172. Cântecele patriotice pucioşeşti
Desprinşi fără îndoială dintr-o ramură rascolnică, stilistă, a Oastei Domnului, pucioşii au păstrat afinitatea spre cântarea neoprotestantă care, în opinia lor, „completează, împlineşte şi desăvârşeşte” cântarea bisericească tradiţională, bizantină.
Nu va fi deci nici o surpriză să constatăm că în adunările şi „festivalele” lor zise „creştineşti”, rascolnicii pucioşi amestecă muzica bisericească tradiţională cu cântări pastişate de la Oastea Domnului, cu cântări populare, cu melodii moderne (dintre care unele sunt de factură New Age), dar şi cu producţii proprii, pucioşeşti, care preamăresc valorile particulare ale sectei Noul Ierusalim şi pe conducătorii lor, liderii pucioşi supremi cu rang de „prooroci ai Domnului”(Mihaela Tărcuţă şi Nicuşor Nedelcu).
Un compozitor şi interpret neobosit al unor asemenea cântări pucioşeşti este tânărul F. provenit din localitatea M., judeţul Prahova. Căsătorit, cu trei copii de întreţinut, F. era pe vremuri un iscusit interpret al cântecelor de pahar, cântând la acordeon într-o „formaţie” de băieţi, pe la nunţi şi pe la botezuri. Pe vremea aceea familia lui trăia binişor şi nu-i lipsea nimic. A reuşit să-şi cumpere o căsuţă modestă, deşi soţia sa A. nu avea serviciu şi se ocupa exclusiv de îngrijirea celor trei copii. Copii erau liniştiţi şi cuviincioşi; fata cea mare şi băiatul mergeau la şcoală şi învăţau bine.
F. cânta şi la strana bisericii din cartier, fără a-l deranja prea mult faptul că se împărţea cu cântatul între biserică şi petrecerile lumeşti. La un moment dat însă, F. a „descoperit” lucrarea de la Pucioasa. În capul lui au început să se învălmăşească gânduri tulburi şi să se dea o luptă mare: Ce-i de făcut? Cum de a ajuns el să-I cânte şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona? În acest fel nu se mai poate continua. Aşa că, spre stupoarea colegilor de echipă, şi a părinţilor şi a vecinilor, F. a abandonat cântatul la petreceri şi a început să compună şi să cânte numai „pentru Dumnezeu”. A deschis un mic atelier de vulcanizare şi acum trăia din munca mâinilor şi din ajutorul social primit de soţia sa A., de la Primărie. Şi-a cumpărat haine albe de la sectanţii care erau „închinoviaţi” la Pucioasa şi şi-a îmbrăcat toată familia în straie pucioşeşti. Vizitele lui (cu familie cu tot) la Pucioasa erau tot mai dese, iar liderii pucioşi i-au remarcat zelul. Au început să-l curteze şi să-l sfătuiască, şi nu oricum, ci „ca de la Dumnezeu”. I-au făcut cadou o maşină Dacia veche, de care ei oricum nu mai aveau nevoie, pentru a putea veni cât mai des în vizită la ei la Pucioasa. Urmarea? Familia lui F. nu mai mergea acum deloc la biserica din oraşul M., ci cânta şi se ruga doar acasă. Au renunţat la spovedania şi împărtăşania oferite de preotul bisericii. Au decis că e cazul acum să nu mai aibă nici legături trupeşti între soţi, ca „să nu-L mai supere pe Dumnezeu”. Fiind foarte tineri le venea insuportabil de greu, dar măcar se consolau la gândul că oricum le ajungeau cei trei copii pe care îi aveau. Mai apoi, F. şi A. au primit îndemn de la liderii pucioşi să se apropie cu întreaga fiinţă, nu numai cu sentimentele, de „locurile sfinte”. Drept urmare, F. şi A. şi-au vândut casa şi atelierul de vulcanizare, şi-au luat catrafusele şi copiii şi s-au mutat din oraşul M. în comuna P. de lângă Pucioasa, jud. Dâmboviţa. Pe copii i-au retras complet şi definitiv din şcoala publică, împlinind astfel o cerinţă tipică pucioşească (pe principiul că şcolile le strică mintea copiilor) şi astfel ei au devenit o „familie model” pentru toţi pucioşii.
