84. Texte falsificate : Anul 1991(lunile I-IX) – mesaje “primite” prin leliţa Mihaela

 

84.   Texte falsificate : Anul 1991(lunile I-IX) – mesaje “primite” prin leliţa Mihaela

(Comentariu la  Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)

Motto:“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(preluat din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Laitmotiv preluat din postarea #38 (primul articol din seria celor care semnalează modificări de fond în “Cuvânt”):

Sunt cu adevărat textele de la Pucioasa o vorbire din cer? Sunt ele oare  un alt Cuvânt al lui Dumnezeu, un Cuvânt nou, care îl completează pe cel recunoscut dintotdeauna şi pretutindeni şi de toţi cu numele de Sfânta Scriptură? Dacă ar fi aşa, atunci preocuparea şi respectul şi grija pentru păstrarea nealterată a acestor texte contemporane cu noi ar trebui să fie întru totul asemănătoare cu cele purtate de zeci de generaţii de creştini faţă de Biblie. Or, constatăm că: în timp ce  Biblia s-a păstrat nealterată timp de 2000 de ani, textele de la Pucioasa au fost modificate masiv şi substanţial tocmai de către liderii pucioşi, adică de aceia care ar fi trebuit să vegheze ca nici o iotă şi nici o cirtă din ele să nu se schimbe. În ediţia din anul 2006 a cărţii pucioşilor pe care ei au intitulat-o “Cuvântul lui Dumnezeu” apar mii de modificări faţă de ediţia din anul 1995 a aceleiaşi cărţi. Tot ce a fost incomod, sau se preta la o cosmetizare de faţadă, a fost forfecat fără scrupule. Nu ne referim aici în nici un caz la corecţiile legate de ortografie, care sunt şi ele extrem de numeroase, dar fireşti pentru orice nouă ediţie de carte, ci la modificările de fond, unele dintre ele vădit interesate ca să sporească legitimitatea şi credibilitatea acestei colecţii de “mesaje”. Dacă scrierile sunt cu adevărat vorbirea lui Dumnezeu, atunci trebuia să se admită apriori că Dumnezeu nu trebuie şi nu poate fi corectat (pur şi simplu pentru că nu e cazul – Dumnezeu este însăşi perfecţiunea). Măcar din respect pentru Dumnezeu şi pentru “Cuvântul” Lui s-ar fi cuvenit să nu se intervină cu nimic în exprimarea originală, chiar veghind scrupulos ca textele respective să rămână nealterate. Dar, dacă autorul textelor a greşit în nenumărate situaţii, uneori destul de grav, fiind nevoie să i se aplice corecţii masive, înseamnă că autorul a fost un om (sau mai mulţi) dar în nici un caz Dumnezeu.

Din raţiuni legate de spaţiul necesar prezentării acestui fenomen, am apreciat că este nevoie de o selecţie a acestor texte. De aceea am apreciat că  unele  modificări pot fi considerate “minore” şi nu le-am  mai consemnat aici. Alte modificări vizează însă  o “adaptare” intenţionată  a textului, pentru a-l face mai lizibil sau mai familiar sau mai convingător, şi aici este evidentă intervenţia editorilor . Există şi  modificări de-a dreptul mistificatoare, care încearcă să ascundă pur şi simplu unele imperfecţiuni sau chiar erori de fond, existente în ediţia întâi, alterându-se uneori în mod deosebit de grav sensul original. În fine, nu de puţine ori metoda de intervenţie a corectorilor a fost să suprime pur şi simplu porţiuni incomode din text, (uneori dispar fraze întregi!!), sau să adauge fraze inexistente în ediţia întâi.

Iată şi exemplele selectate:

Anul 1991 (lunile I-IX)

1264. Ediţia 1995:

“…Când coborâse Domnul cu Cuvântul Său în

mine, am început să-L port şi să-L adăpostesc aşa

ca într-o iesle săracă…

…Domnul n-a găsit loc pe pământ nici atunci, n-a găsit nici acum. Atunci a găsit într-o iesle loc, ca să poată ajunge pe lume întrupat şi acum, la sfârşitul Lucrării Sale, iată cât de alungat a fost de peste tot. De când m-a născut pe mine Domnul, măi copii, vă spun şi eu vouă, am fost tot oropsită şi dispreţuită şi alungată, am fost, de când copilă şi până m-am dezbrăcat de trup. Când coborâse Domnul cu cuvântul Său în mine, am început să-L port şi să-L adăpostesc, aşa ca într-o iesle săracă, dar şi El şi eu am fost dispreţuiţi şi alungaţi şi judecaţi şi pedepsiţi. Aşa a fost menirea Domnului pe pământ, aşa este şi menirea celor ce-L poartă în El, căci El a căutat numai spre lăcaşuri sărace, numai spre umilinţă, că nu i-a plăcut duhul lumii fiincă El nu era din lume. O, copiii mei, dacă şi noi am fi fost din lume, lumea ne-ar fi iubit, dar nu copiii mei, iată suntem născuţi din cer şi spre cer tânjim. Domnul ne-a scos din lume fiindcă nici noi nu eram din lume...” (7 ianuarie 1991)

1264. Ediţia 2006:

“ Praznicul Naşterii Domnului

Sfânta Virginia mărturiseşte suferinţa ei. Durerea Domnului,

adusă de nepăsarea creştinilor.

Preasfânta Treime mi-a spus să vorbesc cu voi, măi mămică, mi-a spus să dau un picuţ la o parte durerea, şi să v-o dau şi pe a voastră un picuţ la o parte, că iată, îngerii din cer cântă şi dănţuiesc şi sărbătoresc zi de aducere-aminte a naşterii Mântuitorului lumii, căci în această zi a acestei luni S-a născut atunci Domnul în ieslea cea săracă. N-a găsit loc pe pământ nici atunci, n-a găsit nici acum. Atunci a găsit într-o iesle loc ca să poată ajunge pe lume întrupat, şi acum, la sfârşitul lucrării Sale, iată cât de alungat a fost de peste tot. De când m-a născut pe mine Domnul, măi copii, vă spun şi eu vouă, am fost tot oropsită şi tot dispreţuită, şi alungată am fost de când copilă şi până m-am dezbrăcat de trup. Când coborâse Domnul cu cuvântul Său în mine, am început să-L port şi să-L adăpostesc ca într-o iesle săracă, dar şi El şi eu am fost dispreţuiţi şi alungaţi şi judecaţi şi pedepsiţi. Aşa a fost viaţa Domnului pe pământ, aşa este şi a celor ce-L poartă în ei, căci El a căutat numai spre lăcaşuri sărace, numai spre umilinţă, că nu I-a plăcut duhul lumii, fiincă El nu era din lume.

O, copiii mei, dacă şi noi am fi fost din lume, lumea ne-ar fi iubit, dar nu, copiii mei, iată, suntem născuţi din cer, şi spre cer tânjim. Domnul ne-a scos din lume fiindcă nici noi nu eram din lume.” (25 decembrie 1990/ 7 ianuarie 1991, sublin.ns.)

Ultima frază merită cea mai adâncă reflecţie. Cum a reuşit Domnul să-i scoată din lume, îndată ce ei nu erau acolo, în lume? Şi dacă nu erau în lume, de unde i-a scos?

1265. Ediţia 1995:

“Şi a folosit trupul cel dintr-o rădăcină cu  mine,

ca să vorbească şi să nu lase poporul să se

înstrăineze de lucrarea cea coborâtă…

…O, dragii mei, m-am dus la Dumnezeu ca să vă pregătesc cetate tare, măi fiilor,  şi am venit cu ea în braţele mele cereşti şi am aşezat-o cu aşezare binecuvântată şi stau în unghiul ei şi cuvântez cuvânt ceresc […] O, Domnul n-a lăsat flămând acest popor dacă el n-a vrut să fie şi cu mine. Şi a folosit trupul cel dintr-o rădăcină cu  mine […] voi zidi în zilele ce vin Biserica neprihăniţilor şi a neadormiţilor care vor slăvi pe Dumnezeu întru taina Ierusalimului cel din cer coborât…” (18 martie 1991)

1265. Ediţia 2006:

“Cuvântul Sfintei Virginia către păstorii poporului creştin

Netezirea căii poporului Domnului. Rugăciunea cea curată şi calea

ei spre cer. Vicleşugul, minciuna, clevetirea şi hula omoară credinţa

creştinului neputincios.

 O, dragii mei, m-am dus la Dumnezeu ca să pregătesc cetate tare şi am venit cu ea în braţele mele cereşti şi am aşezat-o cu aşezare binecuvântată, şi stau în unghiul ei şi cuvintez cuvânt ceresc […] O, Domnul n-a lăsat flămând acest popor dacă el n-a vrut să fie şi cu mine. A folosit trupul cel dintr-o rădăcină cu  mine […] voi zidi în zilele ce vin biserica neprihăniţilor şi a neadormiţilor care vor slăvi pe Dumnezeu, în taina Ierusalimului cel din cer coborât.”   ( 5/ 18 martie 1991)

1266. Ediţia 1995:

“…Şi a locuit  în mine Cuvântul celor şapte tunete

care au vorbit în timpul vedeniei apocaliptice…

…Eu am trecerea cea mai mare în cer,  am trecere mare fiilor, fiindcă am fost trâmbiţă lucrătoare spre sfârşitul vremurilor şi a locuit  în mine cuvântul celor şapte tunete […]Au vorbit atunci cele şapte tunete, dar au fost pecetluite cuvintele acelea şi nu s-au scris. Şi s-au scris în vremea voastră, măi copii.[…] a folosit Dumnezeu trâmbiţele cele ce erau scrise în Carte ca să trâmbiţeze în vremea domniei fiarei apocaliptice şi a ajuns Dumnezeu pe vremea trupului meu, să sune din Trâmbiţa cea dinaintea celei de-a doua arătări a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, căci scris este că se va arăta la sfîrşitul plinirii vremurilor cele scrise în Carte…” (25 martie 1991)

1266. Ediţia 2006:

 “Cuvântul Sfintei Virginia către poporul creştin

în vreme de încercare

Cuvânt pentru credinţă şi pentru ferire de cârtire şi de pedeapsa

 cârtirii. Venirea la Domnul a celor din lume în locul celor

şovăielnici.

