163. Liderii Pucioşi îl curtează din nou pe arhiereul Irineu
În ultimele mesaje ticluite de secta “Noul Ierusalim”, liderii pucioşi încercă să ne inoculeze din nou o teză deja învechită, mincinoasă şi răsuflată: aceea că arhiereul Irineu de la Cluj ar dori nespus să li se alăture, dar este ţinut “legat cu lanţuri” nevăzute de către ceilalţi arhierei, “cerberii” Bisericii Ortodoxe Române. Mai mult, suntem anunţaţi că Irineu este candidat din nou la “ridicarea lui din nelucrare”, adică la păstorirea “oiţelor” Noului Ierusalim. Pentru aceasta, ni se sugerează (să fie un adevăr, sau e tot o minciună?) că el i-ar fi vizitat pe ascuns (în taină, spun ei) pe liderii pucioşi în bârlogul lor, în fruntea unei delegaţii de simpatizanţi sosiţi de la Cluj:
“Vă îmbrăţişez în Duhul Sfânt pe voi, cei ce aţi venit din cetatea Clujului la masa Mea de cuvânt. Aşezaţi-vă, dar, cu poporul Meu de la izvor la masă şi creşteţi, tată, hrănindu-vă cu cele ce ies din gura Mea [...] O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
O horă de duhuri (care se dau drept sfinţi cunoscuţi sau necunoscuţi) se încinge în văzduh peste ograda pucioşilor. Duhul care se dă drept “apostolul Andrei” ia cuvântul şi confirmă amestecul său direct în “aducerea în mare taină” a episcopului Irineu la Pucioasa, pentru a-l pune sub ascultarea liderilor pucioşi. Această “aducere” este un semn încurajator pentru “primăvara” scontată, adică pentru scoaterea lui Irineu de “sub lanţurile” cu care l-au încătuşat ceilalţi arhierei din BOR, urmată de dezgheţarea limbii lui şi apoi de mărturisirea ereziei pucioase ca fiind “singura învăţătură creştină adevărată”:
“– Eu, Doamne, am fost apostolul Tău acum două mii de ani pe vatra neamului român, şi [...] Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara [...](Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
Nici şpiritul care se dă drept “trâmbiţa a şasea” din Apocalipsă (duhul – sau duha – Verginicăi ) nu pierde ocazia de a sublinia despre această suspectă şi ciudată şi neverosimilă “aducere în taină” a lui Irineu. Această zi de “biruinţă tainică” asupra BOR este şi zi de mare sărbătoare pentru pucioşi, şi de aceea se cere a fi “binecuvântată” cu noi învăţături de “cuvânt”, de “hrană duhovnicească” pentru “cei veniţi la izvor spre creştere” (expresie care încearcă să mascheze lucrarea îndoctrinării sistematice cu erezii a simpatizanţilor veniţi tocmai de la Cluj):
– Şi acum, Doamne, eu, trâmbiţa Ta, aştept pentru ziua mea de serbare grăirea mea cu poporul cel de azi al meu şi al Tău, poporul cel credincios, căci numai cei credincioşi până la sfârşit ne sunt popor. [...] O, binecuvintează cu multul hrana zilei de azi peste cei veniţi la izvor spre creştere, iar mâine iarăşi coborâm şi lăsăm cuvânt în carte în ziua mea de pomenire între sfinţi, o, Doamne. Amin.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
Oare despre ce “aducere în taină” să fie vorba? Există doar două variante posibile, dar departe de a fi echiprobabile.
