270. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (II)
În martie 2000 s-a proclamat solemn de către “Domnul” de la Pucioasa învierea morţilor. Trâmbiţa lui pucioşească a sunat îndelung, iar morţii care au auzit-o trebuiau să se trezească şi să se scoale din morminte peste puţin, puţin timp, pregătindu-se de cea de-a treia venire a Celui care a venit acum a doua oară ca să-i trezească din morţi pe morţi. De atunci însă au trecut nu puţin timp, ci mai bine de 10 ani încheiaţi şi nici un mort nu s-a sculat, şi nici măcar nu s-a întors vreunul de pe o parte pe alta (poate n-o fi auzit trâmbiţa, trebuia să fi sunat mai tare; sau poate morţii vor să mai moţăie un pic). Ziua înfricoşatei Judecăţi este însă aproape, iar sufletele abia aşteaptă învierea trupurilor lor ca să meargă la Judecata care va veni:
“Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Să se trezească morţii şi viii! Amin, amin, amin. Eu voiesc să se trezească tot omul care s-a aşezat mai mare peste oameni şi să sune trezirea peste tot, şi să se scoale omul de pe tot pământul şi să se grăbească întru pregătirea lui cea pentru venirea Mea. Puţin, puţin, şi se trezesc cei din morminte, că aşa este scris în Scripturi. Aşteaptă sufletele învierea trupurilor lor, ca să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ziua înfricoşatei judecăţi. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)
“Domnul” de la Pucioasa a venit nevăzut încă din anul 1955 şi s-a îmbrăcat cu veşmântul judecăţii (tot nevăzut, desigur) încă din anul 2000 (sau poate chiar mai devreme) şi aşa strigă la oameni până la cea de-a treia Sa venire, când va veni văzut. Venirea lui cea de a doua nu este văzută şi nici crezută de om, care chiar stă împotriva ei, dar Domnul va primi un ajutor substanţial dela morţi, care văzându-L atât de neajutorat Îl vor ajuta să-Şi dovedească venirea Lui odată cu învierea lor, care va avea loc în curând:
“Sunt îmbrăcat în veşmântul judecăţii, căci duhul omului stă cu putere împotriva venirii Mele. […] Strig până voi veni văzut, şi tot omul Mă va vedea. Strig să Mă audă cei morţi şi cei vii, şi morţii Mă vor ajuta şi vor mărturisi venirea Mea odată cu învierea lor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)
Ziua venirii Domnului se vedea limpede încă de acum 10 ani, din anul 2000, când El o arăta tuturor cu cuvintele: ” iat-o, vine venind cu mânie!” Judecata începea şi ea, iar oamenii erau trecuţi la stânga sau la dreapta, căci venise pe pământ ziua dreptăţii (întrebarea care se pune este dacă judecata s-a terminat între timp, sau cei 10 ani n-au fost de ajuns, la atâta puhoi de lume, câtă a adunat istoria omenirii în miile de ani):
“Ziua venirii Mele iat-o, vine venind cu mânie! Dacă nimeni nu-Mi pregăteşte calea să vin, vin Eu, dar cu mânie vin, căci omul nu Mă vrea, şi Mă tot alungă de peste tot, ca să fie el, omul; […] Eu, Cel ce sunt Stăpânul, ridic mâna Mea şi fac semn cu ea la dreapta sau la stânga Mea pentru tot omul, că e ziua dreptăţii pe pământ, ziua dreptăţii Domnului. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)
Liderii pucioşi au primit sarcina de a anunţa venirea zilei Domnului în lung şi-n lat. Din nou ea este arătată deschis, cu cuvintele “Iată ziua Domnului!” şi este descrisă ca o ploaie care adapă tot pământul, dar oamenii nici n-o văd, nici n-o simt, nici n-o cunosc pe ea, căci ea a trecut prin om şi pe lângă om:
“O, fiilor străjeri, spuneţi în lung şi în lat că vine ziua Domnului. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ ploaie de cuvânt, ziua Domnului. Cine este cel ce se ascunde sub cuvântul Meu care a spus acum două mii de ani: «De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl»? Iată ziua Domnului! Dumnezeu plouă cu ea pe pământ, şi omul trece prin ea, şi ea trece prin om, şi omul nu vede şi nu aude şi nu cunoaşte ziua venirii Mele. Dar voi, cei aleşi dintre oameni cu mâna Mea cea tare, daţi veste peste pământ că vine ziua Domnului, şi fiecare om să se pregătească pentru ea, că ea vine. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)
Liderii pucioşi sunt “primăvara” venirii “Domnului” lor. Dacă nu fac faţă vestirii ei ca s-o lărgească, sunt îndemnaţi să angajeze vestitori năimiţi şi să-i plătească pentru ducerea veştii Ierusalimului cel Nou, ca să vină apoi toate neamurile ca să i se închine:
“Vin mereu şi fac din voi primăvară pentru venirea Mea cu învierea. Aşa cum rândunica se întoarce în fiecare primăvară la cuibul său lăsat, aşa şi Eu după fiecare durere vin în cuib şi îl încălzesc şi pun rod în el şi îmi încălzesc puii şi îi hrănesc cu cele din văzduh, nu cu cele de pe pământ, şi îi iau pe aripi şi îi deprind cu zborul, ca să meargă cu ei cuvântul Meu de la margini la margini, şi el merge, că vin zburători şi îl iau, şi din loc în loc îl duc, că aşa este scris să fie mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Şi zic: vestiţi vestea Ierusalimului nou şi vă grăbiţi cu vestirea de la margini la margini. Plătiţi vestitori şi lărgiţi vestirea, că aceasta este lucrarea pe care o aveţi de lucrat. Eu sunt Cel ce izvorăsc râul vieţii, vestea Ierusalimului, iar voi trebuie să ridicaţi stăvilarele ca să curgă el peste pământ şi să se împlinească până la margini vestea Ierusalimului Domnului, şi să curgă apoi spre el neamurile învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)
Din nou se recunoaşte neputincios “Domnul” Pucioasei, căci nu poate să-Şi pună “poporul” pucios la adăpost, pentru că are piedici multe care-L împiedică în venirea Lui de azi cuvânt pe pământ. Pucioşii care cred în venirea Lui se pot însă singuri pune la adăpost, fără ajutorul Lui, dacă aleg calea cea dreaptă. Singurul ajutor oferit de către "Domnul" lor este punerea la dispoziţie a noii învăţături pucioşeşti, dar omul prin neprihănire şi credinţă în această învăţătură se adăposteşte şi se mântuieşte singur:
“Voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi, ba şi pe tot sufletul care trage cu izvorul cuvântului Meu care dă viaţă şi iubire pentru Mine în om, dar am piedici multe, şi acestea sunt piedicile fiecăruia din cei ce se alipesc cu Mine prin cuvântul Meu de azi, prin venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. O, câte piedici, căci omul se trezeşte târziu pentru Mine şi pentru viaţa cea vie. Dar iată calea cea dreaptă, calea cea cu dreptate, căci neprihănirea face casă cu credinţa şi îl pun la adăpost pe cel ce crede în venirea Mea de azi, şi Eu îl ajut pe calea cea cu dreptate, îl ajut prin învăţătura Mea pentru cei curaţi şi drepţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)
Venirea “Domnului” Pucios cuvânt pe pământ este auzită, dar nesocotită de om, căci puţini vin să se alipească de “Cuvântul” de la Pucioasa şi să se adape de la eresurile lui cele noi care curg ca un izvor în “grădinile suspendate” de la “Noul Ierusalim”:
“Mergem, fiilor, cu cuvântul Meu la cei credincioşi şi îi culegem ca să le dăm din cer. Dăm şi poporului, dăm şi celor ce se alipesc cu cuvântul Meu de azi. Puţini sunt din loc în loc cei ce aud şi vin să ia şi să bea şi să fie cu izvorul venirii Mele de azi, dar mulţi sunt cei ce aud de venirea Mea la voi cuvânt şi nu se arată aceştia cu faţa şi nu iau calea cea cu dreptate, şi de aceea nu se apropie să meargă pe ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)
Liderii pucioşi proclamă decadenţa creştinismului de pretutindeni şi îl declară făţarnic şi compromis. În consecinţă, ei propun “poporului” pucios o nouă cale, o cale alternativă, o cale care îl pune la adăpost de cădere: observarea strictă a preceptelor “Cuvântului” pucios care vine pe pământ la “Noul Ierusalim” prin liderii lui:
“Se bate în piept omul creştin de azi şi zice că e drept, dar calea cea cu dreptate nu se bate omul pentru ea. De aceea voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi şi să ţin peste el cuvântul Meu şi venirea Mea cu cuvântul peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)
Venirea “Domnului” de la Pucioasa nu se face oricum, ci numai şi numai prin ei, prin liderii pucioşi, care sunt singurii preţioşi şi de neînlocuit. Ei sunt ca o ţeavă prin care curge “Cuvântul”, iar povara “Cuvântului” este grea de dus pentru ei, căci ei sunt prea mici pe pământ, la trup şi mai ales la suflet. Au fost mulţi simpatizanţi ai sectei, dar s-au risipit şi s-au împiedicat în poverile lor şi în rudele lor. Dar ei (liderii pucioşi -proorocii mincinoşi) au rămas, şi sunt acum singurul sprijin de nădejde pentru venirea Domnului care vine şi iar vine, de aceea ei sunt unşi cu toate darurile venirii Duhului şi cu toate alifiile alegerii şi mirurile pecetluirii, ca să le fie dulce apoi povara lor cea grea de dus:
“O, popor de sub cort, şi, o, popor cules din spini ca să vii spre Mine! O, copii hrăniţi cu mila Mea, staţi bine pe picioare cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, căci povara celor din grădina cuvântului Meu prin care Eu vă acopăr şi vă hrănesc pe voi cu el, e grea povara lor, e grea, şi ei sunt prea mici pe pământ, căci cu cei mari n-a fost chip să Mă sprijin cu venirea Mea de azi. Iată, vin la voi, vin prin ei, prin cei mici, şi povara lor e grea de tot. [...] O, mulţi creştini au fost buni şi credincioşi, dar plini de piedici, plini de povara celor dinainte ale lor, şi Eu trag din greu prin cei puţini pe care-Mi sprijin venirea Mea de azi. Vin şi iar vin, că fără Mine nimeni nu poate ceva bun pentru Mine. Vin şi iarăşi vin, şi Mă semăn pe Mine însumi cuvânt peste tot din grădina Mea cu fii unşi cu darurile venirii Mele, cu fiii cei care-Mi duc povara Mea. Mereu vin şi vă ţin treji şi vă dau îndemn mereu să fiţi curaţi întru toate câte faceţi şi trăiţi, căci povara lor e grea, dar să le fie dulce povara lor cea grea, să le fie curată ca cerul.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)
Dintotdeauna primitorii “Cuvântului” pucios au fost un sprijin de nepreţuit pentru Duhul vorbitor cel neputincios, ca să nu se ofilească bobocul şi apoi floarea “lucrării” Lui de “Nou Ierusalim”:
“Pe vremuri, pe când lucrării Mele de azi îi dădea bobocul, Mă sprijineam cu cei ce primeau cuvântul venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)
Liderii pucioşi cei mici sunt numiţi “cei unşi”, dar ei nu sunt unşi cu alifii sau uleiuri ieftine, ci cu însuşi “mirul venirii Domnului”. Ei adună în jurul lor pe aceia care alcătuiesc “poporul” Domnului, alegându-i pe unicul criteriu al credinţei nezdruncinată în ei şi în credinţa pe care ei o propovăduiesc:
“O, fiilor unşi cu mirul venirii Mele, e grea povara voastră, că voi sunteţi mici, dar Eu sunt cu voi sub povară. [...]Voiesc să pun la adăpost poporul Meu de azi prin acest dar al credinţei în venirea Mea cu îngerii puterii Mele şi cu sfinţii […] Această Scriptură este lucrarea cuvântului Meu de azi, care adună pe cei ce sunt ai Mei prin credinţa lor cea cu dreptate semănată între cer şi pământ pentru venirea Mea, la credinţa omului, pentru împlinirea Scripturilor Mele prin credinţa omului drept.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)
“Cuvântul” de la Pucioasa trebuie perceput şi primit cu mare spaimă şi cutremur de către toate neamurile de pe pământ, care trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la adevărata credinţă (adică la pucioşism, desigur):
“Să ia aminte toate neamurile oamenilor de pe pământ şi să se cutremure la glasul venirii Mele, care strigă de la marginile cerurilor până la celelalte margini, zicând după două mii de ani din nou: «Când va veni Fiul Omului , va
Liderii pucioşi vin cu o nouă Evanghelie pe pământ, zisă de ei “Evanghelia după Sfânta Virginia”, ignorând avertismentul de la Galateni 1,8-9 care spune că orice Evanghelie apocrifă va trebui să fie anatema. Apoi preiau un verset din Biblie (Marcu 8,38; Luca 9,26) care se referă la Sfânta Scriptură cea autentică şi îl aplică pentru “evanghelia” lor apocrifă, pentru a-i ruşina pe cei care nu cred nici în “venirea a doua în duh, de la Pucioasa” şi nici în “venirea a treia în trup, tot la Pucioasa” (care este proiectată pentru un viitor iminent, dar care se tot îndepărtează văzând cu ochii):
“ Eu vin pe pământ cuvânt, vin pe pământ Evanghelie, şi cine se va ruşina cu Mine şi cu cuvântul Meu în neamul acesta făţarnic şi desfrânat, acela va fi ruşinat la venirea Mea întru mărirea Tatălui Meu cu sfinţii şi cu îngerii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Liderii pucioşi instituie un “post al venirii Domnului”, care constă în principal în renunţarea la orice formă de proteine sau lipide de origine animală (dar mai are şi alte restricţii), post pe care ei îl generalizează ca obligatoriu pentru toţi oamenii, fără excepţie. Cei care vor respecta noile restricţii pucioşeşti legate de post vor intra în ceata fericiţilor:
“Apropiaţi-vă şi voi, fii ai oamenilor, şi ascultaţi de Dumnezeu, căci am aşezat peste cei plăcuţi Mie postul cel pentru venirea Mea, mâncarea cea plăcută lui Dumnezeu pentru viaţa cea veşnică a omului, ascultarea de legile raiului. Amin. Apropiaţi-vă şi ascultaţi, căci Eu, Domnul, am aşezat pe pământ post pentru venirea Mea cea cu slavă întru slava Tatălui, că Eu pentru slava Lui vin, nu pentru slava Mea. […]De aceea astăzi zic: fericit este omul care mănâncă cu ascultare de Dumnezeu în vremea aceasta a venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Teologii au descoperit repede asemănarea izbitoare dintre sectanţii pucioşi care vorbesc dezlănţuit despre o aparentă “venire a Domnului” (nevăzut, necunoscut, în duh imaterial şi în cuvânt zburător prin văzduh), şi sectanţii adventişti care în mai multe rânduri şi-au păcălit adepţii spunându-le ba că Domnul va veni la o anumită dată precisă (şi n-a mai venit!), ba că a venit deja pe ascuns, ca un fur noaptea (şi de aceea nu L-a văzut nimeni venind). Deşi asemănarea între aceste înşelătorii este izbitoare, liderii pucioşi pretind că numai sectanţii adventişti sunt mincinoşi, deoarece la ei “n-a venit Domnul”, iar la pucioşi cică ar fi venit (dar cum se face că nimeni nu L-a văzut!?):
“O, fiilor din grădina ascultării, cei ce-şi zic astăzi „teologi” vă caută vină mereu, dau să vă găsească asemănare cu tot felul de oameni care M-au aşteptat sau Mă aşteaptă pe Mine, şi care sunt mincinoşi, de vreme ce Eu n-am venit. Aşa zic aceştia de voi, dar iată ce îi întreb Eu pe aceştia: voi, cei ce găsiţi vină celor ce sunt puşi de Mine întru aşteptarea venirii Mele, voi de ce nu Mă aşteptaţi?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Întrucât liderii pucioşi ştiu bine că “cea mai bună apărare este atacul”, ei îi acuză aici pe teologii ortodocşi că “ei nu-L aşteaptă pe Domnul” pentru că “nu stau întru aşteptarea venirii Lui”. Ceea ce nu-i adevărat. Dimpotrivă, teologii sunt primii care pot susţine, mai documentat şi mai temeinic decât orice credincios obişnuit, că venirea Domnului este o proorocie autentică şi intangibilă, posibilă oricând în viitor, fie el acesta oricât de îndepărtat sau de apropiat, deci chiar şi în clipa următoare.
Liderii pucioşi escaladează atacul împotriva teologilor ortodocşi venind cu o mare minciună şi şarjând sforăitor cum că teologii le-ar vorbi oamenilor despre “nevenirea Domnului”, rătăcindu-i pe oameni de la “calea venirii Domnului”. O acuză răutăcioasă şi gratuită, lipsită de orice probă sau temei, îndată ce despre Parusia există o teologie perfect conturată în sânul Bisericii Ortodoxe. Probabil că ei se referă însă exclusiv la “venirea Domnului de la Pucioasa”, o “venire” lipsită de orice probă materială, despre care desigur că unii teologi s-au exprimat deja că nu corespunde proorociilor biblice :
“Vă e teamă că greşiţi dacă Mă aşteptaţi? […] de unde ştiţi voi că nu vin? Luaţi voi parte la sfatul dintre Mine şi Tatăl ca să ştiţi ce fac Eu, şi dacă vin sau dacă nu vin? O, în numele cui vorbiţi voi oamenilor despre nevenirea Mea? O, până când rătăciţi voi pe om de la calea venirii Mele? Iată-Mă cum Mi-o pregătesc, cum Mi-o pietruiesc cu pietre vii, cu pietre tari, cu fii cereşti între cer şi pământ! O, până când ascundeţi voi de oameni cheile împărăţiei cerurilor, drumul spre viaţa cea fără de sfârşit a Mea cu omul cel îndumnezeit prin harul Meu? Iată-Mă cu cei ce au harul Meu în ei, după cum am binevoit Eu să lucrez în zilele acestea. Oare, voi credeaţi că voi sta să aştept după voi, cei care vă numiţi unii pe alţii „teologi”? Am aşteptat Eu, oare, după Anna sau după Caiafa ca să-Mi pregătească ei calea venirii Mele? Am venit Eu prin ei atunci când am venit? Ba, din contra, am murit prin ei atunci când am venit, şi apoi am înviat împotriva lor. Iată, aşa am lucrat şi azi pentru cea de a doua venire a Mea, căci voi Mă vreţi în cer, şi Eu vin împotriva voinţei voastre şi lucrez ca şi acum două mii de ani cu cei neluaţi în seamă de voi, cei ce vă numiţi mari şi oameni ai lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Paralelismul cu neprimirea pe care Anna şi Caiafa I-au făcut-o lui Hristos, Care a venit văzut de toţi timp de 3 ani şi jumătate la propovăduire pe pământul sfânt, şi neprimirea unui “Hristos” care vine nevăzut de nimeni timp de peste 55 de ani la Pucioasa este fals şi pueril. Arhiereii Anna şi Caiafa L-au văzut pe Hristos cu ochii lor şi au ştiut de minunile Sale