 Eu am trecerea cea mai mare în cer,  fiindcă am fost trâmbiţă lucrătoare spre sfârşitul vremurilor, şi a locuit  în mine cuvântul celor şapte tunete […] Au vorbit atunci cele şapte tunete, dar au fost pecetluite cuvintele acelea şi nu s-au scris, dar s-au scris în vremea voastră, măi copii.[…] a folosit Dumnezeu trâmbiţele cele ce erau scrise în carte ca să trâmbiţeze în vremea domniei fiarei apocaliptice, şi a ajuns Dumnezeu pe vremea trupului meu să sune din trâmbiţa cea dinaintea celei de-a doua arătări a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, căci scris este că se vor arăta la sfîrşitul plinirii vremurilor cele scrise în carte.” ( 12/ 25 martie 1991)

1267. Ediţia 1995:

“…Venise urâciunea pustiirii locurilor sfinte…

[…] şi-a venit apoi vremea cea roşie şi-a strămutat de la locul lor vremea sărbătorilor cereşti. […] Era proorocită în Carte această vreme[…] ” (2 iunie 1991)

1267. Ediţia 2006:

  “Duminica tuturor sfinţilor

Învăţături ale sfintei Virginica peste cetatea Căprioru.

 […] şi a venit apoi vremea cea roşie şi a strămutat de la locul ei vremea sărbătorilor cereşti. […] Era proorocită în Scripturi această vreme[…] ” (20 mai/2 iunie 1991)

1268. Ediţia 1995:

“…pentru că eu am fost biserică sfinţită de

Dumnezeu, în care a locuit Mielul lui Dumnezeu…

 Îşi începuse Domnul lucrul Său prin mine încă de atunci şi-apoi a trimis peste mine vindecare, că ştia că vine vremea să lucreze cu cuvântul Său prin mine şi să aducă prin mine această reparare pentru Biserica Sa.” (2 iunie 1991)

1268. Ediţia 2006: 

Îşi începuse Domnul lucrul Său prin mine încă de atunci şi apoi a trimis peste mine vindecare, că ştia că vine vremea să lucreze cu cuvântul Său prin mine şi să aducă această reparare pentru biserica Sa.”  (20 mai/2 iunie 1991)

Ştergerea expresiei prin mine este intenţionată, căci altminteri Hristos ar fi fost substituit cu totul de Verginica, inclusiv în lucrarea de reparare a Bisericii Sale.

1269. Ediţia 1995: “ Trebuia să se împlinească aceasta, căci era făgăduit de Domnul prin semnul vindecării înăuntrului meu, pentru că eu am fost biserică sfinţită de Dumnezeu, în care a locuit Mielul lui Dumnezeu şi-a vorbit cu acest popor, căci a făcut Domnul din mine un altar de jertfă în care  a locuit şi s-a jertfit cu cuvântul Său şi-a împărţit cuvântul Său vouă. Aşa este scris de Domnul Iisus Hristos în Carte: omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu. N-a mai avut fiilor nimeni, în toate veacurile n-a mai avut ce-aţi avut voi. ” (2 iunie 1991)

1269. Ediţia 2006:  “ Trebuia să se împlinească aceasta, căci era făgăduit de Domnul, prin semnul vindecării înlăuntrului meu, pentru că eu am fost biserică sfinţită de Dumnezeu, în care a locuit Mielul lui Dumnezeu şi a vorbit cu acest popor, căci a făcut Domnul din mine un altar de jertfă în care  a locuit şi S-a jertfit cu cuvântul Său şi a împărţit cuvântul Său vouă, fiindcă este scris de Domnul Iisus Hristos în Scripturi: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu».

 N-a mai avut, fiilor, nimeni, în toate veacurile, n-a mai avut ce aţi avut voi. ” (20 mai/2 iunie 1991)

Este a doua oară în acelaşi text când se substituie cuvântul “Carte” cu cuvântul “Scripturi”, considerându-se probabil că este mai concludent. Pare însă mai plauzibil ca vorbirea simplă a Verginicăi să fi folosit chiar cuvântul “Carte”, dar liderii pucioşi vor să sugereze mai bine ( apelând la această manevră frauduloasă ) că nu Verginica vorbea în numele Domnului, ci Domnul vorbea prin gura Verginicăi.

1270. Ediţia 1995: “ […] şi iată, nici aceia nu intră şi nu pot intra nici cei ce vor să intre. Dar semeţia acelora se va preface în cenuşă în curând, iar cenuşa aceea va fi luată de vânt. Degeaba vorbesc aceia cuvântul lui Dumnezeu, căci aceia sunt judecaţi prin cuvântul Cărţii din cer care spune aşa: cel care cunoaşte căile vieţii şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu… ” (2 iunie 1991)

1270.  Ediţia 2006:  “ […] şi iată, nici aceia nu intră, şi nu pot intra nici cei ce vor să intre, dar semeţia acelora se va preface în cenuşă în curând, iar cenuşa aceea va fi luată de vânt. În zadar vorbesc aceia cuvântul lui Dumnezeu, căci aceia sunt judecaţi prin cuvântul Cărţii din cer care spune aşa: «Cel care cunoaşte căile vieţii şi nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu» ” (20 mai/2 iunie 1991)

1271. Ediţia 1995: “ … Creştinul care a făcut parte din acest popor şi a ascultat Cuvântul Sfintei Treimi prin lucrarea cea dinăuntrul acestui popor, creştinul care a crezut în acestă lucrare de Cuvânt ceresc, acela a crezut că Eu sunt în Verginica şi că Verginica este întru Mine. Aceasta a fost lucrarea cea de la Dumnezeu în vremea voastră măi copii, dar a trebuit să fie ascunsă de faţa lumii această iesle. Iată, Verginica este acum lucrătoare de la  Mine, căci M-a purtat pe Mine şi am vorbit încă odată pe pământ. Şi dacă Eu am vorbit prin ea, iată ea vorbeşte prin Mine şi de la Mine ia şi vă dă vouă, căci al Meu este cuvântul lui Verginica şi n-a  mai fost în Israel o lucrare ca aceasta. Cine are urechi şi minte din cer, să audă şi să înţeleagă lucrul lui Dumnezeu Cuvântul. Ea M-a purtat pe Mine vreme de 25 de ani şi iată, este trimisă de Sfânta Treime să pregătească acum calea slavei Domnului care iarăşi se va arăta după cum este scris. Ea este întru Duhul Meu şi Eu întru duhul ei şi ea lucrează întru Mine, căci de la Mine a fost şi de la Mine este…

…Ferice celui ce nu iese afară din cele cereşti, ferice celui ce are ca Tată pe Dumnezeu, că acela nimic nu face fără Cuvântul şi fără binecuvântarea Tatălui său şi acela stă pe temelie de piatră în toată vremea. Ferice celui ce cunoaşte şi este întru această legătură de cuvânt ceresc, ferice celui ce nu tăgăduieşte pe Dumnezeu care locuieşte întru această lucrare de Cuvânt şi de învăţătură din cer şi nu de pe pământ. Fiul cel care are încredere în Tatăl său, acela iubeşte pe Tatăl său şi merge după El şi întru Cuvântul Său, căci cuvântul Tatălui este temelia fiilor cei credincioşi. Cel ce nu recunoaşte pe Tatăl său întru lucrările Sale, acela nu stă pe temelia cea din Tatăl. Dar copilul care crede în binecuvântarea Tatălui Său, acela rămâne întru această putere şi întru moştenirea Tatălui său… ” (29 septembrie 1991)

1271. Ediţia 2006:  “ … Creştinul care a făcut parte din acest popor şi a ascultat cuvântul Sfintei Treimi prin lucrarea cea dinăuntrul acestui popor, creştinul care a crezut în acestă lucrare de cuvânt ceresc, acela a crezut că Eu sunt în Verginica şi că Verginica este întru Mine. Aceasta a fost lucrarea cea de la Dumnezeu în vremea voastră, măi copii, dar a trebuit să fie ascunsă de faţa lumii această iesle. Iată, Verginica este acum lucrătoare de la  Mine, căci M-a purtat pe Mine şi am vorbit încă odată pe pământ. Şi dacă Eu am vorbit prin ea, iată, ea vorbeşte prin Mine, şi de la Mine ia şi vă dă vouă, căci al Meu este cuvântul lui Verginica, şi n-a  mai fost în Israel o lucrare ca aceasta. Cine are urechi şi minte din cer, să audă şi să înţeleagă lucrul lui Dumnezeu Cuvântul. Ea M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci şi cinci de ani şi iată, este trimisă de Sfânta Treime să pregătească acum calea slavei Domnului, Care iarăşi se va arăta, după cum este scris. Ea este întru Duhul Meu, şi Eu întru duhul ei. Ea lucrează întru Mine, căci de la Mine a fost, şi de la Mine este ea. Amin.