1. Prima, că odată cu simpatizanţii de la Cluj să fi venit la Pucioasa şi arhiereul Irineu, dar neapărat “în taină”, pentru a nu se da pe faţă presupusele lui simpatii ascunse şi mocnite pentru Noul Ierusalim. Este această variantă credibilă? Din câte se cunoaşte despre Irineu, acest lucru este practic imposibil. El s-a dezis în mod categoric şi repetat, în public, de orice aderenţă sau tangenţă cu secta de la Pucioasa. S-a recunoscut pe sine ca un om care a fost înşelat cândva printr-o evlavie părută a liderilor pucioşi şi fără a-i fi cercetat mai în profunzime, dar care s-a dezis apoi de ei cu hotărâre. De atunci, de aproape douăzeci de ani, conduita sa în Biserica Ortodoxă a fost ireproşabilă. Ar fi o dureroasă surpriză se se dovedească acum că acest om s-a lăsat târât în mocirla fariseismului, pe care de altfel chiar liderii pucioşi o condamnă atunci când le convine:
“Învăţaţi această nouă împărăţie, împărăţia luminii, căci cei ce nu iubesc să fie aşa, aceia vor plânge din pricina întunericului lor, căci cele ascunse sunt rele pentru aceasta, iar cele în lumină ţinute sunt ale celor curaţi, curaţi în ei şi între ei unii pentru alţii, iar făţărnicia îi dovedeşte pe cei ce o lucrează pe ea.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)
2. Dacă jocul dublu este de-a dreptul improbabil atunci când ne referim la conduita arhiereului Irineu Bistriţeanu, mai rămâne o singură variantă: liderii pucioşi se joacă cu cuvintele, aparent fiind amatori de figuri de stil, atunci când afirmă că “arhiereul Irineu a fost adus în mare taină la Pucioasa”, cu prilejul sărbătoririi “Şfintei Virginia”. Adică, a fost adus la fel de “în taină” cum au fost aduşi şi Sfântul Andrei, şi “sfânta Virginia”, pentru a împodobi Cuvântul pucioşilor cu părerile sale. Numai că, în timp ce “Şfântul Apostol Andrei” şi Şfânta Virginia” – deşi nu i-a văzut nimeni, doar liderii pucioşi i-au văzut în închipuirea lor – au fost slobozi la gură, rostind (tot prin gura liderilor pucioşi) cuvinte de îmbărbătare pentru pucioşi, “şfântul arhiereu Irineu Bistriceanu” (sosit şi el “în taină” la Pucioasa, pe aripile imaginaţiei schizoide a liderilor pucioşi) n-a rostit nici un cuvinţel. Pasă-mi-te, el încă mai are limba lipită de cerul gurii. Asta, tot din vina arhiereilor-cerberi ai BOR, care-l ţin închis şi legat în lanţuri şi cu căluş la gură, şi “cuvântul lui e îngheţat pe buze” ca să nu cumva să declare în public, săracul, cât de mult îi iubeşte ei pe pucioşi:
“O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, şi apoi a fost pus în legături pe dinafară şi pe dinăuntru, şi limba i s-a lipit de cerul gurii şi nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, şi are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi, căci aşa i-au cerut cei fricoşi, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. [...] Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.”(Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
Dar cât de adevărată este această “mărturie “ a pucioşilor, cum că Irineu (cităm) “are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi” ???
Să ne întoarcem cu cincisprezece ani în urmă (anul 1994) şi să vedem ce ziceau pucioşii atunci despre Irineu Bistriţeanul (notele explicative din paranteze ne aparţin):
“Iată, poposim în această cetate a Clujului, (Notă: Pucioşii “poposesc” la Cluj cu ocazia unei expoziţii de artă a foştilor adepţi Marian şi Victoria Zidaru) aici unde am Eu pe cel uns de la Mine (Notă: este vorba de “unsul” Irineu Bistriţeanu, care fusese numit arhiereu-vicar al Clujului) cu aceată lucrare tată şi el, iată ce face. În loc să fie cel dintâi în faţa vestirii învierii şi înnoirii care vine cu Mine, (Notă: O primă mărturisire: Irineu n-a venit atunci în întâmpinarea pucioşilor, ci s-a ascuns de ei, căci se temea ca să nu-i fie terfelită cinstea de orice atingere, de orice contact cu reprezentanţii sectei) el se teme tată, se teme de oameni.[...] Iată el vă prigoneşte (Notă: Irineu îi prigoneşte pe pucioşi!!! iată o mărturisire însemnată care spune mult) şi Eu ies cu voi în calea lui şi el fuge şi se piteşte.