276. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (VI)
Adepţii înrolaţi de bunăvoie la Pucioasa sunt supuşi imediat şi în mod sistematic unei îndoctrinări severe şi unor constrângeri demne de un penitenciar: liderii pucioşi le confiscă actele de identitate sau carnetul de conducere auto, pentru a nu putea fugi înapoi “în lume”; sunt repartizaţi la munci gospodăreşti după necesităţile stabilite de lideri şi nu după aptitudini şi preferinţe; sunt lipsiţi de cea mai elementară remuneraţie pentru munca lor, fiind lăsaţi în mod intenţionat fără nici un leu în buzunar, pentru a descuraja orice eventuală dorinţă de eliberare sau de evadare; li se interzice orice legătură cu rudele (telefonic, prin poştă sau prin vizite directe). Nimeni, în afară de liderii pucioşi şi cei 2-3 ciraci pucioşeşti pe care liderii îi stabilesc ca “oameni de legătură cu lumea” nu are dreptul să părăsească incinta “curţilor sfinte” pucioşeşti; în schimb, liderii pucioşi pleacă sistematic cu maşinile sau cu microbuzul (“biserica” lor pe roţi) acolo unde doresc, inclusiv în vizite la rudele lor din Moldova, sau prin Târgovişte şi prin pădurile din împrejurimi, sau “după cumpărături” prin “magazinele îmbâcsite de lume” din Bucureşti. Nimeni, în afară de liderii pucioşi şi 1-2 ciraci de-ai lor de nădejde nu are dreptul să deţină telefon mobil; în schimb, liderii pucioşi au două, deşi ei sunt nedespărţiţi zi şi noapte şi unul le-ar fi de ajuns. Nimeni nu poate păstra vreo minimă informare prin mass media, fiindu-le interzise radioul şi televizorul; în schimb liderii pucioşi se informează asiduu de pe internet despre politică, economie şi mersul lucrurilor în lume, şi în special despre timpul probabil, ca să ştie ce au de făcut a doua zi adepţii lor în gospodărie sau la muncile agricole. Pentru adepţii “închinoviaţi” la Pucioasa, singura formă de instruire şi de comunicare vine de la liderii pucioşi, iar “vorbirea în doi” este considerată delict major şi este interzisă, pentru a se elimina în faşă orice tendinţă de asociere a celor nemulţumiţi de abuzurile liderilor lor; doar liderilor pucioşi nu le este interzisă vorbirea în doi, şi de aceea ei o practică intensiv, inclusiv pentru bârfe şi flecăreli. Singurele lecturi permise adepţilor pucioşi sunt: Biblia, Vieţile sfinţilor şi, în mod special, colecţia de predici pucioşeşti ale liderilor pucioşi intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”.
Această producţie sulfuroasă a “fiilor lui Dumnezeu” de la Pucioasa (liderii pucioşi) abundă în aberaţii şi hiperbolizări menite să impresioneze şi să-i înfricoşeze pe “fiii oamenilor” (credincioşii ortodocşi). Oamenii sunt chemaţi să-şi golească mintea şi să accepte renunţarea totală la viaţa socială, la voinţa liberă, la independenţă în gândire şi la propria personalitate, fixându-şi ca unic obiectiv “obţinerea sfinţeniei”, iar sfinţenia este prezentată ca fiind exclusiv o lucrare exterioară care trebuie lăsată să vină peste ei şi să le pătrundă toate ungherele fiinţei: o dominare exhaustivă a oamenilor de către duhul locvace de la Pucioasa, denumită paşnic “aşezarea Domnului Pucios în ei”. Cei care consimt să-şi vândă sufletul şi “se dau Duhului Pucios” cu tot cugetul lor, cu toată simţirea lor şi cu toată fiinţa lor primesc în schimb asigurarea că vor fi asimilaţi “poporului sfânt” de la Pucioasa care-L va întâmpina la venirea Lui cea care va veni întru mare slavă pe pământ. Apoi sunt invitaţi să fie “ochi şi urechi” la învăţăturile pucioşeşti care vin de la liderii lor şi propovăduiesc “venirea Domnului” care, când "a venit", când "stă să vină, dar mai întârzie olecuţă": mai întâi un an, apoi doi, apoi zece, şi tot aşa. Venirea cea dulce a “Domnului Pucios” este prezentată drept “nunta venirii Lui”, deşi nimeni nu L-a văzut pe Ginerele Pucios la faţă vreodată. La “nunta de la Pucioasa” din anul 2000, spre exemplu, sunt chemaţi câţi mai mulţi să vină, dar “cei mari” din Biserică, prin atitudinea lor demascatoare şi refractară, prin exemplul lor negativist, “nu-i lasă să vină”:
“O, fii ai oamenilor, cuvântul acesta este iubirea Mea, şi vin cu el să vă învăţ taina întâlnirii sfinte dintre om şi om în numele Meu, că frumos este omul cel sfânt înaintea Mea. Gătiţi-vă sfinţenia, aşezaţi-Mă pe Mine în voi, că Eu sunt Fiul Tatălui Savaot. Daţi-vă Mie, ca să vă dau Tatălui popor sfânt la venirea Mea, că Eu când am plecat la Tatăl am spus: «Privegheaţi, că nu ştiţi când vine Stăpânul vostru ca să vă pună peste ale Lui, şi ca să fiţi veşnici apoi». Fiţi credincioşi cuvântului Meu, căci cei puşi peste ale Mele sunt cei sfinţi, nu sunt cei păcătoşi. Fiţi ochi şi urechi peste cele ce vin din cer peste voi ca să vă înţelepţească auzul şi văzul, căci cei mari de peste voi vă ţin departe de venirea Mea, dar voi veniţi, veniţi aproape, că iată-Mă, aproape sunt şi aicea sunt, ca să-l învăţ pe tot omul taina venirii Mele după două mii de ani. E dulce venirea Mea, e dulce cuvântul Meu cu care vin la tine, omule chemat la nunta venirii Mele. Venirea Mea e nuntă pentru cei ce vin spre ea […].” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)
