164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală
În timp ce omenirea este tot mai îngrijorată de efectele încălzirii globale, Pucioşii îşi etalează în ultimele lor mesaje căldura nestăvilită cu care ei îi primesc pe noii-veniţi, căldură denumită de ei “focul de Duh Sfânt”. Scopul lor nemărturisit este acela de a crea o stare de efervescenţă religioasă mondială, un fel de beţie calorică a raţiunii, care să amorţească şi să topească ultimele rămăşiţe de îndoială din inimile celor chemaţi, iar apoi să-i îmblânzească şi să-i înjuge la nevoile pragmatice ale sectei:
“O, îmbrăcaţi-vă în duhul blândeţii, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naşte în om înţelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înţelepciunea Mea cea din om, şi pe care el o dobândeşte de sus prin duhul blândeţii, duh care poate totul în om, Duhul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-12-2009)
Căldura pucioşilor cică îi încălzeşte până şi pe sfinţi (ceea ce ne obligă să presupunem că sfinţii mai subţirel îmbrăcaţi au început deja să tremure de frig plimbându-se prin câmpiile raiului). În ultimă instanţă, până şi Dumnezeul Pucioasei va fi nevoit să Se încălzească de la pucioşi iar pucioşii de la Dumnezeul lor, şi aşa să se încălzească ei mereu, unii de la alţii. În fine, de la încălzirea globală se va trece apoi la o etapă superioară, când vor lua foc unii de la alţii şi se va ajunge ca focul Duhului Sfânt să-i aprindă pe toţi oamenii:
“O, poporul Meu, îţi amintesc, tată, să nu uiţi lucrarea vorbirilor sfinte în mijlocul tău, căci Eu aşa Îmi fac loc cu tine şi cu sfinţii şi cu harul Meu cel lucrător pentru tine şi prin tine în mijlocul tău, şi pe pământ apoi cu tine în lucrare pentru mulţi, căci vorbirile sfinte sunt pline de taină sfântă şi slujesc lor îngerii tainelor cereşti şi se încălzesc sfinţii lângă căldura ta cea pentru Dumnezeu între frate şi frate, căci Eu arunc mereu focul Meu în tine ca să ne încălzim la el, Eu şi cu tine, că nu e bine să fie rece pentru Dumnezeu în mijlocul tău, poporul Meu. Focul Meu cu tine ţine de cald şi de mângâiere mulţimilor de suflete, şi iau foc unii de la alţii cei ce iau acest foc de Duh Sfânt de pe masa Mea cu tine, şi îşi aprind iubirea şi veghea cei ce se hrănesc cu iubirea Mea cea din mijlocul tău pentru om. Sunt în mijlocul tău cu sfinţii, şi am în ziua aceasta în cuvântul Meu de peste tine oaspete ceresc la masa Mea cu tine pe ierarhul Nicolae, cel care a trăit pentru Mine pe pământ, aşa cum s-a şi născut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-2009)
Mesajul privind “focul” sau “căldura” sau “căldurile” în care se scaldă pucioşii nu e deloc nou. El se regăseşte în destule “Cuvinte” fabricate de-a lungul vremurilor la Pucioasa, aşa încât el pare suficient de convingător în a încredinţa pe oricine că aici trebuie să fie vorba de o doctrină consolidată. Iată doar câteva exemple:
1. Din cele mai vechi timpuri pucioşeşti, creştinii sunt ademeniţi către sectă cu bunătăţi închipuite şi promisiuni mincinoase, printre care aceea că ei nu vor gusta niciodată moartea (deşi pucioşii cei mai în vârstă mor pe capete, unul după altul). Nu lipseşte însă printre ele şi încălzirea gratuită:
“ Decât Dumnezeu te cunoaşte, şi El îţi va zice: „Vino, obositule! Vino, însetatule! Vino, golule! Vino, frigurosule! Vino să te încălzesc! Vino să te îmbrac! Vino să te hrănesc! Vino, că te vor bate vânturile! Vino, că la Mine sunt toate bune pentru tine! Vino, că din Mine te-ai născut! Vino la Mine, creştine!“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1975)
2. Creştinilor pucioşi li se promite în afară de nemurire şi o promisiune nouă - încăldurirea:
“ Vă prind şi vă cuprind şi vă încălduresc şi suflu Duh ceresc peste voi şi peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă şi să fie duhovniceşti şi sfinţi pentru vremea slavei celei mari. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-05-1993)
3. Trâmbiţa Pucioşilor, Verginica, se proclamă pe sine “făclia care te încălzeşte şi te ţine treaz”. Ea îi cheamă pe pucioşi să fie şi ei făclii, adică să vină şi să ia chipul şi asemănarea ei:
“Popor cu nume nou, stai aproape de mine şi de duhul meu, care lucrează în tine cele cereşti. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzeşte şi te ţine treaz, fiule. Căutaţi să semănaţi cu mine, şi veţi vedea apoi cu cine semănaţi şi vă veţi bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veţi semăna cu mine cum veţi putea îndura clipa aceea, fiilor? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1993)
4. După ce au primit “încăldurirea” de la sursă, Pucioşii sunt îndemnaţi să se “încăldurească unii pe alţii” cu focul prometeic al “Duhului Şfânt Pucioşesc”:
“E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)
5. Încăldurirea reciprocă devine o virtute creştină, iar căldura Duhului Sfânt devine de-a dreptul o harismă. Verginica vine şi ea să contribuie la încălzirea globală, pe post de aerotermă, suflând căldură peste (şi mai ales în) pucioşi:
“ Am venit să-ţi ţin de cald, poporule amorţit pe calea către cele cereşti; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu şi să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, şi unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.[...] Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor. [...] Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei: – Pace vouă, măi copii! [ ...] Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi şi să-i fie cald, fiilor. Nu fiţi reci, nu fiţi necredincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)
6. Ni se propune apoi o paradigmă nouă: sursa încălzirii globale este “harul din om”:
“ Faţa ta, creştine tată, este fereastra inimii tale. Te uiţi pe faţă şi înţelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie şi încălzeşte tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin şi mulţumit, te face paşnic şi curat. Harul Meu din tine cheamă la viaţă şi la linişte şi la credinţă şi la înviere.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)
7. Deşi roua vine pe răcoare, căci numai răcoarea aduce roua, “Cuvântul” de la Pucioasa este în mod inexplicabil o sursă simultană şi de rouă, şi de căldură. (atâta doar dacă nu cumva este vorba aici de vreo minune pucioşească):
“Şi voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulţimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură şi cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 -08-1994)
8. Noul Ierusalim de la Pucioasa este rugat să ia căldură de la Dumnezeul Pucioasei şi astfel să iasă din răceala şi nepăsarea şi neştiinţa lui:
“ Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece şi nepăsător şi neştiutor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-01-1995)
9. “Trâmbiţa” Verginica s-a făcut stâlp de foc şi exemplu viu pentru adepţii ei:
“ Vino, fiule scump, şi ia cuvânt nou, cuvânt cald, şi te încălzeşte, tată, şi te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. [...] În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt şi foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cereşti de sfinţi şi de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, şi Mă cere mereu să cobor şi să cuvintez peste tine, şi Îmi zice: „Rosteşte, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă şi încălzeşte-i şi tămăduieşte-le mâhnirile şi alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rosteşte cele bune peste ei şi împlineşte, Doamne, tot ce rosteşti peste Israel“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-06-1995)
10. “Încăldurirea” pucioşilor vine însă întotdeauna de la Dumnezeul lor, chiar şi atunci când unii dintre ei se ascund sau trag chiulul de la raport în faţa liderilor lor, “solii” pucioşeşti ai “Cuvântului”:
“ O, poporul Meu, nimeni dintre sfinţi n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, şi ce rece eşti tu, Israele! Eşti rece, tată, şi de aceea nu eşti tu cald, de aceea, pentru că eşti rece, şi te-ai învăţat aşa şi nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, şi mereu ţi-am spus să nu te mai ascunzi de Mine şi de solii Mei în mijlocul tău, şi te-am învăţat să-I mulţumeşti lui Dumnezeu când El îţi mustră păcatul şi neorânduiala şi să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheţ şi să te încălduresc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-1995)
11. Pucioşii şi Dumnezeul lor se încălzesc reciproc:
“ Pâinea pe care o cer Eu noaptea este veghea ta, este rugăciunea ta proaspătă, pâine proaspătă, pâine caldă, cuvânt cald, încălzit cu dragostea ta de Dumnezeu, că ai nevoie de Dumnezeu în miez de noapte, şi nu te teme ca preoţii care s-au temut că le iau romanii ţara şi neamul.[...] Nu mai este, tată, loc în casa omului pentru Dumnezeu. De aceea te-am crescut Eu pe tine, Israele nou, şi te-am învăţat, tată, să te întorci la Mine şi să Mă iei pe Mine în casa ta şi în viaţa ta, şi în haina ta să Mă iei şi să Mă încălzeşti, că mult te iubesc Eu pe tine, cel de azi care Mă ai pe Mine.[...] Te lucrez, Israele tată, ca să dai rod. Te sap, te greblez, te ud la vreme, te încălzesc şi vreau să te strâng în poala Mea, în împărăţie de cer pe pământ, că în cer am împărăţie, dar acum Îmi fac pe pământ, ca să trec şi pământul în cele ce sunt sfintele lui Dumnezeu. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-10-1995)
12. Şi încăldurirea are izvorul ei, care acum se desecretizează:
“ Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i ştii izvorul, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1996)
13. Pucioşii nu mai au nimic de făcut, deoarece căldura “Cuvântului” şi razele “Duhului” pucioşesc îi va creşte inexorabil, ca pe nişte plante de cultură, ducându-i spre rodire, neapărat dincolo de cer:
“ Tu nimic să nu mai faci decât să rodeşti până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu şi te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturiseşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-1996)
14. Pucioşii nu sunt însă infailibili, ci sunt în pericol să ajungă răcituri (ca piftia), adică să se mai şi răcească. Atunci îndată cuvintează un duh grijuliu care se prezintă a fi Duhul Maicii Domnului şi care îi îmbărbătează şi îi încăldureşte şi el:
“O, Israele, am avut oaspeţi, fiule, şi eu am fost primitoare de oaspeţi în cartea mea şi le-am dat cinstea să stea cuvântând peste tine, iar eu m-am mângâiat că tu eşti atât de ajutat, atât de iubit, poporul meu, atât de mângâiat în Ierusalim, în Domnul, fiule Israele. Şi voi veni în ziua mea de serbare cuvânt peste tine, că azi le-am dat toată cinstea oaspeţilor şi serbării zilei. Voi veni să te învăţ mereu, şi nu te las nicicum să te răceşti. Mereu, mereu te voi încălduri cu Domnul şi cu sfinţii Lui, ca să n-ai vreme să te răceşti. Fiilor şi fiice din Israel, învăţaţi de la mama lui Hristos, învăţaţi din învăţătura ei, că vi s-a dat putere să iubiţi şi să ascultaţi crezând în cuvântul iubirii, căci totul este cu putinţă celui ce crede. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-1996)
15. Pucioşii sunt programaţi să aducă foc pucioşesc peste tot pământul:
“ O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, şi să se adune la căldura Mea şi a ta toţi cei înfriguraţi şi goi, toţi cei fără lumină să vină să ia căldură şi lumină şi casă. [...] O, Verginico, am venit cu hrană şi cu foc, ca să-l hrănesc şi să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc şi Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-05-1997)
16. Dumnezeul Pucios se prezintă a fi “Cel cald mereu”, care aduce pe pământ “căldura Duhului Sfânt” , din care este lucrat sufletul omului. La rândul lui, sufletul trebuie să fie mistuitor ca un foc:
“ Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, şi voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzeşte pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel.[...] Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce şi sfântă şi din iubire este lucrat, şi aceeaşi lucrare trebuie s-o aibă şi el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăţ lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 31-08-1997)
17. Lumea este un ogor încălzit cu căldură cerească:
“ Ogorul este lumea, şi Eu lucrez ca un grădinar şi sap şi pregătesc pentru semănat şi semăn şi fac să crească şi ud şi curăţ de spini şi de buruieni şi încălzesc cu căldură cerească ogorul Meu, şi aştept rodul ogorului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-09-1997)
18. Poporul pucios este mereu încălzit, ca un pui golaş de pasăre:
“ Ca pasărea care-şi adună puii sub aripile sale, aşa lucrez cu tine, copile puişor, rod al căldurii Mele. Mereu, mereu te încălzesc ca să nu-ţi fie frig, fiule, şi să nu ştii de greu, că tu eşti cel micuţ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-1997)
19. Şi dragostea pucioşilor se încăldureşte, cu cuvânt cald adus din cer:
“ Eu sunt dragostea care trage la dragostea ta, poporul Meu iubit. Vin la tine cu sfinţii, vin să-ţi încălduresc dragostea de Mine, că e greu pe pământ. O, dacă tu n-ai împlini mereu cuvântul Meu pe care ţi-l aduc cald mereu, ce ai face tu, fiule, la venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1998)
20. Liderii pucioşi sunt desemnaţi şi chemaţi să încăldurească poporul:
“ E praznic de Bobotează, iar pe voi vă aşteaptă poporul cel adunat să-l încălduriţi în casele Mele cu voi, să-l aşezaţi la masă, că a străbătut drum lung şi greu, fiilor. Încălziţi-le inimile la toţi cei care s-au adunat la Iordanul cuvântului Meu, [...] O, poporul Meu, stau cu Ioan la hotar, căci cuvântul lui aşteaptă odată cu sărbătoarea lui, iar tu încăldureşte-l pe cel ce a străbătut drumul până la Mine şi până la tine, căci tu eşti unealta Mea, mărturisitorul Meu, [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-01-2006)
21. Căldura inimii este faţa Duhului Sfânt:
“ La lucrul vostru cu mâna să nu tacă Duhul Sfânt, să nu fiţi uscaţi de duh, iar faţa Duhului Sfânt este umilinţa inimii şi căldura ei cea pentru Dumnezeu în om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2006)
22. Nu toţi au apreciat căldurile pucioşeşti: unii au preferat să se răcorească, părăsindu-i pe liderii pucioşi şi criticându-i:
“ O, mulţi veneau să fie cu Mine şi cu ai Mei, dar mulţi Mă şi părăseau, şi apoi Mă urau şi Mă dispreţuiau şi se mâniau, pentru că Eu voiam să-i curăţ de păcatul iubirii de sine şi să pun în ei căldură şi umilinţă şi aplecare cu duhul, iar când ei vedeau aceasta ce fac Eu pentru înţelepciunea lor cea nouă, o, nu se puteau apleca şi plecau spre răceală, iar cei ce se ţineau după Mine şi vedeau aşa, Mă dispreţuiau şi ei mulţi dintre ei, şi unii pe alţii se întăreau împotriva Mea apoi şi se uneau iarăşi apoi cu cele de dinainte ale lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2008)
23. Duioşenia (un “pucioşism” care probabil înseamnă duioşie) este “căldura credinţei sfinte”. Din ea se aprinde “flacăra ei” :
“ Voiesc să te deprind cu duioşenia, poporul Meu, căci acest dar e mare frumuseţe cerească în inima omului credincios. Ea este căldura credinţei sfinte şi apoi flacăra ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2009)
24. Dumnezeul Pucioasei îi răspunde cu înflăcărare, ca un piroman înfocat, “duhului Maicii Domnului”, chemând-o la aţâţarea focului care este ameninţat de necredinţă:
“O, Eu te mângâi pentru ziua ta de serbare aşa cum tu Mă mângâi mereu în durerea Mea cea de la necredinţa omului, care se face nedragoste în el, mamă. Hai să suflăm în foc ca să se aprindă el vâlvătaie, mamă, şi să se simtă căldura lui şi să vină mulţi spre ea, mamă, că Mi-e tare dor de om şi de Mine în om, o, mama Mea!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21-09-2009)
În faţa atâtor exemple convingătoare, pare evident că opţiunea pucioşilor către căldură, încăldurire, încălzire globală, foc, flacără, făclie, vâlvătaie este implacabilă. Dar... oare aşa să fie? Este “încăldurirea” o nouă harismă a Duhului Sfânt, specifică secolelor XX şi XXI? Este “căldura Duhului Sfânt” o opţiune necesară şi inevitabilă, un catalizator către mântuire? Pucioşii se dovedesc şi pe această temă (ca de obicei, de altfel), inconsecvenţi până la ridicol. Nu de puţine ori vom constata că, în cuvintele lor “sacre”, căldura începe să-i deranjeze, iar opţiunea pentru “răcoare” devine un leitmotiv mistic. Dintr-o dată răcoarea devine un ideal, este linişte, este pace, este calea spre mântuire. Sufletul care n-are răcoare este “gol de Dumnezeu” . Izvorul Cuvântului pucios , cel care altădată se precipita ca să “încăldurească” mulţimile şi era “foc din cer” , dintr-odată ne pomenim că mai şi răcoreşte. Poporul pucios, cel care promova cu sârg “căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii”, acum se proclamă pe sine însuşi “răcoarea Duhului Sfânt”. Iată, acum, câteva exemple de astfel de texte pucioşeşti răcoritoare:
1. Nu întotdeauna, căldura inimii este "măsura Duhului Sfânt" sau "faţa Duhului Sfânt". De pildă, alesului Irineu Bistriceanul, cel menit să ajungă “patriarh al Bisericii Noul Ierusalim”, i se urseşte pace şi “răcoare inimii”:
“Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu: [...] Pace ţie, iubitul Meu, alesul Meu! Pace ţie, şi răcoare inimii tale, căci mare este inima ta, fiindcă Eu locuiesc în ea, încap în ea şi Mă bucur în ea! Pace ţie, şi pace Mie întru tine!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-07-1991)
2. Am văzut mai înainte cu cât sârg s-a afirmat despre “Cuvântul de la Pucioasa” că încăldureşte; acum vom vedea că se afirmă că pe vremea Mântuitorului, cuvântul care venea de la Tatăl ceresc răcorea sufletele însetate de adevăr. Şi cu toate acestea, pucioşii pretind că ar fi vorba de acelaşi Cuvânt-Fiul lui Dumnezeu!:
“ Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulţimile să-Mi asculte înţelepciunea cea de la Tatăl luată şi mulţi se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna şi munţii? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputinţă?»” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-01-1992)
3. Dorul se răcoreşte, nu se încăldureşte. Şi asta fie că e vorba de dorul pucioşilor, fie de dorul Dumnezeului lor:
“ Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, şi am voit să-ţi răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubeşti.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)
4. Răcoarea sufletului este sinonimă cu pacea:
“ Nu mai citi, Israele, ziare şi cărţi lumeşti, că-ţi pustiesc sufletul, şi îl duc la întristare, că sufletul gol de Dumnezeu n-are pace, n-are răcoare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-08-1994)
5. Răcoarea este unul din darurile Duhului Sfânt, dintr-o lungă listă din care nu lipseşte învierea şi viaţa veşnică:
“ Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, şi din tine să rostesc cuvânt, şi să pun masă prin cuvânt, şi să fac din nimic peşte şi pâine şi vin, apă şi răcoare şi vindecare, lapte şi miere, cer şi pământ, înviere şi viaţă fără de sfârşit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 03-06-1995)
6. Răcoarea este o doctorie care întăreşte paşii creştinului pe cărarea mântuirii:
“ Eu sunt cu izvorul lângă tine şi după tine, ca să-ţi dau să bei şi să te răcoreşti şi să mergi pe cărare, că dulce e cărarea Mea. Duhul Sfânt Mângâietorul Se scutură peste tine, ca să ai Duh Sfânt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-07-1996)
7. Însăşi vorbirea dintre acest popor pucios (alintat când cu apelativul Noul Ierusalim, când cu numele de Noul Israel) şi Dumnezeul Pucioasei este răcoritoare. Cel ce-i spunea poporului pucios (botezat cu numele “Noul Israel”) “Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt”, îi spune acum “Tu eşti răcoarea Duhului Meu” :
“ Israele fiule, Mă răcoresc, tată, când vorbesc cu tine, Mă răcoresc că am cu cine vorbi pe pământ. Tu eşti răcoarea Duhului Meu. Mă răcoresc vorbind cu tine, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-1996)
Preocupaţi doar de demagogie şi prozelitism, vorbind mult dar fără prea mare preocupare pentru proprietăţile stilului, liderii pucioşi au ignorat cu seninătate în predicile lor necesitatea conciziunii, consistenţei, redundanţei... dar, în primul rând, a sincerităţii. Procedând cu consecvenţă în acest mod, ei nu fac decât să se discrediteze puţin câte puţin, acoperindu-se implacabil cu ruşinoase inadvertenţe demascatoare.
