286. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (IX)

Calea pe care morţii urmează să vină şi să umble şi să se întâlnească pe ea cu venirea la liderii pucioşi a “Domnului” pucioşilor este făcută şi bătătorită şi lucrată împreună de către “Domnul” Pucios şi de duhul lui cu nume de înger din cer şi de liderii pucioşi de pe pământ. Apoi liderii pucioşi întind masă de cuvânt şi de bucate pentru adepţii şi susţinătorii lor:

“Eu, fiilor, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu am făcut cale spre venirea Mea la voi celor ce au fost şi nu mai sunt pe pământ. Am făcut pomenire şi ne-am strâns toţi la această sărbătoare de îngeri, căci îngerii sunt în mare lucrare, în mare zi de sărbătoare peste voi şi peste cei din lumea cea nevăzută. Acum întindem masă de cuvânt şi masă de bucate pentru bucuria zilei acesteia.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Se dezvăluie apoi că venirea “Domnului” Pucios nu este o realitate vizibilă şi palpabilă, ci este o idee, un concept abstract, care ia formă văzută abia atunci când se ivesc roadele lucrării schismatice de naştere a “poporului pucios” din creştinii amăgiţi şi fugari din B.O.R., care vin la Pucioasa ca să se adune în grădinile şi sub oblăduirea liderilor pucioşi, ca să devină şi să fie ei apoi aşa-zisa “venire a Domnului”. Pentru trădarea Bisericii lor, în care s-au botezat şi au crescut de mici, acestora li se promite că vor fi plătiţi îndoit (adică, nu cu 30 ci cu 60 de arginţi):

“O, poporul Meu, să fii, fiule, venirea Mea. Aceasta să fii tu, că tu eşti aşteptat de şapte veacuri, fiule, şi să fii samarinean, căci Eu îţi voi plăti îndoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Se precizează apoi că locul venirii “Domnului” la Pucioşi şi la morţii lor pentru care fac ei masă de pomenire nu mai este vestitul “templu” cu 33 de cornişe de la Glodeni, despre care se spunea prin anii ’90 că este “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim” şi “Templul coborârii Domnului pe pământ” (şi despre care astăzi liderii pucioşi nu mai suflă nici o vorbuliţă, fiindu-le incomod să dezvăluie şi să explice motivul real pentru care ei l-au părăsit) ci este acum “Grădina Întâlnirii”, în care liderii pucioşi şi-au zidit buncărul subpământean în care locuiesc, poreclit de unii “Legănuţul Antiatomic”:

“Voi, fiilor din grădina venirii Mele, şi tu, poporul Meu cel mic, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu am făcut masă de pomenire şi cale spre locul venirii Mele la voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Sufletele morţilor sunt chemate să iasă din morminte şi să vină în “Grădina Întâlnirii” de la Pucioasa, ca să se întâlnească aici cu liderii  pucioşi “cei din grădină”,  “solii Domnului”, “ochii şi urechile şi trupul Domnului”.  Acesta  vine acum doar pe jumătate, adică vine în duh fără de trup, dar le promite lor că vor vedea aici în grădină venirea întreagă a  “Domnului”, după ce liderii pucioşi le vor curăţa pe ele de păcate şi le vor îmbrăca în straie albe de înviere. Tronul judecăţii făpturii este aici în grădină cu liderii pucioşi, şi prin ei se vor milui până la al miilea neam urmaşii celor miluiţi de ei. Liderii pucioşi le promit în numele “Domnului” sufletelor rătăcitoare că “Domnul” vine la ele atunci când ele Îl strigă pe “Domnul” (dar amăgirea aceasta ţine doar o clipă, căci îndată le spun acestor suflete adevărul, sfătuindu-le să se pregătească pe mai departe pentru venirea Lui, căci ea n-a venit încă, dar va veni apoi,  în ziua de apoi). Deci Cel care pretinde că acum vine, nu vine de fapt, dar le promite solemn că va veni apoi:

“– Iar Eu, Domnul, vin când Mă strigaţi. Cei din grădină au ochi şi urechi, au trup şi suflet şi duh, şi ei sunt cei ce vă aud pe voi, şi Eu vă iau de la ei. Vă dau lor să vă cureţe, să vă spele, să vă îmbrace în cămaşa Mea, în cămaşa învierii şi să vă pregătească pentru venirea Mea, ca să vin apoi. Tronul judecăţii făpturii este cu ei, iar Eu, Domnul, miluiesc prin ei până la al miilea neam.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Grădina Întâlnirii de la Pucioasa e sărbătorită de pucioşi pentru slava cu care ea îi cheamă pe oameni spre venirea “Domnului”. Deşi Biblia vorbeşte despre o singură venire a Domnului întru slavă văzută, pucioşii vorbesc despre două veniri: una care se pretinde a fi actuală, dar tainică, şi este venirea “Domnului” la liderii pucioşi. O alta se pretinde că va avea loc în viitor (“curând, curând”), şi va fi văzută de toţi, şi ea va fi venirea “Domnului” la toţi oamenii:

“E sărbătorită grădiniţa care vă are în ea pe voi, copii ai cuvântului Meu. Slava Mea iese mereu din ea spre oameni şi îi cheamă spre venirea Mea. Îi cheamă cuvântul Meu pe oameni, dar Eu, Domnul, greu de tot încap în inima omului. Ies cu slava Mea din grădină spre oameni. Ies cu voi în mijlocul oamenilor ca să-i fac să ştie venirea Mea la voi, slava Mea de peste voi, şi să-i îndemn spre ea, ca să nu-i ia pe neştire venirea Mea, care va fi curând, curând.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2000)

Tot aşa vorbesc pucioşii şi despre nunta Mirelui ceresc. Ei pretind că sunt două nunţi, nu una. Prima nuntă are loc acum, odată cu venirea actuală a  “Domnului” la liderii pucioşi. Aceştia şi “poporul” cel înveşmântat în veşmânt de nuntă sunt acum “mireasa Mirelui” . A doua nuntă va avea loc în viitor, când va avea loc cea de-a doua venire, când va fi zi de nuntă peste tot pământul. Pentru această a doua nuntă se face de pe acum chemare generală pentru toată suflarea omenirii, şi aceasta se spune că va fi nunta cea adevărată (de aici deducem că cealaltă, care are loc acum, este falsă). Pentru aceasta se fac pregătiri intense, se împodobeşte cerul şi pământul în straie de nuntă, dar nuntaşii chemaţi  la Pucioasa nu se bucură de o aşa chemare şi se fac străini de taina nunţii:

“Iată slava Mea, înconjurată de heruvimi şi serafimi. Iată cuvântul Meu, care vine slujit de îngeri în grădina Mea de azi, în care Eu, Domnul, am aşezat pe pământ prin mânuţele voastre pietricica cea albă, darul Meu pentru cei ce biruiesc lumea ca să vină la Mine; cuvântul Meu pentru cei ce îmbracă haina venirii Mele şi care stau întru întâmpinarea Mea înveşmântaţi cu veşmântul nunţii venirii Mele. Venirea Mea e nuntă. Venirea Mea va fi zi de nuntă peste tot pământul. Îi fac omului chemare la nuntă. Îi arăt omului calea spre ziua nunţii, spre salonul nunţii, spre iubirea nunţii, căci nunta cea adevărată aceasta este: venirea Mea, Eu şi cu mireasa Mea, în sărbătoare de nuntă pe pământ. Amin. Îmbrac pământul în strai de nuntă. Îmbrac cerul în straiul venirii Mele. Numai pe om nu pot să-l îmbrac cu venirea Mea. El este străin de taina nunţii. El nu caută cu bucuria venirii Mele. El nu ştie ce este mângâierea, şi îşi caută mereu alin în cele ce nu sunt, în cele ale lui.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2000)

Pucioşii pretind că pregătirile pentru nunta care va fi să fie la Pucioasa au început aici încă din anul 1991:

“O, am venit din cer pe pământ şi am îmbrăcat această grădină în straiul cel nou al cuvântului Meu cel nou, ca să strălucesc de aici cu lumina învierii peste tot omul. Acum nouă ani am biruit peste pământ cu aşezarea pe el a pietrei mărturiei lucrării Mele cea de pregătire a venirii Mele.”   (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2000)

Pregătirile de la Pucioasa care se referă la Grădina Întâlnirii cu “Domnul” şi la Chivotul Cuvântului “Domnului” au avut un scop precis, care acum este despecetluit: acela de a supune toată suflarea duhului vorbitor de la Pucioasa, care ar fi urmat să împărăţească peste tot pământul care i s-a supus lui:

“Curând, curând, fiilor, curând, curând tot şi toate Mi se vor supune desăvârşit, şi atunci şi ultimul vrăjmaş va fi doborât, şi va fi apoi în cer şi pe pământ Ierusalim nou, veac nou şi om nou, că aceasta am venit să împlinesc. Voiesc să audă omul pentru ce am venit Eu la voi şi am împlinit grădiniţa de la voi şi chivotul cuvântului Meu din ea şi ieşirea Mea spre oameni cu cuvântul. Am venit pentru că trebuie să Mi se supună Mie tot şi toate, şi voi împărăţi până la această împlinire, până ce voi nimici pe cel din urmă vrăjmaş al omului, şi apoi îl voi da pe om Tatălui, şi Mă voi odihni de lucru, şi Mă voi supune Tatălui cu lucrul împlinit.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2000)

