248. Sfântul Ilie a venit deja, la Pucioasa!
Pe Forumul Creştin Ortodox (la capitolul “Generalităţi”, secţiunea “Care este păcatul cel mai grav?”) s-a înteţit polemica referitoare la venirea lui Ilie pe pământ. Un simpatizant al pucioşilor care se iscăleşte conspirativ când Vsovi, când Vsovivi, dă chiar o dată precisă, indicând până şi ora şi minutul când “Şfântul Ilie” va ateriza de pe norii cerului. Dialogul apare astfel:
Raoul: Vsovi, şi ia spune-ne şi nouă când vine Ilie? Bănuiesc că ştii şi anul şi ziua şi ora, nu? Ne poţi lămuri te rog şi pe noi păcătoşii?
Vsovivi: „La 12 noaptea fix în 2012... luna 12 ziua 12”...
Vsovi(vi) este un admirator neobosit al doctrinei Noului Ierusalim de la Pucioasa, dar se pare că nu a aprofundat-o suficient. Predicţia lui atât de precisă referitoare la anul 2012 intră în conflict cu pretenţiile pucioşilor, care reclamă că... Ilie a şi venit! Ei spun că, asemenea “Hristosului Pucios”, şi “Ilie Puciosul” a venit tot “în duh”, tot ca un fur, noaptea, încât nu l-a observat nimeni (în afară de liderii pucioşi, desigur, cei care i-au şi consemnat spusele cereşti, în mai multe rânduri)
Încă de prin anii ‘60 ai secolului trecut pucioşii lansau această gogoriţă: că Ilie nu va veni în trup, ci în duh! Atunci... ce rost ar mai fi avut suirea lui Ilie cu trupul la cer, aşa cum ne-o relatează Biblia? Ca să se despartă de trup abia la revenirea lui pe pământ? Despărţirea de trup este moarte; va muri aşadar proorocul Ilie în ceruri, înainte de a reveni doar în duh pe pământ? Pucioşii aşa lasă să se înţeleagă, îndată ce pretind că Ilie nu va reveni în trup, ci în duh:
“Copiii Mei, e masa pusă pentru voi, e haina gata pentru voi. Să nu vă uitaţi înapoi, căci stâncă de sare vă veţi face. Nu vă uitaţi că nu mai aveţi casă şi masă, şi uitaţi-vă cum vine Domnul la voi, că după Mine vine Ilie, şi nu este trup, ci este duh.[...] ... Nu vă mai uitaţi înapoi, că stâncă de sare vă veţi face. Nu vă mai uitaţi înapoi că nu mai aveţi casă şi masă, şi uitaţi-vă că vine Domnul. După Mine vine Ilie, şi nu este trup, şi este duh.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 1.05.1960)
Cincisprezece ani mai târziu regăsim iarăşi, strecurată în cronicile pucioşeşti, gogoriţa cu “Ilie în duh”, aproape neschimbată. De data aceasta ei vin şi cu o precizare: astăzi (16 aprilie 1975) Ilie este deja “în duh”, adică duhul lui s-a despărţit între timp de trup. A murit Ilie în ceruri, înainte de anul 1975, rămânând activ numai cu duhul? Pare-se că da, căci pucioşii au mare siguranţă în ceea ce zic:
“... Aşteptaţi pe Ilie în trup? A fost în trup, şi astăzi e în duh şi îl veţi vedea la judecată.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 16.4.1975)
După alţi douăzeci de ani, lucrurile se precipită: Lumea face rele tot mai mari, Sfântul Ilie se umple de râvnă şi de durere şi se decide să se ducă în lume ca să-i dea acesteia pedepse, dureri şi usturimi. Pucioşii consemnează evenimentul istoric de la 1 iunie 1995 : Sfântul Ilie era deja în lume, în lumea cea stricată, şi îi aplica de zor corecţiile necesare:
“Lumea, tată, va intra în rele tot mai mari, în dureri tot mai mari, că sfântul prooroc Ilie s-a dus în lume, tată, s-a dus ca să Mă răzbune pe Mine, Cel ce sunt defăimat şi batjocorit de lume şi călcat în picioare de lume şi de slujitorii cei din lume, care stau în numele Meu în faţa omului din lume. Aceştia stau, şi în zadar stau, că lumea se strică din ce în ce mai rău, şi peştele îşi strică şi el capul din ce în ce mai tare. Tot ce mai era sfânt s-a pângărit, şi nu mai este loc curat, şi proorocul Ilie s-a umplut de râvnă şi de durere...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 1.06.1995)
Tot în 1995 pucioşii lansează şi o subtilitate teologică, anume că Ilie nu trebuie înţeles neapărat ca persoană, ci ca lucrare. Spus mai pe şleau, acest postulat pucioşesc pretinde că Ilie este însăşi “lucrarea de la Noul Ierusalim - Pucioasa”:
“Lucrarea Mea cu tine este Ilie, fiule. Ilie este scris pentru pregătirea cărării Mele. Ilie se numeşte cel ce Îmi pregăteşte cărarea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.1995)
Venirile tot mai dese şi mai tainice ale “Hristosului Pucios” (dar numai în duh) la Glodenii Noului Ierusalim sunt însoţite uneori de venirile “proorocului Ilie” (tot Pucios, şi tot în duh, fireşte). Ei vin în zori de zi la liderii pucioşi şi le aduc cuvinte de mare taină:
“Dis-de-dimineaţă vin cu duhul mângâierii, cu zi de serbare, cu Ilie, proorocul Meu, şi pun mâna Mea cerească pe creştetul copilului care este de la Mine dat ţie, şi voiesc să-i dau în taină cuvânt de bucurie şi duh de bucurie.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.8.1996)
Dar de ce a venit Ilie tocmai la Pucioasa? De ce n-a ales el un alt loc? El vine la Pucioasa (cităm) ca “să întoarcă pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor” (deşi “neascultători” sunt pretutindeni pe glob). Şi de ce mai vine? Vine şi (cităm din nou) ca “să gătească Domnului un popor pregătit”. Dar nu numai că vine, şi este purtat cu duhul în “Cuvântul” de la Pucioasa, dar Ilie a şi venit, căci venirea “Cuvântului” de la Pucioasa se anunţă a fi împreună cu toţi sfinţii (deci, şi cu Ilie amestecat printre ei). Iar sfinţii nu vin nici ei la Pucioasa cu mâna goală, căci despre ei se spune că “au Duhul lui Dumnezeu”:
“Ilie este în cuvântul Meu, şi toţi sfinţii sunt în el, căci este scris că «vine Ilie să întoarcă pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor şi să gătească Domnului un popor pregătit». Amin. [...] Este scris că «mai înainte de ziua Mea cea mare şi înfricoşată, vine Ilie ca să întoarcă pe părinţi spre fii şi pe fii spre părinţi», pe cei din cer spre cei de pe pământ, şi pe cei de pe pământ spre cei din cer. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, fiindcă venirea Mea are în ea sfinţii, precum este scris în Scripturile venirii Mele. Sfinţii au Duhul lui Dumnezeu, şi toţi trăiesc în Mine, şi sunt asemenea Mie, şi Mă aşteaptă să ajung cu voi, cei mai mici, să ajung până la ziua Mea şi a lor, ziua plinirii vremii, ziua Domnului. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2001)
Anul 2003 este un an de cotitură în istoria mântuirii pucioşeşti: este anul în care Pucioşii îşi cumpără un domeniu pe Internet, construiesc un site (www.noul-ierusalim.ro) pe care îl intitulează “Cuvântul lui Dumnezeu” şi se lansează în toată lumea cu doctrina lor milenaristă. Lui “Ilie” pucioşii îi rezervă şi lui un rol, un rol primordial chiar. Este vorba de un rol de înger (sol) care urmează a vesti întregii lumi Evanghelia de la Pucioasa, dar şi chemarea la pocăinţă, ca să nu lovească ţara (aici nu se spune care ţară: România, Bulgaria, Uzbekistan, Patagonia, Ţara Oaşului... dar din contextul general rezultă că în mod sigur ar fi vorba de România întreagă, acest “El Ombelico del mondo”) cu blestem – aceeaşi chemare pe care o făcuse el şi în urmă cu câteva mii de ani (cu rezultate, e drept, cam modeste):
“Scrieţi în cartea Mea cu voi, copii născuţi din cuvântul celei de a doua veniri a Mea de lângă Tatăl cuvânt pe pământ, scrieţi pe pământ ziua de pomenire a marelui prooroc Ilie când Eu, Domnul, prin lucrarea Mea cu voi şi prin lucrul la care v-am aşezat pentru vestirea venirii Mele, binecuvintez de lângă Tatăl şi de lângă voi ieşirea voastră cu Mine peste tot pământul şi propovăduirea Evangheliei venirii Mele care se vesteşte pe sine prin puterea cuvântului Meu din ea, iar proorocul Ilie este îngerul care vesteşte, după cum cuvintează Scriptura care spune: «Eu, Domnul, vă trimit pe Ilie proorocul înainte de venirea Mea cea mare şi înfricoşătoare. El va întoarce inima părinţilor către fii, şi inima fiilor către părinţi, ca să nu vin să lovesc ţara cu blestem». [...]