……………………..
Estera
26 decembrie 2009
……………………..
“O, îmbrăcaţi-vă în duhul blândeţii, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naşte în om înţelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înţelepciunea Mea cea din om, şi pe care el o dobândeşte de sus prin duhul blândeţii, duh care poate totul în om, Duhul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-12-2009)
Căldura pucioşilor cică îi încălzeşte până şi pe sfinţi (ceea ce ne obligă să presupunem că sfinţii mai subţirel îmbrăcaţi au început deja să tremure de frig plimbându-se prin câmpiile raiului). În ultimă instanţă, până şi Dumnezeul Pucioasei va fi nevoit să Se încălzească de la pucioşi iar pucioşii de la Dumnezeul lor, şi aşa să se încălzească ei mereu, unii de la alţii. În fine, de la încălzirea globală se va trece apoi la o etapă superioară, când vor lua foc unii de la alţii şi se va ajunge ca focul Duhului Sfânt să-i aprindă pe toţi oamenii:
“O, poporul Meu, îţi amintesc, tată, să nu uiţi lucrarea vorbirilor sfinte în mijlocul tău, căci Eu aşa Îmi fac loc cu tine şi cu sfinţii şi cu harul Meu cel lucrător pentru tine şi prin tine în mijlocul tău, şi pe pământ apoi cu tine în lucrare pentru mulţi, căci vorbirile sfinte sunt pline de taină sfântă şi slujesc lor îngerii tainelor cereşti şi se încălzesc sfinţii lângă căldura ta cea pentru Dumnezeu între frate şi frate, căci Eu arunc mereu focul Meu în tine ca să ne încălzim la el, Eu şi cu tine, că nu e bine să fie rece pentru Dumnezeu în mijlocul tău, poporul Meu. Focul Meu cu tine ţine de cald şi de mângâiere mulţimilor de suflete, şi iau foc unii de la alţii cei ce iau acest foc de Duh Sfânt de pe masa Mea cu tine, şi îşi aprind iubirea şi veghea cei ce se hrănesc cu iubirea Mea cea din mijlocul tău pentru om. Sunt în mijlocul tău cu sfinţii, şi am în ziua aceasta în cuvântul Meu de peste tine oaspete ceresc la masa Mea cu tine pe ierarhul Nicolae, cel care a trăit pentru Mine pe pământ, aşa cum s-a şi născut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-2009)
Mesajul privind “focul” sau “căldura” sau “căldurile” în care se scaldă pucioşii nu e deloc nou. El se regăseşte în destule “Cuvinte” fabricate de-a lungul vremurilor la Pucioasa, aşa încât el pare suficient de convingător în a încredinţa pe oricine că aici trebuie să fie vorba de o doctrină consolidată. Iată doar câteva exemple:
1. Din cele mai vechi timpuri pucioşeşti, creştinii sunt ademeniţi către sectă cu bunătăţi închipuite şi promisiuni mincinoase, printre care aceea că ei nu vor gusta niciodată moartea (deşi pucioşii cei mai în vârstă mor pe capete, unul după altul). Nu lipseşte însă printre ele şi încălzirea gratuită:
“ Decât Dumnezeu te cunoaşte, şi El îţi va zice: „Vino, obositule! Vino, însetatule! Vino, golule! Vino, frigurosule! Vino să te încălzesc! Vino să te îmbrac! Vino să te hrănesc! Vino, că te vor bate vânturile! Vino, că la Mine sunt toate bune pentru tine! Vino, că din Mine te-ai născut! Vino la Mine, creştine!“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1975)
2. Creştinilor pucioşi li se promite în afară de nemurire şi o promisiune nouă - încăldurirea:
“ Vă prind şi vă cuprind şi vă încălduresc şi suflu Duh ceresc peste voi şi peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă şi să fie duhovniceşti şi sfinţi pentru vremea slavei celei mari. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-05-1993)
3. Trâmbiţa Pucioşilor, Verginica, se proclamă pe sine “făclia care te încălzeşte şi te ţine treaz”. Ea îi cheamă pe pucioşi să fie şi ei făclii, adică să vină şi să ia chipul şi asemănarea ei:
“Popor cu nume nou, stai aproape de mine şi de duhul meu, care lucrează în tine cele cereşti. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzeşte şi te ţine treaz, fiule. Căutaţi să semănaţi cu mine, şi veţi vedea apoi cu cine semănaţi şi vă veţi bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veţi semăna cu mine cum veţi putea îndura clipa aceea, fiilor? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1993)
4. După ce au primit “încăldurirea” de la sursă, Pucioşii sunt îndemnaţi să se “încăldurească unii pe alţii” cu focul prometeic al “Duhului Şfânt Pucioşesc”:
“E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)
5. Încăldurirea reciprocă devine o virtute creştină, iar căldura Duhului Sfânt devine de-a dreptul o harismă. Verginica vine şi ea să contribuie la încălzirea globală, pe post de aerotermă, suflând căldură peste (şi mai ales în) pucioşi:
“ Am venit să-ţi ţin de cald, poporule amorţit pe calea către cele cereşti; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu şi să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, şi unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.[...] Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor. [...] Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei: – Pace vouă, măi copii! [ ...] Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi şi să-i fie cald, fiilor. Nu fiţi reci, nu fiţi necredincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)
