285. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (VIII)

Liderii pucioşi sunt numiţi “Poarta cerului” prin care intră şi iese “Domnul” lor. Răstălmăcind Scriptura, care spune că prin această poartă a cerului vor intra drepţii lui Dumnezeu, liderii pucioşi pretind că Scriptura prooroceşte că prin această poartă va intra Însuşi “Dumnezeu”, (deci nu drepţii Lui!). Dar a şi intrat, căci se vorbeşte deja la timpul trecut despre “venirea Domnului la ei”, ca fiind “cea mai mare minune din toate veacurile”:

“E sărbătoare mare de îngeri, e zi mare, fiilor. Cerul grăieşte peste pământ, iar voi sunteţi poarta cerului, şi Eu intru în ea cu dreptatea, căci scris este în Scripturi: «Intrând în porţile dreptăţii voi lăuda pe Domnul, că aceasta este poarta Domnului, şi drepţii vor intra în ea». Amin. Am plecat cerul până pe pământ şi am venit la voi ca să vă fac ai Mei. N-a fost de când e veacul minune mai mare ca aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Liderii pucioşi, despre care se spunea până acum că sunt firavi şi slabi, plăpânzi şi lipsiţi de ajutor, sunt prezentaţi dintr-odată ca fiind puternicii care Îi întăresc venirea “Domnului” lor şi puterea venirii Lui, căci ei se fac hrană hrănitoare pentru “Dumnezeul” lor:

“O, Eu Mă întăresc în voi cu venirea Mea şi Mă hrănesc cu voi ca de un rod nou, fiilor. Îmi întăresc venirea şi puterea venirii Mele la voi, şi îmi sunteţi hrană de întărire Mie. Când vine primăvara şi apar cele dintâi roade ale pământului, se înviorează omul hrănindu-se cu ele şi prinde putere şi prospeţime în toate neputinţele lui. Aşa şi Eu, Mă hrănesc cu voi şi Mă bucur de voi ca de un rod nou şi îmi întăresc venirea hrănindu-Mă cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

O mărturie importantă: “Cuvântul” de la Pucioasa, în loc să aducă pace, aduce tulburare adâncă nu numai pe pământ, ci şi în lumea îngerilor. Venirea “Domnului” Pucios nu mai este legată indisolubil de fiinţa Lui, ci Îi este exterioară, ca o lucrare la cazul instrumental, şi aşa este adusă această “lucrare a venirii Domnului” de către îngeri pe pământ, ca un instrument şi ca un stindard al unei noi ideologii şi credinţe care clonează Ortodoxia:

“O, copii deşteptători peste pământ, cuvântul Meu de peste voi răvăşeşte lumea îngerilor, şi vin îngerii cu venirea Mea la voi şi văd cu voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, şi din care iau cei vii şi cei morţi, fiecare după faptele lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

În noiembrie 2000 la Pucioasa se decreta fără ocolişuri că “judecata de apoi a venit” pe pământ, iar cerul şi pământul se clătina sub paşii greoi ai “Dumnezeului” de la “Noul Ierusalim”. Probabil că se mai clatină şi astăzi, căci venirea s-a tot prelungit peste ani şi ani, iar judecata promisă întârzie, deşi îngerul venirii “Domnului” suflă în trompetă de peste 10 ani neobosit, anunţând venirea care stă să vină. Liderii pucioşi văd (cu ochii duhurilor care se dau drept îngerii lor, sau cu ochii minţii lor, sau cu ochii minţirii adepţilor) tronul judecăţii Domnului aşezat taman în grădinile lor de la Pucioasa:

“O, fiilor, sună îngerul Domnului, sună din trâmbiţa venirii Mele peste cei vii şi peste cei morţi. Îngerul Meu, dimpreună cu toată oastea îngerească, vede la voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, calea venirii Mele pentru judecată. Se clatină cerul şi pământul sub paşii venirii Mele, că a venit judecata de apoi. [...] Daţi morţilor veacul cel nou, cuvântul Meu care este cu voi, că iată, sună îngerul Meu din trâmbiţa venirii Mele, sună îngerul Domnului peste vii şi peste morţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

La 21 noiembrie anul de graţie 2000, la Pucioasa se anunţa un eveniment istoric: porţile iadului erau date larg la o parte, iar morţii erau strigaţi afară cu glas mare, aidoma cu glasul lui Hristos de acum 2000 de ani care striga “Lazăre, vino afară!” (Ioan, 11,43)

“Eu, fiilor credincioşi venirii Mele după două mii de ani, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu deschidem porţile iadului şi ale morţii şi strigăm afară pe morţi, aşa cum l-am strigat pe Lazăr din mormânt pentru credinţa surorilor lui, cărora Eu le-am spus: «Dacă veţi crede, veţi vedea slava lui Dumnezeu, căci oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată».” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

N-a ieşit nimeni. Ori n-au auzit morţii, fiind cam tari de ureche ( de bătrâneţe, nu de altceva), ori le-a fost frică să iasă, zicându-şi că tot mai bine e înăuntru.

