206. Liderii pucioşi pornesc ofensiva intimidărilor
Ultimii evadaţi din "raiul" pucios abia se credeau scăpaţi de "iubirea" mincinoasă a liderilor pucioşi, când s-au pomenit copleşiţi de ameninţări, de blesteme şi de "vizite canonice" ale unor comandouri de hărţuire, trimise de foştii lor stăpâni cu misiunea precisă de a-i înfricoşa de moarte. Acum, nu numai prin "Cuvinte în şoaptă" , ticluite de mintea creaţă a Mihaelei şi destinate "răzvrătiţilor" şi "neascultătorilor" şi "duşmanilor lui Dumnezeu", încercau liderii pucioşi să-i facă pe aceştia măcar să tacă (dacă tot nu mai vor să se întoarcă la jug), ci inclusiv prin emisari persuasivi şi bine instruiţi, trimişi rând pe rând, ba la atelierul Zidarilor din Bucureşti, ba la cele trei fete cucuiete de la Coşereni, ba la răzvrătitul Ionică de la Măneşti. Pe scurt, liderii pucioşi s-au decis să-i sperie de moarte pe toţi cei care îşi dobândiseră libertatea. Probabil că următorul pe listă va fi bravul Iliuţă, retras la casa bătrânească a părinţilor de la Maluri. "Măcar să tacă, nenorociţii ăştia, să nu mai spună şi altora ceea ce ştiu, dacă tot nu vor să se mai întoarcă din mocirla lumii la noi, la şfinţenie", acesta era cuvântul de ordine primit de emisarii pucioşi de la stăpânii lor, cu care urmau ei să-i convingă pe "rebeli" să nu cumva să dezvăluie mârşăviile la care au fost fie "beneficiari", fie martori oculari: unii zece, alţii douăzeci, alţii treizeci de ani de-a rândul.
Zilele trecute, Mihaela şi Nicuşor l-au trimis cu această "misiune şfântă" pe Bogdan la casa lui Ionică din Măneşti. Bogdan şi cu fratele său Mihai sunt oarecum vecini cu Ionică (îi despart câteva case), dar de obicei nu prea îşi vorbesc unii cu altul. Ionică e un bun meseriaş, muncitor, serios şi tăcut, preocupat să-şi ocrotească mama sa bătrână şi să lucreze pământul în mica ei gospodărie, în timp ce Bogdan şi Mihai sunt doi tineri neinstruiţi, flecari şi uşuratici, care cred că tot ce zboară se mănâncă. Ionică e consecvent în hotărârea lui de a nu se mai întoarce în viaţa lui la pucioşi, pe care îi detestă acum pe faţă şi îi consideră nişte înşelători josnici, după toate câte i-au făcut în mai mulţi ani când l-au ţinut rob pe "plantaţiile" lor de suflete; Mihai şi Bogdan sunt doi târâie-brâu, risipiţi ca pleava-n vânt şi docili ca lătrăul care se întoarce de bunăvoie la vărsătura sa: de mai multe ori au fost ei alungaţi de la Pucioasa de către liderii pucioşi, pe motive mai mult sau mai puţin închipuite (dar în mod sigur exagerate), şi tot de atâtea ori cei doi fraţi pătaţi de spectrul "păcatelor" necredinţei în lucrare şi neascultării de Fraţi s-au întors cu coada între picioare, atunci când au fost rechemaţi urgent de către denigratorii lor (liderii pucioşi), ca să-i sărute mâna Mihaelei şi ca să pună osul la treabă, atunci când avea ea o stringentă nevoie de mână de lucru neplătită. Mihai s-a revoltat de mai multe ori pe nedreptăţile liderilor pucioşi şi chiar a avut unele manifestări de frondă, inclusiv prin faptul că la un moment dat şi-a luat serviciu în lume (ceea ce la pucioşi este strict interzis), dar Bogdan a continuat să-i aduleze din toată inima pe Fraţi, preferând să stea fără nici o ocupaţie pe spinarea părinţilor bătrâni din Măneşti, să taie frunză la câini şi să aştepte spăsit ca liderii pucioşi să-l ierte şi să-l cheme din nou "la izvor", unde se găseşte oricând un blid cald de linte.