Grăiesc cuvânt peste Israelul cel după trup, pentru fiii lui Iacov [...] Le amintesc şi le spun: «Eu sunt Domnul şi nu M-am schimbat[...] Şi iată, Eu vă trimit pe Ilie proorocul», precum este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
“Noua Evanghelie” de la Pucioasa este menită să fie propovăduită prin Internet peste tot pământul, cu iuţeala fulgerului care răsare de la răsărit până la apus. Duhul lui Ilie şi cu duhul poporului pucios de la Noul Ierusalim se vor îngemăna tainic, ca să vestească venirea “Fiului Omului” de la Pucioasa:
“ Iar tu, Ierusalime român, binecuvintează Evanghelia venirii Mele peste pământ, căci cei ce binevestesc vor avea plată de prooroci. Mergi, Ierusalime, iar mersul tău, care binevesteşte cea de a doua venire a Mea şi împărăţia Mea cu tine, să meargă ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, precum este scris de venirea Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, cu cuvântul Lui de peste tine, Ierusalime român, Ierusalime nou, popor de fii credincioşi Scripturilor venirii Mele. Proorocul Ilie este cu duhul tău, Israele român, copil al făgăduinţei făcute de Mine peste Avraam. Duhul tău să fie în duhul lui, precum duhul lui este în Duhul Meu, ca să vestim venirea Fiului Omului, venirea Mea şi masa Mea cu tine pe pământ, şi vom serba praznicul cincizecimii coborârii cuvântului Meu, praznicul slavei Mele şi al Duhului Sfânt, Care este în Tatăl şi în Mine şi în tine, Ierusalime nou.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
Pucioşii pretind deci că Ziua Venirii Domnului a venit “ca un fulger care fulgerează”. Ea este dovedită de însuşi “cuvântul Lui care curge din Noul Ierusalim”, iar îngerul fulgerului venirii Lui este “Sfântul Ilie” Înaintemergătorul de la Pucioasa:
“S-a scris în cer şi pe pământ această zi, ziua sărbătorii marelui prooroc Ilie, pe care l-am luat la cer cu car şi cu cai de foc ca să-l păstrez pe el pentru ziua venirii Mele care este ca fulgerul. Am făcut din el îngerul fulgerului venirii Mele, înaintemergătorul slavei cuvântului Meu care vine cu norii şi care este ca tunetul, care fulgerează mai întâi, de la răsărit până la apus, şi apoi se aude glasul lui. Mă port cu el de la marginile cerurilor până la celelalte margini şi Mă vestesc în ziua aceasta peste tot pământul. Amin. Să audă şi să vadă popoarele şi să se înveselească şi să creadă venirea Mea, înveselindu-se de ea, şi să ia ele din râul vieţii, care se dă în dar celui ce însetează după venirea Mea, după cuvântul Meu care curge din Noul Ierusalim. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
Pucioşii reamintesc cu această ocazie că “împărăţia cerurilor” a fost instaurată la Pucioasa şi mai devreme. Cronicile lor spun că anul 2003, despre care vorbim acum, era “anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim”. Cu ocazia aceasta se dezleagă şi dilema avută mai înainte cu privire la ţara cea aleasă pentru venirea Domnului: ea se numeşte “ţara Noului Ierusalim” şi este localizată pe “pământul român” (aici se poate interpreta, dacă e vorba doar de teritoriul actual al României, sau pucioşii au ambiţii ceva mai mari, de la Nistru pân’la Tisa... inclusiv Cadrilaterul, desigur, şi neapărat Valea Timocului şi Banatul Sârbesc).
