265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul
În goana lor după senzaţional, liderii pucioşi îşi adaptează limbajul astfel încât să impresioneze la maximum pe naivii dispuşi să-i asculte. Adesea, formulări care folosesc superlativul ajung să se contrazică flagrant, încât textele cu pricina basculează între impostură şi ridicol. Vom ilustra în continuare câteva exemple legate de construcţiile “cel mai mare.../cea mai mare...”. Acestea, în loc să fie singulare, apar în două, trei sau chiar mai multe formulări sau îndemnuri radical diferite (recordul absolut îl deţine... cea mai mare iubire, cu 14 definiţii diferite!), aşa că un cititor scrupulos care vrea să le observe pe toate, va ajunge inevitabil la o dilemă fără răspuns: Şi, de fapt, care este mai mare?
*
Cel mai mare dar al creştinilor este darul proorocilor consemnaţi de către Biblie:
“Iar darul proorocilor este mai mare ca tot darul, pentru că proorocia se lucrează prin Însuşi Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29-5-1965)
Cel mai mare dar al creştinilor este credincioşia:
“Pace vouă, şi fiţi credincioşi, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveţi şi să-l purtaţi înaintea Mea şi înaintea fiilor oamenilor, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21 4 1996)
Cel mai mare dar al creştinilor este darul liderilor pucioşi de a putea aduce la lumină “Cuvântul”:
“Nu este dar mai mare între daruri ca darul celor ce au şi dau cuvântul Meu spre hrană. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-4-1998)
Cel mai mare dar al creştinilor este însuşi “Cuvântul” de la Pucioasa:
“Ţi-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)
Cel mai mare dar al creştinilor este “darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu de la Pucioasa”:
“...că Eu am spus că nu este un mai mare dar între darurile sfinte în om, ca darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu şi a faptelor Lui între oameni. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)
Cel mai mare dar al creştinilor este “să aibă învăţător”:
“...căci învăţătorul este cel mai mare dar pe care-l poate avea omul, şi alt dar nu poate omul avea, şi iarăşi zic: cine aude acest cuvânt, să înţeleagă. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2003)
Cel mai mare dar al creştinilor este “sfinţenia din om”:
“Mare har şi mare dar este preoţia, dar mai mare har şi dar este sfinţenia din om, fără de care nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)
Cel mai mare dar al creştinilor este “Dumnezeul Pucioasei”:
Eu sunt darul cel mai mare pe care-l poate avea omul, dar dacă omul nu înţelege cum este, cine este şi unde este Dumnezeu, şi cu cine petrece El, acel om umblă după Mine în voile lui, şi nu Mă are, şi nu umblă după Mine unul ca acela, că scris este: «Nu toţi cei ce zic: „Doamne, Doamne“, vor intra întru împărăţia cerurilor»” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3.6. 1999)
Cel mai mare dar al creştinilor este “duhul proorociei”:
“...fiindcă duhul proorociei este lucrător în voi, şi nu este dar mai mare între darurile cereşti ca şi duhul proorociei, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 09-01-2004)
Cel mai mare dar al creştinilor este “darul credinţei sfinte”:
“V-am învăţat pe voi cel mai mare dar: darul credinţei sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-1-2010)
*
Cel mai mare păcat al creştinilor este “păcatul neîmplinirii Cuvântului de la Pucioasa:
“... Fiilor, cel mai mare păcat din cele şapte păcate este păcatul pe care-l faceţi: că auziţi cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împliniţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 24-05-1974)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul smintelilor şi al dărâmărilor:
“Fiilor, staţi împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneţi deşertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, şi nici un păcat nu este mai mare ca acesta, şi nu are seamăn pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-11-1975)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul neascultării:
“Iată cel mai mare şi cel mai bătrân păcat! Neascultarea este [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul dezertărilor şi al inconsecvenţei în însuşirea învăţăturii de la Pucioasa:
“... e păcat de cel ce a cunoscut acest sân şi n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Şi de ce spun aşa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Şi de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, şi drumul se împătureşte, şi timpul se face sul, şi cel necredincios piere pe veci.” ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.1995)
Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu iubesc învăţătura cea nouă de la Pucioasa”:
“Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-06-2003)
Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu citesc Scripturile”:
“O, nu ştie omul că cel mai mare păcat al lui este că nu citeşte Scripturile ca să le aşeze peste el, ca să se aşeze mereu în ele cu viaţa lui. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2004)
Cel mai mare păcat al oamenilor este “să audă cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi să nu-l împlinească”:
“Eu voiesc şi cuvintez peste voi, că am mai spus o dată peste poporul lui Verginica, am spus că «cel mai mare păcat este să auzi cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-l împlineşti».” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28.10.2001)
Cel mai mare păcat al proorocului mincinos este “ intenţia de a pângări altarul din Templul de la Pucioasa” şi “intenţia de a nimici grădina de la Pucioasa”:
“Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14.12. 1998)
*
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea “Domnului de la Pucioasa”:
“Băgaţi de seamă, cercetaţi şi vedeţi că este aşa, că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 07-09-1975)
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea Verginicăi”:
“..... Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, şi n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost şi este prin Verginica. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “bărbăţia pregătirii slavei” lui Dumnezeu:
“Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie aşa de mare ca să ajungă pentru toţi cei care vor fi şi pentru toţi cei care au fost şi care iarăşi sunt, dacă slava aceasta va covârşi cerul şi pământul, apoi bărbăţia pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-6-93)
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele:
“«Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din toată virtutea ta, din tot sufletul tău, şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi». Amin. Despre această lucrare voiesc eu să vorbesc acum înaintea Ta şi înaintea Ierusalimului Tău de azi şi înaintea neamurilor pământului, Doamne, Mielule al Tatălui. Mai mare lucrare ca aceasta nu este nici pocăinţa, căci dacă ea este în om, omul nu mai greşeşte, şi tot aşa va face şi aproapele său. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-1-2003)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea omului alături de Dumnezeu”:
“Şi voi face din înţelepciunea voastră cea din fire înţelepciune cerească pentru voi şi pentru oameni, căci cea mai mare lucrare pe care poate s-o facă omul pe pământ estelucrarea alături de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea Fiului cu omul, îmbrăcat cu Tatăl în cuvânt la Pucioasa”:
“Din nou poposesc pe pământ cu oamenii, [...] Mai mare este lucrarea Mea de acum cu omul decât cea de atunci, pentru că Eu M-am dus la Tatăl acum două mii de ani, ca să vin apoi cu El, şi Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine, şi suntem îmbrăcaţi în cuvânt. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-6-2000)
Cea mai mare lucrare de pe pământ, mai mare decât trezirea şi veghea este“iubirea”:
“O, fiilor copilaşi, trezirea şi veghea este mare lucrare. Iubirea este şi mai mare lucrare, că ea aduce trezire şi veghe în om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-9-2000)
Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “grija de îngeri”:
“În toate lucrările şi mişcările pe care le săvârşeşti tu între pământ şi cer, cea mai mare lucrare a ta să fie grija de îngeri, ca să stea ei lângă tine cu multul în toată clipa şi cu toată lucrarea lor peste tine... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 31.3.2002)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “mărturisirea vremii şi cărţii de prelegeri şi mesaje de la Pucioasa”:
“Mărturisiţi vremea Mea cu voi, cartea Mea cu voi, că lucrare mai mare ca lucrarea Mea cu voi şi a voastră cu Mine nu a fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2004)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea vieţii”. Ea se învaţă mai întâi, şi abia apoi se lucrează:
“Cea mai mai mare lucrare între pământ şi cer este lucrarea vieţii. [...]Sărbătorile Noastre nu sunt sărbători de bucurie, ci sunt sărbători de viaţă, de lucrare pentru viaţă, mama Mea. Cea mai mare lucrare a omului, aceasta ar trebui să fie, [...] şi vai omului care nu merită să-şi facă nume cu numele Meu, şi vai celui ce se bizuie pe om şi nu pe Dumnezeu, şi nu pe taina lucrării vieţii, lucrare care se învaţă, şi numai apoi se lucrează, mamă. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2006)
Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “să se arate el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia cea nouă de la Pucioasa”:
“O, poporul Meu, nu este mai mare lucrare pentru om ca aceea de a se arăta el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia Mea cea plină de înviere pentru om, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1- 2010)
*
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “tineretul de azi”:
“Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-3-1990)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “învăţătura cea stricată a lui antichrist”:
“Nu mai am păstori care să-Mi caute turma şi s-o hrănească din duhul descoperirilor cereşti aşa cum era aşezarea în mijlocul bisericii Mele, şi iată, antichrist se bucură şi îşi desfăşoară ţăruşul şi învăţătura cea stricată, din care iau şi gustă până şi creştinii Mei, şi nu mai e durere mai mare în cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “părăsirea sectei de la Pucioasa”:
“O, greu e de cel venit şi plecat, şi va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a ştiut să stea cu Dumnezeu, şi mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “lucrarea peste om a duhului celui potrivnic Dumnezeului de la Pucioasa”:
“...fiule mic, că n-a fost de la începutul lumii mai mare durere pe Mine ca şi acum când am de încheiat Scripturile, iar duhul cel potrivnic nu mai vrea să-l lase pe om să se gândească la întoarcerea lui întru Mine, ci, din contra, îl goleşte de tot de adevăr, căci Dumnezeu este adevărul, nu omul. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2003)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer este “că omul nu vede cu ochii lui veşnicia de la Pucioasa”:
“ O, ce multă veşnicie este pe pământ, dar dacă omul nu o vede, el trăieşte prin vederea lui, şi altă durere mai mare ca aceasta nu mai are Fiul meu şi cerul Său de sfinţi şi de îngeri. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)
*
Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “poporul pucios”:
“Nici Noi, Verginico, nici Noi, tată, nu mai avem pace. Şi Noi am plecat cu tine după poporul tău ca să-i dăm viaţă vie, că poporul tău este cea mai mare taină pentru făptura dumnezeiască, de la început şi până la aceste zile. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27.11.1990)
Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “Noua Scriptură de la Pucioasa”:
“Această Scriptură este cea mai mare taină esteîmpărăţia lui Dumnezeu, căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1992)
Cea mai mare taină este “Cuvântul care grăieşte la Pucioasa”:
“Cea mai mare taină între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd estecuvântul Meu care grăieşte cu omul, şi omul care grăieşte cu cuvântul Meu, cu Mine, fiilor copii. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)
Cea mai mare taină este “credinţa”:
“...căci credinţa este cea mai mare taină a vieţii veşnice... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)
Cea mai mare taină în taina lucrării îngerului este “cuvântul omului”:
“... cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, şi iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)
Cea mai mare taină este “suferinţa”:
“O, fiilor care căutaţi să crească şi nu să scadă Domnul în voi, nu uitaţi că suferinţa care doare în trupul dar şi în sufletul vostru este taina cea mai mare care-L leagă pe Dumnezeu de om, iar lacrima ei este mângâierea şi puterea suferinţei, şi nu este ea slăbirea inimii omului, ci este mulţumirea inimii lui, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)