[...] O, fiule iubit, [...] De ce tată te piteşti de Cel ce grăieşte din ceruri (Notă: dacă Irineu ar recunoaşte în autorul “cuvintelor” de la Pucioasa pe “Cel ce grăieşte din ceruri”, în nici un caz el nu s-ar ascunde, ci ar ieşi în întâmpinarea Lui. Dacă a procedat aşa, înseamnă că opinia lui Irineu era bine conturată şi fermă: la Pucioasa nu vorbeşte Dumnezeu, ci totul este o măsluire a liderilor pucioşi) şi caută după tine ca să te încăldurească cu cuvântul născut din Cuvântul? Întoarce-te către Mine, că te strig şi te aştept să te întorci. Întoarce-te. Eu sunt. Până când oare lungeşti aşteptarea Mea? (Notă: Se vede de aici că autorul “cuvântului” nu este nici pe departe Atotştiutorul. Aşteptarea lui este fără replică şi fără speranţă) Sun din trâmbiţă în urma ta, întoarce-te ca să vezi al cui este glasul care te strigă. Eu sunt Fiul Omului (Notă: o afirmaţie goală, pentru care folosirea majusculelor nu are nici o acoperire) [...] Eşti aspru la glas şi la cuvânt (Notă: O afirmaţie extrem de interesantă: cel despre care se spune acum că a avut permanent limba legată şi căluş în gură pentru “mărturisirea” credinţei pucioase, de fapt a mărturisit în contra ei, cu glas aspru şi mustrător) dar eşti plăpând tată. O, cum poţi fără Mine? (Notă: Autorul “cuvântului” este siderat că cineva, un pământean – şi acela “plăpând” – poate face ceva fără ajutorul lui, punându-i la îndoială atotputernicia şi atotştiinţa) [...] Tu Mă prigoneşti (Notă: o altă mărturisire importantă: Irineu este cotat de către liderul imaginar al sectei – Dumnezeul Pucioasei – ca prigonitor al lui) şi Eu te binecuvântez şi te iert şi te ung cu ungerea pe care o ai de la Mine, ca să nu se şteargă. Tu o ştergi (Notă: Se confirmă aici că Irineu s-a dezis în mod repetat de orice atingere cu secta Noului Ierusalim, iar asocierea lui actuală cu pucioşii este exclusiv opera propagandistică a lor, făcută de ei din interes) şi Eu iar o pun, că Eu sunt tainic în lucrare (Notă: Pe ascuns – în chip “tainic” – pucioşii îi fac atmosferă partizană arhiereului Irineu, prezentându-l ca pe un lider al lor care pe furiş îi aprobă întru totul şi le acceptă “ungerea”, dar nu are libertate deplină de exprimare în public). Nu fugi de Mine tată. Eu voi fi mai iute decât tine şi te voi ajunge din urmă. Nu mai fugi de Dumnezeu şi de Cuvântul său. (Notă: Irineu este supus unor presiuni şi unor intimidări vecine cu ameninţarea. Doctrina pucioşilor faţă de el este simplă: “Dacă tu nu ne vrei, noi te vrem! Şi ne este tare dor de tine.”) [...] Mi-e dor de tine tată în lucrarea Mea pe care o ştii şi prin care sunt venit în lucru de 40 de ani tată.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 20 martie 1994)
Să ne întoarcem acum cu doisprezece ani în urmă (anul 1997) şi să vedem dacă s-a schimbat ceva între timp în doctrina pucioşilor faţă de Irineu Bistriţeanul. Cităm (notele explicative din paranteze ne aparţin):
“O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, [...] nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine. (Notă: Deşi Irineu a retractat orice conexiune cu secta pucioşilor, aceştia pretind că el este în continuare “unsul” lor)[...] Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, (Notă: Se recunoaşte însă că Irineu a fost împotrivitor contondent al pucioşilor) [...] Se scoală România, fiule uns. Ţi-am făcut cale ca să poţi veni spre Mine, şi îţi voi presăra calea cu flori, şi Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinţei tale (Notă: Surpriză!! cel care se zice că ar avea căluş la gură îi făcea rane liderului suprem al sectei. Cu ce? Cu ascuţimea cuvântului necredinţei în doctrina pucioşilor) [...] Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit (Notă: O recunoaştere sugerată a numirii ilegale şi neavenite a lui Irineu în funcţia de Patriarh al Bisericii “Noul Ierusalim”, funcţie pe care Irineu n-a dorit-o, n-a cerut-o şi nici n-a recunoscut-o vreodată!) , după alegere şi după har şi după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! (Notă: Cuvântul “mereu” este o dovadă clară că Irineu n-a binevoit să se “ridice” vreodată ca să se aşeze în scaunul de “patriarh” al sectei) [...] Pace ţie, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns (Notă: Volens-nolens, “patriarhul” Irineu trebuie să înghită şi funcţia de apostol al Clujului, uns cu toate alifiile pucioase) pentru vremea aceasta. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 19-02-1997)
Aşadar, prin anii 1994 şi 1997, când pucioşii erau mai sinceri, recunoşteau un lucru ştiut de toată lumea: că Irineu al Clujului se dezicea sistematic şi definitiv de pucioşi, fără a mai nutri vreo dorinţă ascunsă de a-i “păstori” vreodată. Iată că acum ei recidivează cu minciuni sfruntate, încercând să inoculeze ideea că au legături ascunse cu Irineu şi că restaurarea arhieriei lui pucioşeşti şi instalarea lui în scaunul de patriarh al Noului Ierusalim este iminentă.
