244. Taina pucioşească de la pagina 666

Dacă deschidem la pagina 666 cartea pucioşilor intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” (Ediţia întâi, anul 1995) vom avea surpriza să găsim în reprezentare olografă “Icosul 1” al “Acatistului Sfintei Virginia”, compoziţie apocrifă care subminează grav autoritatea şi demnitatea Preasfintei Fecioare Maria. Într-adevăr, demnitatea de “Theotokos” (“Născătoare de Dumnezeu”) şi de “maică a creştinătăţii” este minimalizată şi delapidată de aceşti infractori ai ortodoxiei, care o desemnează apoi pro domo ca “Logotokos” (“Născătoare de Cuvânt”) şi “maică a creştinilor pucioşi de pretutindeni” pe Virginia Tudorache–Stoica (1923-1980†).

Să reproducem aici conţinutul acestei pagini:



Icosul 1



Tu, ceea ce din mică pruncie ai fost aleasă Domnului te-ai făcut vrednică de înaltă sfinţenie strălucind ca soarele în mijlocul poporului creştin şi întrupându-se întru tine (1) sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, ai hrănit sufletele înfometate cu cea mai dulce mană coborâtă din cer. (2) Petrecându-ţi viaţa în desăvârşită sfinţenie, pe toţi ai uimit cu dragostea şi blândeţea ta, mult milostivă maică. (3) Pentru aceasta, cu evlavie ne plecăm genunchii înaintea slavei dumnezeieşti de care te-ai învrednicit (4) şi-ţi aducem prinos de iubire şi slăvire ţie, celei ce ai dobândit trecere în faţa Sfintei Treimi. Noi pe tine te-am cunoscut dintre sfinţi cu trupul pe pământ şi cu umilinţă îndrăznim a-ţi înălţa cântare:

Bucură-te, ceea ce prin darul tău, pământul l-ai făcut cer;

Bucură-te, ceea ce te-ai încununat cu cununa suferinţei şi prin răbdare şi smerenie, te-ai făcut vas ales al Domnului;

Bucură-te, ceea ce ne-ai povăţuit spre pământul făgăduinţei;

Bucură-te, ceea ce păstoreşti poporul Noului Israel;

Bucură-te, trâmbiţă deşteptătoare cu sunet dumnezeiesc;

Bucură-te, biserică în care a vieţuit Mielul lui Dumnezeu;(5)

Bucură-te, dreptar trimis de Sfânta Treime pentru îndreptarea celor credincioşi;

Bucură-te, luceafăr rupt din Luceafărul Cel neapus; (6)



Restul versetelor Icosului 1 trec imediat pe pagina următoare:



Bucură-te, candelă cu şapte sfeşnice pline cu mirul Duhului Sfânt; (7)

Bucură-te, al Mângâietorului glas dulce; (8)

Bucură-te, ceea ce vesteai pace pe pământ şi bunăvoire peste turma creştină;

Bucură-te, slugă preaaleasă care ai înmulţit talanţii darurilor tale;

Bucură-te, maică Virginie, pururea fericită!



Pentru cei care nu sesizează suficient de exact gravitatea furtului de demnitate cerească şi transferului de personalitate divină operate de pucioşi prin intermediul acestui “banal” Acatist, transcriem în continuare şi Condacul 1, care dă pe faţă intenţiile pucioşilor de a crea un al doilea cult al Fecioarei în Biserica Ortodoxă:



Condacul 1

Apărătoarea noastră cea mare (9), pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie purtătoare de Dumnezeu,(10) noi fiii tăi;(11) şi ca ceea ce ai mijlocire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te, maică Virginie, pururea fericită!





Note:

(1) Întruparea Seminţei Cuvântului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei Virginia micşorează şi umbreşte întruparea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Maicii Sale, Fecioara Maria. Fiul Tatălui ceresc S-a zămislit şi S-a născut o singură dată în trupul Fecioarei Maria, pe când Cuvântul s-a zămislit fără de număr în Verginica, născându-se tot de atâtea ori: timp de 25 de ani în timpul vieţii pământeşti a Verginicăi, apoi de alte multe ori direct din cer, de data aceasta ca spirit rătăcitor şi “telefon duhovnicesc”. Virginia devine “Logotokos” (“Născătoare de Cuvânt”)

(2) “Mana coborâtă din cer” este Cuvântul Pucios, supranumit “Cuvântul lui Dumnezeu”.

(3) Maică a Cuvântului Pucios, dar şi Maică a creştinătăţii Pucioşeşti

(4) Doctrina învrednicirii de “slava dumnezeiască” o zeifică automat pe “purtătoarea de Dumnezeu, Virginia”, pucioşii căzând astfel adânc în idolatrie.

(5) Ignorând preacinstirea veşnică de care se bucură Maica Domnului, pentru că a născut Pruncul şi L-a alăptat, rămânând după aceea pururea Biserică sfinţită, pucioşii propun “o altă Biserică”, cea care l-a purtat în pântecele ei 25 de ani pe pământ pe Cuvântul-Mielul lui Dumnezeu, între anii 1955-1980: Virginia Stoica (născută Tudorache).

(6) Propunând conceptul de “sciziune şi satelizare” a Dumnezeirii, pucioşii sugerează că Verginica este un dumnezeu mai mic, desprins din Luceafărul Cel Mare şi Neapus, şi care gravitează veşnic în orbita Lui.

(7) Conceptul inventat de “Candelă cu mir care luminează din şapte sfeşnice” este mai degrabă o figură de stil, fictivă, imposibilă din punct de vedere tehnic, decât o posibilă materializare multiplă a luminii materiale.

(8) O nouă figură de stil, care răpeşte Mântuitorului calitatea de a se putea adresa oamenilor cu propria Sa voce, fiind nevoit să apeleze la o voce de împrumut, expresie a unei inexplicabile afazii.

(9) “Apărătoarea cea mare” nu mai este Maica Domnului, ci Virginia; evident că Fecioarei Maria nu-i mai rămâne decât rolul modest de “apărătoarea cea mică”.

(10) “Logotokos” (“Născătoare de Cuvânt”)

(11) Aceşti fii au de acum o altă maică: pe Virginia Stoica (născută Tudorache)

………………………

Anca Estera Ionescu-Târgovişte

5 august 2010

………………………