Duhul de la Pucioasa care Îşi ia numele de “Hristos” nu este singur în coborârea Lui cuvânt în grădină, ci este însoţit şi de alte duhuri cu care coboară împreună, luând şi ele nume sfinte din cer: “Tatăl”, “Duhul Sfânt” şi “Mama Fecioara”, şi aşa au coborât. Paradoxal, deşi au coborât cu toţii împreună, una singură e venirea în grădina de la Pucioasa, e numai venirea Lui, a duhului care este Locţiitorul lui Hristos (Anti-hristul), iar străjerii grădinii (liderii pucioşi) sunt la posturi şi-L aşteaptă să vină, căci toate duhurile coboară din cer pe pământ în grădina pucioşilor, dar numai Unul Singur vine cu venirea Lui din cer pe pământ:
“Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Se slăvesc în sărbătoare peste grădina întâlnirii. Mama Mea Fecioara stă de-a dreapta Mea. Coborâm cuvânt în iesle, că s-a gătit cerul pentru această coborâre. Amin. Şi am coborât. Amin. Iar aici găsim străjerii la veghe, căci lucrul lor acesta este: să fie străjeri pentru venirea Mea în grădină, pentru venirea Mea din cer pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
Liderilor pucioşi li se stabileşte apoi din cer atribuţia lor de căpătâi: ei sunt tocmiţi străjeri pentru venirea “Duhului Pucios” din cer pe pământ. Este momentul în care ceilalţi străjeri, străjerii de pe vremea Verginicăi (nea’Mişu şi nea’Cristea) sunt dezbrăcaţi în mod oficial şi fără explicaţie de demnitatea lor de “străjeri” pe care au purtat-o cu mult patos “păstoresc”, mai multe zeci de ani la rând, iar slujba lor se dă altora mai tineri şi mai ambiţioşi, care acum iau tot potul: liderii pucioşi Nicolae şi Mihaela, “fiii de la ieslea Pucioasei”:
“Acum, fiilor de la iesle, acesta este lucrul vostru cel întâi: să fiţi străjeri pentru venirea Mea din cer pe pământ. Adunaţi lângă acest cuvânt pe cei veniţi la sărbătoare şi slujiţi-le cu cuvântul acesta, căci v-am tocmit ca să-Mi slujiţi, şi v-am numit când v-am pus să-Mi slujiţi. Iată, cu dor învăţ pe om, căci sunt casa dorului. Acum, mergeţi în grădină şi slujiţi celor veniţi la izvor şi faceţi-i să se aşeze ca să înţeleagă. Amin. Apoi, fiilor, vom aşeza în carte tot lucrul zilei de azi. Ne vom întoarce în carte după ce vom slobozi pe cei veniţi la izvor şi vom scutura şi vom mătura şi vom netezi pentru zile noi de nuntă, ca totul să fie pregătit, şi totul să stea înaintea Mea gata pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
Liderii pucioşi primesc astfel şi slujirea de a se face “învăţători” peste mulţimi, ca acestea să înţeleagă cerinţele înălţătoare care le stau în faţă. Se anunţă totodată “zile noi de nuntă”, deci Duhul care spunea că ar fi adus deja nunta în grădina pucioşilor, cu luni în urmă, vorbeşte fie inconsecvent (despre o aceeaşi nuntă care are loc când la trecut, când la prezent, când la viitor), fie coerent în aparenţă (dacă ar fi vorba de trei nunţi diferite, care se succed la trei date distincte din acelaşi an – deşi acestă variantă cu trei nunţi în acelaşi an nu-şi are absolut nici un suport biblic):
- la trecut: Nunta a avut loc deja la pucioşi atunci (9 ianuarie 2000) când Domnul Pucios S-a făcut singur pe Sine nuntă şi masă de nuntă pucioşilor:
“Eu M-am făcut la voi nuntă şi masă de nuntă şi pom al vieţii” (citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)
- la prezent: Nunta are loc acum (17 iunie 2000), deoarece nu mai este timp de aşteptat şi a venit vremea nunţii veşnice. “Fiul” Pucios nu-Şi mai face singur nuntă, ci “Tatăl” Pucios este Acela care Îi face o a doua nuntă “Fiului” Pucios (posibil ca “Tatăl” să aibă mai multe posibilităţi decât “Fiul”, care să le fi epuizat la prima Sa nuntă, cea pomenită în 9 ianuarie 2000):
“Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)
- la viitor: Nunta va avea loc cândva (într-un viitor deocamdată neprecizat), motiv pentru care se fac pregătiri asidue încă de pe acum (28 august 2000), pentru “zile noi de nuntă”, ca să fie totul gata pentru acea dată care va fi, nu se ştie când. (Nu se ştie deocamdată nici cine va face această a treia nuntă: ori “Tatăl” pentru “Fiul”, ori “Fiul” singur, din rezerve proprii):
“Ne vom întoarce în carte după ce vom slobozi pe cei veniţi la izvor şi vom scutura şi vom mătura şi vom netezi pentru zile noi de nuntă, ca totul să fie pregătit, şi totul să stea înaintea Mea gata pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
“Duhul” Pucios ştie că venirea Lui imaterială nu este percepută de toţi ca fiind însăşi venirea cea proorocită de Biblie a Hristosului Întrupat, iar unii o tratează direct ca pe o înşelăciune diavolească, iar pe “cartea venirii Lui” (Evanghelia de la Pucioasa, numită de pucioşi “Cuvântul lui Dumnezeu”) o consideră o “evanghelie” apocrifă, vrednică de a fi anatema, aşa cum de altfel i-a învăţat şi Apostolul Pavel (v.Galateni, 1:8,9). De aceea, pentru a dobândi credibilitate, liderii pucioşi confundă intenţionat numele Cuvântul lui Dumnezeu, atribuit de Sfânta Scriptură lui Hristos (care este o Persoană), cu Persoana Însăşi (care este Hristos-Cuvântul cel întrupat în istorie), iar despre a doua venire a lui Hristos spun că este o venire doar cu cuvântul Lui, nu şi cu trupul Lui. Abia o a treia venire a lui Hristos ar urma să fie în trup (aşa cum învaţă Scriptura că va fi).