Nu ne aşteptăm ca Irineu Bistriţeanul să aibă o reacţie publică de dezavuare a unei prezumptive vizite ascunse la Pucioasa, şi nici nu-i cerem aşa ceva, pentru că ar însemna să-i punem la îndoială dreapta credinţă şi cucernicia lui ortodoxă. Timpul va demonstra implacabil dacă ne-am înşelat sau nu. Aşa cum a demonstrat că şi alte “proorocii” ale pucioşilor au fost nişte minciuni sfruntate. Bunăoară, aşa cum s-a demonstrat că mulţi dintre pucioşii cei vechi au fost înşelaţi în promisiunile ce li se făcuseră că nu vor mai vedea moartea, ci vor fi luaţi pe sus în văzduh, alături de Verginica. Unul dintre ei – Dumnezeu să-l ierte!, este tocmai “păstorul Daniel” (al doilea nume conspirativ al lui este “nea’ Mişu”- iar numele real, Dănciucă Gheorghe), unul dintre cei doi păstori care erau (fiecare) “mâna dreaptă “ a Verginicăi. Nea’ Mişu a dat zilele trecute ortul popii, fără să i se mai împlinească visul de “a nu mai vedea moartea”. Acum, pucioşii îi pregătesc pomenirile pentru vămile văzduhului:
“O, peste puţin timp trebuie să puneţi masă de pomenire pentru păstorul Daniel şi se va strânge poporul la masă, fiilor de la izvor, şi Domnul îi va da lui din lumina învăţăturii cea pentru fii, iar oricâţi se vor fii, aceia să înveţe lucrarea de fiu, căci pe pământ vine împărăţia luminii, fiilor.
O, Doamne, Tu eşti cuvânt, şi de aceea eşti Cel ce este. Ce este, Doamne, cel ce nu se face cuvântul său? O, ce este acela? Împărăţia Ta cea cu lumină învaţă-i pe cei ce vor să fie fii, Doamne, şi aşa vor fi ei asemenea Ţie apoi. Amin.
– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, cuvânt de taină ai grăit tu poporului tău. E mare durerea celor din cer, căci cei din cer văd. O, tată, se va strânge poporul la masă de cuvânt pentru pomenirea păstorului Daniel şi îl voi îmbrăţişa în cuvânt pe poporul cel adunat. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)
E de presupus că şpiritul rătăcitor al lui nea’ Mişu va veni şi el să “se facă cuvânt” şi să le vorbească adepţilor pucioşi cu ocazia pomenirii pe care ei i-o vor pregăti, învăţându-i într-o şedinţă de vorbire ceea ce n-a reuşit el să facă în cei peste cincizeci de ani de bogată “păstorire”.
Preocupările politice ale liderilor pucioşi nu s-au stins nici măcar cu terminarea alegerilor, în care candidatul lor favorit (Traian Băsescu) a obţinut o victorie chinuită. Acum pucioşii acuză (fără nici o probă) că biserica rivală (BOR) este aliată cu partidele pro-comuniste. Această aserţiune este mai mult ca sigur o altă minciună pucioşească, îndată ce Biserica majoritară şi-a declarat limpede hotărârea de a nu se implica sub nici un fel în politică. Cu toate acestea liderii pucioşi pretind că ea a făcut legământ cu “fiara roşie”. :
“Iată zvârcolirea fiarei aflate în agonie în zilele Mele cu tine, poporul Meu de azi! Mi-e tot cerul în veghe pentru biruinţa Mea asupra ei şi pentru biruinţa ta, căci tu eşti cel credincios şi te-am pecetluit cu pecetea pentru cei credincioşi, dar ai grijă mare de credinţa ta, şi mereu ţi-am spus aşa, căci afară e vremea lepădării de credinţă, poporul Meu, şi iată, biserica cea de afară s-a înveşmântat toată în roşu şi a făcut legământ cu fiara şi nu mai este acum biserică pe pământ, căci s-a umplut de cei ucişi ai ei, fiindcă a dat stăpânirea ei fiarei şi n-a vegheat când Eu am strigat de pe tronul cuvântului Meu peste ea pentru trezirea ei înaintea Mirelui Care vine.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)
Cuvintele “nu mai este acum biserică pe pământ”, strecurate cu dibăcie în fraza precedentă, sugerează ceea ce vor liderii pucioşi să promoveze cu orice preţ: singura biserică rămasă pe pământ este biserica pucioşilor, iar toate celelalte biserici sunt de mult apostate.