*
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “mângâierea zbaterii în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa”:
“Acest cuvânt este pentru timpul care mai este de lucrat, şi nimeni nu va mai avea îndreptăţire dacă va lipsi de la lucru fără binecuvântate pricini, căci slava Domnului se zbate să-şi facă arătarea, şi voi să nu mai aveţi mai mare grijă decât să mângâiaţi zbaterea în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6.10.1991)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în ei”:
“Să nu aveţi grijă mai mare ca şi grija pentru a ţine aprins focul jertfei care arde de la rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în voi. Asta a fost aşteptarea Mea de veacuri, să am lucrarea Duhului Sfânt, Cel fără robie, Care lucrează din Sine şi Care grăieşte din Sine. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-6-1993)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de liderii pucioşi care aduc “Cuvântul”:
“Eu în toată vremea învăţăturii Mele de peste tine te-am învăţat să ai grijă de cei ce Mă poartă spre tine şi de cei ce te poartă spre Mine şi să nu ai o mai mare grijă ca grija aceasta care-ţi dă viaţă ţie înaintea Mea. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de rânduiala “Domnului” de la Pucioasa:
“ Dar pentru aceasta trebuie ascultare de rânduiala Mea, ca să stea inima ta în mâna Mea mereu, cu toate din ea, poporul Meu. Cea mai mare grijă, aceasta ar trebui să-ţi fie...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “Duhul Domnului lor în ei şi între ei”:
“Cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu în voi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-06-2003)
“... şi de aceea v-am povăţuit Eu ca cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu din voi şi dintre voi, şi fără această grijă nici o clipă să nu staţi... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “pentru liderii lor cei trudiţi” şi “pentru pacea şi puterea lucrului la izvodirea cărţii Cuvântul lui Dumnezeu”:
“Cobor peste voi, copii trudiţi la lucrul Meu şi peste cei ce trudesc lângă voi pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani. Cobor binecuvântare mare, dar cea mai mare grijă să nu fie între cei rămaşi ai Mei ca şi grija de voi, cei ce trudiţi, şi de pacea din voi pentru puterea lucrului cel spre fiinţa cărţii, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-04-2005)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “împlinirea Cuvântului de la Pucioasa la vreme, şi apoi de-a pururi”:
“...şi tot cuvântul Meu trebuie împlinit la vreme, şi apoi de-a pururi. Mai mare grijă ca aceasta să nu se vadă la voi, că voi trebuie să fiţi sfinţi din zori şi până în zori, şi aşa să petreceţi cu Mine, căci sfinţii petrec cu Dumnezeu, fiilor. 21-4-2002)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “grija pentru cărarea de Cuvânt pe pământ”:
“O, Eu mereu te-am învăţat şi te-am rugat să nu ai o mai întâi şi o mai mare grijă ca şi grija pentru cărarea Mea cuvânt pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2006)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “ascultarea de călăuzele de la Pucioasa”:
“O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-2010)
Cea mai mare grijă a Domnului Pucioasei este “grija de poporul Lui”:
“Cobor din Tatăl, cobor la poporul cuvântului Meu ca să-i dau vlagă şi mereu să-i dau, că nu mai am în cer şi pe pământ grijă mai mare ca şi grija de el, fiindcă Îmi trebuie un popor credincios acum, la sfârşit de timp, ca să împlinesc prin credinţa lui venirea Mea cea de azi ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-5-2010)
*
Cea mai mare minune din veac în veac este “credinţa”:
“Eu voiesc să arăt slava Mea, şi lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit şi trebuie o credinţă minunată de la cei ce sunt aşezaţi în staulul acestei lucrări, şi nu este din veac în veac minune mai mare decât credinţa cea care a lucrat şi a rămas lucrarea ei de la Avraam şi până peste toată seminţia lui, căci cei ce sunt purtaţi de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, şi mai mare se va chema cel ce va lucra acum. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.6.1993)
“...dar minunea cea mai mare este credinţa, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12.12 1996)
Cea mai mare minune din veac în veac este “omul cel nou”:
“Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)
Cea mai mare minune este “ a face voia Celui de la Pucioasa” :
“Minune este să faci tu voia Mea şi nu pe a ta. Mai mare minune ca aceasta nu poţi tu să faci. [...]Omule, fă-te făcător de minuni, căci cea mai mare minune între cer şi pământ este să faci tu voia Mea, şi Eu te voi numi făcător de minuni, făcător de iubire. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)
Cea mai mare minune este “omul cel născut de sus”:
“ Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)
Cea mai mare minune este că “liderii pucioşi scriu ca de la Dumnezeu”:
“O mulţime de scriitori scriu de la ei, iar voi scrieţi de la Mine. Mai mare minune ca aceasta nu este pe pământ, nu este, fiilor, dar cine pricepe ca să caute spre ea şi s-o ia în casa lui şi s-o trăiască, şi pe veci s-o trăiască?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)
Cea mai mare minune este că “Dumnezeul Pucioasei vine la liderii pucioşi”:
“Mai mare minune ca venirea Mea la voi, nu este.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)
Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să ia ceea ce îi dă Dumnezeul lui”:
“E mare înţelepciunea pe care am Eu să ţi-o dau, dar cea mai mare minune este să iei ceea ce Eu îţi dau să ai, [...] copilul Meu micuţ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-06-2003)
Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să fie asemenea Dumnezeului lui”:
“Cea mai mare minune pe care o puteţi face prin credinţa din voi este să fiţi asemenea Mie şi să Mă văd în voi, iar Eu să vă dau bucuria Duhului Sfânt,... .” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-9-2003)
Cea mai mare minune este ca “omul să-l lase pe Dumnezeul de la Pucioasa să trăiască în el şi să-i primească apoi Cuvântul de învăţătură ”:
“Lucrarea credinţei omului în Dumnezeu îl face pe om făcător de minuni, şi nu este o mai mare minune ca aceea de a-L lăsa omul pe Dumnezeu să trăiască în el, şi să-I primească apoi cuvântul şi să se hrănească cu el pentru ca să trăiască.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-7-2004)
Cea mai mare minune este “credinţa omului în venirea Dumnezeului Pucios - Cuvânt pe pământ”:
“[...]şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum estecredinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)
Cea mai mare minune este “ împlinirea cuvântului de la Pucioasa”:
“Nu este minune mai mare între oameni ca şi împlinirea cuvântului Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2006)
*
Cel mai mare rău este neumilinţa; cel mai mare rău este îngâmfarea:
“Nimeni nu mai ştie ce este umilinţa. Învăţătorul e îngâmfat şi dă sfaturi, şi el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalţi, şi nu mai e un rău mai mare ca acesta. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18.6.1995)
Cel mai mare rău este neascultarea:
“Ce rău a făcut omul, fiilor? O, cel mai mare rău este neascultarea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)
Cea mai mare stricăciune este: “ascunderea în sine”:
“S-a săturat cerul de creştin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-1996)
“... cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să nu se ascundă în sine, ci să se lepede de sine. O, să nu se ascundă, căci aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina vieţii veşnice, la rădăcina acestei lucrări. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)
*
Cel mai mare idol este “meciul”, căci acest cuvânt este o scamatorie:
“Feriţi-vă de acest cuvânt, „meci“. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremile voastre. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-3-1977)
Cel mai mare idol este “mintea omenească”:
“...căci cel mai mare idol este mintea omenească în care încape semeţia omului, duhul care îl bucură şi îl hrăneşte pe om pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2006)
*
Cea mai mare bucurie este “angajarea în lucrarea Domnului de la Pucioasa ”:
“Lucrează cu Mine, şi altă bucurie mai mare să nu ai, că vei fi Mie martor în faţa noroadelor atunci când voi ieşi deasupra cu lucrul Meu lucrat tainic, prin care Eu lucrez mântuirea care va să vină în curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1991)
Cea mai mare bucurie este “găsirea şi urmarea Domnului Pucioasei”:
“...că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)
Cea mai mare bucurie este ” mărturisirea celor din cer de cei de pe pământ”:
“Dar cea mai mare bucurie pentru cei din cer este atunci când cei care-i mărturisesc pe ei pe pământ, trăiesc cu umilinţă legile cerului între cer şi pământ, purtând grijă de venirea Mea în toată vremea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 1999)
Cea mai mare bucurie este “credinţa în venirea Domnului Pucioasei pe pământ”:
“...şi nu mai e pentru cer mai mare bucurie ca această bucurie care vine de la credinţa în venirea Ta a celor mai mici între fiii cerului de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-4-2000)
Cea mai mare bucurie este “dragostea dintre Mire şi mireasă”:
“...că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.2.2001)
Cea mai mare bucurie este “cunoaşterea Domnului înviat”:
“N-a mai fost bucurie mai mare pe pământ ca bucuria aceea când noi Te-am cunoscut înviat, Doamne...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)
Cea mai mare bucurie este “vederea feţei Domnului de către îngeri”:
“Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede faţa Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)
Cea mai mare bucurie este “plânsul Maicii Domnului pentru Fiul ei”:
“De mila Ta plâng şi în cer şi pe pământ, că mă doare suspinul Tău de la om şi nu am bucurie mai mare ca aceea că plâng pentru Tine, copil îndurerat şi Dumnezeule nemângâiat. Maica durerii sunt,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2005)
Cea mai mare bucurie este “Cartea cuvântului de la Pucioasa în faţa îngerilor”:
“Cartea cuvântului Meu din mijlocul tău este cea mai mare bucurie a celor din cerul cel nevăzut, poporul Meu, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)
Cea mai mare bucurie este “plânsul cel plin de pocăinţă al omului”:
“Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)
Cea mai mare bucurie este “învăţătura, când poţi s-o dai”:
“Şi tu, scumpă mama Mea, alătură-te şi te bucură învăţând pe poporul Meu, că nu este bucurie mai mare ca învăţătura când poţi s-o dai, când poţi lucra cu ea, mama Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2006)
Cea mai mare bucurie este “ bucuria cea care vine după durere”:
“Nu este bucurie mai mare ca şi cea de după durere, şi aceea este înviere, dar vai celui ce nu ştie să înţeleagă aşa şi să preţuiască chemările Mele şi să-Mi răspundă cu recunoştinţă când Eu îl ridic ca să fie el apoi şi să rămână pentru înviere!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-4-2010)
Cea mai mare bucurie este “să existe un popor de întâmpinare a Domnului la a doua Sa venire pe pământ”:
“ Cei asemenea Ţie Te văd, Doamne. Cei ce Te văd sunt asemenea Ţie, Doamne, dar bucuria cea mai mare este să avem popor tare în întâmpinarea Ta, o, Doamne. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-6-1998)
În schimb, cea mai mare tristeţe a “Dumnezeului“ de la Pucioasa este fericirea omului:
“Nu mai este omul învăţat să fie cu Mine, iar fericirea lui este cea mai mare tristeţe care îl înşeală pe om şi îl face să uite de bucuria Mea cu el. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11.2.2001)
*
Cea mai mare minciună este “ateismul omului de ştiinţă”:
“Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul ştiinţei spune că este omul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)
Cea mai multă minciună este “goliciunea cea mare a oamenilor”:
“Mai mare goliciune ca în zilele de azi n-a fost între oameni. Mai multă minciună şi rătăcire ca azi, n-a fost.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-1997)
*
Cea mai mare iubire a omului este “să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească”:
“Mai mare iubire n-am făcut niciodată aşa ca şi cu tine, şi tu încă nu ştii ce este iubirea. [...]. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1996)
Cea mai mare iubire a omului este “smerenia cea mai curată”:
“Iubiţi smerenia cea mai curată, cea mai curată, copii de la sfârşit, şi învăţaţi-i pe toţi să aleagă aşa. Ea este cea mai mare iubire a omului pentru Domnul, şi pe aceştia îi umple Domnul de har fără de măsură, de lucru fără de capăt, aşa precum mie Domnul mi-a dat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.12.2001)