Bogdan era aşadar tipul linguşitorului şi adulatorului perfect, un watchdog considerat de lideri ca fiind cel mai potrivit pentru a-l trimite într-o misiune de intimidare la Ionică. După o pisălogeală de instructaj, în care Mihaela l-a învăţat pe Bogdan frază cu frază ce trebuie să-i spună lui Ionică pentru a-l pune la punct, emisarul belicos s-a înfiinţat la poarta casei acestuia. Într-o tiradă bâlbâită de circa două ore, în care frazele învăţate pe de rost de la Mihaela se amestecau cu ţipete şi zbierete de porc înjunghiat, de au sărit toţi vecinii pe la garduri ca să vadă "ce dracu' se-ntâmplă?", Bogdan şi-a dezlănţuit furia chioară pe Ionică în aşa hal încât acesta s-a temut la un moment dat că va fi luat şi la bătaie. Cei care ştiu că Bogdan are şi el ceva probleme psihice, ca mulţi alţi adepţi pucioşi care şi-au pierdut echilibrul mintal odată cu adeziunea la secta demonică de la Pucioasa, nu se vor mira de ce aud acum. Bogdan nu e la prima sa ieşire din minţi. Probabil că importanţa "misiunii şfinte" şi frica malefică de a nu uita vreuna din frazele ameninţătoare pe care le-a învăţat de la Mihaela, ca să i-o servească lui Ionică, l-au făcut să fie atât de agresiv. Asta şi explică de ce a fost în stare să vorbească două ore încontinuu, ca o moară stricată, fără a mai fi în stare să recepţioneze nici măcar un cuvânt din reacţia timidă a lui Ionică. Miza "acţiunii" era uriaşă, în viziunea pucioşilor: Ionică se declarase recent în mod public a fi unul (poate credea el că e chiar singurul ??!!) dintre cei care furnizează date concrete şi informaţii proaspete pentru blogurile şi forumurile demascatoare care inflamează în ultima vreme Internetul cu ştiri-bombă despre secta "Noul Ierusalim". Ionică trebuia deci adus urgent la tăcere, până nu era totul prea târziu, până nu spunea tot ce ştie. Nu ştiau atotştiutorii "profeţi" pucioşi că, în ceea ce priveşte multiplele surse de informare ale acestor bloguri şi forumuri, Ionică era abia a patra, poate chiar a cincea sau a şasea "roată" la căruţă. Dacă ar fi cu adevărat prooroc, Mihaela ar şti că prima "roată" este acolo unde nici măcar prin gând nu-i trece că ar putea fi. Iar când va afla, va spune că visează cel mai urât coşmar din viaţa ei.
Două au fost în principal obiectivele lui Bogdan.
Primul, în deschidere, a fost acela de a-l descoase pe Ionică dacă nu cumva el este sursa care a ciripit despre evadarea celor trei graţii (Georgiana, Vali şi cu Ina) din "raiul" pucios. Şi mai ales de unde s-a aflat că nea' Nicolae şi cu tanti Geta fac presiuni uriaşe asupra fetelor ca să se întoarcă, speriaţi de blestemele liderilor pucioşi că "dacă Vali va pune mâna pe sapă în grădina lui taică-su (nea' Nicolae), toată recolta lui se va arde şi pământul lui se va pârjoli" şi deci vor muri cu toţii de foame:
"Aduc aminte de pilda cea din sfinţi a ucenicului care căuta cu ajutor pentru cel după trup frate al lui şi căruia îi mergea tot mai rău, până ce Eu, Domnul, am descoperit că unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul, şi atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine pentru sfinţi. Eu, Domnul, voi fi şi le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea, căci sunt Cel ce pot tot ceea ce voiesc, iar duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
Celor care înţeleg mai greu vorbirea în pilde a duhului pitonicesc de la Pucioasa ar trebui să li se tâlmăcească. Ucenicul "care caută cu ajutor pentru cel după trup frate al lui" este fosta uceniţă pucioasă Vali, care s-a oferit să muncească pe pământul tatălui ei (nea' Nicolae), considerat a fi "frate" pucios, ca să nu-i mănânce pâinea degeaba. Dar acestuia "îi mergea tot mai rău" (asta fiind "proorocia" liderilor pucioşi despre ce va păţi nea' Nicolae dacă va îndrăzni să o lase pe Vali la munca câmpului, în loc de a o trimite pachet înapoi la Târgovişte, unde ar fi să lucreze o muncă ceva mai elevată, la una dintre maşinile de cusut ale liderilor pucioşi).