–  Pace vouă, copiii mei! Mama Gigi coboară sfat aici la voi, şi iarăşi grăieşte ce este de grăit. Cu pace să stăm cu toţii în sfat ceresc şi să lucrăm după sfatul ceresc. Ferice celui ce nu iese afară din cele cereşti, ferice celui ce are ca tată pe Dumnezeu, că acela nimic nu face fără cuvântul şi fără binecuvântarea Tatălui său, şi acela stă pe temelie de piatră în toată vremea. Ferice celui ce cunoaşte şi este întru această legătură de cuvânt ceresc. Ferice celui ce nu tăgăduieşte pe Dumnezeu, Care locuieşte întru această lucrare de cuvânt şi de învăţătură din cer şi nu de pe pământ. Fiul care are încredere în tatăl său, acela iubeşte pe tatăl său şi merge după el şi întru cuvântul său, căci cuvântul tatălui este temelia fiilor celor credincioşi. Cel ce nu recunoaşte pe tatăl său întru lucrările sale, acela nu stă pe temelia cea din tatăl, dar copilul care crede în binecuvântarea tatălui său, acela rămâne întru această putere şi întru moştenirea tatălui său. ” (16/29 septembrie 1991)

Este vizibilă intenţia celor care au editat “Cartea” în anul 1995 de a ascunde faptul că vorbirea Verginicăi era amestecată cu cea a “Domnului”. Ei s-au ferit să redea fraza care arăta clar că “mama Gigi” îi ia locul lui Hristos, reproducând formula de salut “Pace vouă!” şi completând apoi cele nouă fericiri de pe munte cu altele, potrivite cu noua orientare de la Pucioasa: “lucrarea de cuvânt ceresc”. Pe vremea aceea se căuta pe cât posibil să se arate că Verginica e doar un “vas ales”, lipsit de iniţiativă personală, care se face doar ecou, o “trâmbiţă” a vorbirii lui Dumnezeu. Pasivitatea Verginicăi nu mai este reliefată acum, odată ce ediţia din anul 2006 descătuşează energii noi: Verginica îşi ia avânt şi începe a vorbi “în numele lui Dumnezeu” şi “din dreptul Lui”. Este primul pas spre o idolatrie modernă şi insidioasă, în care Dumnezeu este secondat şi chiar reprezentat de emisari muritori de pe pământ. După moartea Verginicăi, locul şi rolul ei au fost preluate “din mers” de liderii pucioşi, Mihaela şi Nicuşor, care şi-au luat puteri depline, ca  din partea “Dumnezeului de la Pucioasa”, ca să facă şi să desfacă toate cele de pe pământ şi din cer, în numele lui.

1271.+1. Ediţia 1995: “ … Să se pecetluiască acest cuvânt până la vremea hotărâtă şi apoi cuvântul cel împlinit care lucrează acum în ascuns, va fi apoi să se audă de pe acoperişuri … […] … Vă spun vouă că sunt în lucru de la cer şi voi ridica acum piatră de mărturie prin care va mărturisi Domnul taina acestui izvor care a curs atâta vreme în mijlocul acestui popor. Şi apoi va fi mare poporul cel credincios care va fi născut într-o clipă atunci şi acesta se va numi poporul român, poporul neamului cel nou, poporul Noului Ierusalim. Şi va fi acesta un neam sfânt care va primi slava cea dintâi între toate noroadele de pe pământ şi va împărţi lumină şi înviere şi sare peste mulţimile care vor curge spre acest munte…

…Voi coborî spor din cer şi vom lucra cu grabă şi vom ridica piatră de mărturie peste acest izvor, căci din acest izvor vor curge râuri de apă vie şi pe laturile lor vor creşte pomi care vor rodi hrană peste mulţimi şi care vor purta frunze dătătoare de tămăduire peste neamuri…

… Şi va ridica Domnul piatră de mărturie în vremea aceasta şi va lucra cu grabă, ca să scoată apoi deasupra această fântână de miere, iar copiii mei de aici vor fi ridicaţi, ca să ştie şi cei care i-au împuns pe ei că Domnul a binevoit în cei credincioşi.” (6 iunie 1991)

1271.+1. Ediţia 2006:  “ Să se pecetluiască acest cuvânt până la vremea hotărâtă, şi apoi, cuvântul cel împlinit, care lucrează acum în ascuns, va fi să se audă de pe acoperişuri. Amin. […] Taină vă spun vouă, că sunt în lucru de la cer, şi voi ridica acum piatră de mărturie prin care va mărturisi Domnul taina acestui izvor care a curs atâta vreme în mijlocul acestui popor, şi apoi va fi mare poporul cel credincios, care va fi născut într-o clipă atunci, şi acesta se va numi poporul român, poporul neamului cel nou, poporul Noului Ierusalim. Şi va fi acesta un neam sfânt, care va primi slava cea dintâi între toate noroadele de pe pământ şi va împărţi lumină şi înviere şi sare peste mulţimile care vor curge spre acest munte.

Nicuşor Zidaru, deschide-mi ca să intru cu această taină şi scrie această zi, scrie această taină pe tăbliţa inimii tale, şi închide apoi uşa până vor veni zorii acestei împliniri, căci voi coborî spor din cer şi vom lucra cu grabă şi vom ridica piatră de mărturie peste acest izvor, căci din acest izvor vor curge râuri de apă vie, şi pe laturile lor vor creşte pomi care vor rodi hrană peste mulţimi şi care vor purta frunze dătătoare de tămăduire peste neamuri. Fii înţelept, căci mare şi adâncă şi minunată este această taină. Şi va ridica Domnul piatră de mărturie în vremea aceasta şi va lucra cu grabă, ca să scoată apoi deasupra această fântână de miere, iar copiii mei de aici vor fi ridicaţi biruitori, ca să ştie şi cei care i-au împuns pe ei că Domnul a binevoit în cei credincioşi.” (24 mai/6 iunie 1991)

După ce va fi terminată zidirea bisericii-simbol de la Glodeni, care va primi numele profetic “Biserica Noul Ierusalim”, pentru poporul român se “prooroceşte”  că vor veni vremuri de glorie, când (cităm)  “va fi mare poporul cel credincios, care va fi născut într-o clipă atunci, şi acesta se va numi poporul român, poporul neamului cel nou, poporul Noului Ierusalim. Şi va fi acesta un neam sfânt, care va primi slava cea dintâi între toate noroadele de pe pământ…”

Cuvintele “va fi născut într-o clipă atunci” intră însă într-o contradicţie flagrantă cu alte texte anterioare, care pretind că “naşterea” poporului ales din români, cel care a primit “pecete de sfinţenie” ar fi  avut loc deja, şi încă înainte de anul 1980, an când a murit Verginica!! Iată câteva texte selectate care pretind acest lucru:

Verginica a născut în dureri poporul cel şfânt de la Pucioasa:

  O, iubitul meu, aceştia sunt copiii mei, sunt rodul lucrării lui Dumnezeu, sunt mădularele mele, că eu i-am născut, şi în dureri i-am născut. Sunt aici la ei, sunt cu ei, sunt în ei, şi ei mă ajută să fiu aici cu cuvântul cel ceresc, că aşa zice Domnul, că al meu este acest popor, şi a venit vremea să mă înfăţişez cu el la Dumnezeu ca să facă din fiii acestui popor unelte de lucru, ca să facă Domnul înviere pe pământ prin acest popor ales şi crescut prin mine cu cuvântul lui Dumnezeu. Amin. (22-10-1990)

 Spiritul profetic al Verginicăi deplânge însă decăderea poporului ei după moartea trupească a celei care le-a fost “trâmbiţă”. Acest popor fusese născut de ea nu pentru slavă trecătoare, ci pentru slavă veşnică:

Iubiţii mei copii, am venit să sar în foc pentru voi, să sar în apă pentru voi. Am venit să mă bag în adânc după voi ca să vă scot pe mal şi să vă aşez pe cale. De ce, mămică, m-aţi părăsit? De ce aţi crezut voi că vă puteţi furişa de mine? Cum aţi putut voi să vă faceţi atât de mult prieteni cu moartea şi cu păcatul? Voi aţi avut pe voi pecete de sfinţenie. Voi aţi fost unşii lui Dumnezeu şi aţi fost bogaţi în daruri dumnezeieşti. Aţi fost îmbrăcaţi mai frumos decât îngerii, căci voi aţi avut mai multă cunoştinţă decât cei din cer, căci cei din cer stau cu frică şi ascultă pe Domnul când vine la voi să vă descopere ceea ce n-a descoperit nimănui în vremile trecute. Când vorbea Dumnezeu cu voi, stăteau îngerii să audă şi să afle taina acestor vremuri şi să se bucure de voi. Aţi fost îmbrăcaţi cu podoabe de neînchipuit, iubiţii mei. Cum de v-aţi îndurat să vă dezbrăcaţi de ele? Ce va face lumea cu voi în ziua când se vor arăta podoabele pe care le-aţi dat de pe voi în schimbul unui veşmânt stricăcios? Voi n-aţi fost născuţi pentru slava asta trecătoare. Voi aţi avut soartă cerească şi nu v-aţi născut ca să fiţi ca şi cei de pe pământ, şi trebuia să fiţi şi să vă îmbrăcaţi apoi ca îngerii din cer. De ce, mămică, n-aţi fost voi cuminţi ca să fi ascultat pe Dumnezeu aşa cum au ascultat fiii lui Noe când le dăduse Dumnezeu poruncă să stea curaţi ca să rămână vii?    (27-11-1990)