F. a continuat să compună şi să cânte pentru liderii pucioşi, pe care el îi numeşte în cântările sale „Fiii din porţi”, pe motiv că aceştia sunt proorocii zilelor noastre, cei care „primesc” Cuvântul lui Dumnezeu de la porţile Raiului care coboară mereu în petece sfinte de cer pe pământ, la Pucioasa.
Iată o mostră de cântare patriotică pucioşească, compusă de către F. şi înregistrată apoi pe un CD în care F. cântă la acordeon acompaniat de doi dintre copiii săi:
Doamne, Iubirea Tu eşti
Cuvântul Tău veşnic şi sfânt
Suflete Tu mântuieşti
Şi Rai faci din nou pe pământ
Refren: Mergând la Glodeni ai să vezi
Un petec de cer pe pământ, un petec sfânt,
Acolo coboară mereu
„Cuvântul lui Dumnezeu”
Iisuse, Iisuse iubit
Cu sfinţii pe nori ai venit
Tu morţii din groapă să-i scoţi
Trezeşte-i Tu, Doamne, pe toţi
Refren...
Iisuse suprem şi durut,
Tu Fii ai născut pe pământ
Iar Duhul cel sfânt şi curat
Prin Ei către noi L-ai suflat
Refren...
De 50 de ani Duhul Sfânt
Lucrează acolo prin Cuvânt
Dovada e tot ce vedeţi
Dovada sunt Fiii din porţi
Refren...
Trezeşte-te, suflet român
Că Domnul te strigă-n Cuvânt
De 50 de ani Domnul Sfânt
Te strigă ca pe Lazăr din mormânt
Refren...
Refren...
Veniţi la Glodeni să vedeţi
Un petec de cer pe pământ, un petec sfânt,
Acolo coboară mereu
„Cuvântul lui Dumnezeu”
Cântecul este o odă disimulată la adresa „Fiilor din porţi”, adică liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor de la Glodeni-Pucioasa. Aceştia sunt „dovada” vie, palpabilă, că Fiul Tatălui a născut alţi Fii şi că Duhul Sfânt lucrează la Pucioasa prin Cuvânt, folosindu-i pe cei doi „ Fii prooroci” ca pe o trâmbiţă în care suflă, sau ca pe o curea de transmisie, căci zice rapsodul F. astfel :
Iar Duhul cel sfânt şi curat
Prin Ei către noi L-ai suflat
O altă cântare pucioşească de pe acelaşi CD, intitulată E vremea Scripturilor Sfinte, este un îndemn patriotard ca noroadele toate, îndată ce aud de Cuvântul de la Pucioasa, să lase mrejele lor şi să vină la ascultare de liderii pucioşi care ticluesc Cuvântul de la Pucioasa.
Cântarea aceasta arată cam aşa:
E vremea Scripturilor Sfinte
Când Domnul coboară-n Cuvinte
Cu cerul de sfinţi pe pământ
Iar Domnul vesteşte Cuvânt
E vremea Scripturilor Sfinte
Când Domnul coboară-n Cuvinte
Cu cerul de sfinţi pe pământ
Iar Cerul vesteşte Cuvânt
Referen: E Domnul cu cerul aproape
De om, de pământ şi de ape
Stă Domnul pe nori cuvântând
Hai, omule, crezi în Cuvânt!
Stai omule o clipă şi-ascultă
Cuvântul cu viaţa Lui multă,
multă,
Ascultă-L, primeşte-L când vine
Şi uită odată de tine!
tine,
Că nu-mpărăţeşti tu pământul
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
vântul.
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
Să-Şi poată-mplini Legământul.