Concluzia clară? Împărăţia cerurilor pe pământ a început fix în anul 1991, la Pucioasa, dar nu prea i s-a făcut publicitate până în anul 2003, când pucioşii au reuşit în fine să-şi deschidă primul lor site oficial pe Internet. De-aia nu prea au dat năvală cei interesaţi, din lipsă de informare adecvată. Nu-i vorbă, că de-atunci şi până azi au mai trecut vreo şapte anişori şi cam tot degeaba... lumea nu prea se înghesuie. Interes scăzut, ce mai! Se vede că sunt vremuri de criză, nici “Împărăţia cerurilor de la Pucioasa” nu prea are clienţi dornici de investiţii profitabile în lumea de Apoi. Se mai prooroceşte că va începe o perioadă de mare veselie, dar proorocia asta nu prea s-a împlinit (deoarece, ca efect imediat de la dezertarea masivă a unor adepţi şi contribuabili de frunte din “raiul pucios”, peste capetele liderii pucioşi s-a aşternut disperarea adâncă şi dorinţa încrâncenată de răzbunare):
“Îngerii venirii Mele, însoţiţi de Mihail arhanghelul şi de marele prooroc Ilie, scriu în cer şi pe pământ ziua a doua a lunii august, anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim. Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea cu cei iubiţi ai Săi pe pământ. Amin. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
După afirmaţiile pucioşilor, “Dumnezeul” lor nu coboară singur în Cuvânt peste oameni, ci însoţit de sfetnicul lui, “proorocul Ilie”, care lucrează cu duhul peste pământ, strigându-i pe toţi în ziua sărbătorii lui (20 iulie pe stil nou, 2 august pe stil vechi), sărbătoarea de chemare a oamenilor la “Dumnezeul” Pucioasei:
“E sărbătoare de sfinţi, şi am cu Mine pe proorocul Meu Ilie, iar el are cu el râvna cea pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ după două mii de ani de la slăvita Mea arătare de la Tatăl, Om şi Dumnezeu desăvârşit între oameni, strigându-i cu dor spre slava vieţii Mele, pe care am voit şi voiesc s-o dau omului, de viaţă şi de mântuire a lui din stricăciunea la care el trage de şapte mii de ani. Duhul Sfânt este gura Mea, şi L-am pus pe El în gura proorocilor Mei din toate vremile, şi l-am strigat pe om din moarte la viaţă, că n-am altă lucrare [...] E sărbătoare de chemare a omului spre Mine. E duhul proorocului Ilie peste pământ, [...]”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2005)
În anul 2003 se manifesta un optimism imprudent, o invitaţie lipsită de acoperire la bucurie generalizată în cer şi pe pământ (cităm): “Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea”. Bucuria împărtăşită lui “Ilie” de către “Domnul” în “Împărăţia cerurilor de la Pucioasa” s-a dovedit a fi scurtă, căci s-a transformat repede în suspin:
“Sunt azi cu proorocul Ilie în suspinul Meu cu care cobor pe pământ. Mă însoţesc sfinţii în coborârea Mea, căci hrana lor este cuvântul Meu, şi mult au aşteptat ei masa Mea de cuvânt, statul lor la masă cu Mine pe pământ, căci pământul este aşternutul cerului şi nu altceva este locul celor din cer...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2-8-2006)
Liderii pucioşi n-au suportat aşadar cu nobleţe, sau măcar cu stoicism, înfrângerea grea adusă de “dezertorii de la Pucioasa”. Nici “Ilie” nu le-a fost de prea mare folos, nici noua “Evanghelie” ticluită de ei, nici publicitatea sau spamurile lansate pe Internet, nici inaugurarea cu mare fast a “Împărăţiei cerurilor de la Pucioasa”. Toate aceste scamatorii s-au dovedit a fi neputincioase în faţa Adevărului, care i-a trezit la realitate până şi pe acei adepţi care erau de zeci de ani înlănţuiţi în somnul cel greu al înşelăciunii “proorocilor” pucioşi. Iar adevărul i-a făcut, în sfârşit, liberi.
Dar mai sunt şi alte oi care stau cu grumazul plecat sub jugul pucioşesc, care încă nu s-au lămurit de înşelăciune. Şi pe acelea va trebui să le aducă Adevărul la libertate, şi le va aduce.