Deşi la moartea Verginicăi poporul cel şfânt a căzut în  deznădejde şi s-a risipit, a mai rămas o rămăşiţă, la care s-au alipit alţii pe parcurs. Şpiritul Verginicăi, neobosit, se scoală şi dă târcoale poporului cel nou, îmbiindu-l la integrare deplină în duhul poporului născut de Verginica între anii 1955-1980. Rămăşiţa (poporul cel mic al Verginicăi) este cea care va moşteni împărăţia cerurilor:

Când am strigat apelul care se face în zilele acestea, când i-am strigat pe cei ce cred acestei coborâri cereşti, le-am spus lor că voi mai ridica o dată poarta cerului pentru cetatea Măneşti, ca să-i strig şi să-i adun şi să le spun şi celor care au fost la început şi nu mai sunt astăzi, să le spun şi lor că duhul cel ceresc strigă să-şi adune turma cea risipită ca s-o cureţe şi s-o aducă în staulul acesta şi s-o adauge poporului care a mai rămas în urma luării din mijlocul lor a duhului şi a trupului care L-a purtat pe Dumnezeu, căci la acest popor pe care-l ştiaţi voi, s-a mai adăugat popor născut pe cale, şi iată, acum se cercetează tot creştinul care a fost trecut la numărătoarea acestui popor. […] Scoală-te, de acum, scoală-te, Verginico! Trezeşte-ţi duhul şi dă ocol, măi tată, ca să vezi poporul tău, că s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi, că ai tăi sunt, tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în faţa Mea şi Mi-ai dat sălaş şi adăpost ca să pot vorbi cu acest popor pe care l-am născut din tine, că tu ai suferit. Ai suferit mai mult decât toţi cei pe care-i am Eu acum la Mine pe fiecare cu turma sa. Fiecare sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit şi şi-a făcut un rod, un lucru, o turmă. Şi iată, măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic şi este aşteptat de tot cerul, că e fiul cel mai mic, pe care-l pune Tatăl său să împartă plata şi averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Aşa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că aşa stă scris: «Cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăţie». (26-12-1990)

1271.+2. Ediţia 1995: “ … “ Pace vouă, prin uşile deschise pace vouă şi bucuraţi-vă că Tatăl Meu lucrează să-şi anunţe împărăţia şi gloria pentru plinirea vremurilor lui Dumnezeu, lucrează cu voi căci aţi fost răscumpăraţi şi pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Încă puţină vreme şi vom sta împreună la masa cea de nuntă care este acum spre gătire. Cel ce crede în Mine şi Mă vede pe Mine aici unde lucrez, acela nu crede în Mine şi nu Mă vede pe Mine, ci crede şi vede în Cel ce M-a trimis şi pe Cel ce M-a trimis. Căci M-a trimis atunci Tatăl Meu pe pământ şi apoi M-am suit iarăşi la Tatăl ca să pot coborî apoi din nou şi am putere în cei ce se coboară din cer, fiindcă a venit şi ceasul acela. Sunt Fiul puterilor cereşti (Notă: Hristos Cel înălţat întru slavă nu poate fi Fiu decât al Tatălui Ceresc,  nicidecum al celorlalte puteri cereşti) şi am spus lui Verginica să se coboare din nou şi să lucreze după cum am spus Eu prin cuvintele cele scrise în Cartea acestei lucrări, să trâmbiţeze şi să-Mi gătească Mie calea celei de a doua arătări. Eu sunt Fiul Cel făgăduit prin prooroci şi de aceea am coborât după cum era scris şi am coborât şi lucrez cu cei ce se închină în Duhul Adevărului, am coborât la fiii făgăduinţei cele rostite prin Duhul Sfânt, la fiii seminţiei celei binecuvântate din această vreme de biruinţă. Căci Agar este muntele Sinai, iar Sara este Ierusalimul cel Nou care este proorocit că se va coborî din cer învăluit de slavă.

Pace vouă, celor împreună lucrători întru lucrarea Sfintei Treimi care lucrează să aşeze Ierusalimul cel Nou şi vom începe cu această piatră şi de la această piatră…

… Iată, pe această piatră vom zidi Biserica începutului învierii făpturii lui Dumnezeu. Credeţi în Domnul Iisus Hristos. Eu sunt, nu vă temeţi şi vom lucra această corabie. Pecetluiţi această taină până vom lua şi vom deschide aceste peceţi, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să deschidă peceţile ei în strigătele mulţimilor care vor veni şi se vor adăpa din această piatră, din acest munte al binecuvântărilor…

… Întăriţi-vă picioarele şi încingeţi-vă mijloacele voastre şi ridicaţi-vă, că Tatăl cerurilor va rosti apoi din vârful acestei pietre şi se va auzi glasul Cerurilor care va grăi: Aceasta este lucrarea cea întru care am binevoit şi voi merge cu ea până la toate marginile. Amin. ” (9 iunie 1991)

1271.+2. Ediţia 2006:  “ Pace vouă! Prin uşile deschise, pace vouă, şi bucuraţi-vă, că Tatăl Meu lucrează să-Şi anunţe împărăţia şi gloria pentru plinirea vremurilor lui Dumnezeu! Lucrează Domnul cu voi, căci aţi fost răscumpăraţi şi pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Încă puţină vreme, şi vom sta împreună la masa cea de nuntă, care este acum spre gătire. Cel ce crede în Mine şi Mă vede pe Mine aici unde lucrez (Notă:  Deşi nimeni dintre pucioşi n-a îndrăznit să meargă atât de departe, încât să pretindă că L-a văzut cu ochii lui pe Iisus Hristos), acela nu crede în Mine şi nu Mă vede pe Mine, ci crede în Cel ce M-a trimis, şi vede pe Cel ce M-a trimis, căci M-a trimis atunci Tatăl Meu pe pământ, şi apoi M-am suit iarăşi la Tatăl, ca să pot coborî apoi din nou, şi am putere în cei ce se coboară din cer, fiindcă a venit şi ceasul acela. Sunt Fiul puterilor cereşti, şi am spus lui Verginica să se coboare din nou şi să lucreze după cum am spus Eu prin cuvintele cele scrise în cartea acestei lucrări, să trâmbiţeze iarăşi Verginica şi să-Mi gătească Mie calea celei de a doua arătări.

Eu sunt Fiul Cel făgăduit prin prooroci, şi de aceea am coborât, după cum era scris, şi am coborât şi lucrez cu cei ce se închină în Duhul Adevărului, am coborât la fiii făgăduinţei rostite prin Duhul Sfânt, la fiii seminţiei binecuvântate din această vreme de biruinţă, căci Agar este muntele Sinai, iar Sarra este Ierusalimul cel nou, care este proorocit că se va coborî din cer, învăluit de slavă.

Pace vouă, celor împreună lucrători întru lucrarea Sfintei Treimi, Care lucrează să aşeze Ierusalimul cel nou! Şi vom începe cu această piatră şi de la această piatră. Domnul Iisus Hristos este Cel dintâi întru acest sobor ceresc. (Notă:  Lista conspiratorilor reuniţi în acest “sobor ceresc” , despre care se pretinde că este condusă în chip nevăzut, dar auzit, de către Însuşi Iisus Hristos, Care S-a coborât din ceruri special pentru ca “să lucreze” în această consfătuire, va fi dezvăluită la sfârşitul acestui text). Fiţi plini de Duhul Sfânt, copii ai slavei Sfintei Treimi, şi nimănui să nu spuneţi ce a făcut Dumnezeu cu voi. Pecetlui-voi această taină între ucenicii Mei, şi vom lucra şi vom face ucenici, şi cine nu va fi împotriva Noastră, acela va fi cu Noi. Amin.

Iată, luaţi din Duhul Meu şi fiţi întru Duhul Sfânt. Acest sobor este ceresc, şi este cerul oaspete la acest sfânt sobor. Pace vouă! Pace şi Duh Sfânt! Pace şi tărie şi împărăţie sfântă, precum în cer aşa şi peste voi, şi de la voi peste multe mulţimi apoi! Iată, pe această piatră vom zidi biserica începutului învierii făpturii lui Dumnezeu. Credeţi în Domnul Iisus Hristos. Eu sunt. Nu vă temeţi, şi vom lucra această corabie. Pecetluiţi această taină până vom lua şi vom deschide aceste peceţi, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să deschidă peceţile ei în strigătele mulţimilor care vor veni şi se vor adăpa din această piatră, din acest munte al binecuvântărilor.

Pace vouă, şi iarăşi zic: pace vouă! Pace de la Noi până la voi, şi de la voi până la Noi! Şi va fi lumină şi pace, căci lumină am venit să aduc pe pământ. Întăriţi-vă picioarele şi încingeţi-vă mijloacele voastre şi ridicaţi-vă, că Tatăl cerurilor va rosti apoi din vârful acestei pietre şi se va auzi glasul cerurilor care va grăi: aceasta este lucrarea cea întru care am binevoit, şi voi merge cu ea până la toate marginile. Amin.

Ridicaţi-vă şi vă bucuraţi, că plata voastră vine de la ceruri! Binecuvântat să fie cuvântul şi sfatul şi lucrul întru acest sobor ceresc! Amin. Să se scrie spre mărturie numele celor ce au stat cu cerul în sfatul acestui sobor, iar pe această piatră Domnul va săpa numele celor care sunt întru numele Domnului adunaţi în această zi de mărturie. Amin, amin, amin.