Pe cale de sfinţi şi de îngeri
Fără de osândă şi plângeri
La Domnul şi-a Lui bunătate
Să vină noroadele toate
Pe cale de sfinţi şi de îngeri
Fără de osândă şi plângeri
La Domnul şi-a Lui bunătate
Să vină noroadele toate
Refren...
Să spele cu lacrimi pământul
Tot omul şi fiara şi sfântul
Să poată călca Domnul Sfânt
Pe veşnicul Lui aşternut
Să spele cu lacrimi pământul
Tot omul şi fiara şi sfântul
Să poată călca Domnul Sfânt
Pe veşnicul Lui aşternut
Refren...
Stai omule o clipă şi-ascultă
Cuvântul cu viaţa Lui multă,
multă,
Ascultă-L, primeşte-L când vine
Şi uită odată de tine!
tine,
Că nu-mpărăţeşti tu pământul
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
vântul.
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
Să-Şi poată-mplini Legământul.
Tot pe acelaşi CD este prelucrată şi o temă evanghelică: Pilda celor zece fecioare. Aici este scos în evidenţă „poporul Domnului” de la Pucioasa, care ar fi simbolizat (în viziunea lui F.) de cele cinci fecioare înţelepte din această pildă. Poporul pucios se pare că este adormit de-a binelea, aşa cum erau şi fecioarele, dar mai este şi leneş, nepocăit şi neumilit, căci este în mod insistent tras de mânecă, mustrat şi strigat să se trezească din somn, că vine Domnul, şi e de presupus că El îl va surprinde într-o postură de-a dreptul ruşinoasă. Liderii pucioşi sunt şi aici, din nou, veneraţi ca Fii născuţi din Cuvântul pe care tot ei îl aduc pe pământ. Despre ei se spune că, în principal, sunt vii şi plini de viaţă, ceea ce este impresionant, e de-a dreptul copleşitor. Cântarea se numeşte „Cinci fecioare luminând”:
Cinci fecioare luminând
Stau cu candela arzând
Priveghind cu grijă mare
Până Mirele apare
Şi în privegherea lor
Fac lumină în popor
Învăţaţi, vă luminaţi
Mirele să-ntâmpinaţi!
Refren: Trezeşte-te! Grăbeşte-te!
Căieşte-te şi umileşte-te
Că vine Domnul!
Smereşte-te! Sfinţeşte-te
Că vine Domnul, măi creştinule!
Că vine Domnul, măi poporule!
Să dea teama la o parte
Că-mplineşte Domnul toate
Înfocaţi în mărturie
Credeţi şi în veşnicie
Cugetă la Domnul Sfânt
Că-i Cuvânt pe-acest pământ
Chiar dacă nu poţi să vezi
Nu te îndoi să crezi
Refren...
Când eşti frate lângă frate
În Hristos şi-a Lui dreptate
Se dă moartea la o parte
În Hristos se-nchină toate
Are Domnul pe pământ
Fii născuţi cu-al Său Cuvânt
Ce le dă sfântă povaţă
Că sunt vii şi plini de viaţă
Refren...
Refren...