Apoi pucioşii identifică, tot intenţionat, expresia consacrată “Cuvântul lui Dumnezeu” cu o colecţie de predici pucioşeşti care vorbesc multe, vrute şi nevrute, despre şi în numele lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu a vorbit prin gura proorociţelor Verginica, Maria şi Mihaela, sau în urechile lor, sau direct în mintea lor. Printr-un silogism şchiop, ei spun că: întrucât Scrierile Pucioşeşti sunt o nouă Evanghelie şi sunt denumite “Cuvântul lui Dumnezeu” , înseamnă că ele sunt Însuşi Cuvântul, care este Însăşi Persoana, iar Persoana este Însuşi Hristos, deci în concluzie “Scrierile Pucioşeşti sunt Însuşi Hristos”, sunt însăşi “venirea Lui la ei” (la pucioşi). Şi cu toate aceste “evidenţe”, mai marii Bisericilor (denumiţi de pucioşi “cei mari de pe pământ”) se răzvrătesc împotriva “venirii Lui de la Pucioasa” şi nu-i îndeamnă pe credincioşi să vină la “Noul Ierusalim” ca să se întâlnească acolo cu “Dumnezeul” Pucios şi cu “unşii Lui” cu care El Îşi scrie “cartea venirii Lui”:
“O, aud minţi fără de pricepere, inimi răzvrătite împotriva venirii Mele cuvânt pe pământ, împotriva cărţii venirii Mele, carte pe care o scriu Eu cu voi, căci venirea Mea este cuvântul, iar numele Meu acesta este: Cuvântul lui Dumnezeu. Dar n-am făcut Eu lumea cu cuvântul? N-am scris Eu Scripturile Mele cu cuvântul? Şi dacă Eu sunt Cuvântul, să tac? Să nu mai vorbesc? Să nu mai vin? Aud pe oameni fără de credinţă şi fără de pricepere răzvrătindu-se împotriva cărţii Mele din zilele acestea. Ei zic: „Ce ne trebuie nouă altă Scriptură în afară de cea pe care o avem? Nu mai trebuie adăugată alta”. Iată, aşa zic cei răzvrătiţi împotriva venirii Mele la voi, aşa zic cei ce zic că stau peste ale Mele. Dar Eu am zis că cei puşi de Mine peste ale Mele sunt cei sfinţi, nu sunt cei păcătoşi. Eu nu Mă bizui pe cei păcătoşi pentru cele ce sunt ale Mele, şi de aceea am zis pentru cei ce vor cu Mine: fiţi credincioşi, le-am zis, fiţi ochi şi urechi pentru cele din cer, care vin acum peste voi ca să vă înţelepţească auzul şi văzul, căci cei mari de pe pământ vă ţin departe de venirea Mea, dar voi veniţi, veniţi aproape, căci iată-Mă ca să-l învăţ pe tot omul taina venirii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
Pucioşii sugerează aici că dacă Biblia, vorbind despre începuturi, zice: “Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan, 1,1) (deci, Cuvântul fără trup), şi “Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan, 1,3), înseamnă că Şi astăzi Cuvântul poate (fără trup) să facă toate, aşa cum a făcut la început, şi aşa se explică de ce Cuvântul (fără trup) vine şi lucrează la Pucioasa şi le face pe toate care se văd acolo (zidiri de ziduri noi şi de oameni noi) . Pucioşii ignoră lămuririle biblice care spun, în acelaşi loc, şi că:
“La început era Cuvântul […] Acesta era întru început la Dumnezeu.”(Ioan, 1, 1-2)
Deci, iată , numai pentru începuturi era valabilă lucrarea Cuvântului în lume fără trup, căci atunci Hristos nu se întrupase încă în istorie. Dar, la plinirea vremii, Hristos a luat trup omenesc de care nu S-a mai despărţit decât puţină vreme, atunci când a gustat moartea, şi de care, după învierea Sa în acelaşi trup glorificat, nu Se va mai despărţi în veac, şi nici de slava Sa nu Se va mai despărţi (or, pucioşii zic că venirea de astăzi a lui Hristos la Pucioasa este o venire în care El este dezbrăcat de slavă, este o venire întru umilinţă şi durere şi în ascuns, aidoma cu cea de la întruparea de acum 2000 de ani din Fecioara Maria; iar slava Lui se va arăta abia la a treia venire a Sa, cea din trup):
“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan, 1, 14)
Or, aici Scriptura nu se mai potriveşte cu teoria pucioşilor, care nu mai vorbesc despre un “Cuvânt care s-a făcut trup”, ci de un “Cuvânt care S-a făcut duh” şi a poposit în grădinile lor pucioşeşti ca să-i înveţe cum să se separe de Biserică. Ei nu mai vorbesc despre o plinătate a harului şi a Adevărului în vorbele şi în faptele lor, ci de o viclenească folosire a minciunii, cică – zic ei – “spre folosul lui Dumnezeu”. Căci iată cum îi îndemna “proorociţa” Verginica pe pucioşi ca să mintă pentru Dumnezeu:
“Biruiţi lumea, chiar de va trebui să minţiţi pentru Dumnezeu şi pentru calea Lui cea dreaptă şi cea adevărată. [...] De ar fi să minţi pentru Dumnezeu, minte, mămică, şi fă voia Lui, de acum, şi învaţă ce este taină acoperită.” (Citat după Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din 2 iunie 1991)
Liderii pucioşi plusează nestăvilit, afirmând că Sfânta Scriptură vorbeşte pe undeva despre venirea în duh a lui Hristos la Pucioasa, în România. Acest lucru este posibil doar prin răstălmăcirea grosolană a Scripturilor. Într-adevăr, acolo unde Daniel poroorocul vorbeşte despre ţara sfântă, prin care au trecut paşii Mântuitorului acum 2000 de ani, el foloseşte expresia “ţara strălucirilor”. Pucioşii preiau această expresie şi o atribuie (complet gratuit!!!!) României. Acolo unde Scriptura vorbeşte despre numele lui Hristos (Cuvântul lui Dumnezeu) cu care El va veni ca Judecător la vremea sfârşitului, pucioşii consideră că numele este Însăşi Persoana, deci ceea ce numesc ei “Cuvântul lui Dumnezeu” ar fi Însăşi Persoana vie a lui Hristos, venită în duh la Pucioasa! Or, despărţirea de trup pe care pucioşii o reclamă pentru “duhul lui Hristos” care vine la ei “Cuvânt” este echivalentă cu o a doua moarte a lui Hristos! Pucioşii Îl omoară a doua oară pe Hristos ca, despărţit fiind El de trup, să poată veni în “duh vorbitor” în grădina lor cea mare, zisă de ei "grădina lui Dumnezeu":