Numele celor strânşi în acest sobor ceresc: (Notă:  Urmează o înşiruire a numelor celor care, pe vremea aceea, erau “cei 14 aleşi”: dintre aceştia, după plecarea definitivă a celor dezamăgiţi, au mai rămas astăzi la “mănăstirea” de la Pucioasa ceva mai puţini: Ilie Bunea, Nicolae Nedelcu, Spiridon Şerban, Emilian Bănescu, Emilian Tărcuţă, Nicolae Achim, Marian Şerban, Dan Sandu) Ioan Spirea, Gheorghe, Ilie, Nicolae, Spiridon, Emilian, Emilian, Gheorghe, Constantin, Valeriu, Nicolae, Marian, Ioan, Dan.” (27 mai/9 iunie 1991)

1271.+3. Ediţia 1995:  “ Vine ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului şi de aceea a început Domnul în acest lăcaş începătura cea nouă a lucrului cel nou, care va lumina de la voi din loc în loc şi peste tot pământul, ca să fie nou pământul. Şi de aceea a început Domnul în acest locaş viaţă înviată şi trăire vie şi curată şi de aceea a început cu voi lucrătura de pământ nou, care va lucra prin voi din loc în loc şi peste tot apoi, ca să fie cer nou fiecare suflet, fiecare inimă care va fi nouă întru cele nou lucrate, că Domnul întoarce în vremea aceasta pe om în viaţa cea din Eden, în grădina Edenului în care a fost aşezat omul întru început. Se lucrează Ierusalim Nou, şi se aşează din cer lucrătura Ierusalimului Nou, şi se lucrează grăbit şi minunat, şi toată făptura va amuţi la vederea acestei minuni care va răsări cu grabă peste acest neam, căci România este pământul cel proorocit peste care Domnul Iisus Hristos va coborî cu slavă văzută în vremea aceasta. Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales, popor iubit, şi înseamnă popor chemat şi binecuvântat. Aceasta este vremea când Dumnezeu lucrează tainic începătura cea nouă, care se va arăta apoi peste toate înălţimile vremurilor de până acum, căci Domnul iată,  îşi anunţă împărăţia. Amin. Acesta este locul mărturiei începutului împărăţiei lui Dumnezeu, căci Domnul este în acest lăcaş sfânt, şi grăieşte de aici, şi se aude peste pământ şi pământul tresaltă şi se înnoieşte din loc în loc la glasul Domnului. Şi vor veni şi vor curge mulţimi din toate părţile, ca să vadă şi să cunoască slava Domnului care se va arăta peste acest Ierusalim ales, peste acest Ierusalim ceresc, căci este coborât din cer în acest lăcaş această taină care se lucrează prin Cuvânt.”(8 iulie 1991)

1271.+3. Ediţia 2006:  “ Vine ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului, şi de aceea a început Domnul în acest locaş începătura cea nouă a lucrului cel nou, care va lumina de la voi din loc în loc şi peste tot pământul, ca să fie nou pământul, şi de aceea a început Domnul în acest locaş viaţă înviată şi trăire vie şi curată, şi de aceea a început cu voi lucrătura de pământ nou, (Notă: “Lucrătura” nu e altceva decât presiunea pusă de liderii pucioşi asupra lui Iliuţă ca să doneze cu acte în regulă pământurile pe care urma să se ridice acea “piatră” de mărtirie – adică biserica cu 33 de cornişe şi 12 uşi) care va lucra prin voi din loc în loc, şi peste tot apoi, ca să fie cer nou fiecare suflet, fiecare inimă care va fi nouă întru cele nou lucrate, că Domnul întoarce în vremea aceasta pe om în viaţa cea din Eden, în grădina Edenului în care a fost aşezat omul întru început. Se lucrează Ierusalim nou, şi se aşează din cer lucrătura Ierusalimului nou, şi se lucrează grăbit şi minunat, şi toată făptura va amuţi la vederea acestei minuni care va răsări cu grabă peste acest neam, căci România este pământul cel proorocit peste care Domnul Iisus Hristos va coborî cu slavă văzută în vremea aceasta. Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales, popor iubit, şi înseamnă popor chemat şi binecuvântat. Aceasta este vremea când Dumnezeu lucrează tainic începătura cea nouă, care se va arăta apoi peste toate înălţimile vremilor de până acum, căci iată, Domnul Îşi anunţă împărăţia. Amin.

Acesta este locul mărturiei începutului împărăţiei lui Dumnezeu, căci Domnul este în acest locaş sfânt, şi grăieşte de aici, şi Se aude peste pământ, şi pământul tresaltă şi se înnoieşte din loc în loc la glasul Domnului. Şi vor veni şi vor curge mulţimi din toate părţile, ca să vadă şi să cunoască slava Domnului care se va arăta peste acest Ierusalim ales, peste acest Ierusalim ceresc, căci este coborâtă din cer în acest locaş această taină care se lucrează prin cuvânt. […]

Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi şi de Mine şi de voi, căci în această zi Domnul rosteşte în cer şi pe pământ numele celui mic din această casă. Iliuţă, tu să fii cu numele Meu şi cu numele tău până la slava Mea peste această moştenire cerească. Tu eşti moştenitorul acestei familii şi prin tine va fi mântuită toată casa ta dacă ea Mă va urma. Amin, amin, amin. ”(25 iunie/8 iulie 1991)

 (Notă: Urmează reproducerea “actului” prin care Iliuţă Bunea transfera către pucioşi “pe termen nelimitat” dreptul de folosinţă a locuinţei moştenite – dar moştenită nu de el, ci de către fratele său, Dănuţ Bunea. Desigur că,  în virtutea principiului nescris “casa ţine terenul”, cu ocazia primirii locuinţei, pucioşii au primit şi dreptul de folosinţă a terenului, pe care au construit ulterior biserica.)

Act:

Încheiat astăzi, 24 iulie 1991, între Bunea Daniel şi Bunea Ilie, cu prilejul consimţirii utilizării locuinţei primului, din Glodeni Vale, pe termen nelimitat. Încheiat în prezenţa membrilor familiei, urmând ca ulterior a se stabili forme legale.

(Notă:Ulterior a mai avut loc o etapă, prin care Iliuţă Bunea a donat efectiv, prin acte notariale, terenul şi toate clădirile de pe el, către  “Fundaţia Sfânta Virginia”, organizaţie-fantomă menită să-i camufleze pe liderii pucioşi. Ulterior a regretat, dar era prea târziu.)

1271.+4. Ediţia 1995:  “ …  Am pus să se scrie pe această piatră numele unsului Meu Mihail, am spus să se păstreze acest pământ, această iesle de coborâre cerească, această Biserică ce se va numi biserica neprihăniţilor şi a neadormiţilor, am spus să fie un loc sfânt şi o lege sfântă, peste care să nu se calce. Iar cine va voi să calce în acest loc sfânt în care Cuvântul Meu cuvintează cu putere şi se împlineşte cu putere, acela care va dori să intre, să fie să se aşeze întru legile coborâte pentru acest loc sfânt. Cei ce stau la gura acestui izvor ceresc sunt fără întinare trupească şi sunt cu hrană curată hrăniţi, aşa cum am dat lege primilor oameni, pe care i-am aşezat în grădina Edenului ca să asculte de legile Mele …

… Mă doare când văd aşa de întinat veşmântul României Mele  şi voiesc să-l curăţ prin iubire, prin legile cele curate, care sunt de la Mine, dar dacă acest neam ales nu se va lăsa lucrat de Mine ca să-l aşez întru viaţă sfântă, voi slobozi certare şi voi despărţi binele de rău şi lumina de întuneric şi voi birui prin legea cea sfântă care va fi să se vadă prin acest neam…” (21 iulie 1991)

1271.+4. Ediţia 2006:  “ Am coborât veste cerească prin cuvânt şi am spus celor ce dau trup cuvântului Meu că voi aşeza piatră de mărturie, care va mărturisi în curând pe România şi lucrul Domnului peste România. Am pus să se scrie pe această piatră numele unsului Meu Mihail. Am spus să se păstreze acest pământ, această iesle de coborâre cerească, această biserică, şi ea se va numi biserica neprihăniţilor şi a neadormiţilor. Am spus să fie acesta un loc sfânt şi o lege sfântă, peste care să nu se calce, iar cine va voi să calce în acest loc sfânt în care cuvântul Meu cuvintează cu putere şi se împlineşte cu putere, acela care va dori să intre, să se aşeze întru legile coborâte pentru acest loc sfânt. Cei ce stau la gura acestui izvor ceresc sunt fără întinare trupească şi sunt cu hrană curată hrăniţi, aşa cum am dat lege primilor oameni, pe care i-am aşezat în grădina Edenului ca să asculte de legile Mele şi să trăiască fără de moarte. Dar duhul rău s-a semeţit şi Mi-a stricat, prin slăbiciunea acelora, Mi-a stricat sămânţa cea binecuvântată, şi a fost apoi să pice aceia din binecuvântarea Edenului. Şi iată, lucrez cu grabă să ridic făptura Mea din rana păcatului şi să suflu şi să împart duh de înviere peste inimile celor ce vor asculta de legile Mele, căci România va trăi întru sfinţenie şi va lucra putere de înviere şi de mântuire pentru făptura Mea, căci este întâi chemata Mea şi este regină peste popoare, iar coroana ei, care este coroana ta, este simbolul României regină. […]