Pucioşii mai au şi cântări proprii, ceva mai vechi, din perioada anterioară celei în care F. îşi converteşte la pucioşism talentul şi imaginaţia lui compoziţională. Ei însă, neavând talentul artistic al lui F., au ales soluţia simplă de a copia pur şi simplu melodiile de la alte cântece (unele chiar de „muzică uşoară”!) şi a le folosi la strofele create de ei. Spre exemplu, o cântare pucioşească (de data aceasta cu specific 100% local) preamăreşte virtuţile „Sfintei Virginia”, dar este în mod nefericit armonizată de liderii pucioşi pe melodia bolşevică „Serile de deasupra Moscovei”( o versiune alegretto a acestei melodii se poate desărca de pe Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=R5jOHpWcti8). Cântarea a fost scrisă cam la vreo 20 de ani după moartea Virginicăi (deci cam prin anul 2000), moarte care „i-a lăsat orfani” pe pucioşi:
Dorul Sfintei Virginia
Timpul curge-ncet ca un dulce cânt
Şi din cer suspină dorul sfânt
Dorul după noi, dorul după-ai tăi
Ce-au rămas singuri pe pământ
Dorul după noi, dorul după-ai tăi
Ce-au rămas singuri pe pământ
Că-ntr-o noapte tu ne-ai lăsat orfani
Sunt de-atunci vreo douăzeci de ani
Câţi din noi şi-acum te-aşteptăm plângând
Să cobori cerul pe pământ
Câţi din noi şi-acum te-aşteptăm plângând
Să cobori cerul pe pământ
Să ne strângi în el ca-ntr-un leagăn sfânt
Pân’ s-o face pace pe pământ
Şi-apoi tu din somn blând să ne trezeşti
Şi să nu ne mai părăseşti
Şi-apoi tu din somn blând să ne trezeşti
Şi să nu ne mai părăseşti
Rămânând cu dor te-aşteptăm să vii
Te rugăm plângând să nu-ntârzii
Noaptea a sosit şi-ncă n-ai venit
Vino, totul e pe sfârşit!
Noaptea a sosit şi-ncă n-ai venit
Vino, totul e pe sfârşit!
Deşi ni se promitea prin anul 2000 că totul era pe sfârşit, deşi pucioşii o chemau stăruitor pe Verginica, apelând la cântece tânguioase, iată că au mai trecut zece ani de atunci şi Virginia tot n-a mai venit. Se odihneşte cuminte pe mai departe în cimitirul satului din Glodeni-Vale, alături de mama sa Andreiana, de sora ei Maria şi de toţi ceilalţi strămoşi ai ei.
Prin anul 2005, „proorociţa” Mihaela a apelat la o „cosmetizare” care se impunea: a schimbat versul Sunt de-atunci vreo douăzeci de ani cu altul care i s-a părut a fi acoperitor: Sunt de-atunci vreo două’ş’cinci de ani.
De atunci au mai trecut încă alţi cinci ani. Oare ce ne mai „prooroceşte” acum versetul buclucaş?
……………………
Estera
5 februarie 2010
……………………
Nu va fi deci nici o surpriză să constatăm că în adunările şi „festivalele” lor zise „creştineşti”, rascolnicii pucioşi amestecă muzica bisericească tradiţională cu cântări pastişate de la Oastea Domnului, cu cântări populare, cu melodii moderne (dintre care unele sunt de factură New Age), dar şi cu producţii proprii, pucioşeşti, care preamăresc valorile particulare ale sectei Noul Ierusalim şi pe conducătorii lor, liderii pucioşi supremi cu rang de „prooroci ai Domnului”(Mihaela Tărcuţă şi Nicuşor Nedelcu).
Un compozitor şi interpret neobosit al unor asemenea cântări pucioşeşti este tânărul F. provenit din localitatea M., judeţul Prahova. Căsătorit, cu trei copii de întreţinut, F. era pe vremuri un iscusit interpret al cântecelor de pahar, cântând la acordeon într-o „formaţie” de băieţi, pe la nunţi şi pe la botezuri. Pe vremea aceea familia lui trăia binişor şi nu-i lipsea nimic. A reuşit să-şi cumpere o căsuţă modestă, deşi soţia sa A. nu avea serviciu şi se ocupa exclusiv de îngrijirea celor trei copii. Copii erau liniştiţi şi cuviincioşi; fata cea mare şi băiatul mergeau la şcoală şi învăţau bine.