Cea mai mare iubire şi cea mai mare credinţă este “ascultarea”:
“...că nu e iubire şi nu e credinţă mai mare ca şi ascultarea, poporul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-8-2007)
Cea mai mare iubire este “ascultarea”, după cum şi cea mai mare ascultare este “iubirea”:
“Eu, botezătorul Tău, am împlinit voia Ta, şi nu este iubire mai mare în om ca şi ascultarea de Tine, care înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, Doamne.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)
“...ca unii care veghează înaintea Stăpânului lor cu iubirea dintre ei, cea mai mare ascultare pe care i-o puteţi voi închina cerului, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)
Cea mai mare iubire de pe pământ este “ascultarea, sfinţenia pentru ascultare, dojana pentru greşeală şi toată lucrarea de facere a celor care vin să se nască din nou prin lucrarea de la Pucioasa”:
“Celor ce Mă află în acest cuvânt şi cred în Mine, Eu le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, iar puterea aceasta înseamnă ascultare, sfinţenie pentru ascultare, dojană pentru greşeală şi toată lucrarea facerii omului în toată vremea lui cu Mine. Mai mare iubire ca aceasta nu este pe cale cu Domnul pentru cel ce vine să se nască din Dumnezeu,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2010)
Cea mai mare iubire este că “Fiul de la Pucioasa grăieşte de lângă Tatăl”:
“Mai mare iubire ca aceasta nu este, că Eu grăiesc de lângă Tatăl, şi graiul Meu umple văzduhul şi bucură pe îngeri şi pe sfinţi, şi umple pământul, şi bucură pe cei ce Mă aşteaptă ca şi voi, copii de la ieslea coborârii Mele.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9.6.2001)
Cea mai mare iubire este “să-i spunem omului ce greşeşte”:
“O, fiilor care aveţi urechi de auzit cuvântul Meu, să le spuneţi tuturor că cea mai mare iubire este să-i spunem omului ce greşeşte.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-12-2004)
Cea mai mare iubire este “sfinţenia”:
“Sfinţenia este cea mai mare iubire care poate sălăşlui în trupul celui ce are în el iubirea lui Dumnezeu.[...] Sfinţenia este cea mai mare iubire pe care omul cel iubitor de Dumnezeu I-o poate da Domnului...[...] că dulce este sfinţenia, şi nu este o mai mare iubire în om ca şi ea înaintea Ta. [...] O, fii crescuţi cu cuvântul cel mângâietor, cea mai mare iubire este sfinţenia, căci atunci omul se dă Domnului şi nu iubirea lui se dă.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)
Cea mai mare iubire este “darul sfinţeniei”, care vine de la smerenia minţii:
“Cel mai mare adevăr este smerenia minţii, de la care vine peste om darul sfinţeniei, cea mai mare iubire pe care omul I-o poate da lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2004)
Cea mai mare iubire este “iubirea de fiu”:
“... şi nu este iubire mai mare ca iubirea cea de fiu între cei ce Te slujesc, Tată, căci fiul are iubire mare şi sfântă, şi este recunoscător tatălui său, dar sluga poate să-l trădeze, poate să se lepede de stăpânul ei.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2006)
Cea mai mare iubire de pe pământ este “jugul Domnului Pucioasei”:
“Am spus aşa că pentru jugul Meu omul are cea mai mare iubire pe pământ, căci fără ea mare, omul nu poate purta peste el jugul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2007)
Cea mai mare iubire de pe pământ este “faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om”:
“Acum, în glas de sărbătoare de Rusalii vă spun celor ce auziţi: Luaţi Duh Sfânt! Luaţi Duh Sfânt! Luaţi! Luaţi, să fiu un duh cu voi, iar voi, un duh cu Mine, că nu e iubire mai mare pe pământ ca faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-6-2003)
Cea mai mare iubire a mironosiţelor a fost “iubirea lor din timpul celor trei zile în care Hristos a fost mort cu trupul”:
“Cea mai mare iubire în noi a fost iubirea celor trei zile când Tu ai stat ascuns între morţi, când noi Te căutam printre morţi, Doamne, până când îngerul învierii Tale ne-a spus să nu Te mai căutăm între morţi, că Tu ai înviat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)
Cea mai mare iubire în sfinţi este “smerenia, credinţa şi credincioşia până la sânge”:
“Plâng pentru Tine sfinţii care Te-au iubit cu credinţă mai tare ca moartea, căci credinţa se face iubire în sfinţi şi nu iubirea se face credinţă în ei. Dar mai întâi decât acestea este smerenia, care-Ţi face Ţie loc în sfinţi, Doamne, şi credinţă în Tine, şi apoi credincioşie până la sânge, şi ce poate fi iubire mai mare ca aceasta în sfinţi, Doamne al celor plini de statornicie pentru mărturisirea Ta ca Dumnezeu adevărat ce eşti pe pământ şi în cer şi în sfinţi, Doamne?!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2004)
Cea mai mare dragoste de Dumnezeu este “să facă omul voia lui Dumnezeu”:
“Nu este dragoste de Dumnezeu mai mare ca aceea ca să facă omul voia lui Dumnezeu. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-2-2007)
*
Cea mai mare înţelepciune este “mintea sfântă”:
“Mai mare înţelepciune ca mintea sfântă nu este înţelepciune sub cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-11-1996)
Cea mai mare înţelepciune este “iubirea de Dumnezeu”:
“Cea mai mare înţelepciune a omului asta ar fi: iubirea de Dumnezeu, dar pe ea n-o alege omul ca să umple apoi pământul cu ea şi cu vestea ei.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7.4.2001)
“Cea mai mare înţelepciune este “lepădarea de sine”, iar “lepădarea de sine este crucea”:
“Israele, fiule scump, ce frumos este omul care se leapădă de sine, ce frumos! Mai mare înţelepciune nu este ca înţelepciunea aceasta. [...] Lepădarea de sine este crucea, şi nu altceva este crucea. Mai mare înţelepciune ca aceasta care să strige între fiii oamenilor nu este înţelepciune. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-96)
“Cea mai mare înţelepciune este “înţelepciunea sfinţilor”:
“Mai mare decât toată înţelepciunea veacurilor este înţelepciunea sfinţilor cerului Meu, căci Eu am spus: «Mai mari decât toate lucrările de până la ei vor lucra sfinţii care cred în Dumnezeu dându-se Lui sălaş pe pământ, şi apoi în cer».” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2004)
Cea mai mare înţelepciune este “slujirea Dumnezeului de la Pucioasa”:
“Cea mai mare înţelepciune în om este atunci când el Îmi slujeşte Mie, când el Mă iubeşte pentru Mine şi nu pentru el, şi aceasta este puterea înţelepciunii şi puterea iubirii, iar altfel nu este cu acestea pentru slujirea Mea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-4-2009)
Cea mai mare înţelepciune este “ascultarea de Dumnezeu”:
“Nu poate fi pe pământ şi în om înţelepciune mai mare ca ascultarea de Dumnezeu, iar cine n-o iubeşte pe ea ca pe viaţa sa însăşi, acela este fiu al deşertăciunii cea de peste oamenii care-şi fac voia lor, iar trâmbiţa Mea a spus: «Cei ce au voia lor, aceia pier prin ea».” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2006)
*
Cea mai mare zi este “ziua întâi”:
“Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-1995)
Cea mai mare zi este “lucrarea Cuvântului de la Pucioasa”:
“Lucrarea cuvântului Meu de peste pământ este cea mai mare zi din toate zilele care sunt cu omul, iar ea trebuie să-l zguduie pe om, căci Domnul vorbeşte peste toate câte sunt în cer sus şi pe pământ jos. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-2-2004)
Cea mai mare zi este “sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului”:
“Această zi de sărbătoare este mângâierea mamei Mele Fecioare, cea mai mare zi din viaţa ei de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2008, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, pe stil vechi)
*
Nici când vor să proclame care este cea mai mare jertfă, pucioşii nu sunt consecvenţi. Contrar Scripturii, care ne învaţă că nu există în istoria lumii o jertfă mai mare ca a Domnului Iisus Hristos, pucioşii consideră că “nimeni nu a adus o mai mare jertfă pe pământ, decât Melchisedec”:
“ Melchisedec a adus jertfa dragostei sale pentru Domnul, şi nimeni nu a adus o mai mare jertfă ca şi el. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993
Alteori, pucioşii consideră că cea mai mare jertfă posibilă este “iubirea dintre pucioşi şi Stăpânul lor, duhul vorbitor de la Pucioasa”:
“...fiilor, că nu e jertfă mai mare ca iubirea dintre voi şi Mine, dintre voi şi voi, şi nici o putere nu poate mai mult ca şi iubirea dintre cei ce sunt copiii Mei pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2005)
*
Cel mai mare popor de pe pământ este, neîndoios, “poporul pucios”:
“Cei iubiţi de lume nu sunt ai Mei, şi sunt ai lumii, dar Eu vă am pe voi popor al Meu, şi nu este popor mai mare şi mai slăvit între popoare, fiilor. Poporul Meu tu eşti, căci Eu te-am născut din cuvântul Meu, şi eşti. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-8-1997)
Inconsecvenţa pucioşilor este proverbială. Cel mai mare popor de pe pământ, “poporul pucios”, era cel mai mare doar prin secolul trecut. În prezent el este ceva mai mic:
“O, să se bucure de dragostea Ta şi a mea poporul Tău cel mic de azi,... (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-02-2010)
Cu toate acestea, cel mai mare popor de pe pământ, “poporul pucios”, o fi el mititel şi firav, dar este totuşi mai mare decât oricare dintre împăraţii pământului:
“ Pace ţie, poporul Meu! Eşti mititel şi firav, dar eşti mare la Dumnezeu pentru credinţa ta în venirea Mea, şi nici un împărat de pe pământ nu e mai mare ca tine şi nu are cinstea ta, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2010)
Cel mai mare popor de pe pământ este “poporul agonisit de Dumnezeu dintre oameni şi care va înfiinţa curând, curând, cel mai mare regat pe pământ”:
“Mare putere are rugăciunea celui ce poate să se aplece vieţii, aşa cum eu am povăţuit azi pentru taina vieţii şi a rugăciunii omului credincios, care să-L ajute pe Dumnezeu cu rugăciunea lui pentru cele ce trebuie să se aşeze pe pământ curând, curând, cel mai mare regat, neamul Fiului meu Iisus Hristos, neamul creştinesc, neam nou, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu dintre oameni, aşa cum Duhul grăieşte prin Scripturi despre noua împărăţie, despre înnoirea lumii ce va să fie. Amin. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2010)
Cel mai mare neam de pe pământ este“neamul lui Israel şi al lui David”:
“Mare lucru este să fie omul de neam mare, de neam nobil, dar iată durere pe pământ, căci cel mai mare neam de pe pământ, neamul lui Dumnezeu, neamul lui Israel şi al lui David, neamul cel ales dintre neamuri Te-a răstignit pe Tine, Fiule de neam împărătesc, că Ţie Ţi-a promis Tatăl şi Ţi-a promis David tronul său pe care-l avea de la Tatăl Savaot, şi pentru acest tron Te-a răstignit neamul Tău, Fiule moştenitor al tronului ceresc pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-1-1998)
*
Spre deosebire de Sfânta Scriptură, care-l învaţă pe om să iubească pe Dumnezeu şi pe semenii săi, pucioşii aduc o învăţătură nouă: Cea mai mare poruncă este ca omul “să iubească cerul şi pământul”:
“Cea mai mare poruncă pe care i-am dat-o Eu omului a fost să iubească el cerul şi pământul,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-06-2002)
O nouă răstălmăcire a Scripturii este formulată de pucioşi chiar şi atunci când ei ierarhizează virtuţile care derivă din ascultarea poruncilor primite de la Dumnezeu. În opinia lor, virtutea smereniei este mai mare decât virtutea iubirii, deci indirect rezultă că nu iubirea de Dumnezeu este cea mai mare poruncă, ci “smerenia în faţa lui Dumnezeu”:
“Smerenia înalţă pe om deasupra trupului său mai mult decât iubirea de Dumnezeu, căci cel smerit este cumpătat şi înţelept şi mulţumit prin smerenie, şi unul ca acela nu cade din har, căci este umilit, iar cel umilit se înalţă de pe pământ spre cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)
“Îi spun omului, [...] că [...] smerenia minţii şi a inimii[...]este acum mai mare ca dragostea, că unde nu este ea, nu poate dragostea Ta în om şi pentru om, Doamne îndurător[...] Smerenia, poporul Meu estemai mare ca dragostea. [...] Smerenia este mai mare ca dragostea, căci fără ea dragostea nu-şi are sălaş în om şi nici lucrare. [...] Eu sunt Dumnezeu şi nu tu, omule, şi Eu ştiu pe aproapele tău şi nu tu, iar aproapele tău să Mă vadă în tine aşa cum sunt Eu, şi aceasta este cea mai mare între porunci, cea mai mare dragoste, dragostea Mea în om şi între fraţii cei de un nume cu Mine înaintea aproapelui lor în toată vremea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2004)
“... căci smerenia este mai mare ca dragostea. [...] spun că cel mai mare adevăr în om este smerenia minţii şi a inimii, [...] şi ea este acum mai mare ca dragostea, căci unde ea nu este, nu poate dragostea Mea în om şi pentru om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2004)
