcar mic nu s-a sculat, şi nu s-a sculat deloc, îndată ce în interiorul lui au avut loc în acest răstimp grave minciuni, disensiuni, reproşuri, invidii, trădări, surghiun, deviaţii psihice, tentative de suicid, nemulţumiri şi ură de moarte.

……………………
Estera Margareta
11 februarie 2011

……………………