F. cânta şi la strana bisericii din cartier, fără a-l deranja prea mult faptul că se împărţea cu cântatul între biserică şi petrecerile lumeşti. La un moment dat însă, F. a „descoperit” lucrarea de la Pucioasa. În capul lui au început să se învălmăşească gânduri tulburi şi să se dea o luptă mare: Ce-i de făcut? Cum de a ajuns el să-I cânte şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona? În acest fel nu se mai poate continua. Aşa că, spre stupoarea colegilor de echipă, şi a părinţilor şi a vecinilor, F. a abandonat cântatul la petreceri şi a început să compună şi să cânte numai „pentru Dumnezeu”. A deschis un mic atelier de vulcanizare şi acum trăia din munca mâinilor şi din ajutorul social primit de soţia sa A., de la Primărie. Şi-a cumpărat haine albe de la sectanţii care erau „închinoviaţi” la Pucioasa şi şi-a îmbrăcat toată familia în straie pucioşeşti. Vizitele lui (cu familie cu tot) la Pucioasa erau tot mai dese, iar liderii pucioşi i-au remarcat zelul. Au început să-l curteze şi să-l sfătuiască, şi nu oricum, ci „ca de la Dumnezeu”. I-au făcut cadou o maşină Dacia veche, de care ei oricum nu mai aveau nevoie, pentru a putea veni cât mai des în vizită la ei la Pucioasa. Urmarea? Familia lui F. nu mai mergea acum deloc la biserica din oraşul M., ci cânta şi se ruga doar acasă. Au renunţat la spovedania şi împărtăşania oferite de preotul bisericii. Au decis că e cazul acum să nu mai aibă nici legături trupeşti între soţi, ca „să nu-L mai supere pe Dumnezeu”. Fiind foarte tineri le venea insuportabil de greu, dar măcar se consolau la gândul că oricum le ajungeau cei trei copii pe care îi aveau. Mai apoi, F. şi A. au primit îndemn de la liderii pucioşi să se apropie cu întreaga fiinţă, nu numai cu sentimentele, de „locurile sfinte”. Drept urmare, F. şi A. şi-au vândut casa şi atelierul de vulcanizare, şi-au luat catrafusele şi copiii şi s-au mutat din oraşul M. în comuna P. de lângă Pucioasa, jud. Dâmboviţa. Pe copii i-au retras complet şi definitiv din şcoala publică, împlinind astfel o cerinţă tipică pucioşească (pe principiul că şcolile le strică mintea copiilor) şi astfel ei au devenit o „familie model” pentru toţi pucioşii.
F. a continuat să compună şi să cânte pentru liderii pucioşi, pe care el îi numeşte în cântările sale „Fiii din porţi”, pe motiv că aceştia sunt proorocii zilelor noastre, cei care „primesc” Cuvântul lui Dumnezeu de la porţile Raiului care coboară mereu în petece sfinte de cer pe pământ, la Pucioasa.
Iată o mostră de cântare patriotică pucioşească, compusă de către F. şi înregistrată apoi pe un CD în care F. cântă la acordeon acompaniat de doi dintre copiii săi:
Doamne, Iubirea Tu eşti
Cuvântul Tău veşnic şi sfânt
Suflete Tu mântuieşti
Şi Rai faci din nou pe pământ
Refren: Mergând la Glodeni ai să vezi
Un petec de cer pe pământ, un petec sfânt,
Acolo coboară mereu
„Cuvântul lui Dumnezeu”
Iisuse, Iisuse iubit
Cu sfinţii pe nori ai venit
Tu morţii din groapă să-i scoţi
Trezeşte-i Tu, Doamne, pe toţi
Refren...
Iisuse suprem şi durut,
Tu Fii ai născut pe pământ
Iar Duhul cel sfânt şi curat
Prin Ei către noi L-ai suflat
Refren...
De 50 de ani Duhul Sfânt
Lucrează acolo prin Cuvânt
Dovada e tot ce vedeţi
Dovada sunt Fiii din porţi
Refren...
Trezeşte-te, suflet român
Că Domnul te strigă-n Cuvânt
De 50 de ani Domnul Sfânt
Te strigă ca pe Lazăr din mormânt
Refren...
Refren...