*
Cea mai mare mângâiere de pe pământ este ca omul “să L aştepte neostenit pe Dumnezeu”:
“Cei ce au plecat nu M-au mai aşteptat, şi au plecat să caute altă mângâiere, dar cea mai mare mângâiere pentru cei de pe pământ este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine neostenind în aşteptare. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-2-2000)
Cea mai mare mângâiere de pe pământ este “cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”:
“Cea mai mare mângâiere vine de la cuvânt. Aşa este şi în cer, aşa este şi pe pământ, ... [...] O, taina mângâierii este cu omul care pune peste el cuvântul Meu, cea mai mare mângâiere. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)
Cea mai mare mângâiere în om este “iubirea de Dumnezeu”:
“Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)
Cea mai mare mângâiere în om este “plânsul cel plin de pocăinţă”:
“...dar te povăţuiesc să crezi că nu este pentru suflet mângâiere mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)
Cea mai mare mângâiere pentru Dumnezeu este “umilinţa omului”:
“...căci umilinţa omului, cea care seamănă cu umilinţa Mea înaintea omului, aceasta este cea mai mare mângâiere pentru Dumnezeu, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11-3-2007)
*
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “învăţătura”:
“Învăţătura este cea mai mare bogăţie. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8.11. 2001)
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “fraţii (atunci când când îi ai)”:
“...că nu e bogăţie mai mare ca şi fraţii când îi ai. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-12-2005)
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “Duhul Sfânt Mângâietorul”:
“...iar cea mai mare bogăţie pe care voi o aveţi între voi şi pentru voi să vă fie ea Duhul Sfânt Mângâietorul, de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15.2.2006
Cea mai mare bogăţie în cer şi pe pământ sunt “fiii credincioşi ai lucrului celui greu de la Pucioasa”:
N-am bogăţie mai mare nici în cer, nici pe pământ ca atunci când Eu am fii credincioşi lucrului Meu cel greu între Mine şi om ca să-l fac pe om să Mă cunoască de Dumnezeu al său pe pământ, şi în veşnicie apoi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-6-2009)
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “Domnul Iisus Hristos”:
“Pace ţie, poporul Meu! [...] tu eşti fiul Domnului Iisus Hristos, bogăţia cea mai mare a omului, Domnul Stăpân al tău, că tu eşti moştean al cerului pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2010)
Cea mai mare avere în om este “duhul lui cel plin de umilinţă”:
“O, nu pot Eu avea mai mare avere în om ca şi duhul lui cel plin de umilinţă, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2007)
Cea mai mare comoară, cea mai mare avuţie de pe pământ este “un popor ascultător şi iubitor de Dumnezeu”:
“Un popor ascultător şi iubitor de Dumnezeu în mijlocul oamenilor este cea mai mare comoară de pe pământ, când el trăieşte în Duhul Meu Cel bun frate cu frate,... [...] fiindcă un popor credincios şi unit sub braţul Domnului e cea mai mare comoară de pe pământ şi din cer, cea mai mare avuţie pe care o poate avea omul credincios ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2007)
Cea mai mare, cea mai scumpă comoară de pe pământ sunt însă... “Fraţii siamezi de la Pucioasa” (cei doi lideri pucioşi Mihaela şi Nicuşor):
“Iată păcatul îngâmfării, păcatul de la care se naşte nemulţumirea în om, acest păcat îi hrăneşte omului mintea şi inima şi pierde omul ceea ce are mai scump, pierde fraţii, cea mai mare comoară, cea mai scumpă, şi mai întâi ajunge la dispreţ şi la ură pentru ei şi apoi îi pierde,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2010)
*
Cea mai mare putere în om este “iubirea de Dumnezeu”:
“ Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001
Cea mai mare putere în om este “harul pocăinţei”:
“– O, Doamne şi Mielule bun, dă-mi înainte cuvânt ca să-Ţi pregătesc calea, căci harul pocăinţei este cea mai mare putere care vine de la cer peste om, ca să poată omul să Te aibă pe Tine nedespărţit de el, împărate Doamne. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2001
Cea mai mare putere în om este “Dumnezeu în om”:
“O, nu este putere mai mare decât Dumnezeu în om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)
Cea mai mare putere în om este “puterea cea hrănită de frăţia cea plină de Dumnezeu între fraţi”:
“O, nu este mai mare putere de împlinire a Ta, de mărturisire a Ta, ca şi puterea cea hrănită de frăţia cea plină de Tine între fraţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-2007
Cea mai mare putere de credinţă în om este “aceea în învierea morţilor”:
“Cea mai mare putere de credinţă este aceea în învierea morţilor, şi aceasta nu va fi o minune, şi va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, şi cei din morminte îl aud din gura Mea aşa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulţimilor cuvântul învierii morţilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11-05-2003)
Cea mai mare putere în om şi în Dumnezeu este “credinţa”:
“... şi au lucrat ei apoi ca şi Mine pe pământ, ba mai mult au lucrat, căci lucrau prin credinţă, nu prin vedere, şi aceasta este cea mai mare putere în om, puterea lui Dumnezeu în om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2009
Cea mai mare putere în om şi în Dumnezeu este “mila”:
“...fiindcă mila este cea mai mare putere a lui Dumnezeu şi a omului, şi este izvor pentru mângâierea durerii. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2005)
Cea mai mare putere în om este “puterea de a-L purta pe Dumnezeu”, după cum cea mai mare slăbiciune în om este “voia liberă a omului”:
“O, poporul Meu, fericiţi sunt cei ce M-au purtat în viaţa lor de pe pământ cu slava suferinţei Mele, căci Eu suferind după Tatăl şi după om am petrecut pe pământ, şi aceasta este cea mai mare putere a vieţii omului purtător de Dumnezeu, precum şi voia liberă a omului este cea mai mare slăbiciune pentru cel nepurtător de Dumnezeu în viaţa lui pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2007
*
Cea mai mare sfinţenie în om este “veghea cea mai mare”:
“...nu uitaţi că duhul umilit din voi este veghea voastră cea mai mare, cea mai mare sfinţenie care vă sfinţeşte desăvârşit trupul pentru împărăţia Mea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.3.2002)
Cea mai mare sfinţenie în om este “credinţa cea plină de putere”:
“– O, nu este mai mare sfinţenie în om ca şi credinţa cea plină de putere prin ea în inima celui credincios numelui Tău şi puterii Tale, Dumnezeule mare, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2009)
*
Cea mai mare slavă este “umilinţa de duh”:
“Nu este slavă mai mare ca umilinţa de duh. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-1-2005)
Cea mai mare slavă este “un popor credincios şi unit sub braţul Domnului”:
“...fiindcă un popor credincios şi unit sub braţul Domnului e [...] cea mai mare slavă a omului pe pământ, fiule. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2007
*
Cel mai mare moştenitor este “copilul care ascultă de tatăl său şi de mama sa”:
“Cel mai mare moştenitor este copilul, o, fiilor [...]. Cel mai mare moştenitor este copilul estecel ce ascultă de tatăl său şi de mama sa.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-01-2003)
Cel mai mare moştenitor este “omul care ascultă de Ziditorul său”:
“... cel mai mare moştenitor este cel ce ascultă de Tatăl său, de Făcătorul său. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-01-2003)
*
Cel mai mare învăţător este copilul:
O, poporul Meu, cel mai mare învăţător pentru viaţă este copilul, pe lângă care se strâng cu toată iubirea şi tata şi mama şi fraţii şi rudele lui şi toţi cei ce-l văd pe el copil frumos şi scump... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-12-2004)
Cel mai mare învăţător este “cel ce iubeşte ca Domnul”:
“Cel ce iubeşte ca Domnul, acela este cel mai mare învăţat şi cel mai mare învăţător de la care ia învăţătură cei ce iubesc să înveţe. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-04-2006)
*
Cel mai mare om este “ucenicul Domnului”; cel mai mare ucenic este “ucenicul-prooroc”:
“Nu este mai mare între oameni ca şi ucenicul care este al Meu şi care vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu după înţelepciunea lui Dumnezeu, după planul lucrărilor lui Dumnezeu peste pământ. [...] Nu este nimeni mai mare între oameni şi între ucenici cu viaţa din cer ca şi ucenicul care are în el descoperirea lui Dumnezeu peste oameni. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 26-6-2005)
Cel mai mare om este cel “care face viaţă dulce pentru Dumnezeu înăuntrul lui”:
“...şi nu este om mai mare ca acela care face viaţă dulce pentru Dumnezeu înăuntrul lui, şi apoi în afara lui, semănând din ea pentru viaţă în oameni. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2007)
Cel mai mare om este cel “ce crede în Dumnezeu cu toată fiinţa sa”:
“Nu este om mai mare pe pământ între oameni ca şi cel ce crede în Mine cu toată fiinţa sa, cu toată lucrarea sa, dovedindu-se el aşa. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-6-2009
Cel mai mare om este cel “care iartă totul, iar lui nu-şi iartă nimic”:
“...dar cel ce iartă totul, iar lui nu-şi iartă nimic, acela este cel mai mare între oameni şi pentru oameni,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2009)
Cel mai mare om de pe pământ este considerat de către pucioşi a fi arhiereul Irineu Bistriţeanul, pe care ei îl flutură ca pe un stindard zdrenţuit, pretinzând că este principalul lor “martor” (deşi arhiereul Irineu s-a dezis în mod repetat şi categoric de înşelătoriile lor meşteşugite, cărora şi el le căzuse victimă la început):
“Dar n-am luat Eu martor dintre voi ca să vă întind punte şi ca să Mă găsiţi aici, chemând pe om spre viaţă? O, de ce aţi lucrat voi de l-aţi făcut şi pe acela ca şi pe voi, apoi? Eu l-am făcut cel mai mare dintre voi, şi aşa este şi acum, căci ceea ce i-am dat, i-am dat, şi are. Numai că voi v-aţi purtat cu el aşa cum s-au purtat mai-marii iudeilor cu Mine şi cu cei ce erau ucenicii Mei care credeau că Eu sunt de la Tatăl. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-05-2003)
*
Cea mai mare faptă a omului este “să se facă pe sine om nou”:
“... iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-3-2009)
Cea mai mare faptă a omului este “să-şi facă tare curat în cămăruţa trupului”:
“În cămăruţele voastre să fie tare, tare curat, fiilor, ca să stea îngerii slujindu-vă cu dor şi ca să împrospăteze ei apoi duhul cel smerit în voi, cea mai mare faptă a vieţii voastre, de la care vine în voi împărăţia cerurilor, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-7-2006)
Cea mai mare faptă a omului este “smerenia de duh”:
“O, nu este faptă mai mare între roadele duhului ca şi smerenia de duh, de la care vin toate roadele ei, roadele duhului prin smerenia care are în ea cuget smerit pentru om, şi de la care vin şi se aşează toate ale împărăţiei Mele în voi, fără de cârtire pentru jertfa laudei sau a slujirii voastre. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-7-2006)
*
Cel mai mare duşman al omului este“răul din el”:
“Cel mai mare duşman al omului este răul din el şi vai omului care dă vina pe alt om pentru răul din el, pentru duşmanul din el! [...] căci cel mai mare duşman al omului este răul din om, care se face deprindere rea în el, şi apoi greu mai scapă omul de meteahna cea cu deprindere în el, şi prin care el se trufeşte înaintea omului ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)
Cel mai mare duşman al omului şi al lui Dumnezeu este “cel ce nu se face trăire cerească în trup”:
“Cel ce zice că are simţire cerească în inimă, şi nu se face ea apoi trăire cerească în trup, acela este cel mai mare vrăjmaş al Meu şi al omului şi al lui însuşi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17.4.2001)
Cel mai mare vrăjmaş al omului, care-l desparte pe om de Dumnezeu, este numai şi numai “păcatul lui”:
“O, cel mai mare vrăjmaş al omului, care este? Care vrăjmaş îl desparte pe om de Dumnezeu şi de moştenirea sa? Numai un singur vrăjmaş are omul, şi acesta este păcatul. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-1997)
Cel mai mare duşman al omului nu este deloc păcatul lui, ci este “necredinţa din el”:
“Cel mai mare duşman din om împotriva Noastră nu este păcatul lui, o, Fiule îndurerat ca şi Mine, Tatăl, ci este necredinţa din el, căci ea îl dezbracă pe om de Dumnezeu. 19-8-2008)
Inconsecvenţele pucioşilor au atins aici paroxismul şi totodată ridicolul. Ei au ajuns să pretindă că cel mai mare vrăjmaş al omului când este, când nu este... păcatul său. Adică: ba e albă, ba e neagră!
A fi...sau a nu fi... impostor cu ştaif! Iată dilema pucioşească din care îngâmfaţii lideri pucioşi nu mai pot ieşi.