“Le spun şi celor ce sunt împotriva cărţii Mele de azi, cu care pregătesc omul pentru venirea Mea, şi le spun aşa: dacă vă este de ajuns Scriptura care este, de ce nu împliniţi ce scrie în ea? De ce nu vă uitaţi ce scrie în ea? în ea scrie despre venirea Mea, despre cuvântul Meu cel de azi, cu care vin în grădina aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
Liderii pucioşi răstoarnă complet paradigma unanim consacrată despre Adevărul care este Hristos, stabilind că… “ei sunt Adevărul lui Hristos pe pământ!!!”. Ei sunt noua “Oaste a Domnului” pe pământ (!!!), iar ostaşii ei stau cu arma în mână, care este “Cuvântul de la Pucioasa”, cu care biruiesc pe cei mari (episcopii şi preoţii din BOR) de pe pământ:
“Eu pe voi, copii ai cărţii Mele de azi, v-am aşezat adevăr al Meu pe pământ şi v-am lucrat mereu cu cuvântul şi v-am făcut ostaşi cu armă în mână, cu cuvântul Meu, care biruieşte pentru Mine. Iată, scuturăm şi măturăm şi spălăm şi netezim şi însorim calea cuvântului Meu peste pământ, căci cei mari care s-au aşezat peste ale Mele nu sunt sfinţi, şi ţin pe oameni departe de venirea Mea, departe de iubirea Mea, că Eu pentru aceasta vin cuvânt peste pământ, pentru iubirea Mea cea pentru om. O, de ar înţelege omul că pentru asta vin şi tot vin! Nu vin să-i răzvrătesc pe cei ce-i supără venirea Mea, ci vin să-i pregătesc pe cei ce Mă aşteaptă să vin […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
Duhul Pucios îi judecă aspru pe cei care nu-L văd venind cuvânt pe pământ, ca şi când cuvântul poate fi şi văzut, nu numai auzit. Or, la Pucioasa nici măcar nu este auzit “Cuvântul”, decât cel mult de către liderii pucioşi care pretind că-L aud şi-L scriu pe caiete aşa cum Îl aud sau li se pare că Îl aud. Cei care nu cred ceea ce nu văd vor fi pedepsiţi cu foc pentru că n-au crezut în ceea ce n-au văzut:
“Şi tot aşa lucrez şi azi, şi tot aşa vin şi azi la cei ce văd, ca să-i fac de ruşine pe cei ce nu văd, dar se fălesc că văd. Dar cel ce vede, Mă vede şi pe Mine, şi vede şi venirea Mea, căci la acela Eu vin şi îmi fac casă la el şi cinez cu el şi Mă arăt lui, după cum Eu am făgăduit prin Scripturile Mele cele de acum două mii de ani. Şi iată, vin cu cuvântul şi cu focul, ca să curăţesc cu ele, iar tu, omule, vei alege. Eu voiesc să-ţi fac bine cu cuvântul prin credinţa ta în venirea Mea cuvânt pe pământ, pentru pregătirea ta cea pentru venirea Mea, pentru hăinuţa ta cea de la Mine, omule, iar dacă tu voieşti să nu-ţi fac Eu bine cu cuvântul Meu care vine spre tine din Mine, atunci tu vei iubi focul în care stai, şi el se va aprinde peste tine şi te va zdrobi, că e vremea judecăţii făpturii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
De fapt omul este singurul vinovat că nu vede “Cuvântul” de la Pucioasa şi nici nu-L aude, pentru că are solzi pe ochi şi pe urechi pe care nu şi-i înlătură ca să vadă şi să audă ceea ce trâmbiţează fiii “Dumnezeului” Pucios (liderii pucioşi) a fi “Cuvântul lui Dumnezeu”. De la liderii pucioşi trebuie să ia omul “Cuvântul”, căci ei sunt purtătorii de cuvânt ai “Dumnezeului” Pucios. Venirea “Dumnezeului” Pucios nu mai este o aşteptare şi o speranţă de viitor ca până acum, ci este o împlinire care ţine de trecut, căci El a şi venit, şi a aşezat legea raiului pe pământ cu liderii pucioşi, fiii “Dumnezeului” lor:
“O, omule, ia-ţi solzii de pe ochi şi vezi venirea Mea, şi ia-ţi solzii de pe urechi şi auzi strigarea Mea cu care ies înaintea ta cu fiii Tatălui Meu, cu fiii cuvântului Meu, cu fiii lui Dumnezeu, omule pribeag. Mă port după tine cu ei, ca să Mă iei de la ei, că Eu Mă dau lor pentru tine, iar tu să Mă iei de la ei, că Eu vin cu cuvântul şi cu focul, şi tu vei alege ce vei lua. Ia cuvântul, şi te găteşte prin învăţătura cuvântului Meu. Nu lua focul, căci focul va fi pentru toţi cei păcătoşi care nu vor lăsa păcatul cel sortit pentru foc. Ia, omule, din cer, că vin cu raiul pe pământ, şi am şi venit, şi am şi aşezat pe pământ legea raiului cu fiii lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
România este ţară aleasă, România este binecuvântată a fi El Ombelico del Mondo, iar Duhul Pucios (care o doreşte a Lui şi aşa o revendică) pretinde că o are promisă de la Tatăl Lui şi că are în ea fii pe liderii pucioşi, capete de pod pe care îi numeşte cu nume de “fii ai lui Dumnezeu”, fii ai venirii Lui, “ fiii cei mici aşteptaţi de toată făptura”:
“Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi sunt întru venirea Mea pe pământ, şi vin de la Tatăl. Amin. Şi am pe România de la Tatăl, ţară a venirii Mele, şi am luat din ea fii, şi îi numesc fiii lui Dumnezeu cei aşteptaţi de toată făptura, şi sfinţii şi îngerii zic: „Vino, Doamne!”, căci Duhul zice: „Vino!”, iar mireasa zice ca duhul sfinţilor şi al îngerilor: „Vino, Doamne!” .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2000)
Liderii pucioşi sunt reconfirmaţi ca “străjeri ai venirii Domnului Pucios” care se îngrijesc de cartea “Cuvântului” Lui şi sunt porţile prin care se vesteşte şi intră “Cuvântul” din cer pe pământ:
“Voi, străjeri ai venirii Mele, deschideţi cuvântului Meu ca să intre în cartea sa. Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi Mă vestesc la porţi, căci sunt Cuvântul Care Se mărturiseşte pe Sine, fiindcă prin El toate s-au făcut şi se fac, şi toate sunt prin El, toate câte sunt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
Liderii pucioşi pretind că timpul în care Maica Domnului se ruga pentru omenire şi pentru miluirea ei s-a încheiat. Acum se roagă numai pentru venirea “Domnului Pucios” pe pământ, căci este vremea ca să vină venirea Lui , dar omul nu vine spre venirea Lui şi de aceea “Maica” se roagă acum doar pentru venirea Lui şi nu pentru omul care stă împotriva venirii Lui:
“Glasul Măicuţei Mele pentru miluirea omului depărtat de Mine nu mai cere la Mine pentru om, şi cere pentru venirea Mea, că e vremea să vin să-Mi împlinesc venirea, şi omul nu vine spre venirea Mea şi nu pot să-l fac să vină, şi stă omul împotriva împlinirii cuvântului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
Duhurile “cele din cer” sunt fericite că Domnul Pucios îi are fii pe pământ pe liderii pucioşi, în timp ce omul îşi vede de grijile sale şi nu vrea să audă glasurile care vin din cer din dreptul lui Dumnezeu:
“O, cât de fericiţi sunt cei din cer că vă am pe voi pentru venirea Mea! O, cât de mult au aşteptat cei din cer vremea voastră şi credinţa voastră în venirea Mea! Lucrează omul din zori şi până-n zori pentru cele ce pier şi nu dă să audă şoapta venirii Mele după două mii de ani. Nu vrea să audă omul de Mine şi de venirea Mea cu judecata.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
Liderii pucioşi sunt numiţi “copiii venirii Domnului lor” şi în această calitate ei trebuie să se înfrumuseţeze în fiecare zi şi să se machieze şi să se parfumeze şi să se deghizeze ca să fie credibili în faţa oamenilor de pe pământ:
“Voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că iată, Eu mereu, mereu vă înmiresmez cu cele din cer, ca să stau cu voi peste pământ pentru împlinirea venirii Mele. Rostesc mereu la voi facerea cerului nou şi a pământului nou. Cuvintez peste voi mereu cuvântul facerii din nou a lumii, şi nimic nu lucrez cu voi decât cele ce sunt vestite prin Scripturi pentru vremea aceasta. Dau mereu să vă înfrumuseţez pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ care vin spre venirea Mea la voi, şi vine clipa să vă pun să rostiţi după Mine şi să se împlinească în cer şi pe pământ cuvântul cel nou grăit pentru cele ce vor fi pentru împărăţia cerurilor pe pământ cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
Pe pământ este iadul stăpân (exceptând tărâmul celălalt, al Pucioasei, unde este “raiul Pucios” stăpân). “Domnul” Pucioasei ar veni, dar n-are unde, nu mai are unde călca pe pământ cu piciorul venirii Lui, căci tot pământul a fost spurcat de om, fiindcă omul nu ştie să aştepte şi să preţuiască venirea “Domnului” Pucioasei pe pământ:
“Nu mai am nădejde în nimeni pe pământ, că e iadul stăpân peste tot cu omul, şi Eu nu am unde să calc cu piciorul venirii Mele, nu am loc curat unde să-Mi las trupul purtat pe pământ. Eu vin cu trupul văzut curând, curând, şi trebuie să calc pe pământ curat, dar omul nu face curat pe pământ pentru ca Eu să vin. [...] De ce nu ştii, omule, să preţuieşti venirea Mea pentru viaţa ta? ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
În anul 2000 pucioşii primeau asigurare fermă de la “Domnul” lor că va veni şi cu trupul la ei, curând, curând, îndată ce aşternutul picioarelor Lui va fi gata. La rândul lor, copiii venirii Lui (liderii pucioşi) primeau mereu peste ei rostirea facerii cerului cel nou şi a pământului cel nou (rostire mincinoasă, deoarece cerul şi pământul au rămas neschimbate, deşi au mai trecut 10 ani de atunci):
“Curând, curând vin cu trupul pe pământ. Îmi pregătesc aşternutul picioarelor Mele, şi apoi vin. Curând, curând vin. Amin. Iar voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că rostesc mereu peste voi facerea cerului cel nou şi a pământului cel nou, după cum scrie în Scriptura înnoirii lumii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
Venirea de la Pucioasa este tainică şi nimeni nu o vede pe ea, cu excepţia duhului care ia numele Maicii Domnului. Acesta vine din cer cu învăţătură pentru veghe şi curăţire pentru calea piciorului venirii “Domnului” Pucios şi e singurul duh care vede venind venirea Lui la liderii pucioşi:
“Mama Mea Fecioara mângâie […] că mare este taina vieţii care se varsă din Mine peste voi pentru veşnicia voastră, copii ai venirii Mele. Mama Mea […] vede venirea Mea venind la voi, şi Mă vede venind şi aşezând peste pământ curăţirea, ca să pot călca cu piciorul venirii Mele. Omul nu face curat pe pământ pentru venirea Mea. […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