………………………
Anca Estera Ionescu-Târgovişte
19 august 2010
………………………
Raoul: Vsovi, şi ia spune-ne şi nouă când vine Ilie? Bănuiesc că ştii şi anul şi ziua şi ora, nu? Ne poţi lămuri te rog şi pe noi păcătoşii?
Vsovivi: „La 12 noaptea fix în 2012... luna 12 ziua 12”...
Vsovi(vi) este un admirator neobosit al doctrinei Noului Ierusalim de la Pucioasa, dar se pare că nu a aprofundat-o suficient. Predicţia lui atât de precisă referitoare la anul 2012 intră în conflict cu pretenţiile pucioşilor, care reclamă că... Ilie a şi venit! Ei spun că, asemenea “Hristosului Pucios”, şi “Ilie Puciosul” a venit tot “în duh”, tot ca un fur, noaptea, încât nu l-a observat nimeni (în afară de liderii pucioşi, desigur, cei care i-au şi consemnat spusele cereşti, în mai multe rânduri)
Încă de prin anii ‘60 ai secolului trecut pucioşii lansau această gogoriţă: că Ilie nu va veni în trup, ci în duh! Atunci... ce rost ar mai fi avut suirea lui Ilie cu trupul la cer, aşa cum ne-o relatează Biblia? Ca să se despartă de trup abia la revenirea lui pe pământ? Despărţirea de trup este moarte; va muri aşadar proorocul Ilie în ceruri, înainte de a reveni doar în duh pe pământ? Pucioşii aşa lasă să se înţeleagă, îndată ce pretind că Ilie nu va reveni în trup, ci în duh:
“Copiii Mei, e masa pusă pentru voi, e haina gata pentru voi. Să nu vă uitaţi înapoi, căci stâncă de sare vă veţi face. Nu vă uitaţi că nu mai aveţi casă şi masă, şi uitaţi-vă cum vine Domnul la voi, că după Mine vine Ilie, şi nu este trup, ci este duh.[...] ... Nu vă mai uitaţi înapoi, că stâncă de sare vă veţi face. Nu vă mai uitaţi înapoi că nu mai aveţi casă şi masă, şi uitaţi-vă că vine Domnul. După Mine vine Ilie, şi nu este trup, şi este duh.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 1.05.1960)
Cincisprezece ani mai târziu regăsim iarăşi, strecurată în cronicile pucioşeşti, gogoriţa cu “Ilie în duh”, aproape neschimbată. De data aceasta ei vin şi cu o precizare: astăzi (16 aprilie 1975) Ilie este deja “în duh”, adică duhul lui s-a despărţit între timp de trup. A murit Ilie în ceruri, înainte de anul 1975, rămânând activ numai cu duhul? Pare-se că da, căci pucioşii au mare siguranţă în ceea ce zic:
“... Aşteptaţi pe Ilie în trup? A fost în trup, şi astăzi e în duh şi îl veţi vedea la judecată.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 16.4.1975)
După alţi douăzeci de ani, lucrurile se precipită: Lumea face rele tot mai mari, Sfântul Ilie se umple de râvnă şi de durere şi se decide să se ducă în lume ca să-i dea acesteia pedepse, dureri şi usturimi. Pucioşii consemnează evenimentul istoric de la 1 iunie 1995 : Sfântul Ilie era deja în lume, în lumea cea stricată, şi îi aplica de zor corecţiile necesare:
“Lumea, tată, va intra în rele tot mai mari, în dureri tot mai mari, că sfântul prooroc Ilie s-a dus în lume, tată, s-a dus ca să Mă răzbune pe Mine, Cel ce sunt defăimat şi batjocorit de lume şi călcat în picioare de lume şi de slujitorii cei din lume, care stau în numele Meu în faţa omului din lume. Aceştia stau, şi în zadar stau, că lumea se strică din ce în ce mai rău, şi peştele îşi strică şi el capul din ce în ce mai tare. Tot ce mai era sfânt s-a pângărit, şi nu mai este loc curat, şi proorocul Ilie s-a umplut de râvnă şi de durere...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 1.06.1995)
Tot în 1995 pucioşii lansează şi o subtilitate teologică, anume că Ilie nu trebuie înţeles neapărat ca persoană, ci ca lucrare. Spus mai pe şleau, acest postulat pucioşesc pretinde că Ilie este însăşi “lucrarea de la Noul Ierusalim - Pucioasa”:
“Lucrarea Mea cu tine este Ilie, fiule. Ilie este scris pentru pregătirea cărării Mele. Ilie se numeşte cel ce Îmi pregăteşte cărarea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.1995)