Urmează "descoperirea" tainei, adică tălmăcirea încâlcită a pildei celei limpezi: " unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul ". Altfel spus, şi mai pe înţeles, unde va lucra cu sapa şi cu grebla uceniţa Vali, pe locul de grădină al tatălui ei, va arde şi pământul de sub ea, şi recolta lui nea' Nicolae se va pârjoli, pentru că "locul lui nea' Nicolae" nu e bun pentru Dumnezeu (numai locul de la Târgovişte, sau cel de la Pucioasa e bun. Acolo să lucreze Vali, nu aici; şi pentru liderii pucioşi să lucreze, nu pentru cei după trup ai ei).
Urmează îndată şi îndemnul, şi soluţia salvatoare pentru a scăpa de pârjol: dacă nea' Nicu consimte să nu se lase ajutat de Vali la munca câmpului, iar Vali nu mai are încotro şi se va întoarce la Târgovişte, nea' Nicu va scăpa de toate belelele care atârnă deasupra capului lui ca sabia lui Damocles, iar peste casa lui se vor prăvăli, în loc de sabie şi pârjol, bunăstarea şi facerea de bine:
"[...] atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
După îndemn, urmează promisiunea ajutorului: dacă nea' Nicu şi tanti Geta vor pune piciorul în prag şi o vor trimite pe Vali înapoi (implicit, şi pe celelalte două "răzvrătite", căci liderii pucioşi ştiu bine că cele trei graţii, Aglaia, Euphrosyne şi Thalia, sunt mereu nedespărţite), înseamnă că ei au lucrat bine, ca să nu li se ştirbească fetelor calea pucioşească pe care porniseră cu ani în urmă. Drept răsplată, li se garantează că "Dumnezeul" Pucios le va ajuta lor să ducă la bun sfârşit această lucrătură:
" Eu, Domnul, [...] le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea [...] " (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
În fine, "pilda" se încheie cu repetarea unei minciuni gogonate pucioşeşti, dar cu mare priză la naivii care şi-au lăsat câte o progenitură în custodia sclavagistă a liderilor pucioşi: Toţi care vor avea un reprezentant din familie trimis la una dintre "mănăstirile" mixte pucioşeşti (e vorba de Glodeni-Pucioasa şi Valea Voievozilor-Târgovişte) vor fi mântuiţi necondiţionat, şi ei şi tot neamul lor cel adormit până la Adam. Ce credinţă, ce fapte bune? Legea cea nouă de la Pucioasa declamă că simplul fapt de a avea un "mijlocitor", donat ca "sclav" în ascultarea liderilor pucioşi, garantează mântuirea întregului neam ( viu şi adormit) care a făcut "donaţia":
" [...] duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
Concluzia pildei? Bate şeaua ca să priceapă calul şi iapa, şi să-şi trimită urgent mânza înapoi la jug.
Al doilea obiectiv al lui Bogdan, dar pe departe cel mai important, era acela de a-l înfricoşa pe Ionică, pentru ca acesta să intre definitiv în carapacea lui, fără a mai povesti cuiva prin ce a trecut el, ani de zile, pe vremea când era unul dintre slujitorii umiliţi ai liderilor pucioşi. Dar umilinţa trăită de Ionică în aceşti ani trebuie înţeleasă mai degrabă ca o sistematică umilire, venită în mod programatic din exterior, de la liderii pucioşi, ceea ce e cu totul altceva.