Mă doare când văd aşa de întinat veşmântul României Mele, şi voiesc să-l curăţ prin iubire, prin legile cele curate, care sunt de la Mine, dar dacă acest neam ales nu se va lăsa lucrat de Mine ca să-l aşez întru viaţă sfântă, voi slobozi certare şi voi despărţi binele de rău şi lumina de întuneric şi voi birui prin legea cea sfântă care va fi să se vadă prin acest neam, căci vei fi Mie serv, şi vom îndepărta întinăciunea şi ruşinea şi păcatul de pe fruntea fiilor cei aleşi ai acestui pământ, care au mirul binecuvântării lui Dumnezeu. România este a Mea şi este a ta, ( Notă:  Lui Mihai I i se serveşte iluzia că va fi cât de curând reistalat pe tronul României, de unde va cârmui ca altădată. În anul 1995 acest text a fost suprimat, poate şi pentru faptul că pucioşii aveau mai viu sentimentul neîmplinirii  acestor făgăduinţe deşarte. Între timp, mustrările de  conştiinţă pentru mistificările din anul 1991 s-au mai estompat, aşa că liderii pucioşi au îndrăznit să introducă şi acest text, care părea benign de acum, căci toţi românii se obişnuiseră între timp cu ideea că monarhia este o idee revolută. Dacă în 1991 expresia “România este … a ta” avea semnificaţia “ România este regatul tău care te primeşte şi te ascultă ca pe un rege  legitim”, în anul 2006 aceeaşi expresie trebuie înţelească cu semnificaţia “ România este ţara ta care te-a primit la sânul ei ca pe un simplu cetăţean, recunoscându-ţi şi unele drepturi patrimoniale”)  iar cuvântul Meu să fie peste ea şi peste cel uns de la Mine. Ia aminte la Cel ce grăieşte cu tine din cer, rege al României, căci va fi să lucrăm grăbit ridicarea începutului cel nou, care va binecuvânta pe România şi pe regele ei.” (9/22 iulie 1991) ( Notă:  Rămâne o enigmă de ce data de 21 iulie  a devenit 22 iulie în cea de-a doua ediţie)

1271.+5. Ediţia 1995:  “ Pace şi binecuvântare şi duh de bucurie cu cerul, căci cerul este oaspete aici. Aceasta este zi de mărturie. Slavă şi bucurie întru cele de sus şi sărbătoare de pace de la Dumnezeu peste voi, căci sunteţi martori în această zi, în acest loc binecuvântat şi curat. Sunt coruri îngereşti aici şi cântă: Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, de acum şi peste toţi vecii, amin.

Binecuvântată să fie împărăţia Preasfintei Treimi, a Tatălui Meu şi a Fiului Său şi a Duhului Sfânt întreit lucrător.

… Pace vouă. Eu sunt aici. Eu sunt Cuvântul, căci Cuvântul este Dumnezeu. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt începutul şi sfârşitul. Eu sunt începutul cel nou al celor ce cred în Mine, că vin cu slavă văzută peste România. Este scris că iarăşi voi veni şi iată, lucrez prin cuvânt şi-Mi anunţ împărăţia. Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este aşternut picioarelor Mele…

Binecuvântată să fie şi piatră de temelie a bisericii neprihăniţilor şi a neadormiţilor să fie această piatră care se aşează acum prin martorul Meu …

… Binecuvântare şi mir veşnic şi ungere cerească peste acest loc de mărturie peste toate veacurile, căci în vremea aceasta Dumnezeu a lucrat cu cuvântul în România şi se va desăvârşi cuvântul care curge de la Dumnezeu în mijlocul acestui neam ales. Binecuvântaţi să fiţi voi, martorii Mei cei credincioşi care aţi stat în sfat cu Cuvântul Meu în ziua aceasta de mărturie şi iată, vom termina cu grabă această piatră şi apoi voi fi cu voi până la toate marginile lumii şi voi fi prin cuvânt şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer şi pământ şi nu este Dumnezeu afară de Mine şi Mă voi desăvârşi peste noroade, precum în cer aşa şi peste pământ.

Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş, binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ.Vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască…  Pace vouă şi bucuraţi-vă că Tatăl Meu vine cu împărăţia şi iată, Împărăţia Mea este înăuntrul vostru şi vor şti toate popoarele care vor vedea slava acestei lucrături de piatră vie. Pace ţie martorul Meu, martorul Bisericii Mele celei neprihănite şi curate, căci în acest pământ pecetluit vor intra numai cei curaţi, cei neîntinaţi, cei credincioşi şi va fi cu putere acest loc de mărturie a lucrului Cuvântului Meu, căci Eu mă odihnesc cu pace şi întru lărgime în această iesle curată…

Pace şi ţie, rege al României Mele, de aici, de la prima piatră a începutului cel nou, pace ţie Mihail, rege al celei binecuvântate…

… Slavă întru cele cereşti şi bucurie pentru această zi de mărturie cerească, iar peste voi, martorii Mei, pace. Pace şi bună orânduială peste România Mea. Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi spre pomenire veşnică în cer şi pe pământ, căci pe această piatră voi zidi Biserica cea vie a începutului cel nou care va răsări peste popoare. Amin. “ (22 iulie 1991)

1271.+5. Ediţia 2006:  “ Pace şi binecuvântare şi duh de bucurie cu cerul, căci cerul este oaspete aici. Aceasta este zi de mărturie. Slavă şi bucurie întru cele de sus, şi sărbătoare de pace de la Dumnezeu peste voi, căci sunteţi martori în această zi, în acest loc binecuvântat şi curat. Sunt coruri îngereşti aici, şi cântă: «Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, de acum şi peste toţi vecii!». Amin.

Binecuvântată să fie împărăţia Preasfintei Treimi, a Tatălui Meu şi a Fiului Său şi a Duhului Sfânt, întreit lucrător.

Pace vouă! Eu sunt aici. Eu sunt Cuvântul, căci Cuvântul este Dumnezeu. Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt începutul şi sfârşitul. Eu sunt începutul cel nou al celor ce cred în Mine, căci vin cu slavă văzută peste România. Este scris că iarăşi voi veni, şi iată, lucrez prin Cuvânt şi Îmi anunţ împărăţia. Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este aşternut picioarelor Mele. Inima credincioşilor Mei este cerul Meu, iar trupul cel curat şi neîntinat al acestora este aşternutul lui Dumnezeu, şi iată, sunt purtat de cei ce sunt ai Mei, şi sunt cu cuvântul prin ei, căci aşa este Dumnezeu, este prin prooroci, este prin purtătorii de Dumnezeu. ( Notă:  Adică prin liderii pucioşi. Până în 1980, “purtătoarea lui Dumnezeu” era Verginica, între anii 1980-1984 a fost lelica Maria – deşi liderii pucioşi nu recunosc oficial acest lucru, pretinzând că lelica a fost doar “o punte” între Verginica şi ei. Din 1990 încoace, cei doi lideri pucioşi s-au făcut luntre şi punte ca să fie recunoscuţi ca singurii “purtători de Dumnezeu”. N-au reuşit să convingă decât o mână de adepţi mai exaltaţi, dintre care unii s-au deşteptat între timp, devenind din “cei mai supuşi”, “cei mai răzvrătiţi”.) Cuvântul Meu lucrează în acest loc, şi toate se lucrează prin cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea, căci vin zilele gloriei cereşti, vin zilele despre care au scris proorocii cei din toate vremurile. România este ţara strălucirilor, care se va arăta de la Dumnezeu peste popoare, căci aceasta este alegerea ei, şi ea va purta nume de nou Ierusalim şi de Eden binecuvântat între noroade. Eu, Domnul, am vestit această taină prin prooroci, şi nimic nu împlinesc fără să vin să vestesc mai întâi.

Aici este locul mărturiei lucrului ( Notă:  Dar cine este cel care lucrează?) cuvântului Meu, ( Notă:  Deci, “Cuvântul” este cel care lucrează) şi iată, martorul Meu cel credincios aşează acum, prin binecuvântare cerească, piatră de temelie ( Notă:  Deci, Irineu este cel care lucrează, nu “Cuvântul”) a începutului cel nou, iar de la acest început se va lucra din loc în loc ( Notă:  Deci, “ucenicii” sunt  cei care lucrează din loc în loc, nu Irineu) şi va răsări Ierusalim nou, biserică nouă şi curată, biserică cerească pe pământ. Aici începe Sfânta Treime cu prima piatră ( Notă:  Deci, “Sfânta Treime “ este Cea care lucrează cu grabă lucrătura, nu ucenicii) acum, şi se va lucra cu grabă această lucrătură a poruncii dumnezeieşti, şi Domnul va rosti din vârful acestei pietre numele celui uns, numele unsului Meu Mihail, rege al României.

Bucuraţi-vă, iubiţii Mei, servii Mei, martorii Mei! Bucuraţi-vă, că vin cu împărăţia Mea, şi vin spre România Mea, căci ea este împărăţia Mea. Vin să leg rana ei şi să aşez pace peste ea şi să pun diademă de slavă cerească pe fruntea ei.

Iată, sunt prin cuvânt în România, şi am vestit că M-am ridicat să gătesc cărare unsului Meu Mihail, căci prin biserica Mea cea vie îl voi aduce, şi Eu voi fi şi voi cuvânta, şi cuvântul Meu se va întrupa, şi va fi slavă peste cea binecuvântată. Eu sunt, şi biruiesc cu cei curaţi, cu cei neîntinaţi, cu cei credincioşi. Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Domnul puterilor, şi de aici încolo Eu sunt, şi sunt cu toată oastea cerească în lucru, şi grăiesc în România.

Iată, Duhul Preasfintei Treimi coboară acum şi binecuvintează acest început.