Venirile tot mai dese şi mai tainice ale “Hristosului Pucios” (dar numai în duh) la Glodenii Noului Ierusalim sunt însoţite uneori de venirile “proorocului Ilie” (tot Pucios, şi tot în duh, fireşte). Ei vin în zori de zi la liderii pucioşi şi le aduc cuvinte de mare taină:
“Dis-de-dimineaţă vin cu duhul mângâierii, cu zi de serbare, cu Ilie, proorocul Meu, şi pun mâna Mea cerească pe creştetul copilului care este de la Mine dat ţie, şi voiesc să-i dau în taină cuvânt de bucurie şi duh de bucurie.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.8.1996)
Dar de ce a venit Ilie tocmai la Pucioasa? De ce n-a ales el un alt loc? El vine la Pucioasa (cităm) ca “să întoarcă pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor” (deşi “neascultători” sunt pretutindeni pe glob). Şi de ce mai vine? Vine şi (cităm din nou) ca “să gătească Domnului un popor pregătit”. Dar nu numai că vine, şi este purtat cu duhul în “Cuvântul” de la Pucioasa, dar Ilie a şi venit, căci venirea “Cuvântului” de la Pucioasa se anunţă a fi împreună cu toţi sfinţii (deci, şi cu Ilie amestecat printre ei). Iar sfinţii nu vin nici ei la Pucioasa cu mâna goală, căci despre ei se spune că “au Duhul lui Dumnezeu”:
“Ilie este în cuvântul Meu, şi toţi sfinţii sunt în el, căci este scris că «vine Ilie să întoarcă pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor şi să gătească Domnului un popor pregătit». Amin. [...] Este scris că «mai înainte de ziua Mea cea mare şi înfricoşată, vine Ilie ca să întoarcă pe părinţi spre fii şi pe fii spre părinţi», pe cei din cer spre cei de pe pământ, şi pe cei de pe pământ spre cei din cer. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, fiindcă venirea Mea are în ea sfinţii, precum este scris în Scripturile venirii Mele. Sfinţii au Duhul lui Dumnezeu, şi toţi trăiesc în Mine, şi sunt asemenea Mie, şi Mă aşteaptă să ajung cu voi, cei mai mici, să ajung până la ziua Mea şi a lor, ziua plinirii vremii, ziua Domnului. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2001)
Anul 2003 este un an de cotitură în istoria mântuirii pucioşeşti: este anul în care Pucioşii îşi cumpără un domeniu pe Internet, construiesc un site (www.noul-ierusalim.ro) pe care îl intitulează “Cuvântul lui Dumnezeu” şi se lansează în toată lumea cu doctrina lor milenaristă. Lui “Ilie” pucioşii îi rezervă şi lui un rol, un rol primordial chiar. Este vorba de un rol de înger (sol) care urmează a vesti întregii lumi Evanghelia de la Pucioasa, dar şi chemarea la pocăinţă, ca să nu lovească ţara (aici nu se spune care ţară: România, Bulgaria, Uzbekistan, Patagonia, Ţara Oaşului... dar din contextul general rezultă că în mod sigur ar fi vorba de România întreagă, acest “El Ombelico del mondo”) cu blestem – aceeaşi chemare pe care o făcuse el şi în urmă cu câteva mii de ani (cu rezultate, e drept, cam modeste):
“Scrieţi în cartea Mea cu voi, copii născuţi din cuvântul celei de a doua veniri a Mea de lângă Tatăl cuvânt pe pământ, scrieţi pe pământ ziua de pomenire a marelui prooroc Ilie când Eu, Domnul, prin lucrarea Mea cu voi şi prin lucrul la care v-am aşezat pentru vestirea venirii Mele, binecuvintez de lângă Tatăl şi de lângă voi ieşirea voastră cu Mine peste tot pământul şi propovăduirea Evangheliei venirii Mele care se vesteşte pe sine prin puterea cuvântului Meu din ea, iar proorocul Ilie este îngerul care vesteşte, după cum cuvintează Scriptura care spune: «Eu, Domnul, vă trimit pe Ilie proorocul înainte de venirea Mea cea mare şi înfricoşătoare. El va întoarce inima părinţilor către fii, şi inima fiilor către părinţi, ca să nu vin să lovesc ţara cu blestem». [...]