Veniţi la Glodeni să vedeţi
Un petec de cer pe pământ, un petec sfânt,
Acolo coboară mereu
„Cuvântul lui Dumnezeu”
Cântecul este o odă disimulată la adresa „Fiilor din porţi”, adică liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor de la Glodeni-Pucioasa. Aceştia sunt „dovada” vie, palpabilă, că Fiul Tatălui a născut alţi Fii şi că Duhul Sfânt lucrează la Pucioasa prin Cuvânt, folosindu-i pe cei doi „ Fii prooroci” ca pe o trâmbiţă în care suflă, sau ca pe o curea de transmisie, căci zice rapsodul F. astfel :
Iar Duhul cel sfânt şi curat
Prin Ei către noi L-ai suflat
O altă cântare pucioşească de pe acelaşi CD, intitulată E vremea Scripturilor Sfinte, este un îndemn patriotard ca noroadele toate, îndată ce aud de Cuvântul de la Pucioasa, să lase mrejele lor şi să vină la ascultare de liderii pucioşi care ticluesc Cuvântul de la Pucioasa.
Cântarea aceasta arată cam aşa:
E vremea Scripturilor Sfinte
Când Domnul coboară-n Cuvinte
Cu cerul de sfinţi pe pământ
Iar Domnul vesteşte Cuvânt
E vremea Scripturilor Sfinte
Când Domnul coboară-n Cuvinte
Cu cerul de sfinţi pe pământ
Iar Cerul vesteşte Cuvânt
Referen: E Domnul cu cerul aproape
De om, de pământ şi de ape
Stă Domnul pe nori cuvântând
Hai, omule, crezi în Cuvânt!
Stai omule o clipă şi-ascultă
Cuvântul cu viaţa Lui multă,
multă,
Ascultă-L, primeşte-L când vine
Şi uită odată de tine!
tine,
Că nu-mpărăţeşti tu pământul
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
vântul.
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
Să-Şi poată-mplini Legământul.
Pe cale de sfinţi şi de îngeri
Fără de osândă şi plângeri
La Domnul şi-a Lui bunătate
Să vină noroadele toate
Pe cale de sfinţi şi de îngeri
Fără de osândă şi plângeri
La Domnul şi-a Lui bunătate
Să vină noroadele toate
Refren...
Să spele cu lacrimi pământul
Tot omul şi fiara şi sfântul
Să poată călca Domnul Sfânt
Pe veşnicul Lui aşternut
Să spele cu lacrimi pământul
Tot omul şi fiara şi sfântul
Să poată călca Domnul Sfânt
Pe veşnicul Lui aşternut
Refren...
Stai omule o clipă şi-ascultă
Cuvântul cu viaţa Lui multă,
multă,
Ascultă-L, primeşte-L când vine
Şi uită odată de tine!
tine,
Că nu-mpărăţeşti tu pământul
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
vântul.
Ascultă-L pe Domnul Cuvântul
Să-Şi poată-mplini Legământul.
Tot pe acelaşi CD este prelucrată şi o temă evanghelică: Pilda celor zece fecioare. Aici este scos în evidenţă „poporul Domnului” de la Pucioasa, care ar fi simbolizat (în viziunea lui F.) de cele cinci fecioare înţelepte din această pildă. Poporul pucios se pare că este adormit de-a binelea, aşa cum erau şi fecioarele, dar mai este şi leneş, nepocăit şi neumilit, căci este în mod insistent tras de mânecă, mustrat şi strigat să se trezească din somn, că vine Domnul, şi e de presupus că El îl va surprinde într-o postură de-a dreptul ruşinoasă. Liderii pucioşi sunt şi aici, din nou, veneraţi ca Fii născuţi din Cuvântul pe care tot ei îl aduc pe pământ. Despre ei se spune că, în principal, sunt vii şi plini de viaţă, ceea ce este impresionant, e de-a dreptul copleşitor. Cântarea se numeşte „Cinci fecioare luminând”:
Cinci fecioare luminând
Stau cu candela arzând
Priveghind cu grijă mare
Până Mirele apare
Şi în privegherea lor
Fac lumină în popor
Învăţaţi, vă luminaţi
Mirele să-ntâmpinaţi!
