310. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XIV)

Liderii pucioşi sunt “copiii scumpi” care prin iubirea lor pregătesc venirea “Domnului” Pucios pe pământ. Această “venire” este îndelung aşteptată  de către îngeri şi sfinţi şi îşi are zilele ei, dintre care una, o zi aparte,  este mai specială şi mai slăvită, fiind rostită astfel de către liderii pucioşi, căci din ei iese focul venirii “Domnului” lor:

“O, copii iubiţi, o, fiilor, o, fiilor scumpi, iubirea dintre voi şi Mine, dintre Mine şi voi, aceasta va face venirea Mea pe pământ ca să-Mi sfârşesc lucrarea şi să Mi-o pecetluiesc, şi să vă dau apoi bucuria cea de veci. Pe voi vă privesc şi vă aşteaptă îngerii şi sfinţii, care aşteaptă venirea Mea pe pământ. Tot cerul sfânt aşteaptă iubirea voastră cea arzândă pentru Mine şi pentru ei. Toată oastea cerească se uită la voi şi după voi ca să rostiţi ultimul cuvânt: „Vino, Doamne!”, cuvânt care să ia foc între pământ şi cer. Să iasă din voi focul venirii Mele, asta aşteaptă oastea cerească, copii aşteptaţi ca să fiţi şi ca să grăiţi şi ca să rostiţi venirea Mea, ziua Mea cea mai slăvită între zilele venirii Mele la voi, ziua pe care o va vedea cerul şi tot pământul, aşa cum este scris despre ea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  28-10-2001)

 Venirea “Domnului” Pucios este aşadar condiţionată doar de buna dispoziţie a liderilor pucioşi, care trebuie să rostească numai o ultimă strigare, numai atât: “Vino, Doamne!”, şi venirea mult aşteptată a “Domnului” îndată va avea loc, şi vremea ei va fi “plinită”. Va fi plinită deoarece acum ea este nedesăvârşită,  iar oamenii încă nu văd la Pucioasa minunile care ar fi să-i cheme şi pe ei aici, iar ei să vină la venirea “Domnului” care este acum la liderii pucioşi. Pentru aceasta liderii pucioşi trebuie să “înteţească semnele Noului Ierusalim peste pământ, şi din ele să izvorască minuni care să-i cheme pe oameni la Pucioasa”:

“Vă aşteaptă Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, vă aşteaptă îngerii şi sfinţii să rostiţi ultimul „Vino, Doamne!”. Vă aşteaptă morţii să rostiţi ultima strigare, fiilor de azi, copii de la venirea Mea. Şi cei de pe pământ vă aşteaptă, chiar dacă ei nu ştiu, chiar dacă voi nu ştiţi. […] pliniţi vremea venirii Mele, vremea bucuriilor fără de sfârşit care aşteaptă la uşă ca să fie peste voi, cei ce chemaţi pe Domnul să vină. Înteţiţi semnele Noului Ierusalim peste pământ, şi din ele să izvorască minuni care să cheme pe oameni la Mine şi la venirea Mea la voi.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  28-10-2001)

Venirea “Domnului “ cea nedesăvârşită de la Pucioasa trebuie perpelită la foc mic şi  încălzită la sânul liderilor pucioşi, care vor trebui să se roage mai intens ca ea să aibă loc şi în chip desăvârşit. Poporul pucios, la rîndul lui, trebuie să creadă necondiţionat în “Cuvântul” cel rostit de liderii pucioşi şi să se apropie tot mai mult cu inima şi cu simţirea de venirea “Domnului “ de la Pucioasa:

“O, fiilor, fiţi focul la care să se încălzească venirea Mea.[…] aduceţi Domnului rugăciune pentru ziua venirii Lui desăvârşit cu vecia pe pământ, ca să se împlinească proorocia vieţii veşnice pe care Eu am promis-o cu atâta dor şi am sortit-o omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel rostit atunci şi acum. O, vino, poporul Meu, tot mai mult spre venirea Mea!”    (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  28-10-2001)

Venirea “Domnului” de la Pucioasa e un fel de hocus-pocus- preparatus: când este, când nu este. Când nu este, ea e aşteptată cu înfrigurare de îngeri, care lucrează pentru ea ca să vină, şi o aşteaptă pe ea; când este, ea e arătată poporului pucios ca un reper spre care el trebuie să vină acum; şi odată venit, să rămână definitiv în ea şi să stea în ea şi să-i dea bucuria, şi să-L cheme pe “Domnul” ca să vină cu slava venirii Lui:

– “ […] iată-i pe sfinţi aşteptând venirea Mea şi lucrând la ea, poporul Meu. Eu stau pe nori de heruvimi, pe nor de foc deasupra ta, şi cu tine stau. [...] Şi vino spre venirea Mea şi stai în ea şi dă-i bucuria, şi cheamă-Mă! O, cheamă-Mă, poporul Meu! Şi până voi veni, tu cheamă-Mă, că frumoasă va fi slava venirii Mele la chemarea ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  28-10-2001)

Venirea “Domnului” Pucios este condiţionată de creşterea puterii absolute a liderilor pucioşi faţă de poporul pe care ei îl “păstoresc”. La Pucioasa democraţia va trebui “pusă în cui”: nu poporul pucios este cel care trebuie să-şi impună voinţa majorităţii faţă de liderii lui, ci liderii pucioşi trebuie să se impună cu voia lor înaintea poporului. Învăţătura pucioşească nu constă doar în vorbe mobilizatoare, care arată cum şi de ce liderii pucioşi nu trebuie să-i slujească poporului, ci poporul pucios trebuie să treacă la fapte şi să le slujească liderilor lor cu multă umilinţă şi credincioşie în ei:

“Nu e bine să faceţi voi voia poporului, ci e bine să facă poporul voia Mea cu multă umilinţă şi cu multă credinţă, ca să cresc Eu cu puterea Mea în voi pentru tot binele Meu şi al poporului Meu, pentru venirea Mea pe pământ, copii înfriguraţi prin vreme. Învăţătura este cea mai mare bogăţie. De aceea v-o dau ca s-o puneţi peste poporul Meu, şi el s-o facă faptă.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  28-10-2001)

Venirea “Domnului” Pucios este atât de fragilă în proiecţia ei pentru viitor, încât poporul pucios trebuie să fie gata ca să-şi folosească orice fărâmă de timp cu care să sprijine această venire, ca ea să aibă totuşi loc, în cele din urmă. Până atunci, toţi pucioşii vor trebui să se mulţumească doar cu ce au (şi mai ales cu ce nu au) şi să stea într-o adâncă pocăinţă:

“De la un cuvânt al Meu la altul veghează asupra cuvântului Meu de peste tine, Ierusalime, şi pune-l în faptă, fiule. Învaţă-te să foloseşti orice fărâmă de timp, şi orice gând să-l foloseşti pentru venirea Mea, ca să fii mereu gata, mereu astăzi, poporul Meu. […] şi să fie mulţumire în Domnul şi duh de pocăinţă până la venirea Mea, aşa cum se cuvine sfinţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  08-11-2001)

Venirea de azi a “Domnului” de la Pucioasa cu “sfinţii Lui”, cu care vine El  întru venirea Lui, este un bun prilej pentru aceşti “sfinţi” ca să ia şi ei din învăţătura pe care o primesc liderii pucioşi de la “Domnul” lor. Altfel spus, deşi “Domnul” Pucios vine “în Cuvânt” cu “sfinţii Lui”, aceste duhuri cu nume împrumutate de “sfinţi” nu află nimic direct de la El, decât numai indirect, prin intermediul liderilor pucioşi. Aceştia sunt un fel de “curea de transmisie” a învăţăturilor de la Pucioasa, atât pentru supuşii lor, cât şi pentru duhurile pucioşeşti cu nume de “sfinţi”:

“Petrec cu sfinţi în jurul tău şi îţi dau din gura Mea şi îţi dau din sânul Meu, şi tu le împarţi lor când îţi dau, căci dacă am cui să împart, atât iau şi sfinţii cu care vin întru venirea Mea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  09-11-2001)

Venirea în trup, cea desăvârşită, a Domnului rămâne o promisiune pentru viitor care va aduce izbăvirea cea mare a lumii. Ea este un adevăr proorocit de Biblie la care tânjeşte toată omenirea, inclusiv poporul pucios. Iar dacă acest adevăr se va împlini, el va spulbera minciuna de astăzi propovăduită prin prefăcătoria “venirii în cuvânt” a “Domnului” de la Pucioasa, o venire falsă care nu aduce cu ea nici un fel de izbăvire, nimănui:

“Vă prind cu toată taina Mea cea mântuitoare, vă prind în braţe, fiilor duruţi de apăsarea acestei vremi când Eu cu toate puterile cereşti Mă zbat să aduc izbăvirea cea mare pe care am promis-o atunci că o voi aduce cu venirea Mea. Bucuraţi-vă cu îngerii întru nădejde, fiilor care tânjiţi după adevărul venirii Mele!”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2001)

Venirea de azi a duhului vorbitor de la Pucioasa pretinde însă că “aduce putere” mare peste liderii pucioşi. Atunci de ce oare se mai plâng ei că sunt lipsiţi de puteri? Cine minte? Duhul care promite puterile, sau liderii pucioşi care se plâng mereu că sunt sleiţi de puteri, de parcă vor să smulgă cu orice preţ compătimiri de la cei care-i ascultă şi îi cred în ceea ce spun? Căci duhul pucios spune limpede că le dă lor atâtea puteri prin “Cuvântul” de la Pucioasa, încât ar putea să mai împartă şi la alţii o parte din ele:

“Alerg cu dor la ieslea Mea cu fii în ea şi Mi-i întăresc ca să le dau puterea venirii Mele, să le dau cuvântul Meu. Amin.   Vreau să Mă dau vouă ca să Mă împărţiţi şi azi. Vreau să vă dau şi azi puterea venirii Mele, cuvântul Meu, care poate să Mă aducă pe pământ, căci ce altceva Mă poate aduce decât puterea cuvântului Meu? Fără cuvântul Meu nu aveţi putere, fiilor. Nu e putere pe pământ fără cuvântul Meu, dar cine ar înţelege aceasta între oameni?”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  04-12-2001)

Duhurile care pretind că sunt ale “sfinţilor” pucioşi aşteaptă pe pământ ca să fie ascultate şi urmate. Ele simulează cu vorbirea lor venirea “Domnului” Pucios în cuvânt, căci vremea venirii “Hristosului” de la Pucioasa acum şi aici este (deşi n-o vede şi n-o aude nimeni). Un exemplu este duhul care se pretinde a fi “spiritul muceniţei Ecaterina”, care vine ca să aducă duhul curăţeniei pe pământ:

“Dis-de-dimineaţă muceniţa Ecaterina stă la porţi ca să intre şi să lucreze, căci sfinţii sunt cu grijă mare pentru venirea Mea şi aşteaptă pe pământ după voi, fiilor.   [...] Muceniţa Ecaterina aşa a lucrat în jurul ei, şi a luminat în jur prin duhul curăţeniei cel de sus, şi Mi-a adus rod, fiilor, şi tot aşa voieşte şi acum să lucreze, că e vremea venirii Mele […]”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  08-12-2001)

Pucioşii inventează şi înfiinţează o nouă Biserică: “Biserica Noul Ierusalim”. Ei pretind că aceasta este singura care se face cale a venirii “Domnului” a doua oară şi a treia oară pe pământ. Venirea cea de acum, a doua oară, nu este înţeleasă de omul de rând de pe pământ, ci numai de cei care fac parte din “poporul” pucios. Venirea cu care va veni “Domnul” Pucios a treia oară este cea cu care El se va slăvi curând, curând, în faţa a tot neamul omenesc, şi care e pregătită de 7000 de ani încoace:

“Vă sărbătoresc pe voi cu ziua aceea care este numai una, ziua în care Eu am aşezat cu voi pe pământ semnul Fiului Omului, semnul veacului cel nou, veacul ce va să fie, iar în mijlocul lui, acest semn: biserica Noul Ierusalim, Sfânta Sfintelor Domnului între pământ şi cer, calea venirii Lui din cer pe pământ, căci îngustă este această cale, dar Eu pot pe ea. Amin. Numai omul nu poate, dar Eu pot pe ea, şi nu ştie omul de pe pământ ce este acest semn ca să se ia după el şi să înţeleagă venirea Mea, ziua Mea de slavă, în care Tatăl Mă va slăvi curând, curând în faţa a tot neamul omenesc, precum este scris în Scripturi că va fi la venirea Mea, în ziua venirii Mele, ziua pe care Eu o pregătesc de şapte mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2001)