Liderii pucioşi au înţeles că pentru cei "evadaţi" nu mai are sens formula magică: "Ia să nu se mai afle nimic în afară, din ce se petrece la noi! Eeee!" , formulă care a rămas valabilă doar pentru cei rămaşi sub directa lor ascultare şi supunere.
Ei s-au gândit imediat la un surogat, care ar putea avea ceva şanse, dacă va fi promovat cu dibăcie de emisarii lor şi însoţit de niscaiva ameninţări convingătoare: "Ia să nu se mai vorbească nimic despre asta! Eeee!".
Ionică l-a ascultat pe Bogdan cu calm, dovedind că este mai creştin decât vecinul său pucios cel agresiv, deşi îi venea să-i dea scurt două perechi de palme, să-l ia de urechi şi să-l scoată pe mahalagiu afară din curtea sa. S-a abţinut cu stoicism, căci cel mai mult îi păsa de biata lui mamă, care asista şi ea uimită şi neputincioasă la circul scandalos iscat de Bogdan, dar şi de vecinii care ieşiseră pe la garduri ca să vadă cum arată un propovăduitor pucios al "Cuvântului lui Dumnezeu". Şi iată ce vedeau: un tânăr exaltat, cu ochii ieşiţi din orbite şi cu spume la gură, cu cămaşa până la genunchi şi coada părului dată pe spate, proferând cuvinte grele, duşmănoase şi ameninţătoare, la adresa unui vecin liniştit, senin, respectat de toată lumea din sat, şi oricum, mult mai în vârstă decât el. Vedeau un emisar al pucioşilor, un scandalagiu, o caricatură de paiaţă care timp de două ore s-a manifestat incoerent şi demenţial, încât mai mult i-a făcut de râs pe stăpânii lui care l-au trimis "în misiune", în loc să le fie de folos cu ceva. Ionică s-a arătat inflexibil şi l-a atenţionat calm pe Bogdan că nimeni şi nimic nu-l va împiedica să spună oricui ororile pe care le-a trăit el pe pielea lui de la liderii pucioşi, dar şi minciuna, mâncătoria, nedreptatea, lăcomia, bârfa, lauda de sine, şi mai ales mândria până la cer pe care el le-a văzut la aceştia. Şi, desigur, convingerea lui fermă că aşa-zisul "Cuvânt al lui Dumnezeu" de la Pucioasa este o făcătură meşteşugită de-a Mihaelei, care nu numai că suferă de grafomanie şi grandomanie, dar se foloseşte de această înşelătorie super-calificată ca să-şi subjuge adepţii, cu trupul şi cu sufletul, spălându-le creierele şi aducându-i la o stare de sclavie modernă.
Ionică s-a dovedit un exemplu de integritate pentru toţi ceilalţi evadaţi din "raiul" pucios, care încă ezită să spună întregii lumi ceea ce ştiu şi prin ce au trecut ei înşişi. Ionică i-a declarat în faţă lui Bogdan că nu se ruşinează să recunoască în faţa oricui că a fost înşelat şi prostit ani de zile de către liderii pucioşi, pe vremea când credea, sperând, că a găsit la ei sfinţenia pe pământ.