Refren: Trezeşte-te! Grăbeşte-te!
Căieşte-te şi umileşte-te
Că vine Domnul!
Smereşte-te! Sfinţeşte-te
Că vine Domnul, măi creştinule!
Că vine Domnul, măi poporule!
Să dea teama la o parte
Că-mplineşte Domnul toate
Înfocaţi în mărturie
Credeţi şi în veşnicie
Cugetă la Domnul Sfânt
Că-i Cuvânt pe-acest pământ
Chiar dacă nu poţi să vezi
Nu te îndoi să crezi
Refren...
Când eşti frate lângă frate
În Hristos şi-a Lui dreptate
Se dă moartea la o parte
În Hristos se-nchină toate
Are Domnul pe pământ
Fii născuţi cu-al Său Cuvânt
Ce le dă sfântă povaţă
Că sunt vii şi plini de viaţă
Refren...
Refren...
Pucioşii mai au şi cântări proprii, ceva mai vechi, din perioada anterioară celei în care F. îşi converteşte la pucioşism talentul şi imaginaţia lui compoziţională. Ei însă, neavând talentul artistic al lui F., au ales soluţia simplă de a copia pur şi simplu melodiile de la alte cântece (unele chiar de „muzică uşoară”!) şi a le folosi la strofele create de ei. Spre exemplu, o cântare pucioşească (de data aceasta cu specific 100% local) preamăreşte virtuţile „Sfintei Virginia”, dar este în mod nefericit armonizată de liderii pucioşi pe melodia bolşevică „Serile de deasupra Moscovei”( o versiune alegretto a acestei melodii se poate desărca de pe Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=R5jOHpWcti8). Cântarea a fost scrisă cam la vreo 20 de ani după moartea Virginicăi (deci cam prin anul 2000), moarte care „i-a lăsat orfani” pe pucioşi:
Dorul Sfintei Virginia
Timpul curge-ncet ca un dulce cânt
Şi din cer suspină dorul sfânt
Dorul după noi, dorul după-ai tăi
Ce-au rămas singuri pe pământ
Dorul după noi, dorul după-ai tăi
Ce-au rămas singuri pe pământ
Că-ntr-o noapte tu ne-ai lăsat orfani
Sunt de-atunci vreo douăzeci de ani
Câţi din noi şi-acum te-aşteptăm plângând
Să cobori cerul pe pământ
Câţi din noi şi-acum te-aşteptăm plângând
Să cobori cerul pe pământ
Să ne strângi în el ca-ntr-un leagăn sfânt
Pân’ s-o face pace pe pământ
Şi-apoi tu din somn blând să ne trezeşti
Şi să nu ne mai părăseşti
Şi-apoi tu din somn blând să ne trezeşti
Şi să nu ne mai părăseşti
Rămânând cu dor te-aşteptăm să vii
Te rugăm plângând să nu-ntârzii
Noaptea a sosit şi-ncă n-ai venit
Vino, totul e pe sfârşit!
Noaptea a sosit şi-ncă n-ai venit
Vino, totul e pe sfârşit!
Deşi ni se promitea prin anul 2000 că totul era pe sfârşit, deşi pucioşii o chemau stăruitor pe Verginica, apelând la cântece tânguioase, iată că au mai trecut zece ani de atunci şi Virginia tot n-a mai venit. Se odihneşte cuminte pe mai departe în cimitirul satului din Glodeni-Vale, alături de mama sa Andreiana, de sora ei Maria şi de toţi ceilalţi strămoşi ai ei.
Prin anul 2005, „proorociţa” Mihaela a apelat la o „cosmetizare” care se impunea: a schimbat versul Sunt de-atunci vreo douăzeci de ani cu altul care i s-a părut a fi acoperitor: Sunt de-atunci vreo două’ş’cinci de ani.
De atunci au mai trecut încă alţi cinci ani. Oare ce ne mai „prooroceşte” acum versetul buclucaş?
……………………
Estera
5 februarie 2010
……………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.