Binecuvântată să fie, şi piatră de temelie a bisericii neprihăniţilor şi a neadormiţilor să fie această piatră care se aşează acum prin martorul Meu Ioan-Irineu, ( Notă:  Deci, până la urmă, Irineu este cel care lucrează, nu cei anunţaţi rând pe rând, mai  înainte) căci el va sta pe scaunul bisericii Mele şi va cuvânta legile Mele cele curate, cele sfinte, căci este martorul lucrului Meu din vremea aceasta. (Notă:  Este evident că versiunea din 1995  a subtilizat exact acea porţiune de text care arată că arhiereul Irineu era în continuare creditat ca viitor patriarh al României.) Binecuvântată să fie coroana română şi casa unsului Meu Mihail, rege al României, căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, (Notă:  De asemenea, siguranţa că regele Mihai vea fi reinstalat pe tron rămânea în 1995 un mesaj destinat exclusiv adepţilor, care trebuiau stimulaţi să creadă că “proorociile” se vor împlini totuşi. Pe vremea aceea, credibilitatea externă a sectei pucioşilor se deteriorase în mod grav, deci ascunderea programată rămânea singura opţiune a pucioşilor faţă de “lume” ) şi iată, vine vremea României lui Dumnezeu, şi ea va purta veşmânt curat, veşmânt neprihănit, veşmânt alb şi lucrare de Duh Sfânt peste pământ. România este cea chemată şi aleasă şi cea credincioasă a acestei vremi, căci va fi credincioasă lui Dumnezeu.

Binecuvântare şi mir veşnic şi ungere cerească peste acest loc de mărturie peste toate veacurile, căci în vremea aceasta Dumnezeu a lucrat cu Cuvântul în România, şi se va desăvârşi cuvântul care curge de la Dumnezeu în mijlocul acestui neam ales. Binecuvântaţi să fiţi voi, martorii Mei cei credincioşi, care aţi stat în sfat cu cuvântul Meu în ziua aceasta de mărturie, şi iată, vom termina cu grabă această piatră, şi apoi voi fi cu voi până la toate marginile lumii, şi voi fi prin cuvânt şi vom lucra minuni mai mari decât atunci, aşa precum am grăit atunci. Eu sunt Domnul puterilor peste cer şi peste pământ, şi nu este Dumnezeu afară de Mine, şi Mă voi desăvârşi peste noroade, precum în cer aşa şi peste pământ.

Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş. Binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.

Pace vouă, şi bucuraţi-vă, că Tatăl Meu vine cu împărăţia! Şi iată, împărăţia Mea este înăuntrul vostru, şi vor şti toate popoarele care vor vedea slava acestei lucrături de piatră vie, şi pe voi lângă ea. (Notă:  Liderii pucioşi se adaugă musai şi pe ei, ca fiind coautori ai lucrăturii de la Pucioasa)

Pace ţie, martorul Meu, martorul bisericii Mele cea neprihănită şi curată, căci în acest pământ pecetluit vor intra numai cei curaţi, cei neîntinaţi, cei credincioşi, şi va fi cu putere acest loc de mărturie a lucrului cuvântului Meu, căci Eu Mă odihnesc cu pace şi întru lărgime în această iesle curată.

Pace şi ţie, rege al României Mele, de aici, de la prima piatră a începutului cel nou! Pace ţie, Mihail, rege al celei binecuvântate! Pace ţie, şi peste casa ta, şi peste mlădiţa ta, care va sta de-a dreapta ta! (Notă:  La prima ediţie, liderii pucioşi au fost reticenţi să dezvăluie că o vizau şi pe principesa Margareta implicată în complotul lor. De aceea, au preferat să ascundă această frază)

Slavă întru cele cereşti, şi bucurie pentru această zi de mărturie cerească, iar peste voi, martorii Mei, pace!

Pace şi bună orânduială peste România Mea!

Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi spre pomenire veşnică în cer şi pe pământ, căci pe această piatră voi zidi biserica cea vie a începutului cel nou care va răsări peste popoare. Amin, amin, amin. “(9/22 iulie 1991)

1271.+6. Ediţia 1995: 

… Dumnezeule cel întreit mare, Dumnezeul lui Avraam cel credincios, Dumnezeul lui Israel, Cel care ai stat în sfatul părinţilor noştri şi ai fost din veac în veac în mijlocul poporului Tău cel credincios, ascultându-i suspinul şi făgăduindu-i  până în sfârşit  izbăvire veşnică; ascultă-i pe cei mai mici  pe cei puţini, căci Tu eşti Dumnezeul celor mici, al celor slabi, al celor smeriţi.

[…]

Şi dacă Tu ai binevoit peste România şi dacă după întruparea Ta ai trimis pe Cel întâi chemat între apostolii Tăi ca să boteze pe România cu botezul credinţei întru Evanghelia Ta  şi dacă România s-a născut odată cu Tine pe lume, ascultă glasul ei acum, că ea strigă la Tine prin sângele proorocilor şi al apostolilor şi strigă prin cei mai mici pe care Tu i-ai aşezat la lucrul plinirii vremurilor Tale.

[…]

Nimeni nu are şi pentru Tine, Doamne, dar trezeşte Tu pe cei cu inimă mare, aşa cum ai trezit inima lui Zaheu, căci ai pe mulţi care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal şi spune-le lor să facă voia Ta în ascuns, ca să ieşi deasupra cu lucrul cel nou pe care l-ai lucrat tainic în vreme de întuneric, şi suflă Duh Sfânt peste cei cu inimă mare, ca să vină spre noi şi să putem plini lucrul începutului cel nou care vine din cerul Tău peste România. “(3 august 1991)

1271.+6. Ediţia 2006:  – Fiilor, rugaţi-vă acum pentru săvârşirea acestei zidiri, iar Eu, Domnul, voi auzi şi voi împlini. Amin.

– Dumnezeule Cel întreit mare, Dumnezeul lui Avraam cel credincios, Dumnezeul lui Israel, Cel Care ai stat în sfatul părinţilor noştri şi ai fost din veac în veac în mijlocul poporului Tău cel credincios ascultându-i suspinul şi făgăduindu-i, până în sfârşit, izbăvire veşnică! Ascultă-i pe cei mai mici, pe cei puţini, căci Tu eşti Dumnezeul celor mici, al celor slabi, al celor smeriţi!

[…]

Şi dacă Tu ai binevoit peste România şi dacă după întruparea Ta ai trimis pe cel întâi chemat între apostolii Tăi ca să boteze pe România cu botezul credinţei întru Evanghelia Ta, şi dacă România s-a născut odată cu Tine pe lume, ascultă glasul ei acum, că ea strigă la Tine prin sângele proorocilor şi al apostolilor şi strigă prin cei mai mici ai Tăi pe care Tu i-ai aşezat la lucrul plinirii vremurilor Tale.

[…]

Nimeni nu are şi pentru Tine, dar trezeşte Tu pe cei cu inimă mare, aşa cum ai trezit inima lui Zaheu, căci ai pe mulţi care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal, şi spune-le lor să facă voia Ta în ascuns, ca să ieşi deasupra cu lucrul cel nou pe care l-ai lucrat tainic în vreme de întuneric, şi suflă Duh Sfânt peste cei cu inimă mare, ca să vină spre noi şi să putem plini lucrul începutului cel nou, care vine din cerul Tău peste România. “(21 iulie/3 august 1991)

1271.+7. Ediţia 1995:

… Iată, facem paşi mari într-o clipă scurtă, ca să iasă Dumnezeu la suprafaţă cu acest izvor ceresc. Am fost mereu aici şi v-am pregătit de la cer, căci vedeam că se apropie de la cer această lucrătură de piatră vie, această Biserică văzută de ochii tuturor celor ce v-au împuns pe voi, cei care aţi purtat lucrarea mea din vremea aceasta. Am fost aici, mereu am fost lângă voi, ca să vă fac de ajuns de mari şi să putem acum lucra această piatră de mărturie, că pentru această lucrătură de taină cerească nu se putea să fiţi mici, fiindcă iată ce lucruri mari avem de împlinit. Şi să vedeţi apoi ce va răsări de la acest început. Voi sunteţi pietrele de temelie a Ierusalimului cel Nou care se pogoară de la Dumnezeu peste România. Sunteţi temelia începutului cel nou şi de aceea am lucrat atâta peste voi, căci temelia aceasta trebuie să fie mai tare decât toate câte au fost până acum…

…Sunteţi plăpânzi şi firavi, dar cerul lucrează peste voi şi iată ce a făcut cerul. A cercetat şi a lucrat şi a pregătit de ici de colo câte unul şi i-a adunat într-o zi de sobor sfânt şi a făcut sfat şi a pecetluit cu putere hotărârea cerească din ziua aceea. Şi iată, cuvântul cel scris în ziua aceea trebuie numaidecât să ia trup prin ridicarea acestui templu şi a împrejurimilor toate din cuprinsul acestor hotare…” (5/18 august 1991)

1271.+7. Ediţia 2006:  “ Pace şi sănătate cerească vă aduce mama Gigi! Pace, şi cu frică şi cu iubire fără seamăn să împliniţi lucrul spre care v-a ridicat Dumnezeu pe voi!

Iată, facem paşi mari într-o clipă scurtă, ca să iasă Dumnezeu la suprafaţă cu acest izvor ceresc. Am fost mereu aici şi v-am pregătit de la cer, căci vedeam că se apropie de la cer această lucrătură de piatră vie, această biserică văzută de ochii tuturor celor ce v-au împuns pe voi, cei care aţi purtat lucrarea mea din vremea aceasta. Am fost aici, mereu am fost lângă voi, ca să vă fac de ajuns de mari şi să putem acum lucra această piatră de mărturie, că pentru această lucrătură de taină cerească nu se putea să fiţi mici, fiindcă iată ce lucruri mari avem de împlinit, şi veţi vedea apoi ce va răsări de la acest început. Voi sunteţi pietrele de temelie ale Ierusalimului cel nou, care se pogoară de la Dumnezeu peste România. Sunteţi temelia începutului cel nou, şi de aceea am lucrat atâta peste voi, căci temelia aceasta trebuie să fie mai tare decât toate câte au fost până acum.