Plâns şi jale este în ceruri că nimeni nu vrea să meargă pe calea cea strâmtă a pucioşismului. Duhurile care îşi iau numele “Hristos” şi “Maica Domnului” se mângâie unul pe altul în neputinţa lor de a-i amăgi pe oameni să sunt venite de la Dumnezeu. Singurii care iubesc aceste duhuri şi învăţătura lor sunt simpatizanţii şi adepţii pucioşi, la care au venit duhurile şi au cinat cu ei şi au găzduit la ei şi s-au dat lor cu învăţătura cea nouă de “Nou Ierusalim”:
“– Eu, mamă, n-am cu cine să Mă mângâi pe pământ, că pământul are numai păcat pe el. Mă mângâi cu ei, şi le dau putere să Mă iubească şi le torn din Mine ca să fie ca Mine, că Eu n-am cui să dau averea Mea, că nimeni nu Mă vrea, mamă. Dar tu nu plânge de jalea Mea. Iată-i pe cei ce Mă iubesc. Eu la aceştia am venit şi Mi-am aşezat cina şi Mi-am făcut casă la ei şi M-am dat lor şi M-am arătat lor pentru ei şi pentru mulţi care Mă iau de la ei spre viaţă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-09-2000)
Venirea “Domnului” Pucios se anunţă tot mai grea şi mai tristă şi mai anevoioasă şi ea cere tot mai mult ajutor de la pucioşii cei pravoslavnici. Dar El vine până va termina de venit, căci adepţii pucioşi se dovedesc nu îndeajuns de deştepţi ca să înţeleagă necesitatea slujirii “fiilor de la iesle” adică a liderilor lor, care vin la supuşii lor cu această venire:
“Iată hrană pentru suflet, fiilor de la iesle. Caut mereu să vă dau hrană, ca să se cunoască la voi că aveţi hrană din cer. Caut mereu să-i dau gust bun, ca s-o mâncaţi cu poftă şi cu dor şi cu folos şi cu mulţumire. Caut şi iar caut să am şi Eu mulţumire pentru truda Mea dintre cer şi pământ. Umblu după voi şi pentru voi mereu, ca pasărea care-şi adună pentru pui hrană. Vin mereu, că Eu nu trebuie să stau fără lucru. Vin până voi termina de venit, şi apoi nu mai vin, şi rămân pe veci cu cei care-Mi ajută acum venirea. Amin. Venirea Mea Mi-e tot mai grea, Mi-e tot mai dureroasă, Mi-e tot mai tristă, Mi-e tot mai anevoioasă. Voi trebuie să fiţi deştepţi şi să înţelegeţi ce voiesc să spun, căci cu durere adâncă spun.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)
“Domnul” Pucios este adânc demoralizat şi sleit de puteri, îndurerat şi bolnav de inimă rea, şi de aceea venirea Lui la Pucioasa se face tot mai problematică, tot mai grea, tot mai incertă, tot mai stinsă:
“Iată, venirea Mea Mi-e tot mai grea, tot mai dureroasă, tot mai tristă, tot mai anevoioasă. Bucuria Mea Mi-e tot mai stinsă, şi durerea Mă prinde de peste tot.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)
Soluţia redresării? Ea se află tot la Pucioasa, iar speranţa în ajutorul salvator este numai în liderii pucioşi. “Domnul Pucios” îi strigă pe ei cu disperare şi le cere să-I dea ei puteri ca să mai poată veni, căci fără ei El nu mai poate veni, într-atât de sleit de puteri este. Are “Domnul” Pucios nevoie de ei “cum are omul nevoie de casă şi de masă şi de haină şi de apă şi de hrană şi de mâini şi de picioare şi de ochi şi de urechi şi de tot trupul şi sufletul şi duhul lui”. Şi dacă va găsi ajutor potrivit de la ei, va pune masă de nuntă şi se va încinge şi-i va sluji El pe ei. (deocamdată încă nu s-a ajuns aici, la masa de nuntă, semn că liderii pucioşi n-au prea fost la înălţime cu ajutorul şi cu puterile care li s-au cerut, deşi venirea “Domnului” lor era aproape, era chiar la uşă
“Daţi-Mi putere să vin, că e vremea să vin, şi nu pot fără voi să-Mi fac venirea. Am nevoie de voi cum are omul nevoie de casă şi de masă şi de haină şi de apă şi de hrană şi de mâini şi de picioare şi de ochi şi de urechi şi de tot trupul şi sufletul şi duhul lui. Iată, venirea Mea Mi-e tot mai grea, Mi-e tot mai dureroasă, Mi-e tot mai tristă, Mi-e tot mai anevoioasă. Daţi-Mi voi putere să vin, că e la uşă
Noua Biserică de la Pucioasa, cu numele “Noul Ierusalim”, mai are multe de pus la punct şi de îndreptat în viaţa sa bisericească. Speranţa redresării lucrurilor este tot la liderii pucioşi care, ajutaţi din cer şi ghidându-se după Scripturi, urmează să împodobească Biserica în straie de mireasă:
“O, fiilor, atâtea sunt de făcut pentru viaţa bisericii! Eu din cer, şi voi de pe pământ, şi hai să lucrăm după cum cere vremea, măi fiilor scumpi. Uitaţi-vă în Scripturile venirii Mele şi vedeţi cum cere vremea aceasta. Mireasa are nevoie de găteală de mireasă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)
Ghinionul liderilor pucioşi este că ei s-au lepădat de bogăţiile pământeşti ca baba Dochia de cojoace, din mândria de a se descurca singuri, fără ajutor de la “lume”, şi iată că acum au ajuns să aibă nevoie de ele. Bogăţiile pământului sunt acum în mâinile oamenilor din “lume”, iar oamenii nu se grăbesc să le sară în ajutor, pentru că ei ştiu că pe pucioşi îi ajută cerul şi îi ajută direct “Domnul” lor, ca să iasă ei din orice încurcătură şi nevoie. Dar acum a ajuns la greu şi “Domnul” Pucioasei, căci criza economică s-a întins de pe pământ la cer, iar liderii pucioşi or fi ei “copii lucrători”, dar sunt mici şi plăpânzi, trudiţi şi obosiţi, neajutoraţi şi neputincioşi, şi toate li se trag de la munca grea de conducere (căci ei lucrează mai ales cu capul, atunci când nu dau din mâini şi din picioare ca să traseze sarcini altora) pe care o lucrează ei zi şi noapte peste supuşii lor care lucrează mai ales cu mâinile:
“Voi, copii lucrători, luaţi-o pe cărarea cărţii Mele spre toate cuvintele Mele cu voi şi daţi-le bine împlinire peste voi şi peste biserică. Lucraţi aşa cum Eu vă povăţuiesc, ca să vină spre voi tot ajutorul cel din cer şi cel de pe pământ, că lucrarea Mea cu voi are nevoie de mare ajutor, fiindcă ea e mare, şi atât de mare că n-o poate cuprinde pământul, fiilor. Bogăţiile pământului sunt în mâinile oamenilor, şi Eu trag din greu pentru venirea Mea spre oameni, iar voi sunteţi mici, şi sunteţi trudiţi şi obosiţi şi neputincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-09-2000)
Cuvântul care vine la liderii pucioşi vine din veşnicie, dar nici ei nu ştiu aceasta. El vine ca ei să-l primească cu învăţătură nouă, învăţătură de viaţă, şi el să le dea lor viaţa cea de veci, ca să fie deja îmbrăcaţi în viaţa cea veşnică atunci când va veni el a treia oară, cu trupul văzut de ochii tuturor:
“O, fiilor care-Mi primiţi venirea! De unde vin Eu când vin la voi cuvânt? Vin din veşnicie, căci scris este în Scripturi: «Obârşia Lui este din zilele veşniciei». Amin. Eu sunt cuvântul vieţii, şi vin cu veşnicia. Viaţa cea de veci voiesc să v-o dau.” […] Aduc mereu învăţătură de viaţă la voi, ca să se găsească la voi viaţă când voi veni la voi văzut de ochii tuturor. Eu sunt cuvântul vieţii, şi aşa vin la voi, iar voi trebuie să vă îmbrăcaţi cu viaţa, cu cămaşa vieţii, fiilor, precum Eu M-am îmbrăcat după înviere, căci am înviat din morţi ca să Mă arăt Fiul Tatălui Savaot, născut de la Tatăl, Cel dintâi născut din morţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Liderii pucioşi sunt investiţi solemn să dea viaţă adepţilor sectei de la Pucioasa, ca să aibă aceştia viaţă până la venirea Domnului cea văzută (dar se pare că liderii pucioşi n-au prins bine lecţia, pentru că n-au reuşit să dea viaţă veşnică la nimeni; ba între timp au mai murit destui adepţi, dintre care unii chiar mai răsăriţi – cum ar fi “păstorul” Daniel, sau “sora” Ricuţa)
“– O, copii învăţători din partea Mea, mai mult şi mai mult şi tot mai mult de-acum, să daţi viaţă din viaţa Mea la cei ce vor cu tot dinadinsul să fie vii până la învierea cea mare şi văzută de vii şi de morţi, până la venirea Mea cu învierea tuturor pentru viaţă veşnică sau pentru tânguire, căci scris este: «Se vor plânge şi se vor tângui bătându-se în piept toate seminţiile pământului, şi vor vedea pe Fiul Omului viind pe norii cerului cu putere şi cu multă mărire, şi va răsuna glasul de trâmbiţă, şi îngerii vor strânge pe cei aleşi pentru Dumnezeu, pe cei ce s-au ales pentru Dumnezeu».” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Sarabanda duhurilor de la Pucioasa face ca aşa zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” să fie în realitate un ghiveci de alucuţiuni vocale în care duhurile interpreteză la scenă deschisă roluri mari şi roluri mici, într-o melodramă de prost gust, dar cu cuvinte şi fraze alese. Rând pe rând vin şi vorbesc ca la microfon purtători de cuvânt neautorizaţi ai lui Dumnezeu care-şi iau nume sonore, sperând că vor fi mai abitir ascultaţi şi temuţi: “Tatăl”, “Fiul”, “Fecioara Maria”, “Fecioara Verginica”, “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, “Sf. Ioan Botezătorul”, “Sf. Pr. Ilie”, “Sf. Pr. Daniel”, “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, “Sf. Ap. Andrei”, “Sf. Ap. Toma”, “Sf. Ap. Luca”, “Sf. Ap. Ştefan”, “Sf. 40 mucenici din Sevasta”, “Sf. Gheorghe”, “Sf. Ierarh Nicolae”, “Sf. Ierarh Spiridon”, “Sf. Haralambie”, “Sf. Grigorie Palama”, “Sf. Ioan Scărarul”, “Sf. Dimitrie izvorâtorul de mir”, “Sf. Pantelimon”, “Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, “Sfinţii trei Ierarhi Vasile Grigorie şi Ioan” (care vorbesc toţi în cor, la unison), “Sf. Vasile cel Mare” (vorbind separat), “Sf. Ecaterina şi Sf. Mercurie” (vorbind împreună), “Sf. Ecaterina” (vorbind separat), “Sf. Parascheva”, “Sf. Filoteea”, “Cuv. Maria Egipteanca”, “femeile Mironosiţe” (vorbind toate odată), “Sf. Mironosiţă Maria din Magdala” (vorbind separat), “Adam” (vorbind singur, fără Eva), “samarineanca de la fântâna lui Iacob”, “episcopul Vasile Târgovişteanul”, “patriarhul Teoctist”, “tânărul inginer Mihail” (“fiul” lui Dan, ucis de lovitură de cuţit în vara anului 1974), “Simion Zidaru” (“fiul” artiştilor Zidaru, decedat în luna august, anul 1997), “Dănciucă Gheorghe” (zis "păstorul Daniel", zis "nea'Mişu", decedat în urmă cu un an), etc, etc, etc. O pleiadă de duhuri care se pretind a fi duhuri de oameni obişnuiţi, şi de sfinţi, şi de îngeri, şi care vorbesc toţi în numele şi în dreptul lui Dumnezeu, iar rostirile lor sunt adaugate de liderii pucioşi cu migală, una câte una, la “canonul” cărţii intitulată “Noul Testament de la Pucioasa”.