Or, tocmai de aceasta se tem acum cel mai mult liderii pucioşi. Când vor dezvălui Zidarii că nu ei erau liderii sectei, ci bătaia de joc a Mihaelei (care îi umilea sistematic în faţa obştei pucioşilor cu cuvintele ei de mahala), când vor dezvălui ei câte promisiuni li s-au făcut că vor avea propriul lor atelier şi propria lor expoziţie la Târgovişte (dar toţi banii le-au fost luaţi şi tocaţi mărunt, iar ei nu s-au ales cu nimic în schimb), când "Tataia" va dezvălui că liderii pucioşi i-au interzis să se semneze cu numele lui pe sutele de icoane zugrăvite de el (ca ei să le poată vinde la o cotă cât mai înaltă, şi nu ca nişte creaţii care, deşi superbe, aparţin unui necunoscut), când Iliuţă va mărturisi că nu a văzut nici o minune în cei peste 30 de ani în care el i-a slugărit pe liderii pucioşi, când toţi cei evadaţi din "raiul" pucios vor spune de câte ori şi în ce fel au fost minţiţi, când ei vor înţelege că adevărul înseamnă nu numai a spune lucrurilor pe nume, aşa dureroase cum au fost şi încă mai sunt, dar şi a nu ascunde nimic din cele pe care ei le ştiu, atunci castelul de jolly jockeri de la Pucioasa se va nărui, iar duhul pitonicesc care încă îi mai înspăimântă de moarte pe toţi pucioşii de pretutindeni se va dovedi că este un tigru de hârtie.
………………………
Estera
11 mai 2010
………………………
Zilele trecute, Mihaela şi Nicuşor l-au trimis cu această "misiune şfântă" pe Bogdan la casa lui Ionică din Măneşti. Bogdan şi cu fratele său Mihai sunt oarecum vecini cu Ionică (îi despart câteva case), dar de obicei nu prea îşi vorbesc unii cu altul. Ionică e un bun meseriaş, muncitor, serios şi tăcut, preocupat să-şi ocrotească mama sa bătrână şi să lucreze pământul în mica ei gospodărie, în timp ce Bogdan şi Mihai sunt doi tineri neinstruiţi, flecari şi uşuratici, care cred că tot ce zboară se mănâncă. Ionică e consecvent în hotărârea lui de a nu se mai întoarce în viaţa lui la pucioşi, pe care îi detestă acum pe faţă şi îi consideră nişte înşelători josnici, după toate câte i-au făcut în mai mulţi ani când l-au ţinut rob pe "plantaţiile" lor de suflete; Mihai şi Bogdan sunt doi târâie-brâu, risipiţi ca pleava-n vânt şi docili ca lătrăul care se întoarce de bunăvoie la vărsătura sa: de mai multe ori au fost ei alungaţi de la Pucioasa de către liderii pucioşi, pe motive mai mult sau mai puţin închipuite (dar în mod sigur exagerate), şi tot de atâtea ori cei doi fraţi pătaţi de spectrul "păcatelor" necredinţei în lucrare şi neascultării de Fraţi s-au întors cu coada între picioare, atunci când au fost rechemaţi urgent de către denigratorii lor (liderii pucioşi), ca să-i sărute mâna Mihaelei şi ca să pună osul la treabă, atunci când avea ea o stringentă nevoie de mână de lucru neplătită. Mihai s-a revoltat de mai multe ori pe nedreptăţile liderilor pucioşi şi chiar a avut unele manifestări de frondă, inclusiv prin faptul că la un moment dat şi-a luat serviciu în lume (ceea ce la pucioşi este strict interzis), dar Bogdan a continuat să-i aduleze din toată inima pe Fraţi, preferând să stea fără nici o ocupaţie pe spinarea părinţilor bătrâni din Măneşti, să taie frunză la câini şi să aştepte spăsit ca liderii pucioşi să-l ierte şi să-l cheme din nou "la izvor", unde se găseşte oricând un blid cald de linte.