În anul 2001 pucioşii aniversau zece ani scurşi de la marea înşelăciune în care a fost atras episcopul Irineu Bistriţeanul, pe care pucioşii îl numesc şi astăzi “arhiereul venirii Domnului” de la Pucioasa. Biserica de la Glodeni-Vale (astăzi desacrată, prin lucrarea eretică şi schismatică a liderilor pucioşi) este considerată de pucioşi “semnul venirii Domnului între pământ şi cer”.  Aceasta este o “venire” imaginară, care se pare că într-adevăr a rămas suspendată undeva între pământ şi cer deoarece, de ieşit, a ieşit din adâncurile pământului, dar la cer n-a mai ajuns, şi nimeni dintre muritori n-a văzut-o cu ochii lui urcându-se la cer, ca s-o mărturisească apoi ca fiind adevărată. Înşelat şi compromis de către liderii pucioşi în faţa unei ţări întregi, arhiereul Irineu se uită astăzi către cer şi aşteaptă ca să vină dreptatea lui Dumnezeu şi să arate cât de drept a fost în sinceritatea şi naivitatea lui, dar şi cât de amăgit a fost el, fiind convins că slujeşte unor creştini ortodocşi autentici:

“S-au scurs zece ani de când noi am binecuvântat acest semn, având cu noi pe apostolul Tău Irineu, arhiereul venirii Tale. I-ai dat putere să creadă, şi el a crezut, şi a însemnat în vreme locul odihnei Tale de azi. Credinţa lui de atunci, Te rog să-l ţină mare în mâna Ta, Doamne, că mare a fost credinţa lui de atunci, mare cât lucrarea venirii Tale, că dacă nu era mare, nu biruia cu ea pentru aşezarea semnului venirii Tale între pământ şi cer. Îţi mângâi pe fiii de la iesle şi pe poporul cuvântului Tău, care mănâncă şi trăieşte din gura Ta, şi pe el, pe arhiereul Tău care se uită să vii cu dreptatea, Doamne mare. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2001)

Pucioşii construiesc o sintagmă absurdă: “Domnul” lor vine acum şi aici ca să-şi pregătească “venirea care va fi să vină”. În scamatoria lor verbală cuvântul  “aici” înseamnă “pe aproape”, iar cuvântul “acum” înseamnă “ cei 56 de ani din 1955 încoace”, în care “Domnul” lor vine şi tot vine destrupat pe pământ:

“Voi, care-L primiţi pe Domnul pe pământ cuvânt care-I pregăteşte venirea, luaţi tot ce vă dă El, şi purtaţi, că dulce este în cer slava celor ce-L poartă pe Hristos pe pământ spre oameni. Fiţi tot mai harnici, tot mai tari, căci cei mici se pleacă Domnului. [...] Vă mângâi cu cuvinte mari, măsură pentru măsură, dar fiţi harnici pentru venirea Lui, că El este gata, şi ziua Lui este aici, este aproape.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2001) “Glasul venirii Lui sună pe pământ din ziua de Paşti a anului 1955 şi până azi, şi până în ziua arătării Lui cu trupul văzut de tot ochiul […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-12-2001)

În fantezia liderilor pucioşi, adepţii lor pe care ei îi încalecă ei şi-i hingheresc zilnic sunt “căluţi albi”, călăriţi de duhurile pucioşeşti care grăiesc cu grai omenesc şi care se sprijină pe trupurile lor, ca să lucreze venirea “Celui de la Pucioasa”:

“O, poporul Meu, să fii mereu căluţul cel alb pe care Eu vin din cer pe pământ cu grai omenesc pentru om. Este scris în Scripturi că oşti din cer vin după Mine călări pe căluţi albi. Fiţi căluţii oştirilor cereşti, fiilor, căci sfinţii Mei şi îngerii Mei care-Mi lucrează venirea se sprijină pe voi, căci voi sunteţi în trup.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2001)

Venirea duhului de la Pucioasa a fost îndelung trâmbiţată de cei care, timp de mai bine de 55 de ani, s-au numit pe sine “apostoli” şi “prooroci” şi “ucenici” ai ereziei pucioşeşti:

“ De cei ce s-au lăsat să fie apostoli şi prooroci şi ucenici ai acestei lucrări de trâmbiţare pentru venirea Ta, să ne bucurăm de ei, căci fericiţi sunt cei care-şi spală veşmântul în Sângele Tău cel curăţitor şi de viaţă dătător.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-12-2001)