……………………
Anca Estera
1 noiembrie 2010
………………………
*
Cel mai mare dar al creştinilor este darul proorocilor consemnaţi de către Biblie:
“Iar darul proorocilor este mai mare ca tot darul, pentru că proorocia se lucrează prin Însuşi Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29-5-1965)
Cel mai mare dar al creştinilor este credincioşia:
“Pace vouă, şi fiţi credincioşi, că acesta e cel mai mare dar pe care voi trebuie să-l aveţi şi să-l purtaţi înaintea Mea şi înaintea fiilor oamenilor, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21 4 1996)
Cel mai mare dar al creştinilor este darul liderilor pucioşi de a putea aduce la lumină “Cuvântul”:
“Nu este dar mai mare între daruri ca darul celor ce au şi dau cuvântul Meu spre hrană. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-4-1998)
Cel mai mare dar al creştinilor este însuşi “Cuvântul” de la Pucioasa:
“Ţi-am dat în dar cel mai mare dar. Nu este dar mai mare între daruri decât cuvântul lui Dumnezeu purtat de om ca să aibă omul călăuză. Poartă, Israele, cuvântul Meu în sân...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)
Cel mai mare dar al creştinilor este “darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu de la Pucioasa”:
“...că Eu am spus că nu este un mai mare dar între darurile sfinte în om, ca darul mărturisirii cuvântului lui Dumnezeu şi a faptelor Lui între oameni. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)
Cel mai mare dar al creştinilor este “să aibă învăţător”:
“...căci învăţătorul este cel mai mare dar pe care-l poate avea omul, şi alt dar nu poate omul avea, şi iarăşi zic: cine aude acest cuvânt, să înţeleagă. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2003)
Cel mai mare dar al creştinilor este “sfinţenia din om”:
“Mare har şi mare dar este preoţia, dar mai mare har şi dar este sfinţenia din om, fără de care nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)
Cel mai mare dar al creştinilor este “Dumnezeul Pucioasei”:
Eu sunt darul cel mai mare pe care-l poate avea omul, dar dacă omul nu înţelege cum este, cine este şi unde este Dumnezeu, şi cu cine petrece El, acel om umblă după Mine în voile lui, şi nu Mă are, şi nu umblă după Mine unul ca acela, că scris este: «Nu toţi cei ce zic: „Doamne, Doamne“, vor intra întru împărăţia cerurilor»” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3.6. 1999)
Cel mai mare dar al creştinilor este “duhul proorociei”:
“...fiindcă duhul proorociei este lucrător în voi, şi nu este dar mai mare între darurile cereşti ca şi duhul proorociei, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 09-01-2004)
Cel mai mare dar al creştinilor este “darul credinţei sfinte”:
“V-am învăţat pe voi cel mai mare dar: darul credinţei sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-1-2010)
*
Cel mai mare păcat al creştinilor este “păcatul neîmplinirii Cuvântului de la Pucioasa:
“... Fiilor, cel mai mare păcat din cele şapte păcate este păcatul pe care-l faceţi: că auziţi cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împliniţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 24-05-1974)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul smintelilor şi al dărâmărilor:
“Fiilor, staţi împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneţi deşertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, şi nici un păcat nu este mai mare ca acesta, şi nu are seamăn pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-11-1975)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul neascultării:
“Iată cel mai mare şi cel mai bătrân păcat! Neascultarea este [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993)
Cel mai mare păcat al creştinilor este păcatul dezertărilor şi al inconsecvenţei în însuşirea învăţăturii de la Pucioasa:
“... e păcat de cel ce a cunoscut acest sân şi n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Şi de ce spun aşa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Şi de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, şi drumul se împătureşte, şi timpul se face sul, şi cel necredincios piere pe veci.” ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.1995)
Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu iubesc învăţătura cea nouă de la Pucioasa”:
“Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-06-2003)
Cel mai mare păcat al oamenilor este “că nu citesc Scripturile”:
“O, nu ştie omul că cel mai mare păcat al lui este că nu citeşte Scripturile ca să le aşeze peste el, ca să se aşeze mereu în ele cu viaţa lui. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2004)
Cel mai mare păcat al oamenilor este “să audă cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi să nu-l împlinească”:
“Eu voiesc şi cuvintez peste voi, că am mai spus o dată peste poporul lui Verginica, am spus că «cel mai mare păcat este să auzi cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-l împlineşti».” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28.10.2001)
Cel mai mare păcat al proorocului mincinos este “ intenţia de a pângări altarul din Templul de la Pucioasa” şi “intenţia de a nimici grădina de la Pucioasa”:
“Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14.12. 1998)
*
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea “Domnului de la Pucioasa”:
“Băgaţi de seamă, cercetaţi şi vedeţi că este aşa, că lucrarea aceasta pe care Domnul a făcut-o acum, e mai mare decât toate lucrările pe care le-a făcut. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 07-09-1975)
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “lucrarea Verginicăi”:
“..... Eu sunt cuvântul ei, precum ea a fost cuvântul Meu, şi n-a mai fost vreodată o lucrare mai mare ca aceea care a fost şi este prin Verginica. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este “bărbăţia pregătirii slavei” lui Dumnezeu:
“Dacă slava va fi mare, dacă ea va fi să fie aşa de mare ca să ajungă pentru toţi cei care vor fi şi pentru toţi cei care au fost şi care iarăşi sunt, dacă slava aceasta va covârşi cerul şi pământul, apoi bărbăţia pregătirii slavei ar fi să fie cea mai mare lucrare care s-a văzut vreodată lăsată din cer peste fiii săi de pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-6-93)
Cea mai mare lucrare lăsată de cer pe pământ este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele:
“«Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din toată virtutea ta, din tot sufletul tău, şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi». Amin. Despre această lucrare voiesc eu să vorbesc acum înaintea Ta şi înaintea Ierusalimului Tău de azi şi înaintea neamurilor pământului, Doamne, Mielule al Tatălui. Mai mare lucrare ca aceasta nu este nici pocăinţa, căci dacă ea este în om, omul nu mai greşeşte, şi tot aşa va face şi aproapele său. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-1-2003)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea omului alături de Dumnezeu”:
“Şi voi face din înţelepciunea voastră cea din fire înţelepciune cerească pentru voi şi pentru oameni, căci cea mai mare lucrare pe care poate s-o facă omul pe pământ estelucrarea alături de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-1997)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea Fiului cu omul, îmbrăcat cu Tatăl în cuvânt la Pucioasa”:
“Din nou poposesc pe pământ cu oamenii, [...] Mai mare este lucrarea Mea de acum cu omul decât cea de atunci, pentru că Eu M-am dus la Tatăl acum două mii de ani, ca să vin apoi cu El, şi Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine, şi suntem îmbrăcaţi în cuvânt. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-6-2000)
Cea mai mare lucrare de pe pământ, mai mare decât trezirea şi veghea este“iubirea”:
“O, fiilor copilaşi, trezirea şi veghea este mare lucrare. Iubirea este şi mai mare lucrare, că ea aduce trezire şi veghe în om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-9-2000)
Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “grija de îngeri”:
“În toate lucrările şi mişcările pe care le săvârşeşti tu între pământ şi cer, cea mai mare lucrare a ta să fie grija de îngeri, ca să stea ei lângă tine cu multul în toată clipa şi cu toată lucrarea lor peste tine... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 31.3.2002)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “mărturisirea vremii şi cărţii de prelegeri şi mesaje de la Pucioasa”:
“Mărturisiţi vremea Mea cu voi, cartea Mea cu voi, că lucrare mai mare ca lucrarea Mea cu voi şi a voastră cu Mine nu a fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2004)
Cea mai mare lucrare de pe pământ este “lucrarea vieţii”. Ea se învaţă mai întâi, şi abia apoi se lucrează:
“Cea mai mai mare lucrare între pământ şi cer este lucrarea vieţii. [...]Sărbătorile Noastre nu sunt sărbători de bucurie, ci sunt sărbători de viaţă, de lucrare pentru viaţă, mama Mea. Cea mai mare lucrare a omului, aceasta ar trebui să fie, [...] şi vai omului care nu merită să-şi facă nume cu numele Meu, şi vai celui ce se bizuie pe om şi nu pe Dumnezeu, şi nu pe taina lucrării vieţii, lucrare care se învaţă, şi numai apoi se lucrează, mamă. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2006)
Cea mai mare lucrare de pe pământ a omului este “să se arate el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia cea nouă de la Pucioasa”:
“O, poporul Meu, nu este mai mare lucrare pentru om ca aceea de a se arăta el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia Mea cea plină de înviere pentru om, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1- 2010)
*
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “tineretul de azi”:
“Cea mai mare durere a lui Dumnezeu vine de la tineretul de azi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-3-1990)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “învăţătura cea stricată a lui antichrist”:
“Nu mai am păstori care să-Mi caute turma şi s-o hrănească din duhul descoperirilor cereşti aşa cum era aşezarea în mijlocul bisericii Mele, şi iată, antichrist se bucură şi îşi desfăşoară ţăruşul şi învăţătura cea stricată, din care iau şi gustă până şi creştinii Mei, şi nu mai e durere mai mare în cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1993)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “părăsirea sectei de la Pucioasa”:
“O, greu e de cel venit şi plecat, şi va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a ştiut să stea cu Dumnezeu, şi mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer vine de la “lucrarea peste om a duhului celui potrivnic Dumnezeului de la Pucioasa”:
“...fiule mic, că n-a fost de la începutul lumii mai mare durere pe Mine ca şi acum când am de încheiat Scripturile, iar duhul cel potrivnic nu mai vrea să-l lase pe om să se gândească la întoarcerea lui întru Mine, ci, din contra, îl goleşte de tot de adevăr, căci Dumnezeu este adevărul, nu omul. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2003)
Cea mai mare durere a lui Dumnezeu din cer este “că omul nu vede cu ochii lui veşnicia de la Pucioasa”:
“ O, ce multă veşnicie este pe pământ, dar dacă omul nu o vede, el trăieşte prin vederea lui, şi altă durere mai mare ca aceasta nu mai are Fiul meu şi cerul Său de sfinţi şi de îngeri. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)
*
Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “poporul pucios”:
“Nici Noi, Verginico, nici Noi, tată, nu mai avem pace. Şi Noi am plecat cu tine după poporul tău ca să-i dăm viaţă vie, că poporul tău este cea mai mare taină pentru făptura dumnezeiască, de la început şi până la aceste zile. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27.11.1990)
Cea mai mare taină a lui Dumnezeu din cer este “Noua Scriptură de la Pucioasa”:
“Această Scriptură este cea mai mare taină esteîmpărăţia lui Dumnezeu, căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1992)
Cea mai mare taină este “Cuvântul care grăieşte la Pucioasa”:
“Cea mai mare taină între cer şi pământ, între cele ce se văd şi cele ce nu se văd estecuvântul Meu care grăieşte cu omul, şi omul care grăieşte cu cuvântul Meu, cu Mine, fiilor copii. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)
Cea mai mare taină este “credinţa”:
“...căci credinţa este cea mai mare taină a vieţii veşnice... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)
Cea mai mare taină în taina lucrării îngerului este “cuvântul omului”:
“... cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, şi iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)
Cea mai mare taină este “suferinţa”:
“O, fiilor care căutaţi să crească şi nu să scadă Domnul în voi, nu uitaţi că suferinţa care doare în trupul dar şi în sufletul vostru este taina cea mai mare care-L leagă pe Dumnezeu de om, iar lacrima ei este mângâierea şi puterea suferinţei, şi nu este ea slăbirea inimii omului, ci este mulţumirea inimii lui, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)
*