Bogdan era aşadar tipul linguşitorului şi adulatorului perfect, un watchdog considerat de lideri ca fiind cel mai potrivit pentru a-l trimite într-o misiune de intimidare la Ionică. După o pisălogeală de instructaj, în care Mihaela l-a învăţat pe Bogdan frază cu frază ce trebuie să-i spună lui Ionică pentru a-l pune la punct, emisarul belicos s-a înfiinţat la poarta casei acestuia. Într-o tiradă bâlbâită de circa două ore, în care frazele învăţate pe de rost de la Mihaela se amestecau cu ţipete şi zbierete de porc înjunghiat, de au sărit toţi vecinii pe la garduri ca să vadă "ce dracu' se-ntâmplă?", Bogdan şi-a dezlănţuit furia chioară pe Ionică în aşa hal încât acesta s-a temut la un moment dat că va fi luat şi la bătaie. Cei care ştiu că Bogdan are şi el ceva probleme psihice, ca mulţi alţi adepţi pucioşi care şi-au pierdut echilibrul mintal odată cu adeziunea la secta demonică de la Pucioasa, nu se vor mira de ce aud acum. Bogdan nu e la prima sa ieşire din minţi. Probabil că importanţa "misiunii şfinte" şi frica malefică de a nu uita vreuna din frazele ameninţătoare pe care le-a învăţat de la Mihaela, ca să i-o servească lui Ionică, l-au făcut să fie atât de agresiv. Asta şi explică de ce a fost în stare să vorbească două ore încontinuu, ca o moară stricată, fără a mai fi în stare să recepţioneze nici măcar un cuvânt din reacţia timidă a lui Ionică. Miza "acţiunii" era uriaşă, în viziunea pucioşilor: Ionică se declarase recent în mod public a fi unul (poate credea el că e chiar singurul ??!!) dintre cei care furnizează date concrete şi informaţii proaspete pentru blogurile şi forumurile demascatoare care inflamează în ultima vreme Internetul cu ştiri-bombă despre secta "Noul Ierusalim". Ionică trebuia deci adus urgent la tăcere, până nu era totul prea târziu, până nu spunea tot ce ştie. Nu ştiau atotştiutorii "profeţi" pucioşi că, în ceea ce priveşte multiplele surse de informare ale acestor bloguri şi forumuri, Ionică era abia a patra, poate chiar a cincea sau a şasea "roată" la căruţă. Dacă ar fi cu adevărat prooroc, Mihaela ar şti că prima "roată" este acolo unde nici măcar prin gând nu-i trece că ar putea fi. Iar când va afla, va spune că visează cel mai urât coşmar din viaţa ei.
Două au fost în principal obiectivele lui Bogdan.
Primul, în deschidere, a fost acela de a-l descoase pe Ionică dacă nu cumva el este sursa care a ciripit despre evadarea celor trei graţii (Georgiana, Vali şi cu Ina) din "raiul" pucios. Şi mai ales de unde s-a aflat că nea' Nicolae şi cu tanti Geta fac presiuni uriaşe asupra fetelor ca să se întoarcă, speriaţi de blestemele liderilor pucioşi că "dacă Vali va pune mâna pe sapă în grădina lui taică-su (nea' Nicolae), toată recolta lui se va arde şi pământul lui se va pârjoli" şi deci vor muri cu toţii de foame:
"Aduc aminte de pilda cea din sfinţi a ucenicului care căuta cu ajutor pentru cel după trup frate al lui şi căruia îi mergea tot mai rău, până ce Eu, Domnul, am descoperit că unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul, şi atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine pentru sfinţi. Eu, Domnul, voi fi şi le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea, căci sunt Cel ce pot tot ceea ce voiesc, iar duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
Celor care înţeleg mai greu vorbirea în pilde a duhului pitonicesc de la Pucioasa ar trebui să li se tâlmăcească. Ucenicul "care caută cu ajutor pentru cel după trup frate al lui" este fosta uceniţă pucioasă Vali, care s-a oferit să muncească pe pământul tatălui ei (nea' Nicolae), considerat a fi "frate" pucios, ca să nu-i mănânce pâinea degeaba. Dar acestuia "îi mergea tot mai rău" (asta fiind "proorocia" liderilor pucioşi despre ce va păţi nea' Nicolae dacă va îndrăzni să o lase pe Vali la munca câmpului, în loc de a o trimite pachet înapoi la Târgovişte, unde ar fi să lucreze o muncă ceva mai elevată, la una dintre maşinile de cusut ale liderilor pucioşi).