……………………..
Estera
22 decembrie 2009
……………………..
“Vă îmbrăţişez în Duhul Sfânt pe voi, cei ce aţi venit din cetatea Clujului la masa Mea de cuvânt. Aşezaţi-vă, dar, cu poporul Meu de la izvor la masă şi creşteţi, tată, hrănindu-vă cu cele ce ies din gura Mea [...] O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
O horă de duhuri (care se dau drept sfinţi cunoscuţi sau necunoscuţi) se încinge în văzduh peste ograda pucioşilor. Duhul care se dă drept “apostolul Andrei” ia cuvântul şi confirmă amestecul său direct în “aducerea în mare taină” a episcopului Irineu la Pucioasa, pentru a-l pune sub ascultarea liderilor pucioşi. Această “aducere” este un semn încurajator pentru “primăvara” scontată, adică pentru scoaterea lui Irineu de “sub lanţurile” cu care l-au încătuşat ceilalţi arhierei din BOR, urmată de dezgheţarea limbii lui şi apoi de mărturisirea ereziei pucioase ca fiind “singura învăţătură creştină adevărată”:
“– Eu, Doamne, am fost apostolul Tău acum două mii de ani pe vatra neamului român, şi [...] Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara [...](Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
Nici şpiritul care se dă drept “trâmbiţa a şasea” din Apocalipsă (duhul – sau duha – Verginicăi ) nu pierde ocazia de a sublinia despre această suspectă şi ciudată şi neverosimilă “aducere în taină” a lui Irineu. Această zi de “biruinţă tainică” asupra BOR este şi zi de mare sărbătoare pentru pucioşi, şi de aceea se cere a fi “binecuvântată” cu noi învăţături de “cuvânt”, de “hrană duhovnicească” pentru “cei veniţi la izvor spre creştere” (expresie care încearcă să mascheze lucrarea îndoctrinării sistematice cu erezii a simpatizanţilor veniţi tocmai de la Cluj):
– Şi acum, Doamne, eu, trâmbiţa Ta, aştept pentru ziua mea de serbare grăirea mea cu poporul cel de azi al meu şi al Tău, poporul cel credincios, căci numai cei credincioşi până la sfârşit ne sunt popor. [...] O, binecuvintează cu multul hrana zilei de azi peste cei veniţi la izvor spre creştere, iar mâine iarăşi coborâm şi lăsăm cuvânt în carte în ziua mea de pomenire între sfinţi, o, Doamne. Amin.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
Oare despre ce “aducere în taină” să fie vorba? Există doar două variante posibile, dar departe de a fi echiprobabile.
1. Prima, că odată cu simpatizanţii de la Cluj să fi venit la Pucioasa şi arhiereul Irineu, dar neapărat “în taină”, pentru a nu se da pe faţă presupusele lui simpatii ascunse şi mocnite pentru Noul Ierusalim. Este această variantă credibilă? Din câte se cunoaşte despre Irineu, acest lucru este practic imposibil. El s-a dezis în mod categoric şi repetat, în public, de orice aderenţă sau tangenţă cu secta de la Pucioasa. S-a recunoscut pe sine ca un om care a fost înşelat cândva printr-o evlavie părută a liderilor pucioşi şi fără a-i fi cercetat mai în profunzime, dar care s-a dezis apoi de ei cu hotărâre. De atunci, de aproape douăzeci de ani, conduita sa în Biserica Ortodoxă a fost ireproşabilă. Ar fi o dureroasă surpriză se se dovedească acum că acest om s-a lăsat târât în mocirla fariseismului, pe care de altfel chiar liderii pucioşi o condamnă atunci când le convine:
“Învăţaţi această nouă împărăţie, împărăţia luminii, căci cei ce nu iubesc să fie aşa, aceia vor plânge din pricina întunericului lor, căci cele ascunse sunt rele pentru aceasta, iar cele în lumină ţinute sunt ale celor curaţi, curaţi în ei şi între ei unii pentru alţii, iar făţărnicia îi dovedeşte pe cei ce o lucrează pe ea.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)