6. Ni se propune apoi o paradigmă nouă: sursa încălzirii globale este “harul din om”:
“ Faţa ta, creştine tată, este fereastra inimii tale. Te uiţi pe faţă şi înţelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie şi încălzeşte tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin şi mulţumit, te face paşnic şi curat. Harul Meu din tine cheamă la viaţă şi la linişte şi la credinţă şi la înviere.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)
7. Deşi roua vine pe răcoare, căci numai răcoarea aduce roua, “Cuvântul” de la Pucioasa este în mod inexplicabil o sursă simultană şi de rouă, şi de căldură. (atâta doar dacă nu cumva este vorba aici de vreo minune pucioşească):
“Şi voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulţimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură şi cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 -08-1994)
8. Noul Ierusalim de la Pucioasa este rugat să ia căldură de la Dumnezeul Pucioasei şi astfel să iasă din răceala şi nepăsarea şi neştiinţa lui:
“ Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece şi nepăsător şi neştiutor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-01-1995)
9. “Trâmbiţa” Verginica s-a făcut stâlp de foc şi exemplu viu pentru adepţii ei:
“ Vino, fiule scump, şi ia cuvânt nou, cuvânt cald, şi te încălzeşte, tată, şi te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. [...] În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt şi foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cereşti de sfinţi şi de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, şi Mă cere mereu să cobor şi să cuvintez peste tine, şi Îmi zice: „Rosteşte, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă şi încălzeşte-i şi tămăduieşte-le mâhnirile şi alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rosteşte cele bune peste ei şi împlineşte, Doamne, tot ce rosteşti peste Israel“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-06-1995)
10. “Încăldurirea” pucioşilor vine însă întotdeauna de la Dumnezeul lor, chiar şi atunci când unii dintre ei se ascund sau trag chiulul de la raport în faţa liderilor lor, “solii” pucioşeşti ai “Cuvântului”:
“ O, poporul Meu, nimeni dintre sfinţi n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, şi ce rece eşti tu, Israele! Eşti rece, tată, şi de aceea nu eşti tu cald, de aceea, pentru că eşti rece, şi te-ai învăţat aşa şi nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, şi mereu ţi-am spus să nu te mai ascunzi de Mine şi de solii Mei în mijlocul tău, şi te-am învăţat să-I mulţumeşti lui Dumnezeu când El îţi mustră păcatul şi neorânduiala şi să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheţ şi să te încălduresc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-1995)
11. Pucioşii şi Dumnezeul lor se încălzesc reciproc:
“ Pâinea pe care o cer Eu noaptea este veghea ta, este rugăciunea ta proaspătă, pâine proaspătă, pâine caldă, cuvânt cald, încălzit cu dragostea ta de Dumnezeu, că ai nevoie de Dumnezeu în miez de noapte, şi nu te teme ca preoţii care s-au temut că le iau romanii ţara şi neamul.[...] Nu mai este, tată, loc în casa omului pentru Dumnezeu. De aceea te-am crescut Eu pe tine, Israele nou, şi te-am învăţat, tată, să te întorci la Mine şi să Mă iei pe Mine în casa ta şi în viaţa ta, şi în haina ta să Mă iei şi să Mă încălzeşti, că mult te iubesc Eu pe tine, cel de azi care Mă ai pe Mine.[...] Te lucrez, Israele tată, ca să dai rod. Te sap, te greblez, te ud la vreme, te încălzesc şi vreau să te strâng în poala Mea, în împărăţie de cer pe pământ, că în cer am împărăţie, dar acum Îmi fac pe pământ, ca să trec şi pământul în cele ce sunt sfintele lui Dumnezeu. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-10-1995)
12. Şi încăldurirea are izvorul ei, care acum se desecretizează:
“ Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i ştii izvorul, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1996)
13. Pucioşii nu mai au nimic de făcut, deoarece căldura “Cuvântului” şi razele “Duhului” pucioşesc îi va creşte inexorabil, ca pe nişte plante de cultură, ducându-i spre rodire, neapărat dincolo de cer:
“ Tu nimic să nu mai faci decât să rodeşti până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu şi te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturiseşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-1996)
14. Pucioşii nu sunt însă infailibili, ci sunt în pericol să ajungă răcituri (ca piftia), adică să se mai şi răcească. Atunci îndată cuvintează un duh grijuliu care se prezintă a fi Duhul Maicii Domnului şi care îi îmbărbătează şi îi încăldureşte şi el:
“O, Israele, am avut oaspeţi, fiule, şi eu am fost primitoare de oaspeţi în cartea mea şi le-am dat cinstea să stea cuvântând peste tine, iar eu m-am mângâiat că tu eşti atât de ajutat, atât de iubit, poporul meu, atât de mângâiat în Ierusalim, în Domnul, fiule Israele. Şi voi veni în ziua mea de serbare cuvânt peste tine, că azi le-am dat toată cinstea oaspeţilor şi serbării zilei. Voi veni să te învăţ mereu, şi nu te las nicicum să te răceşti. Mereu, mereu te voi încălduri cu Domnul şi cu sfinţii Lui, ca să n-ai vreme să te răceşti. Fiilor şi fiice din Israel, învăţaţi de la mama lui Hristos, învăţaţi din învăţătura ei, că vi s-a dat putere să iubiţi şi să ascultaţi crezând în cuvântul iubirii, căci totul este cu putinţă celui ce crede. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-1996)
15. Pucioşii sunt programaţi să aducă foc pucioşesc peste tot pământul:
“ O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, şi să se adune la căldura Mea şi a ta toţi cei înfriguraţi şi goi, toţi cei fără lumină să vină să ia căldură şi lumină şi casă. [...] O, Verginico, am venit cu hrană şi cu foc, ca să-l hrănesc şi să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc şi Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-05-1997)
16. Dumnezeul Pucios se prezintă a fi “Cel cald mereu”, care aduce pe pământ “căldura Duhului Sfânt” , din care este lucrat sufletul omului. La rândul lui, sufletul trebuie să fie mistuitor ca un foc:
“ Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, şi voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzeşte pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel.[...] Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce şi sfântă şi din iubire este lucrat, şi aceeaşi lucrare trebuie s-o aibă şi el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăţ lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 31-08-1997)
17. Lumea este un ogor încălzit cu căldură cerească:
“ Ogorul este lumea, şi Eu lucrez ca un grădinar şi sap şi pregătesc pentru semănat şi semăn şi fac să crească şi ud şi curăţ de spini şi de buruieni şi încălzesc cu căldură cerească ogorul Meu, şi aştept rodul ogorului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-09-1997)
18. Poporul pucios este mereu încălzit, ca un pui golaş de pasăre:
“ Ca pasărea care-şi adună puii sub aripile sale, aşa lucrez cu tine, copile puişor, rod al căldurii Mele. Mereu, mereu te încălzesc ca să nu-ţi fie frig, fiule, şi să nu ştii de greu, că tu eşti cel micuţ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-1997)
19. Şi dragostea pucioşilor se încăldureşte, cu cuvânt cald adus din cer:
“ Eu sunt dragostea care trage la dragostea ta, poporul Meu iubit. Vin la tine cu sfinţii, vin să-ţi încălduresc dragostea de Mine, că e greu pe pământ. O, dacă tu n-ai împlini mereu cuvântul Meu pe care ţi-l aduc cald mereu, ce ai face tu, fiule, la venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1998)
20. Liderii pucioşi sunt desemnaţi şi chemaţi să încăldurească poporul:
“ E praznic de Bobotează, iar pe voi vă aşteaptă poporul cel adunat să-l încălduriţi în casele Mele cu voi, să-l aşezaţi la masă, că a străbătut drum lung şi greu, fiilor. Încălziţi-le inimile la toţi cei care s-au adunat la Iordanul cuvântului Meu, [...] O, poporul Meu, stau cu Ioan la hotar, căci cuvântul lui aşteaptă odată cu sărbătoarea lui, iar tu încăldureşte-l pe cel ce a străbătut drumul până la Mine şi până la tine, căci tu eşti unealta Mea, mărturisitorul Meu, [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-01-2006)
21. Căldura inimii este faţa Duhului Sfânt:
“ La lucrul vostru cu mâna să nu tacă Duhul Sfânt, să nu fiţi uscaţi de duh, iar faţa Duhului Sfânt este umilinţa inimii şi căldura ei cea pentru Dumnezeu în om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-2006)
22. Nu toţi au apreciat căldurile pucioşeşti: unii au preferat să se răcorească, părăsindu-i pe liderii pucioşi şi criticându-i:
“ O, mulţi veneau să fie cu Mine şi cu ai Mei, dar mulţi Mă şi părăseau, şi apoi Mă urau şi Mă dispreţuiau şi se mâniau, pentru că Eu voiam să-i curăţ de păcatul iubirii de sine şi să pun în ei căldură şi umilinţă şi aplecare cu duhul, iar când ei vedeau aceasta ce fac Eu pentru înţelepciunea lor cea nouă, o, nu se puteau apleca şi plecau spre răceală, iar cei ce se ţineau după Mine şi vedeau aşa, Mă dispreţuiau şi ei mulţi dintre ei, şi unii pe alţii se întăreau împotriva Mea apoi şi se uneau iarăşi apoi cu cele de dinainte ale lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2008)
23. Duioşenia (un “pucioşism” care probabil înseamnă duioşie) este “căldura credinţei sfinte”. Din ea se aprinde “flacăra ei” :
“ Voiesc să te deprind cu duioşenia, poporul Meu, căci acest dar e mare frumuseţe cerească în inima omului credincios. Ea este căldura credinţei sfinte şi apoi flacăra ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2009)
24. Dumnezeul Pucioasei îi răspunde cu înflăcărare, ca un piroman înfocat, “duhului Maicii Domnului”, chemând-o la aţâţarea focului care este ameninţat de necredinţă:
“O, Eu te mângâi pentru ziua ta de serbare aşa cum tu Mă mângâi mereu în durerea Mea cea de la necredinţa omului, care se face nedragoste în el, mamă. Hai să suflăm în foc ca să se aprindă el vâlvătaie, mamă, şi să se simtă căldura lui şi să vină mulţi spre ea, mamă, că Mi-e tare dor de om şi de Mine în om, o, mama Mea!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21-09-2009)
În faţa atâtor exemple convingătoare, pare evident că opţiunea pucioşilor către căldură, încăldurire, încălzire globală, foc, flacără, făclie, vâlvătaie este implacabilă. Dar... oare aşa să fie? Este “încăldurirea” o nouă harismă a Duhului Sfânt, specifică secolelor XX şi XXI? Este “căldura Duhului Sfânt” o opţiune necesară şi inevitabilă, un catalizator către mântuire? Pucioşii se dovedesc şi pe această temă (ca de obicei, de altfel), inconsecvenţi până la ridicol. Nu de puţine ori vom constata că, în cuvintele lor “sacre”, căldura începe să-i deranjeze, iar opţiunea pentru “răcoare” devine un leitmotiv mistic. Dintr-o dată răcoarea devine un ideal, este linişte, este pace, este calea spre mântuire. Sufletul care n-are răcoare este “gol de Dumnezeu” . Izvorul Cuvântului pucios , cel care altădată se precipita ca să “încăldurească” mulţimile şi era “foc din cer” , dintr-odată ne pomenim că mai şi răcoreşte. Poporul pucios, cel care promova cu sârg “căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii”, acum se proclamă pe sine însuşi “răcoarea Duhului Sfânt”. Iată, acum, câteva exemple de astfel de texte pucioşeşti răcoritoare:
1. Nu întotdeauna, căldura inimii este "măsura Duhului Sfânt" sau "faţa Duhului Sfânt". De pildă, alesului Irineu Bistriceanul, cel menit să ajungă “patriarh al Bisericii Noul Ierusalim”, i se urseşte pace şi “răcoare inimii”:
“Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu: [...] Pace ţie, iubitul Meu, alesul Meu! Pace ţie, şi răcoare inimii tale, căci mare este inima ta, fiindcă Eu locuiesc în ea, încap în ea şi Mă bucur în ea! Pace ţie, şi pace Mie întru tine!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-07-1991)
2. Am văzut mai înainte cu cât sârg s-a afirmat despre “Cuvântul de la Pucioasa” că încăldureşte; acum vom vedea că se afirmă că pe vremea Mântuitorului, cuvântul care venea de la Tatăl ceresc răcorea sufletele însetate de adevăr. Şi cu toate acestea, pucioşii pretind că ar fi vorba de acelaşi Cuvânt-Fiul lui Dumnezeu!:
“ Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulţimile să-Mi asculte înţelepciunea cea de la Tatăl luată şi mulţi se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna şi munţii? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputinţă?»” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-01-1992)
3. Dorul se răcoreşte, nu se încăldureşte. Şi asta fie că e vorba de dorul pucioşilor, fie de dorul Dumnezeului lor:
“ Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, şi am voit să-ţi răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubeşti.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)
4. Răcoarea sufletului este sinonimă cu pacea:
“ Nu mai citi, Israele, ziare şi cărţi lumeşti, că-ţi pustiesc sufletul, şi îl duc la întristare, că sufletul gol de Dumnezeu n-are pace, n-are răcoare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-08-1994)
5. Răcoarea este unul din darurile Duhului Sfânt, dintr-o lungă listă din care nu lipseşte învierea şi viaţa veşnică:
“ Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, şi din tine să rostesc cuvânt, şi să pun masă prin cuvânt, şi să fac din nimic peşte şi pâine şi vin, apă şi răcoare şi vindecare, lapte şi miere, cer şi pământ, înviere şi viaţă fără de sfârşit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 03-06-1995)
6. Răcoarea este o doctorie care întăreşte paşii creştinului pe cărarea mântuirii:
“ Eu sunt cu izvorul lângă tine şi după tine, ca să-ţi dau să bei şi să te răcoreşti şi să mergi pe cărare, că dulce e cărarea Mea. Duhul Sfânt Mângâietorul Se scutură peste tine, ca să ai Duh Sfânt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-07-1996)
7. Însăşi vorbirea dintre acest popor pucios (alintat când cu apelativul Noul Ierusalim, când cu numele de Noul Israel) şi Dumnezeul Pucioasei este răcoritoare. Cel ce-i spunea poporului pucios (botezat cu numele “Noul Israel”) “Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt”, îi spune acum “Tu eşti răcoarea Duhului Meu” :
“ Israele fiule, Mă răcoresc, tată, când vorbesc cu tine, Mă răcoresc că am cu cine vorbi pe pământ. Tu eşti răcoarea Duhului Meu. Mă răcoresc vorbind cu tine, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-1996)
Preocupaţi doar de demagogie şi prozelitism, vorbind mult dar fără prea mare preocupare pentru proprietăţile stilului, liderii pucioşi au ignorat cu seninătate în predicile lor necesitatea conciziunii, consistenţei, redundanţei... dar, în primul rând, a sincerităţii. Procedând cu consecvenţă în acest mod, ei nu fac decât să se discrediteze puţin câte puţin, acoperindu-se implacabil cu ruşinoase inadvertenţe demascatoare.
……………………..
Estera
26 decembrie 2009
……………………..
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.