Din nou răstălmăcesc pucioşii Sfânta Scriptură şi pe acest subiect. Plecând de la proorocia (Marcu 8,38; Luca 9,26) care spune că Fiul Omului se va ruşina de cei care se ruşinează de El şi de cuvintele Lui, pucioşii sugerează că expresia “cuvintele Mele” nu se referă (numai) la ceea ce a rostit Iisus pe pământ (cuvinte din care o mică parte au fost consemnate în scris de către cei patru evanghelişti) ci (şi) la cuvintele adunate de către pucioşi în colecţia de pilde intitulată de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”, pilde rostite între anii 1955-2010 (şi continuă). În consecinţă, ei deduc că proorocia respectivă vorbea despre “venirea de azi în cuvânt a Domnului de la Pucioasa” şi nu despre venirea de atunci a Domnului Iisus, în urmă cu circa 2000 de ani. Motiv ca să-i mustre din nou pe teologi şi să-i întrebe de ce nu cred în “venirea Lui de azi în duh, la Pucioasa”:
“O, ce veţi face voi, căci curând, curând veţi fi ruşinaţi şi căzuţi cu faţa în ţărână. Curând, curând slava voastră de azi se va ridica împotriva sufletelor voastre, căci Eu prin Evanghelie aşa am zis: «Oricine se va ruşina cu Mine şi cu cuvintele Mele în neamul acesta păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri». Iată, despre venirea Mea vorbeam atunci. Cum, dar, spuneţi voi că nu vin? Cum, dar, mărginiţi voi venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Apoi liderii pucioşi lansează în forţă o tiradă sforăitoare ce se vrea a fi cât mai fioroasă cu putinţă, declamând în numele “Dumnezeului” lor, care se prezintă drept “Fiul Omului” (dar nu este, căci dacă ar fi, ar avea trup de om, nu ar fi doar un duh nevăzut-necunoscut, care se ascunde sub o haină transparentă de “cuvânt”), Care vine cu putere ( dar nimeni nu-L vede venind, iar de puteri se plânge adesea că-L lasă şi atunci le cere ajutor liderilor pucioşi şi ciracilor lor) şi cu slavă multă ( o slavă care nu există, căci nici nu străluceşte şi de nimeni nu se vede şi nu se cinsteşte) că nu-i recunoaşte pe teologi cine sunt şi îi somează să se prezinte. Or, dacă ar fi Atotştiitor, ar spune El cine sunt şi i-ar da pe faţă pe fiecare după numele său şi le-ar da pe faţă şi lucrările lor şi pentru cine lucrează în ascuns:
“Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel mare, vin şi vă întreb pe voi: cine sunteţi voi? Să audă în lung şi în lat tot omul ce vă întreb Eu pe voi, că aceasta vă întreb: cine sunteţi voi? Iată, Eu vă spun cine sunt: Eu sunt Fiul Omului, Care vine cu putere şi cu slavă multă ca să se împlinească Evanghelia venirii Mele. Dar voi, cei care staţi împotriva acestei Evanghelii, cine sunteţi? Vă întreb ca să găsească tot omul răspuns la întrebarea Mea. Voi, cei care staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii întru mărirea Tatălui Meu, cine sunteţi voi? Răspundeţi-Mi! Voi, cei îmbrăcaţi în haina lui Dumnezeu ca să vă vadă oamenii şi să vă slăvească mai mult decât pe Mine, Domnul, cine sunteţi şi ce lucrare aveţi de lucrat şi cui o lucraţi? Răspundeţi-Mi!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Ziua celei de a treia veniri a “Domnului” de la Pucioasa nu vine dintr-o dată, ci vine treptat şi agale, apropiindu-se în fiecare zi câte puţin şi din zi în zi mai mult. Morţii n-au înviat încă, deşi aud glasul care îi cheamă spre înviere şi se pregătesc şi ei de înviere, înviind puţin câte puţin, din zi în zi mai mult până la învierea deplină:
“Ziua Mea vine din zi în zi mai mult, iar Eu, Domnul, mai bine Mă înţeleg cu cei din morminte decât cu cei vii cu trupul, căci morţii aud glasul Meu din zilele acestea şi se pregătesc pentru înviere, dar cei vii cu trupul trăiesc în sângele lor, iar Eu, Domnul, scriu cartea judecăţii şi o ridic între cer şi pământ şi vin prin ea pentru tot omul, şi fericit este cel ce aude glasul Meu din cartea aceasta şi se aşează întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Pucioşii îndrăgesc trihotomia, pretinzând că ei sunt singurii care iubesc cu duhul şi cu trupul şi cu sufletul venirea Domnului şi stau înaintea Lui, ca să poată El să vină:
“Iar voi, cei ce staţi înaintea cuvântului Meu […] curând, curând harul Meu vă va arăta pe voi cu Mine înaintea neamului omenesc, iar ziua Mea cea mare va fi vouă strălucire şi salvare, căci voi aţi iubit cu duhul şi cu trupul şi cu sufletul venirea Mea şi aţi stat înaintea Mea ca să vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)
Începutul venirii Domnului cuvânt la Pucioasa a fost în şi din mireasa fecioară Verginica, ajutat fiind de legiuni de duhuri prefăcute în îngeri ai luminii (v. 2 Cor.11,14), pe care Domnul a peţit-o (deşi după câţiva ani ea L-a trădat pe Mire şi s-a măritat cu un biet muritor, cu Nicolae Stoica; acesta, la rândul lui, a trădat-o şi el pe Verginica după alţi câţiva ani, încurcându-se cu altă femeie şi plecând după ea):
“Când Eu am peţit-o pe Verginica pentru venirea Mea cuvânt în ea şi din ea, tot aşa am lucrat, şi M-am ajutat cu îngerii luminii, cu îngerii vestirilor cereşti, cu îngerii mângâierii şi ai iubirii şi cu sfinţii binecuvântărilor Mele, căci sfinţii din cer au fost cei credincioşi între oameni pe pământ şi M-am sălăşluit în ei prin credinţa lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)
“Ziua venirii Domnului” , despre care se vorbea în mesajul din 02-04-2000, este de fapt “zilele venirii Domnului”, că e mai multe! În consecinţă, şi lucrările sunt mai multe, nu mai este o singură “lucrare” sau “lucrătură” ca până acum:
“O, fiilor străjeri la ieslea aceasta de cuvânt, bucuraţi-vă că Domnul este la voi şi vă înconjoară cu harul Său şi vă binecuvintează pentru El şi pentru lucrările Sale din zilele acestea ale venirii Lui. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)
“Dumnezeul” Pucios este însă tare obosit şi are nevoie mare de odihnă. A obosit de 55 de ani de alergături peste tot şi de strigături în lung şi-n lat după om, dar toate în van. Este şi neajutorat, şi de aceea se ajută El cu liderii pucioşi, ca să Se binevestească şi să-Şi sfârşească de lucrat venirea care întârzie să vină, şi abia după aceea să se odihnească cu oaia în braţe, aşa cum zice că scriu Scripturile despre a doua venire a Lui cu oaia în braţe:
“Voiesc, fiilor, să nu Mă odihnesc vestindu-Mă. Voiesc să vin mereu şi să strig în lung şi în lat peste om. Voiesc să Mă ajut cu omul ca să Mă binevestesc peste tot, să Mă ajut aşa cum Mă ajut cu voi, să Mă creadă omul aşa cum M-aţi crezut voi şi să-Mi sfârşesc de lucrat venirea Mea, şi apoi să Mă odihnesc împreună cu omul pentru bucuria Tatălui Meu, Care Mă aşteaptă să Mă duc lângă El cu omul în braţe, cu oaia în braţe. Este scris în Scripturi de cea de a doua venire a Mea, dar omul scoate Scripturile Mele de la el şi citeşte de pe pământ şi crede ce citeşte el şi se duce omul de la Mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)
O fi spunând ea Scriptura că Hristos e aşteptat acum cu a doua Sa venire, dar “Dumnezeul” Pucios spunea la începutul “propovăduirii” Sale că El este deja la a treia venire (!!!) şi că a coborât a treia oară în mai multe locuri, ca să nu creadă cineva că a fost vreo iluzie – vezi mesajul din 22 iunie 1957. Oare şi El face acum cu Scriptura ca şi omul, despre care spune că “scoate Scripturile Mele de la el şi citeşte de pe pământ şi crede ce citeşte el şi se duce omul de la Mine”? Pare se că da – presupunând că nu Se contrazice, uitând de la mână pân-la gură ce spunea în gura mare prin 1957:
“... O, copiii Mei, am venit a treia oară. […] Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri […].” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)