Grăiesc cuvânt peste Israelul cel după trup, pentru fiii lui Iacov [...] Le amintesc şi le spun: «Eu sunt Domnul şi nu M-am schimbat[...] Şi iată, Eu vă trimit pe Ilie proorocul», precum este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
“Noua Evanghelie” de la Pucioasa este menită să fie propovăduită prin Internet peste tot pământul, cu iuţeala fulgerului care răsare de la răsărit până la apus. Duhul lui Ilie şi cu duhul poporului pucios de la Noul Ierusalim se vor îngemăna tainic, ca să vestească venirea “Fiului Omului” de la Pucioasa:
“ Iar tu, Ierusalime român, binecuvintează Evanghelia venirii Mele peste pământ, căci cei ce binevestesc vor avea plată de prooroci. Mergi, Ierusalime, iar mersul tău, care binevesteşte cea de a doua venire a Mea şi împărăţia Mea cu tine, să meargă ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, precum este scris de venirea Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, cu cuvântul Lui de peste tine, Ierusalime român, Ierusalime nou, popor de fii credincioşi Scripturilor venirii Mele. Proorocul Ilie este cu duhul tău, Israele român, copil al făgăduinţei făcute de Mine peste Avraam. Duhul tău să fie în duhul lui, precum duhul lui este în Duhul Meu, ca să vestim venirea Fiului Omului, venirea Mea şi masa Mea cu tine pe pământ, şi vom serba praznicul cincizecimii coborârii cuvântului Meu, praznicul slavei Mele şi al Duhului Sfânt, Care este în Tatăl şi în Mine şi în tine, Ierusalime nou.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
Pucioşii pretind deci că Ziua Venirii Domnului a venit “ca un fulger care fulgerează”. Ea este dovedită de însuşi “cuvântul Lui care curge din Noul Ierusalim”, iar îngerul fulgerului venirii Lui este “Sfântul Ilie” Înaintemergătorul de la Pucioasa:
“S-a scris în cer şi pe pământ această zi, ziua sărbătorii marelui prooroc Ilie, pe care l-am luat la cer cu car şi cu cai de foc ca să-l păstrez pe el pentru ziua venirii Mele care este ca fulgerul. Am făcut din el îngerul fulgerului venirii Mele, înaintemergătorul slavei cuvântului Meu care vine cu norii şi care este ca tunetul, care fulgerează mai întâi, de la răsărit până la apus, şi apoi se aude glasul lui. Mă port cu el de la marginile cerurilor până la celelalte margini şi Mă vestesc în ziua aceasta peste tot pământul. Amin. Să audă şi să vadă popoarele şi să se înveselească şi să creadă venirea Mea, înveselindu-se de ea, şi să ia ele din râul vieţii, care se dă în dar celui ce însetează după venirea Mea, după cuvântul Meu care curge din Noul Ierusalim. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
Pucioşii reamintesc cu această ocazie că “împărăţia cerurilor” a fost instaurată la Pucioasa şi mai devreme. Cronicile lor spun că anul 2003, despre care vorbim acum, era “anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim”. Cu ocazia aceasta se dezleagă şi dilema avută mai înainte cu privire la ţara cea aleasă pentru venirea Domnului: ea se numeşte “ţara Noului Ierusalim” şi este localizată pe “pământul român” (aici se poate interpreta, dacă e vorba doar de teritoriul actual al României, sau pucioşii au ambiţii ceva mai mari, de la Nistru pân’la Tisa... inclusiv Cadrilaterul, desigur, şi neapărat Valea Timocului şi Banatul Sârbesc).