Urmează "descoperirea" tainei, adică tălmăcirea încâlcită a pildei celei limpezi: " unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul ". Altfel spus, şi mai pe înţeles, unde va lucra cu sapa şi cu grebla uceniţa Vali, pe locul de grădină al tatălui ei, va arde şi pământul de sub ea, şi recolta lui nea' Nicolae se va pârjoli, pentru că "locul lui nea' Nicolae" nu e bun pentru Dumnezeu (numai locul de la Târgovişte, sau cel de la Pucioasa e bun. Acolo să lucreze Vali, nu aici; şi pentru liderii pucioşi să lucreze, nu pentru cei după trup ai ei).
Urmează îndată şi îndemnul, şi soluţia salvatoare pentru a scăpa de pârjol: dacă nea' Nicu consimte să nu se lase ajutat de Vali la munca câmpului, iar Vali nu mai are încotro şi se va întoarce la Târgovişte, nea' Nicu va scăpa de toate belelele care atârnă deasupra capului lui ca sabia lui Damocles, iar peste casa lui se vor prăvăli, în loc de sabie şi pârjol, bunăstarea şi facerea de bine:
"[...] atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
După îndemn, urmează promisiunea ajutorului: dacă nea' Nicu şi tanti Geta vor pune piciorul în prag şi o vor trimite pe Vali înapoi (implicit, şi pe celelalte două "răzvrătite", căci liderii pucioşi ştiu bine că cele trei graţii, Aglaia, Euphrosyne şi Thalia, sunt mereu nedespărţite), înseamnă că ei au lucrat bine, ca să nu li se ştirbească fetelor calea pucioşească pe care porniseră cu ani în urmă. Drept răsplată, li se garantează că "Dumnezeul" Pucios le va ajuta lor să ducă la bun sfârşit această lucrătură:
" Eu, Domnul, [...] le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea [...] " (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
În fine, "pilda" se încheie cu repetarea unei minciuni gogonate pucioşeşti, dar cu mare priză la naivii care şi-au lăsat câte o progenitură în custodia sclavagistă a liderilor pucioşi: Toţi care vor avea un reprezentant din familie trimis la una dintre "mănăstirile" mixte pucioşeşti (e vorba de Glodeni-Pucioasa şi Valea Voievozilor-Târgovişte) vor fi mântuiţi necondiţionat, şi ei şi tot neamul lor cel adormit până la Adam. Ce credinţă, ce fapte bune? Legea cea nouă de la Pucioasa declamă că simplul fapt de a avea un "mijlocitor", donat ca "sclav" în ascultarea liderilor pucioşi, garantează mântuirea întregului neam ( viu şi adormit) care a făcut "donaţia":
" [...] duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)
Concluzia pildei? Bate şeaua ca să priceapă calul şi iapa, şi să-şi trimită urgent mânza înapoi la jug.
Al doilea obiectiv al lui Bogdan, dar pe departe cel mai important, era acela de a-l înfricoşa pe Ionică, pentru ca acesta să intre definitiv în carapacea lui, fără a mai povesti cuiva prin ce a trecut el, ani de zile, pe vremea când era unul dintre slujitorii umiliţi ai liderilor pucioşi. Dar umilinţa trăită de Ionică în aceşti ani trebuie înţeleasă mai degrabă ca o sistematică umilire, venită în mod programatic din exterior, de la liderii pucioşi, ceea ce e cu totul altceva.
Liderii pucioşi au înţeles că pentru cei "evadaţi" nu mai are sens formula magică: "Ia să nu se mai afle nimic în afară, din ce se petrece la noi! Eeee!" , formulă care a rămas valabilă doar pentru cei rămaşi sub directa lor ascultare şi supunere.
Ei s-au gândit imediat la un surogat, care ar putea avea ceva şanse, dacă va fi promovat cu dibăcie de emisarii lor şi însoţit de niscaiva ameninţări convingătoare: "Ia să nu se mai vorbească nimic despre asta! Eeee!".
