274. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (V)
La Pucioasa se declară deschis că a venit deja Mirele-“Hristos”-Pucios, şi încă din anul 2000 se spunea asta, deşi au trecut 10 ani de atunci şi nimeni de acolo nu L-a văzut cu ochii vreodată. El îi strigă la străjerii lui pucioşi (liderii Mihaela şi Nicuşor) ca să-I deschidă, ca să-i afle pe ei priveghind pentru venirea Lui:
“Voi, străjeri de la ieslea cuvântului Meu, auziţi-Mi strigarea şi deschideţi-Mi! Sunt Mirele, fiilor, şi fericită este sluga pe care Eu o aflu priveghind pentru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)
Întâlnirea şi îmbrăţişarea dintre “Mirele” Pucios şi străjerii Lui , care sunt “mireasa Lui”, se vrea a fi emoţionantă, dar “Mirele” nu vine deocamdată cu slava Lui, ca să-i slăvească cu ea pe ei, însă va veni curând, curând, căci El ar vrea să vină cu ea la ei, dar nu poate chiar acum, ci curând, curând, curând… (curând însemnând însă ceva mai mult de zece ani, deoarece de zece ani încoace tot cură vremea, deşi liderii pucioşi pretind că “timp nu mai este”, şi nimic spectaculos nu s-a mai întâmplat la Pucioasa, în afară de dezertarea neaşteptată a unui grup consistent de adepţi pucioşi, dintre cei mai marcanţi):
“ […] îmi desfac braţele şi Mi le umplu cu voi şi Mă dau vouă cu braţele întinse spre voi, ca să vă cuprind şi să-Mi primiţi îmbrăţişarea, că vreau să Mă slăvesc în voi şi din voi curând, curând, fiilor. Voi sunteţi mireasa Mea, şi Eu vin spre voi cu zilele nunţii Mele cu voi, ca să Mă ia mulţimile de la voi şi să prindă viaţă din viaţa Mea cu voi, şi să prindă faţă din faţa Mea cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)
După ce a promis că va veni curând, curând cu slava Lui la liderii pucioşi, “Mirele” Pucios se corectează plusând: nu curând, ci chiar acum vine cu slava Sa şi le aduce lor ziua Lui de slavă şi îi face pe ei “copilaşi ai slavei” şi aşa devin ei însăşi “slava Lui de azi”. Dar slava lor nu se vede, şi nici măcar adepţii pucioşi cei mai apropiaţi nu le pot vedea slava, căci slava liderilor pucioşi este acoperită de norul tainei şi de aceea ea deşi este, totuşi nu se vede, e ca şi când n-ar fi. Căci dacă cineva ar vedea cu ochii slava “fiilor mici” Nicolae şi Mihaela, s-ar înspăimânta de slava liderilor pucioşi:
“Aduc la voi ziua Mea de slavă. […] copilaşi ai slavei Mele de azi. Voi sunteţi slava Mea de azi, şi vă ţin acoperiţi în norul tainei venirii Mele, căci taina venirii Mele este taină dulce, ca s-o puteţi purta, fiilor. O, dacă Tatăl Meu nu v-ar ţine pe voi acoperiţi de norul tainei venirii Mele, n-aţi putea nici voi, nici cei din jur n-ar putea, ci s-ar înspăimânta, dar iconomia venirii Mele se desăvârşeşte în taină mare, fiilor mici.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)
În 19 August 2000, duhul vorbitor al văzduhului (care pretindea că este Mirele-“Hristos”-Pucios) anunţa solemn că este venit cu norii şi că e întâmpinat în nori de către fiii Săi veghetori, liderii pucioşi, care se întîlnesc aici pe nori şi cu tatăl lor şi al minciunii pe care ei o promovează drept “ortodoxie” (originală, ce-i drept). Deşi nu l-a văzut nimeni nici atunci, nici după aceea, cu acest prilej El proclamă că a venit vremea venirii Lui şi a slavei venirii Lui, căci ei sunt “aleşii” şi sunt slava venirii Lui, şi sunt îmbrăcaţi în haina venirii Lui, căci sunt fiii venirii Lui cu norii care-L acoperă ca să nu I se vadă slava cu care aduce nunta cerească pe pământ şi aşează mulţimile flămânde de pe tot Pământul la masa nunţii Lui cea cerească:
“O, fiilor care vegheaţi cu Mine, vă îmbrăţişez în norul venirii Mele, iar Tatăl este întru Mine. Vreau să Mă rog în voi, vreau să lucrez în voi, ca să vă mărturisească Tatăl de fii, aşa cum M-a mărturisit pe Mine de Fiu al Său în vremea când Mă rugam Lui. Voiesc să ştie lumea toată că Eu Mă slăvesc în voi şi că voi sunteţi slava Mea cea de la venirea Mea. Amin. Nu pentru voi voiesc aceasta, ci pentru Mine, fiilor. Tatăl voieşte din nou să Mă mărturisească Fiu al Său în voi, Eu în voi, şi voi în Mine, că e vremea venirii Mele şi a slavei venirii Mele. Amin. Luaţi pe voi haina măririi Mele, haina venirii Mele, şi slăviţi-Mă pe Mine peste mulţimile pe care Eu le voi aduna ca să audă glasul cuvântului Meu de la voi. Faceţi-vă slavă a Mea peste pământ, căci Tatăl vine peste voi cu norul slavei Sale
Liderii Pucioşi se dedulcesc cu cuvinte galeşe, alintându-se unul pe alta cu formula “copilaşi de la iesle”, pe care ei pretind că o aud din gura nevăzută a Stăpânului lor, duhul invizibil de la Pucioasa care, din întunericul în care Se ascunde, îi invită pe oameni să intre în dialog cu Întunecimea Sa şi să le dea inima lor, ca să aibă El scaun de domnie în inima omului şi să audă şi să cinstească venirea Lui, venirea lui Antihrist care Se dă drept Hristos cel ce vine cu norii:
“O, copilaşi de la iesle, vreau să-l învăţ pe om taina inimii, taina cerului pe pământ, statul Meu cu omul. Inima omului trebuie să vorbească cu Mine, căci inima Mea vorbeşte cu omul. Trebuie şi omul să vorbească cu Mine. O, nu mai ştie omul vorbirea lui cu Dumnezeu, căci în inima lui stă el, omul, şi stă fără Mine. Locaş al cerului este inima omului. Aşa a fost ea făcută atunci când Eu l-am zidit pe omul cel dintâi. Scaunul Meu de domnie este inima omului, dar nu aude omul taina aceasta, taina inimii omului. Voiesc să Mă audă omul. Trec cuvânt prin grădina cuvântului şi Mă duc spre oameni ca să Mă audă, şi îi aduc pe oameni aproape, ca să Mă audă şi să le spun despre venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)
Miza Duhului Pucios este eminamente locală, şi este amăgirea neamul românesc cel ortodox, pe care trebuie să-l înveţe esenţialul, adică înţelepciunea care iese din piatra filozofală, şi anume că
1. “ortodoxie mai este doar la Pucioasa”, şi, mai ales, că
2.“românul este român”. Tocmai de aceea are loc şi venirea Lui tainică pe plaiurile româneşti şi nu aiurea, ca să înţeleagă românii că le trebuie un nou Stăpân, care să-i recicleze, adică să-i re-înveţe pe români “ortodoxia” , stăpân şi domn cu care ei nu se pot întâlni decât numai “în zilele Lui” (în 26-28 august 2000, la aşa-zisa “Ssărbătoare a Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) şi numai în Grădina Întâlnirii de la Pucioasa, unde coboară slava Lui. Iar slava Lui sunt liderii pucioşi, care se îmbracă în slava Lui:
“Să vină românul să-i spun ce înseamnă românul român, că iată, Eu grăiesc pe româneşte şi aşa îmi vestesc împărăţia Mea şi venirea Mea cu ea. Amin. Iar voi fiţi slava Mea şi îmbrăcaţi-vă cu ea, că e vremea slavei Mele cu voi. Taina Mea cu voi vă ţine în norul ei, iar Tatăl Mă mărturiseşte pe Mine cu voi, şi fi-va tot mai mult să înţeleagă omul taina venirii Mele la voi, taina cerului pe pământ cu omul, taina Domnului cu oamenii pe pământ. Amin. Daţi zor, fiilor, cu pregătirea zilelor Mele cu voi în grădina întâlnirii, că Eu adun mulţimile lângă izvor ca să le dau din apa vieţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)