Concluzia clară? Împărăţia cerurilor pe pământ a început fix în anul 1991, la Pucioasa, dar nu prea i s-a făcut publicitate până în anul 2003, când pucioşii au reuşit în fine să-şi deschidă primul lor site oficial pe Internet. De-aia nu prea au dat năvală cei interesaţi, din lipsă de informare adecvată. Nu-i vorbă, că de-atunci şi până azi au mai trecut vreo şapte anişori şi cam tot degeaba... lumea nu prea se înghesuie. Interes scăzut, ce mai! Se vede că sunt vremuri de criză, nici “Împărăţia cerurilor de la Pucioasa” nu prea are clienţi dornici de investiţii profitabile în lumea de Apoi. Se mai prooroceşte că va începe o perioadă de mare veselie, dar proorocia asta nu prea s-a împlinit (deoarece, ca efect imediat de la dezertarea masivă a unor adepţi şi contribuabili de frunte din “raiul pucios”, peste capetele liderii pucioşi s-a aşternut disperarea adâncă şi dorinţa încrâncenată de răzbunare):
“Îngerii venirii Mele, însoţiţi de Mihail arhanghelul şi de marele prooroc Ilie, scriu în cer şi pe pământ ziua a doua a lunii august, anul doisprezece de la începutul împărăţiei cerurilor pe pământ, pe pământul român, ţara Noului Ierusalim. Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea cu cei iubiţi ai Săi pe pământ. Amin. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2003)
După afirmaţiile pucioşilor, “Dumnezeul” lor nu coboară singur în Cuvânt peste oameni, ci însoţit de sfetnicul lui, “proorocul Ilie”, care lucrează cu duhul peste pământ, strigându-i pe toţi în ziua sărbătorii lui (20 iulie pe stil nou, 2 august pe stil vechi), sărbătoarea de chemare a oamenilor la “Dumnezeul” Pucioasei:
“E sărbătoare de sfinţi, şi am cu Mine pe proorocul Meu Ilie, iar el are cu el râvna cea pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ după două mii de ani de la slăvita Mea arătare de la Tatăl, Om şi Dumnezeu desăvârşit între oameni, strigându-i cu dor spre slava vieţii Mele, pe care am voit şi voiesc s-o dau omului, de viaţă şi de mântuire a lui din stricăciunea la care el trage de şapte mii de ani. Duhul Sfânt este gura Mea, şi L-am pus pe El în gura proorocilor Mei din toate vremile, şi l-am strigat pe om din moarte la viaţă, că n-am altă lucrare [...] E sărbătoare de chemare a omului spre Mine. E duhul proorocului Ilie peste pământ, [...]”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2.08.2005)
În anul 2003 se manifesta un optimism imprudent, o invitaţie lipsită de acoperire la bucurie generalizată în cer şi pe pământ (cităm): “Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o să Se veselească întru ea”. Bucuria împărtăşită lui “Ilie” de către “Domnul” în “Împărăţia cerurilor de la Pucioasa” s-a dovedit a fi scurtă, căci s-a transformat repede în suspin:
“Sunt azi cu proorocul Ilie în suspinul Meu cu care cobor pe pământ. Mă însoţesc sfinţii în coborârea Mea, căci hrana lor este cuvântul Meu, şi mult au aşteptat ei masa Mea de cuvânt, statul lor la masă cu Mine pe pământ, căci pământul este aşternutul cerului şi nu altceva este locul celor din cer...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2-8-2006)
Liderii pucioşi n-au suportat aşadar cu nobleţe, sau măcar cu stoicism, înfrângerea grea adusă de “dezertorii de la Pucioasa”. Nici “Ilie” nu le-a fost de prea mare folos, nici noua “Evanghelie” ticluită de ei, nici publicitatea sau spamurile lansate pe Internet, nici inaugurarea cu mare fast a “Împărăţiei cerurilor de la Pucioasa”. Toate aceste scamatorii s-au dovedit a fi neputincioase în faţa Adevărului, care i-a trezit la realitate până şi pe acei adepţi care erau de zeci de ani înlănţuiţi în somnul cel greu al înşelăciunii “proorocilor” pucioşi. Iar adevărul i-a făcut, în sfârşit, liberi.
Dar mai sunt şi alte oi care stau cu grumazul plecat sub jugul pucioşesc, care încă nu s-au lămurit de înşelăciune. Şi pe acelea va trebui să le aducă Adevărul la libertate, şi le va aduce.
………………………
Anca Estera Ionescu-Târgovişte
19 august 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.