Deşi această a treia venire a Domnului este acum şi aici ( “iat-o!”, se spune), totuşi omul nu o vede şi nu o aude, ca şi când n-ar fi. Dar pucioşii merg pe principiul: “dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”. Şi de aceea liderii lor le îndrugă poveşti cu “Cel venit din cer de la Tatăl”, şi de ce a venit El cuvânt pe pământ: ca să-l trezească mai întâi pe om; ca să-l facă pe om să se mai şi teamă, pentru ca să nu-I mai dea peste mâna Lui cea nevăzută atunci când ea se atinge de ochii şi de urechile omului cele văzute; ca să-l tragă apoi pe om cu forţa de pe drumul pierzării lui; ca să-i vorbească omului la urechea lui cea surdă; ca să-i dea omului de lucru pentru că fie era şomer, fie îşi lua singur de lucru şi nu era bine; ca să-l înveţe pe om ce şi cum să facă şi să lucreze totodată; şi mai ales, ca să-i fie omului stăpân, iar stăpânitorul lumii acesteia să se numească de acum încolo “Dumnezeu (de la Pucioasa)”, şi nu Satana, şi aşa să fie primit la venirea Lui ( nu această a treia venire, despre care a zis “iat-o!”; ci cealaltă, care va veni, a patra venire):
“O, când, omule, te vei trezi? Când te vei teme de cele ce faci tu? Când, oare? Venirea Mea iat-o, dar tu nu auzi şi nu vezi. Lasă-Mi mâna să se atingă de ochii tăi, şi apoi de sufletul tău şi de urechea ta, omule. Mereu, mereu Mă binevestesc în preajma ta venit din cer ca să te trag de pe drumul pierzării, […] învaţă-te cu Mine, omule, că de aceea am venit de la Tatăl cuvânt în calea ta. Iată, de aceea am venit din cer de la Tatăl. Am venit să vorbesc cu omul şi să-l învăţ cu Mine pe om. Ca să-i dau de lucru am venit, dar să-i dau Eu, nu să-şi ia el, că dacă îşi ia el nu e bine. […] Iată de ce am venit Eu din cer, de la Tatăl, pe pământ. Am venit să vorbesc Eu însumi cu omul şi să-l învăţ ce să facă, ce să lucreze, că e bine să-i dau Eu omului de lucru, nu să-şi ia singur. […] Eu am venit pe pământ să-i fiu omului stăpân, să aibă omul stăpân pe Dumnezeu, nu pe satana, căci fiecare îşi slujeşte stăpânul, şi nu este nici un om fără stăpân, nu este, iar sfârşitul fiecăruia va fi după faptele lui la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)
“Poporul” pucios este planificat a fi un popor ales, asemenea poporului Israel al Vechiului Testament. Va fi un popor de elite, iar elitismul este împins până la schisma totală de restul societăţii. Pucioşii nu trebuie să mai depindă de nimeni din lume şi de aceea până la venirea Domnului trebuie însuşite în popor toate meseriile posibile, astfel încât independenţa faţă de lume să fie totală:
“O, poporul Meu, poporul Meu, […] Eu pe tine te-am învăţat mereu, poporul Meu de azi, şi ţi-am spus să stai lângă cuvântul Meu ca să nu pieri. Să stai până voi veni, aşa ţi-am spus. Ţi-am spus că voiesc să te ridic şi să fac din tine lucrători pe potriva Mea. Am spus vouă că voiesc să fac din voi ucenici de ai Mei, doctori de ai Mei, învăţători de ai Mei, zidari de ai Mei, croitori de ai Mei, servitori de ai Mei, preoţi şi arhierei de ai Mei să fac din voi, şi să fiţi neamul Meu cel sfânt de la venirea Mea; şi am spus că vă voi da de lucru, ca nici unul din voi să nu fiţi fără lucru, căci vai omului care vine la Mine ca să stea fără lucru! ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)
Aşadar, pucioşii se vor face ucenici singuri, se vor doftorici singuri, se vor instrui singuri, îşi vor zidi singuri, îşi vor croi haine singuri, vor sluji în biserică singuri, fără preot de la episcopie. Unele dintre aceste aspiraţii le-au şi pus în practică, altele (încă) nu. Preoţi şi-au ridicat singuri dintre ei (preoţi necanonici, desigur), dar doctori stomatologi, (încă) nu. Zidiri îşi fac singuri, dar cărămizile şi cimentul le cumpără de pe piaţă. Haine îşi croiesc singuri, dar stofele, acele şi aţa le cumpără de la magazin. Maşinile electrice de cusut au învăţat singuri să le folosească, dar curentul electric le vine pe sârmă de undeva, de unde ei nu ştiu. Dacă vine de la diavolul? Automobile au învăţat să conducă pucioşii, dar benzină nu scot din puţul lor din fundul curţii, ci cumpără pe bani peşin de la benzinării. Iar benzina în mod sigur e de la diavolul, că aşa spun liderii pucioşilor, că petrolul este spurcat de păcate: cică “s-a format în pământ la presiuni şi temperaturi înalte, din grăsimea păcătoşilor care au fost scufundaţi în adâncuri când Foc şi Pucioasă au căzut din cer peste sodomiţii şi gomoriţii din vechime”. Iată-i pe pucioşi profund neîmplinitori ai “Cuvântului”, folosindu-se din plin de serviciile ascunse ale diavolului care le simplifică viaţa de pe pământ şi le-o îndulcesc şi pentru care ei plătesc cu bani, adică tot cu ochiul diavolului, care le vede şi le iscodeşte şi le înscrie la catastif toate neîmplinirile “Cuvântului”.