Duhul Pucios pecetluieşte apoi cu mare duh pe cei care se vor amăgi şi vor veni la “Ssărbătoarea Ccreştinătăţii Rromâneşti de la Ppucioasa”) ca să se umple de duhuri, dar mai ales de duhul păcii Lui şi de duhul venirii Lui în mare taină la liderii pucioşi, proorocii mincinoşi:
“Iar acum, pecetluiesc cu mare duh de sărbătoare zilele întâlnirii şi îi umplu de pe acum pe toţi cei care se vor aduna; îi umplu de duhul păcii Mele, de duhul venirii Mele la voi; îi umplu de bucuria iubirii Mele pentru om, căci Eu suspin după om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-08-2000)
În anul 2000 timpul omului ajunsese la capăt, iar fiii cei scumpi de la iesle (liderii pucioşi) erau manechinele prin care Duhul Pucios se slăvea în ei în faţa lumii întregi cu venirea Lui de la capătul timpului omului. Între timp capătul timpului s-a mai lungit, ca un elastic, deocamdată cu vreo 10 ani, şi pucioşii au ajuns la alt capăt al timpului. (Dacă se mai lungeşte cu alţi câţiva ani, timpul omului va avea alt capăt, şi tot aşa se va lungi şi se va căpătui timpul omului, ca în povestea cu balaurul cu mai multe capete). Lumea nu vede acum ce este cerul pe pământ, pentru că oamenii dorm, dar venirea Lui de la capătul timpului omului îl scoală pe om pentru ca să vadă cerul şi pământul cel nou :
“Eu, fiilor de la ieslea Mea, grăiesc peste voi pentru om şi voiesc să ştie toată lumea că Eu Mă slăvesc în voi cu venirea Mea cea de la capătul timpului omului. Faceţi-vă slavă a Mea peste pământ, că vreau, fiilor scumpi, să vadă lumea ce este cerul pe pământ. Eu aşa v-am spus: «Chemaţi la nuntă, chemaţi lăutarii să cânte, că Eu îi dau omului nădejdea în venirea Mea şi îl scol pe om pentru cerul cel nou şi pământul cel nou».” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)
Omul nu înţelege venirea Duhului Pucios, dar este chemat să o înţeleagă şi să o înveţe: venirea Lui este o taină dulce şi este… “Cuvântul” de la Pucioasa. El vine în miez de noapte ca să-l scoale pe om pentru ziua venirii Lui, iar venirea Lui este astăzi (26-08-2000), nu mâine (27-08-2000). Ea nu se vede cu ochii, căci nu este venire în trup, dar se aude cu urechile, căci e venire în duh; dar omul îşi învârtoşează astăzi (26-08-2000) auzul şi nu aude:
“Caută, omule, să înţelegi venirea Mea şi să crezi că am venit după tine ca să te învăţ cu venirea Mea, cu nădejdea în venirea Mea, că iată, pe pământ nu mai are omul nădejdea că Eu vin, dar Eu vin, că scrie în Scripturi să vin. Amin. E dulce venirea Mea. E taină dulce întoarcerea Mea, şi Mă fac dulce în cuvânt, căci cuvântul acesta este venirea Mea după om […] Şi iată, Eu în miez de noapte vin ca să te scol pentru ziua venirii Mele. E dulce venirea Mea dacă Mă primeşti acum cu ea. E astăzi venirea Mea, nu mâine. Astăzi dacă auzi, nu te învârtoşa, ci auzi-Mă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)
Duhul vorbitor de la Pucioasa îl numeşte pe om “durerea Lui”, dar îl cheamă pe om să se transforme din durere în bucurie şi să se facă “bucuria venirii Lui”, căci El de aceea a venit la Pucioasa, ca să-i dea omului “bucuria venirii Lui”, adică să-i dea omului pe om:
“Omule, durerea Mea, lasă-te spre bucuria venirii Mele la tine şi te fă bucurie a Mea, căci sunt îndurerat pentru tine. Am venit să-ţi dau bucuria venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 26-08-2000)
……………………
Anca Estera
24 noiembrie 2010
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.