2. Dacă jocul dublu este de-a dreptul improbabil atunci când ne referim la conduita arhiereului Irineu Bistriţeanu, mai rămâne o singură variantă: liderii pucioşi se joacă cu cuvintele, aparent fiind amatori de figuri de stil, atunci când afirmă că “arhiereul Irineu a fost adus în mare taină la Pucioasa”, cu prilejul sărbătoririi “Şfintei Virginia”. Adică, a fost adus la fel de “în taină” cum au fost aduşi şi Sfântul Andrei, şi “sfânta Virginia”, pentru a împodobi Cuvântul pucioşilor cu părerile sale. Numai că, în timp ce “Şfântul Apostol Andrei” şi Şfânta Virginia” – deşi nu i-a văzut nimeni, doar liderii pucioşi i-au văzut în închipuirea lor – au fost slobozi la gură, rostind (tot prin gura liderilor pucioşi) cuvinte de îmbărbătare pentru pucioşi, “şfântul arhiereu Irineu Bistriceanu” (sosit şi el “în taină” la Pucioasa, pe aripile imaginaţiei schizoide a liderilor pucioşi) n-a rostit nici un cuvinţel. Pasă-mi-te, el încă mai are limba lipită de cerul gurii. Asta, tot din vina arhiereilor-cerberi ai BOR, care-l ţin închis şi legat în lanţuri şi cu căluş la gură, şi “cuvântul lui e îngheţat pe buze” ca să nu cumva să declare în public, săracul, cât de mult îi iubeşte ei pe pucioşi:
“O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, şi apoi a fost pus în legături pe dinafară şi pe dinăuntru, şi limba i s-a lipit de cerul gurii şi nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, şi are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi, căci aşa i-au cerut cei fricoşi, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. [...] Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.”(Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)
Dar cât de adevărată este această “mărturie “ a pucioşilor, cum că Irineu (cităm) “are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi” ???
Să ne întoarcem cu cincisprezece ani în urmă (anul 1994) şi să vedem ce ziceau pucioşii atunci despre Irineu Bistriţeanul (notele explicative din paranteze ne aparţin):
“Iată, poposim în această cetate a Clujului, (Notă: Pucioşii “poposesc” la Cluj cu ocazia unei expoziţii de artă a foştilor adepţi Marian şi Victoria Zidaru) aici unde am Eu pe cel uns de la Mine (Notă: este vorba de “unsul” Irineu Bistriţeanu, care fusese numit arhiereu-vicar al Clujului) cu aceată lucrare tată şi el, iată ce face. În loc să fie cel dintâi în faţa vestirii învierii şi înnoirii care vine cu Mine, (Notă: O primă mărturisire: Irineu n-a venit atunci în întâmpinarea pucioşilor, ci s-a ascuns de ei, căci se temea ca să nu-i fie terfelită cinstea de orice atingere, de orice contact cu reprezentanţii sectei) el se teme tată, se teme de oameni.[...] Iată el vă prigoneşte (Notă: Irineu îi prigoneşte pe pucioşi!!! iată o mărturisire însemnată care spune mult) şi Eu ies cu voi în calea lui şi el fuge şi se piteşte.[...] O, fiule iubit, [...] De ce tată te piteşti de Cel ce grăieşte din ceruri (Notă: dacă Irineu ar recunoaşte în autorul “cuvintelor” de la Pucioasa pe “Cel ce grăieşte din ceruri”, în nici un caz el nu s-ar ascunde, ci ar ieşi în întâmpinarea Lui. Dacă a procedat aşa, înseamnă că opinia lui Irineu era bine conturată şi fermă: la Pucioasa nu vorbeşte Dumnezeu, ci totul este o măsluire a liderilor pucioşi) şi caută după tine ca să te încăldurească cu cuvântul născut din Cuvântul? Întoarce-te către Mine, că te strig şi te aştept să te întorci. Întoarce-te. Eu sunt. Până când oare lungeşti aşteptarea Mea? (Notă: Se vede de aici că autorul “cuvântului” nu este nici pe departe Atotştiutorul. Aşteptarea lui este fără replică şi fără speranţă) Sun din trâmbiţă în urma ta, întoarce-te ca să vezi al cui este glasul care te strigă. Eu sunt Fiul Omului (Notă: o afirmaţie goală, pentru care folosirea majusculelor nu are nici o acoperire) [...] Eşti aspru la glas şi la cuvânt (Notă: O afirmaţie extrem de interesantă: cel despre care se spune acum că a avut permanent limba legată şi căluş în gură pentru “mărturisirea” credinţei pucioase, de