Venirea “Domnului” Pucios este declarată a fi cu puteri sporite de înnoire, mai mult decât oricând, şi ea este acum (este vorba aici de anul 2001), nu în viitor. Pucioşii care cred cu tărie în această amăgire şi veghează ca ea să nu se stingă din inimile lor şi ale semenilor lor, şi care au renunţat la tot şi la toate încât nu mai au astăzi nimic, vor primi împătrit din ceea ce au acum:

 “Şi voi face din ea şi din grădinile cele de lângă ea căsuţă cu poveşti şi grădini de basm şi vă voi da vouă bucurii, şi de la bucuriile Mele cu voi se vor hrăni mulţi, fiilor. Dar vreau să fiţi harnici şi să uitaţi de moleşeală şi de apăsare şi de greu, că Eu vă sunt Stăpân şi pot în voi, şi voi putea mai mult decât oricând acum, la vremea venirii Mele, şi vă voi ocroti pe voi ca în cer, şi vă voi da mult, fiilor. Strângeţi mult la Mine ca să aveţi mult la Mine, şi vă voi da împătrit, căci aşa este darul celor harnici care stau ziua şi noaptea înaintea Mea cu veghe şi cu drag.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-12-2001)

Liderii pucioşi îi “dezleagă” prin cuvânt meşteşugit pe supuşii lor, în special pe cei mai râvnitori şi cei mai habotnici, de apăsarea gândului că treburile gospodăreşti ale obştei le răpesc substanţial din timpul de rugăciune şi din cel de odihnă. Adepţii pucioşi care au fost “închinoviaţi” în simulacrul de mânăstiri de la Pucioasa şi de la Târgovişte văd cu disperare că nu mai au timp să se ocupe aşa cum s-ar cuveni şi de sufletul lor, căci sunt angrenaţi zilnic la treburi istovitoare din dispoziţia stăpânilor lor, care se mulţumesc doar să dea ordine şi să dirijeze prin munca supuşilor lor o “casă mare şi grea”. Pentru a le domoli angoasele, liderii pucioşi decretează ex cathedra că acum, la sfârşit de timp, adepţii lor nu mai au voie (şi nici nevoie) să-şi aloce timp pentru nevoile spirituale proprii, nici măcar pentru rugăciune, deoarece trebuie să se dedice cu prioritate treburilor gospodăreşti pe care le-au primit ca sarcini obşteşti de la stăpânii lor. De altfel, toate trebuinţele personale trec pe un plan secundar pentru cei care “lucrează pentru venirea “Domnului”:  şi odihna trupului (“timpul pentru dormit şi pentru sculat”), şi igiena personală ( “timpul pentru spălat”), şi hrana potrivită la timpul ei (“timpul pentru stat la masă”), şi – ultima pe listă – rugăciunea personală ( “timpul pentru rugat” ). Pentru niciuna din acestea slujitorul pucios nu mai are timp; în schimb are tot timpul la dispoziţie ca să-i slugărească pe liderii pucioşi:

“O, popor iubit, aşa vorbea Domnul cu cel de la începutul şi de la mijlocul lucrării mele cu Domnul. Iar acum tu să nu te sminteşti de cuvintele de învăţătură, şi să le împleteşti şi să le lucrezi cu jertfă, copil al împlinirilor vestite de demult. Una e să ai o casă mică şi numai pe tine şi pe ai tăi în ea, căci asta înseamnă casă mică, şi tu te îngrijeşti atunci de rugăciune, de treburile casei tale şi, după porunci, de sufletul tău şi al casei tale. Dar când ţi se încredinţează o casă mare şi o multă lucrare în lături şi o jertfă fără de timp, mai ai timp pentru tine? Mai ai timp ca la început? Nu mai ai, că la sfârşit e ca la sfârşit, şi cine lucrează pentru sfârşit şi pentru venirea Domnului, are mult lucru, are multă jertfă de dat, şi nu mai are în zi oră bătută în cuie nici pentru dormit, nici pentru sculat, nici pentru spălat, nici pentru stat la masă, nici pentru rugat, ci mai întâi între acestea este jertfa, şi toate celelalte prin ea lucrate şi după ea lucrate.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  14-12-2001)

……………………
Estera Margareta
11 februarie 2011

……………………