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “mângâierea zbaterii în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa”:
“Acest cuvânt este pentru timpul care mai este de lucrat, şi nimeni nu va mai avea îndreptăţire dacă va lipsi de la lucru fără binecuvântate pricini, căci slava Domnului se zbate să-şi facă arătarea, şi voi să nu mai aveţi mai mare grijă decât să mângâiaţi zbaterea în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6.10.1991)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în ei”:
“Să nu aveţi grijă mai mare ca şi grija pentru a ţine aprins focul jertfei care arde de la rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în voi. Asta a fost aşteptarea Mea de veacuri, să am lucrarea Duhului Sfânt, Cel fără robie, Care lucrează din Sine şi Care grăieşte din Sine. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-6-1993)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de liderii pucioşi care aduc “Cuvântul”:
“Eu în toată vremea învăţăturii Mele de peste tine te-am învăţat să ai grijă de cei ce Mă poartă spre tine şi de cei ce te poartă spre Mine şi să nu ai o mai mare grijă ca grija aceasta care-ţi dă viaţă ţie înaintea Mea. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de rânduiala “Domnului” de la Pucioasa:
“ Dar pentru aceasta trebuie ascultare de rânduiala Mea, ca să stea inima ta în mâna Mea mereu, cu toate din ea, poporul Meu. Cea mai mare grijă, aceasta ar trebui să-ţi fie...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “Duhul Domnului lor în ei şi între ei”:
“Cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu în voi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-06-2003)
“... şi de aceea v-am povăţuit Eu ca cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu din voi şi dintre voi, şi fără această grijă nici o clipă să nu staţi... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “pentru liderii lor cei trudiţi” şi “pentru pacea şi puterea lucrului la izvodirea cărţii Cuvântul lui Dumnezeu”:
“Cobor peste voi, copii trudiţi la lucrul Meu şi peste cei ce trudesc lângă voi pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani. Cobor binecuvântare mare, dar cea mai mare grijă să nu fie între cei rămaşi ai Mei ca şi grija de voi, cei ce trudiţi, şi de pacea din voi pentru puterea lucrului cel spre fiinţa cărţii, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-04-2005)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “împlinirea Cuvântului de la Pucioasa la vreme, şi apoi de-a pururi”:
“...şi tot cuvântul Meu trebuie împlinit la vreme, şi apoi de-a pururi. Mai mare grijă ca aceasta să nu se vadă la voi, că voi trebuie să fiţi sfinţi din zori şi până în zori, şi aşa să petreceţi cu Mine, căci sfinţii petrec cu Dumnezeu, fiilor. 21-4-2002)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “grija pentru cărarea de Cuvânt pe pământ”:
“O, Eu mereu te-am învăţat şi te-am rugat să nu ai o mai întâi şi o mai mare grijă ca şi grija pentru cărarea Mea cuvânt pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2006)
Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “ascultarea de călăuzele de la Pucioasa”:
“O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-2010)
Cea mai mare grijă a Domnului Pucioasei este “grija de poporul Lui”:
“Cobor din Tatăl, cobor la poporul cuvântului Meu ca să-i dau vlagă şi mereu să-i dau, că nu mai am în cer şi pe pământ grijă mai mare ca şi grija de el, fiindcă Îmi trebuie un popor credincios acum, la sfârşit de timp, ca să împlinesc prin credinţa lui venirea Mea cea de azi ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-5-2010)
*
Cea mai mare minune din veac în veac este “credinţa”:
“Eu voiesc să arăt slava Mea, şi lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit şi trebuie o credinţă minunată de la cei ce sunt aşezaţi în staulul acestei lucrări, şi nu este din veac în veac minune mai mare decât credinţa cea care a lucrat şi a rămas lucrarea ei de la Avraam şi până peste toată seminţia lui, căci cei ce sunt purtaţi de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, şi mai mare se va chema cel ce va lucra acum. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.6.1993)
“...dar minunea cea mai mare este credinţa, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12.12 1996)
Cea mai mare minune din veac în veac este “omul cel nou”:
“Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)
Cea mai mare minune este “ a face voia Celui de la Pucioasa” :
“Minune este să faci tu voia Mea şi nu pe a ta. Mai mare minune ca aceasta nu poţi tu să faci. [...]Omule, fă-te făcător de minuni, căci cea mai mare minune între cer şi pământ este să faci tu voia Mea, şi Eu te voi numi făcător de minuni, făcător de iubire. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)
Cea mai mare minune este “omul cel născut de sus”:
“ Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)
Cea mai mare minune este că “liderii pucioşi scriu ca de la Dumnezeu”:
“O mulţime de scriitori scriu de la ei, iar voi scrieţi de la Mine. Mai mare minune ca aceasta nu este pe pământ, nu este, fiilor, dar cine pricepe ca să caute spre ea şi s-o ia în casa lui şi s-o trăiască, şi pe veci s-o trăiască?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)
Cea mai mare minune este că “Dumnezeul Pucioasei vine la liderii pucioşi”:
“Mai mare minune ca venirea Mea la voi, nu este.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)
Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să ia ceea ce îi dă Dumnezeul lui”:
“E mare înţelepciunea pe care am Eu să ţi-o dau, dar cea mai mare minune este să iei ceea ce Eu îţi dau să ai, [...] copilul Meu micuţ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-06-2003)
Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să fie asemenea Dumnezeului lui”:
“Cea mai mare minune pe care o puteţi face prin credinţa din voi este să fiţi asemenea Mie şi să Mă văd în voi, iar Eu să vă dau bucuria Duhului Sfânt,... .” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-9-2003)
Cea mai mare minune este ca “omul să-l lase pe Dumnezeul de la Pucioasa să trăiască în el şi să-i primească apoi Cuvântul de învăţătură ”:
“Lucrarea credinţei omului în Dumnezeu îl face pe om făcător de minuni, şi nu este o mai mare minune ca aceea de a-L lăsa omul pe Dumnezeu să trăiască în el, şi să-I primească apoi cuvântul şi să se hrănească cu el pentru ca să trăiască.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-7-2004)
Cea mai mare minune este “credinţa omului în venirea Dumnezeului Pucios - Cuvânt pe pământ”:
“[...]şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum estecredinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)
Cea mai mare minune este “ împlinirea cuvântului de la Pucioasa”:
“Nu este minune mai mare între oameni ca şi împlinirea cuvântului Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2006)
*
Cel mai mare rău este neumilinţa; cel mai mare rău este îngâmfarea:
“Nimeni nu mai ştie ce este umilinţa. Învăţătorul e îngâmfat şi dă sfaturi, şi el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalţi, şi nu mai e un rău mai mare ca acesta. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18.6.1995)
Cel mai mare rău este neascultarea:
“Ce rău a făcut omul, fiilor? O, cel mai mare rău este neascultarea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)
Cea mai mare stricăciune este: “ascunderea în sine”:
“S-a săturat cerul de creştin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-1996)
“... cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să nu se ascundă în sine, ci să se lepede de sine. O, să nu se ascundă, căci aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina vieţii veşnice, la rădăcina acestei lucrări. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)
*
Cel mai mare idol este “meciul”, căci acest cuvânt este o scamatorie:
“Feriţi-vă de acest cuvânt, „meci“. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremile voastre. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-3-1977)
Cel mai mare idol este “mintea omenească”:
“...căci cel mai mare idol este mintea omenească în care încape semeţia omului, duhul care îl bucură şi îl hrăneşte pe om pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2006)
*
Cea mai mare bucurie este “angajarea în lucrarea Domnului de la Pucioasa ”:
“Lucrează cu Mine, şi altă bucurie mai mare să nu ai, că vei fi Mie martor în faţa noroadelor atunci când voi ieşi deasupra cu lucrul Meu lucrat tainic, prin care Eu lucrez mântuirea care va să vină în curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1991)
Cea mai mare bucurie este “găsirea şi urmarea Domnului Pucioasei”:
“...că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)
Cea mai mare bucurie este ” mărturisirea celor din cer de cei de pe pământ”:
“Dar cea mai mare bucurie pentru cei din cer este atunci când cei care-i mărturisesc pe ei pe pământ, trăiesc cu umilinţă legile cerului între cer şi pământ, purtând grijă de venirea Mea în toată vremea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 1999)
Cea mai mare bucurie este “credinţa în venirea Domnului Pucioasei pe pământ”:
“...şi nu mai e pentru cer mai mare bucurie ca această bucurie care vine de la credinţa în venirea Ta a celor mai mici între fiii cerului de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-4-2000)
Cea mai mare bucurie este “dragostea dintre Mire şi mireasă”:
“...că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.2.2001)
Cea mai mare bucurie este “cunoaşterea Domnului înviat”:
“N-a mai fost bucurie mai mare pe pământ ca bucuria aceea când noi Te-am cunoscut înviat, Doamne...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)
Cea mai mare bucurie este “vederea feţei Domnului de către îngeri”:
“Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede faţa Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)
Cea mai mare bucurie este “plânsul Maicii Domnului pentru Fiul ei”:
“De mila Ta plâng şi în cer şi pe pământ, că mă doare suspinul Tău de la om şi nu am bucurie mai mare ca aceea că plâng pentru Tine, copil îndurerat şi Dumnezeule nemângâiat. Maica durerii sunt,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2005)
Cea mai mare bucurie este “Cartea cuvântului de la Pucioasa în faţa îngerilor”:
“Cartea cuvântului Meu din mijlocul tău este cea mai mare bucurie a celor din cerul cel nevăzut, poporul Meu, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)
Cea mai mare bucurie este “plânsul cel plin de pocăinţă al omului”:
“Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)
Cea mai mare bucurie este “învăţătura, când poţi s-o dai”:
“Şi tu, scumpă mama Mea, alătură-te şi te bucură învăţând pe poporul Meu, că nu este bucurie mai mare ca învăţătura când poţi s-o dai, când poţi lucra cu ea, mama Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2006)
Cea mai mare bucurie este “ bucuria cea care vine după durere”:
“Nu este bucurie mai mare ca şi cea de după durere, şi aceea este înviere, dar vai celui ce nu ştie să înţeleagă aşa şi să preţuiască chemările Mele şi să-Mi răspundă cu recunoştinţă când Eu îl ridic ca să fie el apoi şi să rămână pentru înviere!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-4-2010)
Cea mai mare bucurie este “să existe un popor de întâmpinare a Domnului la a doua Sa venire pe pământ”:
“ Cei asemenea Ţie Te văd, Doamne. Cei ce Te văd sunt asemenea Ţie, Doamne, dar bucuria cea mai mare este să avem popor tare în întâmpinarea Ta, o, Doamne. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-6-1998)
În schimb, cea mai mare tristeţe a “Dumnezeului“ de la Pucioasa este fericirea omului:
“Nu mai este omul învăţat să fie cu Mine, iar fericirea lui este cea mai mare tristeţe care îl înşeală pe om şi îl face să uite de bucuria Mea cu el. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11.2.2001)
*
Cea mai mare minciună este “ateismul omului de ştiinţă”:
“Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul ştiinţei spune că este omul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)
Cea mai multă minciună este “goliciunea cea mare a oamenilor”:
“Mai mare goliciune ca în zilele de azi n-a fost între oameni. Mai multă minciună şi rătăcire ca azi, n-a fost.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-1997)
*
Cea mai mare iubire a omului este “să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească”:
“Mai mare iubire n-am făcut niciodată aşa ca şi cu tine, şi tu încă nu ştii ce este iubirea. [...]. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1996)
Cea mai mare iubire a omului este “smerenia cea mai curată”:
“Iubiţi smerenia cea mai curată, cea mai curată, copii de la sfârşit, şi învăţaţi-i pe toţi să aleagă aşa. Ea este cea mai mare iubire a omului pentru Domnul, şi pe aceştia îi umple Domnul de har fără de măsură, de lucru fără de capăt, aşa precum mie Domnul mi-a dat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.12.2001)
Cea mai mare iubire şi cea mai mare credinţă este “ascultarea”:
“...că nu e iubire şi nu e credinţă mai mare ca şi ascultarea, poporul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-8-2007)
Cea mai mare iubire este “ascultarea”, după cum şi cea mai mare ascultare este “iubirea”:
“Eu, botezătorul Tău, am împlinit voia Ta, şi nu este iubire mai mare în om ca şi ascultarea de Tine, care înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, Doamne.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)
“...ca unii care veghează înaintea Stăpânului lor cu iubirea dintre ei, cea mai mare ascultare pe care i-o puteţi voi închina cerului, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)
Cea mai mare iubire de pe pământ este “ascultarea, sfinţenia pentru ascultare, dojana pentru greşeală şi toată lucrarea de facere a celor care vin să se nască din nou prin lucrarea de la Pucioasa”:
“Celor ce Mă află în acest cuvânt şi cred în Mine, Eu le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, iar puterea aceasta înseamnă ascultare, sfinţenie pentru ascultare, dojană pentru greşeală şi toată lucrarea facerii omului în toată vremea lui cu Mine. Mai mare iubire ca aceasta nu este pe cale cu Domnul pentru cel ce vine să se nască din Dumnezeu,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2010)
Cea mai mare iubire este că “Fiul de la Pucioasa grăieşte de lângă Tatăl”:
“Mai mare iubire ca aceasta nu este, că Eu grăiesc de lângă Tatăl, şi graiul Meu umple văzduhul şi bucură pe îngeri şi pe sfinţi, şi umple pământul, şi bucură pe cei ce Mă aşteaptă ca şi voi, copii de la ieslea coborârii Mele.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9.6.2001)
Cea mai mare iubire este “să-i spunem omului ce greşeşte”:
“O, fiilor care aveţi urechi de auzit cuvântul Meu, să le spuneţi tuturor că cea mai mare iubire este să-i spunem omului ce greşeşte.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-12-2004)
Cea mai mare iubire este “sfinţenia”:
“Sfinţenia este cea mai mare iubire care poate sălăşlui în trupul celui ce are în el iubirea lui Dumnezeu.[...] Sfinţenia este cea mai mare iubire pe care omul cel iubitor de Dumnezeu I-o poate da Domnului...[...] că dulce este sfinţenia, şi nu este o mai mare iubire în om ca şi ea înaintea Ta. [...] O, fii crescuţi cu cuvântul cel mângâietor, cea mai mare iubire este sfinţenia, căci atunci omul se dă Domnului şi nu iubirea lui se dă.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)
Cea mai mare iubire este “darul sfinţeniei”, care vine de la smerenia minţii:
“Cel mai mare adevăr este smerenia minţii, de la care vine peste om darul sfinţeniei, cea mai mare iubire pe care omul I-o poate da lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2004)
Cea mai mare iubire este “iubirea de fiu”:
“... şi nu este iubire mai mare ca iubirea cea de fiu între cei ce Te slujesc, Tată, căci fiul are iubire mare şi sfântă, şi este recunoscător tatălui său, dar sluga poate să-l trădeze, poate să se lepede de stăpânul ei.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2006)
Cea mai mare iubire de pe pământ este “jugul Domnului Pucioasei”:
“Am spus aşa că pentru jugul Meu omul are cea mai mare iubire pe pământ, căci fără ea mare, omul nu poate purta peste el jugul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2007)
Cea mai mare iubire de pe pământ este “faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om”:
“Acum, în glas de sărbătoare de Rusalii vă spun celor ce auziţi: Luaţi Duh Sfânt! Luaţi Duh Sfânt! Luaţi! Luaţi, să fiu un duh cu voi, iar voi, un duh cu Mine, că nu e iubire mai mare pe pământ ca faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-6-2003)
Cea mai mare iubire a mironosiţelor a fost “iubirea lor din timpul celor trei zile în care Hristos a fost mort cu trupul”:
“Cea mai mare iubire în noi a fost iubirea celor trei zile când Tu ai stat ascuns între morţi, când noi Te căutam printre morţi, Doamne, până când îngerul învierii Tale ne-a spus să nu Te mai căutăm între morţi, că Tu ai înviat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)
Cea mai mare iubire în sfinţi este “smerenia, credinţa şi credincioşia până la sânge”:
“Plâng pentru Tine sfinţii care Te-au iubit cu credinţă mai tare ca moartea, căci credinţa se face iubire în sfinţi şi nu iubirea se face credinţă în ei. Dar mai întâi decât acestea este smerenia, care-Ţi face Ţie loc în sfinţi, Doamne, şi credinţă în Tine, şi apoi credincioşie până la sânge, şi ce poate fi iubire mai mare ca aceasta în sfinţi, Doamne al celor plini de statornicie pentru mărturisirea Ta ca Dumnezeu adevărat ce eşti pe pământ şi în cer şi în sfinţi, Doamne?!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2004)
Cea mai mare dragoste de Dumnezeu este “să facă omul voia lui Dumnezeu”:
“Nu este dragoste de Dumnezeu mai mare ca aceea ca să facă omul voia lui Dumnezeu. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-2-2007)
*
Cea mai mare înţelepciune este “mintea sfântă”:
“Mai mare înţelepciune ca mintea sfântă nu este înţelepciune sub cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-11-1996)
Cea mai mare înţelepciune este “iubirea de Dumnezeu”:
“Cea mai mare înţelepciune a omului asta ar fi: iubirea de Dumnezeu, dar pe ea n-o alege omul ca să umple apoi pământul cu ea şi cu vestea ei.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7.4.2001)
“Cea mai mare înţelepciune este “lepădarea de sine”, iar “lepădarea de sine este crucea”:
“Israele, fiule scump, ce frumos este omul care se leapădă de sine, ce frumos! Mai mare înţelepciune nu este ca înţelepciunea aceasta. [...] Lepădarea de sine este crucea, şi nu altceva este crucea. Mai mare înţelepciune ca aceasta care să strige între fiii oamenilor nu este înţelepciune. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-96)
“Cea mai mare înţelepciune este “înţelepciunea sfinţilor”:
“Mai mare decât toată înţelepciunea veacurilor este înţelepciunea sfinţilor cerului Meu, căci Eu am spus: «Mai mari decât toate lucrările de până la ei vor lucra sfinţii care cred în Dumnezeu dându-se Lui sălaş pe pământ, şi apoi în cer».” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2004)
Cea mai mare înţelepciune este “slujirea Dumnezeului de la Pucioasa”:
“Cea mai mare înţelepciune în om este atunci când el Îmi slujeşte Mie, când el Mă iubeşte pentru Mine şi nu pentru el, şi aceasta este puterea înţelepciunii şi puterea iubirii, iar altfel nu este cu acestea pentru slujirea Mea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-4-2009)
Cea mai mare înţelepciune este “ascultarea de Dumnezeu”:
“Nu poate fi pe pământ şi în om înţelepciune mai mare ca ascultarea de Dumnezeu, iar cine n-o iubeşte pe ea ca pe viaţa sa însăşi, acela este fiu al deşertăciunii cea de peste oamenii care-şi fac voia lor, iar trâmbiţa Mea a spus: «Cei ce au voia lor, aceia pier prin ea».” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2006)
*
Cea mai mare zi este “ziua întâi”:
“Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-1995)
Cea mai mare zi este “lucrarea Cuvântului de la Pucioasa”:
“Lucrarea cuvântului Meu de peste pământ este cea mai mare zi din toate zilele care sunt cu omul, iar ea trebuie să-l zguduie pe om, căci Domnul vorbeşte peste toate câte sunt în cer sus şi pe pământ jos. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1-2-2004)
Cea mai mare zi este “sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului”:
“Această zi de sărbătoare este mângâierea mamei Mele Fecioare, cea mai mare zi din viaţa ei de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2008, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, pe stil vechi)
*
Nici când vor să proclame care este cea mai mare jertfă, pucioşii nu sunt consecvenţi. Contrar Scripturii, care ne învaţă că nu există în istoria lumii o jertfă mai mare ca a Domnului Iisus Hristos, pucioşii consideră că “nimeni nu a adus o mai mare jertfă pe pământ, decât Melchisedec”:
“ Melchisedec a adus jertfa dragostei sale pentru Domnul, şi nimeni nu a adus o mai mare jertfă ca şi el. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11.1993
Alteori, pucioşii consideră că cea mai mare jertfă posibilă este “iubirea dintre pucioşi şi Stăpânul lor, duhul vorbitor de la Pucioasa”:
“...fiilor, că nu e jertfă mai mare ca iubirea dintre voi şi Mine, dintre voi şi voi, şi nici o putere nu poate mai mult ca şi iubirea dintre cei ce sunt copiii Mei pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-2005)
*
Cel mai mare popor de pe pământ este, neîndoios, “poporul pucios”:
“Cei iubiţi de lume nu sunt ai Mei, şi sunt ai lumii, dar Eu vă am pe voi popor al Meu, şi nu este popor mai mare şi mai slăvit între popoare, fiilor. Poporul Meu tu eşti, căci Eu te-am născut din cuvântul Meu, şi eşti. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-8-1997)
Inconsecvenţa pucioşilor este proverbială. Cel mai mare popor de pe pământ, “poporul pucios”, era cel mai mare doar prin secolul trecut. În prezent el este ceva mai mic:
“O, să se bucure de dragostea Ta şi a mea poporul Tău cel mic de azi,... (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-02-2010)
Cu toate acestea, cel mai mare popor de pe pământ, “poporul pucios”, o fi el mititel şi firav, dar este totuşi mai mare decât oricare dintre împăraţii pământului:
“ Pace ţie, poporul Meu! Eşti mititel şi firav, dar eşti mare la Dumnezeu pentru credinţa ta în venirea Mea, şi nici un împărat de pe pământ nu e mai mare ca tine şi nu are cinstea ta, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2010)
Cel mai mare popor de pe pământ este “poporul agonisit de Dumnezeu dintre oameni şi care va înfiinţa curând, curând, cel mai mare regat pe pământ”:
“Mare putere are rugăciunea celui ce poate să se aplece vieţii, aşa cum eu am povăţuit azi pentru taina vieţii şi a rugăciunii omului credincios, care să-L ajute pe Dumnezeu cu rugăciunea lui pentru cele ce trebuie să se aşeze pe pământ curând, curând, cel mai mare regat, neamul Fiului meu Iisus Hristos, neamul creştinesc, neam nou, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu dintre oameni, aşa cum Duhul grăieşte prin Scripturi despre noua împărăţie, despre înnoirea lumii ce va să fie. Amin. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2010)
Cel mai mare neam de pe pământ este“neamul lui Israel şi al lui David”:
“Mare lucru este să fie omul de neam mare, de neam nobil, dar iată durere pe pământ, căci cel mai mare neam de pe pământ, neamul lui Dumnezeu, neamul lui Israel şi al lui David, neamul cel ales dintre neamuri Te-a răstignit pe Tine, Fiule de neam împărătesc, că Ţie Ţi-a promis Tatăl şi Ţi-a promis David tronul său pe care-l avea de la Tatăl Savaot, şi pentru acest tron Te-a răstignit neamul Tău, Fiule moştenitor al tronului ceresc pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-1-1998)
*
Spre deosebire de Sfânta Scriptură, care-l învaţă pe om să iubească pe Dumnezeu şi pe semenii săi, pucioşii aduc o învăţătură nouă: Cea mai mare poruncă este ca omul “să iubească cerul şi pământul”:
“Cea mai mare poruncă pe care i-am dat-o Eu omului a fost să iubească el cerul şi pământul,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-06-2002)
O nouă răstălmăcire a Scripturii este formulată de pucioşi chiar şi atunci când ei ierarhizează virtuţile care derivă din ascultarea poruncilor primite de la Dumnezeu. În opinia lor, virtutea smereniei este mai mare decât virtutea iubirii, deci indirect rezultă că nu iubirea de Dumnezeu este cea mai mare poruncă, ci “smerenia în faţa lui Dumnezeu”:
“Smerenia înalţă pe om deasupra trupului său mai mult decât iubirea de Dumnezeu, căci cel smerit este cumpătat şi înţelept şi mulţumit prin smerenie, şi unul ca acela nu cade din har, căci este umilit, iar cel umilit se înalţă de pe pământ spre cer. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-3-1998)
“Îi spun omului, [...] că [...] smerenia minţii şi a inimii[...]este acum mai mare ca dragostea, că unde nu este ea, nu poate dragostea Ta în om şi pentru om, Doamne îndurător[...] Smerenia, poporul Meu estemai mare ca dragostea. [...] Smerenia este mai mare ca dragostea, căci fără ea dragostea nu-şi are sălaş în om şi nici lucrare. [...] Eu sunt Dumnezeu şi nu tu, omule, şi Eu ştiu pe aproapele tău şi nu tu, iar aproapele tău să Mă vadă în tine aşa cum sunt Eu, şi aceasta este cea mai mare între porunci, cea mai mare dragoste, dragostea Mea în om şi între fraţii cei de un nume cu Mine înaintea aproapelui lor în toată vremea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2004)
“... căci smerenia este mai mare ca dragostea. [...] spun că cel mai mare adevăr în om este smerenia minţii şi a inimii, [...] şi ea este acum mai mare ca dragostea, căci unde ea nu este, nu poate dragostea Mea în om şi pentru om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2004)
*
Cea mai mare mângâiere de pe pământ este ca omul “să L aştepte neostenit pe Dumnezeu”:
“Cei ce au plecat nu M-au mai aşteptat, şi au plecat să caute altă mângâiere, dar cea mai mare mângâiere pentru cei de pe pământ este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine neostenind în aşteptare. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-2-2000)
Cea mai mare mângâiere de pe pământ este “cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”:
“Cea mai mare mângâiere vine de la cuvânt. Aşa este şi în cer, aşa este şi pe pământ, ... [...] O, taina mângâierii este cu omul care pune peste el cuvântul Meu, cea mai mare mângâiere. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20 1.2001)
Cea mai mare mângâiere în om este “iubirea de Dumnezeu”:
“Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)
Cea mai mare mângâiere în om este “plânsul cel plin de pocăinţă”:
“...dar te povăţuiesc să crezi că nu este pentru suflet mângâiere mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)
Cea mai mare mângâiere pentru Dumnezeu este “umilinţa omului”:
“...căci umilinţa omului, cea care seamănă cu umilinţa Mea înaintea omului, aceasta este cea mai mare mângâiere pentru Dumnezeu, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11-3-2007)
*
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “învăţătura”:
“Învăţătura este cea mai mare bogăţie. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8.11. 2001)
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “fraţii (atunci când când îi ai)”:
“...că nu e bogăţie mai mare ca şi fraţii când îi ai. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-12-2005)
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “Duhul Sfânt Mângâietorul”:
“...iar cea mai mare bogăţie pe care voi o aveţi între voi şi pentru voi să vă fie ea Duhul Sfânt Mângâietorul, de la Care vine toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15.2.2006
Cea mai mare bogăţie în cer şi pe pământ sunt “fiii credincioşi ai lucrului celui greu de la Pucioasa”:
N-am bogăţie mai mare nici în cer, nici pe pământ ca atunci când Eu am fii credincioşi lucrului Meu cel greu între Mine şi om ca să-l fac pe om să Mă cunoască de Dumnezeu al său pe pământ, şi în veşnicie apoi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-6-2009)
Cea mai mare bogăţie de pe pământ este “Domnul Iisus Hristos”:
“Pace ţie, poporul Meu! [...] tu eşti fiul Domnului Iisus Hristos, bogăţia cea mai mare a omului, Domnul Stăpân al tău, că tu eşti moştean al cerului pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2010)
Cea mai mare avere în om este “duhul lui cel plin de umilinţă”:
“O, nu pot Eu avea mai mare avere în om ca şi duhul lui cel plin de umilinţă, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2007)
Cea mai mare comoară, cea mai mare avuţie de pe pământ este “un popor ascultător şi iubitor de Dumnezeu”:
“Un popor ascultător şi iubitor de Dumnezeu în mijlocul oamenilor este cea mai mare comoară de pe pământ, când el trăieşte în Duhul Meu Cel bun frate cu frate,... [...] fiindcă un popor credincios şi unit sub braţul Domnului e cea mai mare comoară de pe pământ şi din cer, cea mai mare avuţie pe care o poate avea omul credincios ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2007)
Cea mai mare, cea mai scumpă comoară de pe pământ sunt însă... “Fraţii siamezi de la Pucioasa” (cei doi lideri pucioşi Mihaela şi Nicuşor):
“Iată păcatul îngâmfării, păcatul de la care se naşte nemulţumirea în om, acest păcat îi hrăneşte omului mintea şi inima şi pierde omul ceea ce are mai scump, pierde fraţii, cea mai mare comoară, cea mai scumpă, şi mai întâi ajunge la dispreţ şi la ură pentru ei şi apoi îi pierde,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2010)
*
Cea mai mare putere în om este “iubirea de Dumnezeu”:
“ Iubirea de Dumnezeu e cea mai mare putere, cea mai mare mângâiere în om, cea mai mare biruinţă, o, oamenilor, o, creştinilor, o, fii ai lui Dumnezeu! ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001
Cea mai mare putere în om este “harul pocăinţei”:
“– O, Doamne şi Mielule bun, dă-mi înainte cuvânt ca să-Ţi pregătesc calea, căci harul pocăinţei este cea mai mare putere care vine de la cer peste om, ca să poată omul să Te aibă pe Tine nedespărţit de el, împărate Doamne. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2001
Cea mai mare putere în om este “Dumnezeu în om”:
“O, nu este putere mai mare decât Dumnezeu în om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)
Cea mai mare putere în om este “puterea cea hrănită de frăţia cea plină de Dumnezeu între fraţi”:
“O, nu este mai mare putere de împlinire a Ta, de mărturisire a Ta, ca şi puterea cea hrănită de frăţia cea plină de Tine între fraţi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-2-2007
Cea mai mare putere de credinţă în om este “aceea în învierea morţilor”:
“Cea mai mare putere de credinţă este aceea în învierea morţilor, şi aceasta nu va fi o minune, şi va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, şi cei din morminte îl aud din gura Mea aşa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulţimilor cuvântul învierii morţilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11-05-2003)
Cea mai mare putere în om şi în Dumnezeu este “credinţa”:
“... şi au lucrat ei apoi ca şi Mine pe pământ, ba mai mult au lucrat, căci lucrau prin credinţă, nu prin vedere, şi aceasta este cea mai mare putere în om, puterea lui Dumnezeu în om. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2009
Cea mai mare putere în om şi în Dumnezeu este “mila”:
“...fiindcă mila este cea mai mare putere a lui Dumnezeu şi a omului, şi este izvor pentru mângâierea durerii. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2005)
Cea mai mare putere în om este “puterea de a-L purta pe Dumnezeu”, după cum cea mai mare slăbiciune în om este “voia liberă a omului”:
“O, poporul Meu, fericiţi sunt cei ce M-au purtat în viaţa lor de pe pământ cu slava suferinţei Mele, căci Eu suferind după Tatăl şi după om am petrecut pe pământ, şi aceasta este cea mai mare putere a vieţii omului purtător de Dumnezeu, precum şi voia liberă a omului este cea mai mare slăbiciune pentru cel nepurtător de Dumnezeu în viaţa lui pe pământ. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2007
*
Cea mai mare sfinţenie în om este “veghea cea mai mare”:
“...nu uitaţi că duhul umilit din voi este veghea voastră cea mai mare, cea mai mare sfinţenie care vă sfinţeşte desăvârşit trupul pentru împărăţia Mea. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.3.2002)
Cea mai mare sfinţenie în om este “credinţa cea plină de putere”:
“– O, nu este mai mare sfinţenie în om ca şi credinţa cea plină de putere prin ea în inima celui credincios numelui Tău şi puterii Tale, Dumnezeule mare, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2009)
*
Cea mai mare slavă este “umilinţa de duh”:
“Nu este slavă mai mare ca umilinţa de duh. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-1-2005)
Cea mai mare slavă este “un popor credincios şi unit sub braţul Domnului”:
“...fiindcă un popor credincios şi unit sub braţul Domnului e [...] cea mai mare slavă a omului pe pământ, fiule. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2007
*
Cel mai mare moştenitor este “copilul care ascultă de tatăl său şi de mama sa”:
“Cel mai mare moştenitor este copilul, o, fiilor [...]. Cel mai mare moştenitor este copilul estecel ce ascultă de tatăl său şi de mama sa.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-01-2003)
Cel mai mare moştenitor este “omul care ascultă de Ziditorul său”:
“... cel mai mare moştenitor este cel ce ascultă de Tatăl său, de Făcătorul său. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-01-2003)
*
Cel mai mare învăţător este copilul:
O, poporul Meu, cel mai mare învăţător pentru viaţă este copilul, pe lângă care se strâng cu toată iubirea şi tata şi mama şi fraţii şi rudele lui şi toţi cei ce-l văd pe el copil frumos şi scump... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-12-2004)
Cel mai mare învăţător este “cel ce iubeşte ca Domnul”:
“Cel ce iubeşte ca Domnul, acela este cel mai mare învăţat şi cel mai mare învăţător de la care ia învăţătură cei ce iubesc să înveţe. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-04-2006)
*
Cel mai mare om este “ucenicul Domnului”; cel mai mare ucenic este “ucenicul-prooroc”:
“Nu este mai mare între oameni ca şi ucenicul care este al Meu şi care vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu după înţelepciunea lui Dumnezeu, după planul lucrărilor lui Dumnezeu peste pământ. [...] Nu este nimeni mai mare între oameni şi între ucenici cu viaţa din cer ca şi ucenicul care are în el descoperirea lui Dumnezeu peste oameni. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 26-6-2005)
Cel mai mare om este cel “care face viaţă dulce pentru Dumnezeu înăuntrul lui”:
“...şi nu este om mai mare ca acela care face viaţă dulce pentru Dumnezeu înăuntrul lui, şi apoi în afara lui, semănând din ea pentru viaţă în oameni. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-1-2007)
Cel mai mare om este cel “ce crede în Dumnezeu cu toată fiinţa sa”:
“Nu este om mai mare pe pământ între oameni ca şi cel ce crede în Mine cu toată fiinţa sa, cu toată lucrarea sa, dovedindu-se el aşa. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-6-2009
Cel mai mare om este cel “care iartă totul, iar lui nu-şi iartă nimic”:
“...dar cel ce iartă totul, iar lui nu-şi iartă nimic, acela este cel mai mare între oameni şi pentru oameni,... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-8-2009)
Cel mai mare om de pe pământ este considerat de către pucioşi a fi arhiereul Irineu Bistriţeanul, pe care ei îl flutură ca pe un stindard zdrenţuit, pretinzând că este principalul lor “martor” (deşi arhiereul Irineu s-a dezis în mod repetat şi categoric de înşelătoriile lor meşteşugite, cărora şi el le căzuse victimă la început):
“Dar n-am luat Eu martor dintre voi ca să vă întind punte şi ca să Mă găsiţi aici, chemând pe om spre viaţă? O, de ce aţi lucrat voi de l-aţi făcut şi pe acela ca şi pe voi, apoi? Eu l-am făcut cel mai mare dintre voi, şi aşa este şi acum, căci ceea ce i-am dat, i-am dat, şi are. Numai că voi v-aţi purtat cu el aşa cum s-au purtat mai-marii iudeilor cu Mine şi cu cei ce erau ucenicii Mei care credeau că Eu sunt de la Tatăl. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-05-2003)
*
Cea mai mare faptă a omului este “să se facă pe sine om nou”:
“... iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-3-2009)
Cea mai mare faptă a omului este “să-şi facă tare curat în cămăruţa trupului”:
“În cămăruţele voastre să fie tare, tare curat, fiilor, ca să stea îngerii slujindu-vă cu dor şi ca să împrospăteze ei apoi duhul cel smerit în voi, cea mai mare faptă a vieţii voastre, de la care vine în voi împărăţia cerurilor, fiilor. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-7-2006)
Cea mai mare faptă a omului este “smerenia de duh”:
“O, nu este faptă mai mare între roadele duhului ca şi smerenia de duh, de la care vin toate roadele ei, roadele duhului prin smerenia care are în ea cuget smerit pentru om, şi de la care vin şi se aşează toate ale împărăţiei Mele în voi, fără de cârtire pentru jertfa laudei sau a slujirii voastre. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-7-2006)
*
Cel mai mare duşman al omului este“răul din el”:
“Cel mai mare duşman al omului este răul din el şi vai omului care dă vina pe alt om pentru răul din el, pentru duşmanul din el! [...] căci cel mai mare duşman al omului este răul din om, care se face deprindere rea în el, şi apoi greu mai scapă omul de meteahna cea cu deprindere în el, şi prin care el se trufeşte înaintea omului ... ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)
Cel mai mare duşman al omului şi al lui Dumnezeu este “cel ce nu se face trăire cerească în trup”:
“Cel ce zice că are simţire cerească în inimă, şi nu se face ea apoi trăire cerească în trup, acela este cel mai mare vrăjmaş al Meu şi al omului şi al lui însuşi. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17.4.2001)
Cel mai mare vrăjmaş al omului, care-l desparte pe om de Dumnezeu, este numai şi numai “păcatul lui”:
“O, cel mai mare vrăjmaş al omului, care este? Care vrăjmaş îl desparte pe om de Dumnezeu şi de moştenirea sa? Numai un singur vrăjmaş are omul, şi acesta este păcatul. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-12-1997)
Cel mai mare duşman al omului nu este deloc păcatul lui, ci este “necredinţa din el”:
“Cel mai mare duşman din om împotriva Noastră nu este păcatul lui, o, Fiule îndurerat ca şi Mine, Tatăl, ci este necredinţa din el, căci ea îl dezbracă pe om de Dumnezeu. 19-8-2008)
Inconsecvenţele pucioşilor au atins aici paroxismul şi totodată ridicolul. Ei au ajuns să pretindă că cel mai mare vrăjmaş al omului când este, când nu este... păcatul său. Adică: ba e albă, ba e neagră!
A fi...sau a nu fi... impostor cu ştaif! Iată dilema pucioşească din care îngâmfaţii lideri pucioşi nu mai pot ieşi.
……………………
Anca Estera
1 noiembrie 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.