După circa 2000 de ani de “nelucrare” a venirii Domnului, iată că la Pucioasa s-a ridicat un Cort Alb al salvării omenirii. Oamenilor nu li s-a spus în aceşti 2000 de ani ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii, şi această lipsă trebuia de acum corectată, şi tocmai din acest motiv a început să-şi “lucreze venirea” pe pământ “Dumnezeul” de la Pucioasa:
“Am aşezat acest cort sfânt în mijlocul oamenilor, şi grăiesc aici cuvântul buneivestiri pentru tot pământul, şi îmi lucrez venirea Mea peste pământ ca să-l deprind pe om să înţeleagă ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii. Duhul lui Dumnezeu este viaţă, şi este în veci, iar duhul lumii este moarte, şi se scurge în adâncul fără fund al morţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)
Oare ce s-o fi întâmplat cu miliardele de oameni născuţi înainte de venirea “luminii de la Pucioasa” din anul 1955? Precis că au trăit şi au murit în întuneric, deşi Domnul le promisese că va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor, (nu numai de la 1955 încoace).
Pucioşii sunt “cununiţă cerească”, sunt “trandafiri”, sunt “fiii de la venirea Domnului”, sunt “copiii din urmă” , “sfinţii ultimelor zile” (la concurenţă neloială cu mormonii, care şi ei pretind de mai bine de 150 de ani că ei sunt “sfinţii ultimelor zile”) au fost hărăziţi din cer de către Maica Domnului să fie “cununa bucuriei celor din cer”, la re-venirea Domnului (aici nu se spune care dintre ele, dar se poate bănui că e vorba fie de a treia, fie de a patra)
“– O, auziţi voi, copii din urmă, ce a proorocit din cer mama Mea pentru voi? Ea a spus să fiţi voi cununa bucuriei celor din cer la venirea Mea cu ei pe pământ. Aşezaţi-vă, dar, cununiţă cerească pentru Mine, cununiţă de mângâiere şi de slavă pentru Mine, căci lumea este cununa Mea de spini, dar voi fiţi trandafiri, fiilor de la venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)
Alteori sintagmele se inversează şi se recombină, dar efectul de scenă este acelaşi, căci şi porumbeii din joben sunt aceiaşi. “Copiii din urmă” devin “fiii din urmă”, iar “fiii de la venirea Mea” devin “copii ai venirii Mele”:
“Iată-Mă cum vin la voi, fiilor din urmă, copii ai venirii Mele.“(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)
Uitând de propriile teologumene, care stabileau de la început că Hristosul venit la Pucioasa este numai duh fără trup, liderii pucioşi pretind că acum El este venit în “cuvânt şi trup”:
“Sunt cu voi cuvânt şi trup, copii de la ieslea cuvântului Meu de azi, şi iată-Mă după două mii de ani împlinindu-Mă cu venirea Mea din nou pe pământ şi strigând în lung şi în lat omul.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)
Începuturile pucioşeşti erau ceva mai modeste, mai ponderate, dar nu mai puţin contradictorii. Se vorbea atunci ba de “pregătirea Celei de-a Doua Arătări” ba de parcurgerea Celei de a Treia! (aceasta din urmă fiind o inovaţie pucioşească în flagrantă contradicţie cu Scriptura). În toate cazurile însă se susţinea cu tărie că venirea nu este în trup, ci în duh:
“Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări […] “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)
“Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)
……………………
Anca Estera
15 noiembrie 2010
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.