Ionică l-a ascultat pe Bogdan cu calm, dovedind că este mai creştin decât vecinul său pucios cel agresiv, deşi îi venea să-i dea scurt două perechi de palme, să-l ia de urechi şi să-l scoată pe mahalagiu afară din curtea sa. S-a abţinut cu stoicism, căci cel mai mult îi păsa de biata lui mamă, care asista şi ea uimită şi neputincioasă la circul scandalos iscat de Bogdan, dar şi de vecinii care ieşiseră pe la garduri ca să vadă cum arată un propovăduitor pucios al "Cuvântului lui Dumnezeu". Şi iată ce vedeau: un tânăr exaltat, cu ochii ieşiţi din orbite şi cu spume la gură, cu cămaşa până la genunchi şi coada părului dată pe spate, proferând cuvinte grele, duşmănoase şi ameninţătoare, la adresa unui vecin liniştit, senin, respectat de toată lumea din sat, şi oricum, mult mai în vârstă decât el. Vedeau un emisar al pucioşilor, un scandalagiu, o caricatură de paiaţă care timp de două ore s-a manifestat incoerent şi demenţial, încât mai mult i-a făcut de râs pe stăpânii lui care l-au trimis "în misiune", în loc să le fie de folos cu ceva. Ionică s-a arătat inflexibil şi l-a atenţionat calm pe Bogdan că nimeni şi nimic nu-l va împiedica să spună oricui ororile pe care le-a trăit el pe pielea lui de la liderii pucioşi, dar şi minciuna, mâncătoria, nedreptatea, lăcomia, bârfa, lauda de sine, şi mai ales mândria până la cer pe care el le-a văzut la aceştia. Şi, desigur, convingerea lui fermă că aşa-zisul "Cuvânt al lui Dumnezeu" de la Pucioasa este o făcătură meşteşugită de-a Mihaelei, care nu numai că suferă de grafomanie şi grandomanie, dar se foloseşte de această înşelătorie super-calificată ca să-şi subjuge adepţii, cu trupul şi cu sufletul, spălându-le creierele şi aducându-i la o stare de sclavie modernă.
Ionică s-a dovedit un exemplu de integritate pentru toţi ceilalţi evadaţi din "raiul" pucios, care încă ezită să spună întregii lumi ceea ce ştiu şi prin ce au trecut ei înşişi. Ionică i-a declarat în faţă lui Bogdan că nu se ruşinează să recunoască în faţa oricui că a fost înşelat şi prostit ani de zile de către liderii pucioşi, pe vremea când credea, sperând, că a găsit la ei sfinţenia pe pământ.
Or, tocmai de aceasta se tem acum cel mai mult liderii pucioşi. Când vor dezvălui Zidarii că nu ei erau liderii sectei, ci bătaia de joc a Mihaelei (care îi umilea sistematic în faţa obştei pucioşilor cu cuvintele ei de mahala), când vor dezvălui ei câte promisiuni li s-au făcut că vor avea propriul lor atelier şi propria lor expoziţie la Târgovişte (dar toţi banii le-au fost luaţi şi tocaţi mărunt, iar ei nu s-au ales cu nimic în schimb), când "Tataia" va dezvălui că liderii pucioşi i-au interzis să se semneze cu numele lui pe sutele de icoane zugrăvite de el (ca ei să le poată vinde la o cotă cât mai înaltă, şi nu ca nişte creaţii care, deşi superbe, aparţin unui necunoscut), când Iliuţă va mărturisi că nu a văzut nici o minune în cei peste 30 de ani în care el i-a slugărit pe liderii pucioşi, când toţi cei evadaţi din "raiul" pucios vor spune de câte ori şi în ce fel au fost minţiţi, când ei vor înţelege că adevărul înseamnă nu numai a spune lucrurilor pe nume, aşa dureroase cum au fost şi încă mai sunt, dar şi a nu ascunde nimic din cele pe care ei le ştiu, atunci castelul de jolly jockeri de la Pucioasa se va nărui, iar duhul pitonicesc care încă îi mai înspăimântă de moarte pe toţi pucioşii de pretutindeni se va dovedi că este un tigru de hârtie.
………………………
Estera
11 mai 2010
………………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.