fapt a mărturisit în contra ei, cu glas aspru şi mustrător) dar eşti plăpând tată. O, cum poţi fără Mine? (Notă: Autorul “cuvântului” este siderat că cineva, un pământean – şi acela “plăpând” – poate face ceva fără ajutorul lui, punându-i la îndoială atotputernicia şi atotştiinţa) [...] Tu Mă prigoneşti (Notă: o altă mărturisire importantă: Irineu este cotat de către liderul imaginar al sectei – Dumnezeul Pucioasei – ca prigonitor al lui) şi Eu te binecuvântez şi te iert şi te ung cu ungerea pe care o ai de la Mine, ca să nu se şteargă. Tu o ştergi (Notă: Se confirmă aici că Irineu s-a dezis în mod repetat de orice atingere cu secta Noului Ierusalim, iar asocierea lui actuală cu pucioşii este exclusiv opera propagandistică a lor, făcută de ei din interes) şi Eu iar o pun, că Eu sunt tainic în lucrare (Notă: Pe ascuns – în chip “tainic” – pucioşii îi fac atmosferă partizană arhiereului Irineu, prezentându-l ca pe un lider al lor care pe furiş îi aprobă întru totul şi le acceptă “ungerea”, dar nu are libertate deplină de exprimare în public). Nu fugi de Mine tată. Eu voi fi mai iute decât tine şi te voi ajunge din urmă. Nu mai fugi de Dumnezeu şi de Cuvântul său. (Notă: Irineu este supus unor presiuni şi unor intimidări vecine cu ameninţarea. Doctrina pucioşilor faţă de el este simplă: “Dacă tu nu ne vrei, noi te vrem! Şi ne este tare dor de tine.”) [...] Mi-e dor de tine tată în lucrarea Mea pe care o ştii şi prin care sunt venit în lucru de 40 de ani tată.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 20 martie 1994)
Să ne întoarcem acum cu doisprezece ani în urmă (anul 1997) şi să vedem dacă s-a schimbat ceva între timp în doctrina pucioşilor faţă de Irineu Bistriţeanul. Cităm (notele explicative din paranteze ne aparţin):
“O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, [...] nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine. (Notă: Deşi Irineu a retractat orice conexiune cu secta pucioşilor, aceştia pretind că el este în continuare “unsul” lor)[...] Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, (Notă: Se recunoaşte însă că Irineu a fost împotrivitor contondent al pucioşilor) [...] Se scoală România, fiule uns. Ţi-am făcut cale ca să poţi veni spre Mine, şi îţi voi presăra calea cu flori, şi Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinţei tale (Notă: Surpriză!! cel care se zice că ar avea căluş la gură îi făcea rane liderului suprem al sectei. Cu ce? Cu ascuţimea cuvântului necredinţei în doctrina pucioşilor) [...] Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit (Notă: O recunoaştere sugerată a numirii ilegale şi neavenite a lui Irineu în funcţia de Patriarh al Bisericii “Noul Ierusalim”, funcţie pe care Irineu n-a dorit-o, n-a cerut-o şi nici n-a recunoscut-o vreodată!) , după alegere şi după har şi după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! (Notă: Cuvântul “mereu” este o dovadă clară că Irineu n-a binevoit să se “ridice” vreodată ca să se aşeze în scaunul de “patriarh” al sectei) [...] Pace ţie, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns (Notă: Volens-nolens, “patriarhul” Irineu trebuie să înghită şi funcţia de apostol al Clujului, uns cu toate alifiile pucioase) pentru vremea aceasta. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 19-02-1997)
Aşadar, prin anii 1994 şi 1997, când pucioşii erau mai sinceri, recunoşteau un lucru ştiut de toată lumea: că Irineu al Clujului se dezicea sistematic şi definitiv de pucioşi, fără a mai nutri vreo dorinţă ascunsă de a-i “păstori” vreodată. Iată că acum ei recidivează cu minciuni sfruntate, încercând să inoculeze ideea că au legături ascunse cu Irineu şi că restaurarea arhieriei lui pucioşeşti şi instalarea lui în scaunul de patriarh al Noului Ierusalim este iminentă.