Îndată (văzând probabil că nu iese nimeni), liderii pucioşi schimbă datele problemei: dacă morţii nu vor să iasă de bunăvoie, vor fi luaţi pe sus, cu forţa. De aceea, ziua învierii şi respectiv ieşirea din locuinţa morţilor se amână, pentru o dată care se vrea a fi precisă, dar este vag definită de expresia “vin curând să-i iau”.

“Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, şi voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei, şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii, şi îi voi mângâia şi îi voi uşura şi le voi da din învierea lor şi le voi da grai să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Deocamdată cei morţi îşi amăgesc foamea de înviere cu masa pe care pucioşii o aştern în grădinile lor şi tot ei o mănâncă, iar morţii iau aminte şi se bucură de îndestularea lor. “Dumnezeul” Pucios se scoală şi merge pe pământ, coborând pe o rază a învierii, şi din nou vine şi este venit ca să-şi declare veniturile, şi de aceea Se anunţă “venit pentru venirea cea mare”:

“Bat cu toiagul şi zic: ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre în voi raza învierii! Sunt împăratul slavei, sunt Domnul puterilor! Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt. Sculaţi-vă să mergem! Mergem pe pământ, acolo unde Eu sunt întru slava Mea, cu toţi îngerii Mei venit pentru venirea cea mare, pentru învierea celor vii şi a celor morţi. Am întins masa pentru voi. Luaţi şi mâncaţi şi vă bucuraţi! Eu sunt hrana de pe masă şi sunt fructul învierii. Cei morţi întru Hristos, cei morţi fără de Hristos, sculaţi-vă şi hai la masă de înviere, căci jertfa celor mai mici ai neamului omenesc strigă de pe pământ pentru voi la Mine ca să vă aduc la masa învierii făpturii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Acum toate sunt noi şi toate sunt la vedere: slava, tronul, veacul cel nou, cuvântul cel nou, glasul cel nou ( care diferă substanţial, atât faţă de de glasul cel vechi al Mariei, cât şi de glasul mai vechi, al Verginicăi) ale Celui care a venit la Pucioasa ca să le dea pe toate liderilor pucioşi, înfăşurate bine în idee şi învelite meşteşugit în cuvânt:

“Iată slava Mea, tronul cuvântului Meu! Iată veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ, cuvântul Meu, care împărăţeşte de pe tronul său! Amin. Suflu cu el peste voi. Luaţi din el şi grăiţi! Mâncaţi din el şi înviaţi! Acesta este glasul Meu. Luaţi cuvânt din cuvânt şi daţi-vă unii altora din el, că am venit să vă dau.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Ziua venirii “Celui de la Pucioasa” a sosit. Cei morţi primesc o promisiune proaspătă şi plină de speranţe: vor fi uşuraţi de greutatea şi de incertitudinea aşteptării acestei zile şi vor fi sloboziţi din legăturile iadului, dar cu condiţia să dea şi ei ceva în schimb, o nimica toată: să se facă mărturisitori ai “Cuvântului” Pucios:

“– O, cât aţi aşteptat voi ziua venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii, voi, cei ce dormiţi cu trupul în morminte! Nu ştie lumea oamenilor de pe pământ ce este trupul cel de după trup. Eu vă voi slobozi pe voi, iar voi veţi mărturisi prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

Se dezvăluie apoi identitatea prezumptivă a duhului care este însărcinat cu trâmbiţarea venirii “Domnului” pucios pe pământ şi cu trombonirea pucioşilor. Este vorba de “Mihail arhanghelul”:

“Iar voi, îngeri ai slavei Mele, ascultaţi de îngerul Meu, Mihail arhanghelul, care sună venirea Mea pe pământ pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ şi pentru cei din locuinţa morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din  21-11-2000)

……………………
Anca Estera
15 decembrie 2010
……………………