Cu cât liderii pucioşi vor strânge în jurul lor mai mulţi adepţi, cu atât duhul vorbitor de la Pucioasa va simţi o mai mare mângâiere, iar mângâierea lui cu liderii pucioşi îl face lăudăros înaintea oamenilor. El promite că venirea lui la liderii pucioşi se va transforma curând, curând, în venirea lui la tot omul:

 “Mergeţi şi iar mergeţi, şi voi strânge pe oameni pe lângă voi, căci voi sunteţi fiii grădiniţei Mele din zilele acestea ale venirii Mele, grădiniţa Mea de flori, mângâierea Mea cea de la venirea Mea, mireasma cea binemirositoare, care se ridică spre Mine pentru mângâierea Mea. Mă mângâi cu voi, Mă laud cu voi înaintea oamenilor, că şi voi vă lăudaţi cu numele Meu şi cu viaţa Mea în voi şi cu venirea Mea la voi, care vine curând, curând pentru tot omul, căci venirea Mea este lucrul pe care-l am de împlinit curând, curând.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2000)

Liderii pucioşi sunt oastea de avangardă a duhului vorbitor care vine acum în ascuns la Pucioasa, ca să-şi aranjeze venirea lui care urmează să fie în numele şi în locul lui Hristos. Ei îi hrănesc pe oameni cu o învăţătură nouă, hrană caldă care îi face să-l cunoască şi să-l asculte de noul lor stăpân, care se anunţă că o să vină încă odată, ca să se descopere tuturor oamenilor cu slavă văzută, locţiitor al lui Hristos:

“V-am spus de când v-am aşezat înaintea Mea că voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi calea Mea spre oameni mai înainte de venirea Mea şi de ziua Mea cea mare. [...] Acum, iată, hrănesc cu hrană din cămară şi cu hrană caldă tot pământul, ca să mănânce omul şi să prindă putere şi să prindă iubire şi să asculte glasul Meu, care sună învierea peste vii şi peste morţi, şi apoi Eu să vin şi să-i descopăr omului slava Mea, venirea Mea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  12-12-2000)

În mesajul din 12-12-2000 se pretindea că sunt şi vor fi două veniri ale “Domnului” (una actuală, destinată exclusiv liderilor pucioşi şi pe care aceştia doar o  comunică celorlalţi oameni de pe planetă, iar pentru adepţii lor o şi împărtăşesc; apoi încă o venire, de perspectivă, când “Domnul” va veni din nou pentru toţi oamenii, nu numai pentru “aleşii” de la Pucioasa). Iată că, după doar o săptămână, un alt mesaj vine să-l contrazică pe celălalt: “Domul” vine acum la liderii pucioşi, dar vine “pentru tot omul de pe pământ”. Tot pentru acum se anunţă că ”Domnul” Pucios “scoate la iveală taina veacului cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou”. Dacă este aşa, de ce ar mai fi nevoia de o altă venire, care totuşi se programează în continuare? Unde este cerul cel nou şi pământul cel nou, ca să le vadă toată lumea şi să se bucure de ele? De atunci au mai trecut mai bine de zece ani şi nu le-a văzut nimeni. Totuşi pucioşii le anunţă cu un trimfalism interesat: “numai să creadă omul în Cuvântul Pucios de ieri şi de azi…”:

“Să vă aşezaţi înaintea Mea, copii străjeri de la ieslea Mea. Vin la voi cuvânt să ne pregătim de călătorie. Mă duc cu voi să vă vestesc ai Mei şi să Mă vestesc pe Mine venind la voi pentru tot omul de pe pământ care dă să asculte glasul venirii Mele după două mii de ani.  [...]   Eu însă scot la iveală taina veacului cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou pe care Eu le-am făgăduit omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel de ieri şi cel de azi […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-12-2000)

Îndată însă, liderii pucioşi vin cu o rectificare: Este vorba doar de o comunicare, prin care oamenii sunt atenţionaţi că mai este un ceas până la venirea “Domnului”. Şi se repetă, pentru a fi mai convingători: “Numai un ceas!”. Cei care se mai îndoiesc atotştiinţa liderilor pucioşi care promovează cu sârg “alegerea pământului român” pentru ziua în care “Domnul” va sta faţă în faţă cu omul sunt invitaţi la tăcere, pentru motivul că “Domnul se deşeartă în liderii pucioşi”:

“Mă deşert în voi, copii de la ieslea Mea, iar voi daţi-Mă oamenilor, căci cale spre oameni vă fac Eu. Eu sunt Cel ce pot, şi vă fac Eu. Voiesc să-i fac pe oameni să ştie de venirea Mea mai înainte cu un ceas, [...] Numai un ceas, şi voi sta faţă în faţă cu omul, căci taina veacului cel nou n-a crezut-o nimeni până acum, fiindcă Eu însumi trebuie s-o desluşesc şi să Mă desfac cu ea peste pământ, din pământul român. Să nu mai zică nici un om că de unde ştiţi voi că pământul român este ales pentru venirea Mea.”  (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  19-12-2000)

În ceea ce priveşte “ceasul” anunţat în decembrie 2000, lucrurile sunt ceva mai complicate. Ori, pucioşii nu ştiu ce spun, ori au uitat ceea ce au spus mai înainte. Ori, mint de îngheaţă apele. Ori, toate la un loc, şi iată de ce.

În anul 1976 pucioşii anunţau că mai sunt doar câteva minute:

“ Mai sunt câteva minute şi nu vei mai cunoaşte locul acesta. Te vei uita în oraşul acesta şi nu vei mai cunoaşte că e oraşul acesta…” (10 mai 1976)

În anul 1978 pucioşii precizau că acele “câteva” sunt de fapt exact două minute:

“ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde  ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)

Pucioşii uitaseră oare că în 1959 spuneau că mai este doar o secundă de aşteptat? Secunda asta a durat şi ea un pic cam mult, căci pucioşii au mai repetat cu nonşalanţă acelaşi lucru şi în 1973:

“O, oiţele Mele, mai avem o secundă şi ne întâlnim cu patria cerească” (6 februarie 1959)

 “Mai e o secundă şi veţi auzi cum vor geme graşii şi cum trosneşte şi vei zice că e tunet, dar nu e tunet, geme pământul şi trosneşte…” (2 octombrie 1973)

Pentru că şi secunda asta  li se părea prea mare, prin 1960 pucioşii anunţau solemn că mai e doar  o  clipă:

“Tată, a făcut Domnul o casă şi a coborât la voi pe pământ, nu acum,ci peste o clipă, nu peste o zi (1 mai 1960)

Mascarada s-a repetat aidoma după 5 ani, când  se anunţa din nou că “mai e o clipă”:

“Că mai e o clipă şi se va da văzut în faţa ta şi tu te vei mira de această minune” (12 noiembrie 1965)

După alţi 8 ani li se reamintea celor mai grei de cap: “Mai avem o clipă!”. Clipa asta nu mai era o clipă oarecare, ci una “foarte înfocată”:

“...Mai avem o clipă, şi clipa aceasta e foarte înfocată. Voi nu o vedeţi. E un cuptor de foc pentru toţi, afară de credincioşi” (20 noiembrie/30 decembrie 1973)

De înfocată ce era, clipa aceea n-a mai apărut, ci s-a amânat cu încă alţi 4 ani:

“ Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii şi sfinţii. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii.” (14 /27 martie 1977)

Şi din nou n-a venit clipa, şi din nou s-a anunţat, peste alte două luni şi jumătate, că “mai e o clipă” de aşteptat şi de suferit:

“ Vin timpuri grele şi vremea e la sfârşit şi mai e o clipă de suferit…” (7 iunie 1977)

Şi aşa s-au tot adunat cu răbdare, minut cu minut, secundă cu secundă şi clipă cu clipă, şi s-au făcut un ceas, pe care-l anunţă acum solemn liderii pucioşi cei mincinoşi.

Liderii pucioşi, alintaţi cu diminutivul “copilaşi primitori”, sunt anunţaţi că venirea “Domnului” este acum doar pe jumătate sau pe sfert, nedesăvârşită, dar se aşteaptă ca “toată venirea” Lui să vină în curând. Dar şi aşa, nedesăvârşită, venirea de azi a “Cuvântului” Pucios se face cu viteza luminii, căci se foloseşte de unealta diavolului, infernetul,  “drumul omului” pe care situl oficial al pucioşilor îşi seamănă neghina pucioşească în toată lumea, de la apus până la răsărit şi invers:

“O, copilaşi primitori, care Mă primiţi cu cuvântul la voi! S-a scurs timpul tot, şi Eu trebuie să vin desăvârşit, ca să-Mi fac toată venirea pentru care trudesc de şapte mii de ani. [...] Merg ca fulgerul, de la apus şi până la răsărit, şi de la răsărit până la apus, şi ajung într-o clipă cu cuvântul venirii Mele, că Mă folosesc de drumul omului ca să-l presar din urmă cu cele de la Mine, cu cele din cer, şi omul să le audă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  25-12-2000)

……………………
Anca Estera
16 decembrie 2010
……………………