Nu ne aşteptăm ca Irineu Bistriţeanul să aibă o reacţie publică de dezavuare a unei prezumptive vizite ascunse la Pucioasa, şi nici nu-i cerem aşa ceva, pentru că ar însemna să-i punem la îndoială dreapta credinţă şi cucernicia lui ortodoxă. Timpul va demonstra implacabil dacă ne-am înşelat sau nu. Aşa cum a demonstrat că şi alte “proorocii” ale pucioşilor au fost nişte minciuni sfruntate. Bunăoară, aşa cum s-a demonstrat că mulţi dintre pucioşii cei vechi au fost înşelaţi în promisiunile ce li se făcuseră că nu vor mai vedea moartea, ci vor fi luaţi pe sus în văzduh, alături de Verginica. Unul dintre ei – Dumnezeu să-l ierte!, este tocmai “păstorul Daniel” (al doilea nume conspirativ al lui este “nea’ Mişu”- iar numele real, Dănciucă Gheorghe), unul dintre cei doi păstori care erau (fiecare) “mâna dreaptă “ a Verginicăi. Nea’ Mişu a dat zilele trecute ortul popii, fără să i se mai împlinească visul de “a nu mai vedea moartea”. Acum, pucioşii îi pregătesc pomenirile pentru vămile văzduhului:
“O, peste puţin timp trebuie să puneţi masă de pomenire pentru păstorul Daniel şi se va strânge poporul la masă, fiilor de la izvor, şi Domnul îi va da lui din lumina învăţăturii cea pentru fii, iar oricâţi se vor fii, aceia să înveţe lucrarea de fiu, căci pe pământ vine împărăţia luminii, fiilor.
O, Doamne, Tu eşti cuvânt, şi de aceea eşti Cel ce este. Ce este, Doamne, cel ce nu se face cuvântul său? O, ce este acela? Împărăţia Ta cea cu lumină învaţă-i pe cei ce vor să fie fii, Doamne, şi aşa vor fi ei asemenea Ţie apoi. Amin.
– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, cuvânt de taină ai grăit tu poporului tău. E mare durerea celor din cer, căci cei din cer văd. O, tată, se va strânge poporul la masă de cuvânt pentru pomenirea păstorului Daniel şi îl voi îmbrăţişa în cuvânt pe poporul cel adunat. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)
E de presupus că şpiritul rătăcitor al lui nea’ Mişu va veni şi el să “se facă cuvânt” şi să le vorbească adepţilor pucioşi cu ocazia pomenirii pe care ei i-o vor pregăti, învăţându-i într-o şedinţă de vorbire ceea ce n-a reuşit el să facă în cei peste cincizeci de ani de bogată “păstorire”.
Preocupările politice ale liderilor pucioşi nu s-au stins nici măcar cu terminarea alegerilor, în care candidatul lor favorit (Traian Băsescu) a obţinut o victorie chinuită. Acum pucioşii acuză (fără nici o probă) că biserica rivală (BOR) este aliată cu partidele pro-comuniste. Această aserţiune este mai mult ca sigur o altă minciună pucioşească, îndată ce Biserica majoritară şi-a declarat limpede hotărârea de a nu se implica sub nici un fel în politică. Cu toate acestea liderii pucioşi pretind că ea a făcut legământ cu “fiara roşie”. :
“Iată zvârcolirea fiarei aflate în agonie în zilele Mele cu tine, poporul Meu de azi! Mi-e tot cerul în veghe pentru biruinţa Mea asupra ei şi pentru biruinţa ta, căci tu eşti cel credincios şi te-am pecetluit cu pecetea pentru cei credincioşi, dar ai grijă mare de credinţa ta, şi mereu ţi-am spus aşa, căci afară e vremea lepădării de credinţă, poporul Meu, şi iată, biserica cea de afară s-a înveşmântat toată în roşu şi a făcut legământ cu fiara şi nu mai este acum biserică pe pământ, căci s-a umplut de cei ucişi ai ei, fiindcă a dat stăpânirea ei fiarei şi n-a vegheat când Eu am strigat de pe tronul cuvântului Meu peste ea pentru trezirea ei înaintea Mirelui Care vine.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)
Cuvintele “nu mai este acum biserică pe pământ”, strecurate cu dibăcie în fraza precedentă, sugerează ceea ce vor liderii pucioşi să promoveze cu orice preţ: singura biserică rămasă pe pământ este biserica pucioşilor, iar toate celelalte biserici sunt de mult apostate.
……………………..
Estera
22 decembrie 2009
……………………..
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.