Iată, spre exemplu, cât de frumos este invitat duhul care poartă numele Maicii Domnului să vină cu mult dor din cer pe pământ şi să aducă poveţe duioase de mamă “poporului” pucios, şi cât de înălţător le vorbeşte lor apoi acest duh, pentru lucrul venirii “Domnului” cea de astăzi, cu “venirea Lui care vine şi iar vine” şi pregăteşte judecata făpturii ( e vorba de ziua de 14 octombrie 2000):
“Acum, fiilor copii, e mama Mea cu dor de voi, şi se îndulceşte din vorbirea Mea cu voi şi voieşte şi ea să vă îndulcească cu darurile ei cu care vă acoperă mereu pentru că sunteţi fiii grădiniţei venirii Mele. Grădiniţa aceasta este locul Meu ceresc de pe pământ, peste care îmi aştern cuvântul pentru toată făptura. Grădiniţa aceasta este masa pe care Eu scriu cartea judecăţii făpturii. Voi, fiilor copii, fiţi cu veghe mare şi cu cutremur sfânt, că aici Eu lucrez cu voi lucrarea Mea cea de pe urmă, şi cutremur cerul şi pământul cu cuvântul. Amin. Spuneţi la toţi cei ce iubesc venirea Mea la voi să nu-şi risipească nici o clipă mintea şi inima şi simţurile lor spre paguba lor şi a celor din jurul lor, ci să-şi adune fiinţa şi vorbirea ei spre folos pentru cer, că venirea Mea vine şi iar vine ca râul care vine din munte spălând albia din calea lui. Vă aduce mama Mea mângâierea ei, îndemnul ei pentru lucrul venirii Mele, şi povaţă de mamă, că ea este mama Mea şi a celor ce Mă poartă pe Mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Duhul invitat să ia cuvântul le vorbeşte în primul rând liderilor pucioşi, numindu-i “fiii grădiniţei Lui” , “copiii tocmiţi de cer” şi “purtătorii Domnului”. El le aminteşte de “greul lui Dumnezeu” şi de “bunătatea Lui” şi de “grija Lui pentru ei” şi de “venirea Lui” cea nevăzută cu norii, şi de “rana venirii Lui” şi de “greul venirii Lui” şi le cere lor să fie cuprinşi de durerea venirii Lui şi să fie ei “puterea venirii Lui”, căci “Dumnezeul” Pucios este, se pare, sleit de puteri în venirea Lui şi de aceea le cere lor tot ajutorul:
“ – Te bucur şi eu, Fiule Doamne, mângâindu-i pe cei ce Te poartă azi întru venirea Ta. Te mângâi şi eu, căci Tu eşti purtat de ei, o, Fiule Care vii la fii. Să nu aştepte cerul după voi, copii tocmiţi de cer. E aşa de bun Domnul cu voi, şi atâta grijă pune pentru voi, dar voi să nu vă folosiţi de binele de la El, ci să vă faceţi voinicuţi pentru greul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care lucrează la judecata şi la învierea făpturii şi la lumina învierii, fiilor vii. Toţi cei care se hrănesc din Fiul meu Cuvântul, să ia de la voi spre împlinire toată venirea aceasta, ca unii care împlinesc Scriptura venirii Fiului meu după două mii de ani. Cuprindeţi-vă de iubire şi de durere pentru rana venirii Fiului meu, căci cu rană vine, şi din greu vine când vine la voi. Fiţi voi puterea venirii Lui, că vă cere aceasta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
Duhul “Fiului” şi cel al “Mamei” se completează apoi în vorbirea lor, întrebându-se ce să le mai ceară şi ce să le mai dea pucioşilor “să rumege” până la următoarea “venire din cer” cu focul iubirii lor. Şi le dă aceleaşi îndemnuri: să-I uşureze “greul venirii Domnului” la ei, “să-i doară şi pe ei rana venirii Lui” şi “să se hrănească unul pe altul cu învăţătura Cuvântului Pucios”:
“Mama Mea v-a încălzit la focul iubirii ei, copii ai venirii Mele. O, ce să vă mai dau? [...] Uşuraţi-Mi greul venirii Mele la voi. Să vă doară şi pe voi rana venirii Mele, că printre dureri vin când vin, şi abia vin de dureri, fiilor-copii. Cea mai mare lucrare pe care v-o cer este să vă hrăniţi cu cele din cer şi să vă daţi hrana aceasta unii altora, căci prin ea vă sfinţiţi duhul şi sufletul şi trupul întru venirea Mea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-2000)
……………………
Anca Estera
25 noiembrie 2010
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.