Iubiţii mei, sunteţi lucrători de minuni, mămică, chiar dacă nu puteţi pricepe îndeajuns această lucrare de minuni, care se odihneşte peste voi. Dacă aţi fi fost voi, nu se putea nimic din toate câte răsar acum din lucrarea ce este la voi de la Dumnezeu. Sunteţi plăpânzi şi sunteţi puţinei, dar sunteţi ascultători, şi nimic n-aţi avut de pus mai presus decât misiunea cea pentru cer şi pentru salvarea făpturii lui Dumnezeu şi pentru nimicirea iadului şi a morţii şi a întunericului care s-a aşezat peste lucrul mâinilor lui Dumnezeu.

Sunteţi plăpânzi şi firavi, dar cerul lucrează peste voi, şi iată ce a făcut cerul: a cercetat şi a lucrat şi a pregătit de ici de colo câte unul şi i-a adunat, într-o zi de sobor sfânt, şi a făcut sfat şi a pecetluit cu putere hotărârea cerească din ziua aceea. Şi iată, cuvântul cel scris în ziua aceea trebuie numaidecât să ia trup prin ridicarea acestui locaş (Notă: Înlocuirea cuvântului templu  cu locaş are adânci semnificaţii teologice şi doctrinare. Desigur că limba română păstrează faţă de cuvântul templu  şi faţă de ceea ce el reprezintă, un respect sincer şi neîndoielnic. În acelaşi timp însă, creştinii ortodocşi se feresc să denumească temple bisericile lor, preferând exprimarea mai modestă de locaşuri de cult. Pucioşii, în foamea lor după inedit şi căutându-şi asiduu o identitate proprie (premisa unei atitudini schismatice care n-a întârziat să apară), au denumit templu atât biserica de la Glodeni, cât şi casa cu etaj pe care ei au construit-o la Pucioasa pentru Verginica, aşa încât s-au pomenit la un moment dat că aveau două temple! Înclinaţiile lor manifeste spre trăirile şi raportările vechi-testamentare le-a facilitat această inovaţie. Desigur că, pe această temă, teologii ortodocşi au făcut imediat dizertaţii ironice, demonstrând că megalomania pucioşilor îi îndepărtează insidios de ortodoxie. În anul 2006, cu prilejul scoaterii unei noi ediţii a cărţii lor de căpătâi, pucioşii au găsit că e momentul să se scuture de acest balast compromiţător şi au schimbat pe furiş cuvântul templu cu cuvântul locaş. Au scos cuiul, aşadar, n-au mai putut să-i astupe urma.)

şi a împrejurimilor toate din cuprinsul acestor hotare; trebuie numaidecât, căci apoi va fi altceva cu voi, iubiţii mei, şi va fi să se vadă ce este de la Dumnezeu peste voi.

Fiţi precauţi, şi iarăşi zic: fiţi precauţi. (Notă: Lucrătorii trebuia să păstreze cu stricteţe confidenţialitatea “lucrăturii”, deoarece aprobările obţinute de la autorităţi nu se refereau la un locaş de cult, ci la un atelier de creaţie în arta plastică.) Dar cea mai mare răspundere pentru terminarea şi pentru buna lucrare a acestei lucrături este pentru acela peste care am grăit că-l voi face zidar de case vii. (Notă: Nicuşor, poreclit şi Zidaru, pentru că el chiar era de meserie zidar.) Pe el l-a pus Dumnezeu să vegheze peste lucrarea şi peste terminarea acestei lucrări. L-am strigat din vreme, l-am povăţuit spre această cărare pe care eu umblu şi lucrez, l-am aşteptat să vină bine cu inima spre mine, l-am privit apoi bine şi am ştiut de la Dumnezeu ce are el de făcut în acest timp vestit de Dumnezeu. L-am privit bine şi pe dinăuntru şi pe dinafară, şi apoi m-am ridicat să-l scol bine pe picioare. L-am trezit, măi copii, şi am venit apoi spre el cu cuvânt din cer şi i-am adus spre ştire ce este de lucrat în zilele acestea şi ce are el de făcut pentru Dumnezeu. L-am strigat cu tărie, şi m-a auzit, şi are inimă pentru cer, şi îl întăresc cu sănătate şi cu putere şi cu duh treaz şi cu veghe bună, ca să-mi împlinească mie lucrul cel din cer venit spre lucrare. Ce aţi face voi, oare, dacă n-aţi împlini această lucrătură care s-a dat vouă s-o împliniţi? (Notă: Verginica, sau mai precis spiritul care vorbeşte în numele ei, nu se sfieşte să ameninţe voalat pe cei care ar fi, eventual, cuprinşi de necredinţă, sau de delăsare, sau de lene, sustrăgându-se la efortul cazon care a însoţit “lucrătura” pe parcursul desfăşurării ei.) O, nu vă daţi seama ce vă spun eu. Ferească Domnul să vă lăsaţi spre slăbire sau spre tărăgănare. (Notă: Ameninţarea “Verginicăi”  capătă un iz de blestem) Puterea cea din cer va lucra peste voi şi veţi împlini acest început nou, căci altfel ar fi greu de voi, iubiţii mei. O, acesta este lucrul vostru, mămică, lângă Dumnezeu este, căci iată, Domnul face judecată peste lume, să vă alăture pe voi lângă El pentru această rostire. Aceasta este menirea celor cu care sunt acum în lucru, aceasta şi nu alta este menirea voastră, (Notă: Lucrătorii sunt acum “compătimiţi”, arătându-li se că n-au nici o şansă să se sustragă din acest jug al “lucrăturii” de la Glodeni) iubiţii mei, care vă hrăniţi din acest cuvânt. Întăriţi-vă mijloacele şi hai să terminăm şi să înfigem în vârful acestei pietre semnul Fiului Omului, care este înaintea lui Iisus Hristos. (Notă: Este vorba de crucea pusă în vârful bisericii. “Lucrătura” s-a făcut cu înşelăciune, căci autorităţile erau informate că acolo se zideşte un atelier de creaţie  pentru artiştii pucioşi, şi în acest sens au fost eliberate şi aprobările de construcţie. Odată terminată construcţia, a fost pusă în vârful ei  – noaptea, pe furiş – o cruce mare, aurită, care a consfinţit trensformarea frauduloasă a “atelierului de creaţie” în  “biserică ortodoxă”. Bineînţeles că autorităţile s-au sesizat, au făcut ceva scandal şi i-au amendat pe pucioşi cu o amendă destul de piperată. Mai mult nu şi-au permis – doar nu era să le ceară pucioşilor să-şi demoleze opera arhitectonică, şi oricum aceştia nu ar fi ascultat de oameni, căci ei de mult nu mai ascultă decât de “Dumnezeul” lor.)

Iubiţii mei, pace peste voi de la mămica Gigi! Ceea ce aveţi fiecare de lucrat în acest ogor, lucraţi, mămică, lucraţi cu iubire, că plata voastră vine de la ceruri. Pace vouă, şi putere duhurilor şi trupurilor voastre, căci de azi încolo vom sta tot mai des în sfat cu voi, ca să se vadă această putere prin cuvânt lucrată!

Pace şi Ierusalim nou peste inimile voastre şi peste acest întreit sfânt locaş care iese ca să se vadă de la Dumnezeu! Amin, amin, amin.” (5/18 august 1991) (Notă: Această dată apare modificată –  cu o zi în urmă –  pe situl Sectei Noul Ierusalim:  17-08-1991)

Devine tot mai evident că la momentul primei editări a cărţii, în anul 1995, au fost evitate intenţionat reproducerea publică a tuturor pasajelor care ar fi pus în evidenţă că “mămica Gigi” este cea care vorbeşte de dincolo de moarte. Cineva ar fi putut reclama pe bună dreptate că nu avem în faţa ochilor “Cuvântul lui Dumnezeu”, ci un cuvânt amestecat, în care “Dumnezeul de la Pucioasa” se strecoară cu greu prin hăţişul de cuvinte ale Verginicăi. În plus, s-a căutat să se ascundă orice elemente de identificare a unor persoane care între timp s-au dezis de această “lucrătură”, sau a unor evenimente mai incomode. Între timp scrupulele pucioşilor au mai pălit, ei ajungând să se mândrească şi cu prostiile pe care în 1995 le ocoliseră cu mare grijă.

1271.+8. Ediţia 1995:

“…Sfânta Treime binecuvintează temelia de

început a Bisericii neadormiţilor şi

neprihăniţilor…

…Sfânta Treime este şi dă putere peste lucrul care se săvârşeşte în hotarele acestui loc, loc care poartă în mijlocul lui piatra de început a lucrării de mântuire care va cuprinde tot pământul, căci România va fi lumină peste pământ, va fi făclia lui Dumnezeu peste cei adormiţi ai acestei vremi, peste cei de sub întunericul acestei vremi. Sfânta Treime binecuvintează temelia de început a Bisericii neadormiţilor şi a neprihăniţilor. Domnul Savaot îşi întinde iubirea şi binecuvântarea Sa peste lucrul mâinilor Sale care se săvârşeşte acum de fiii acestei lucrări. Domnul Iisus Hristos priveşte şi binecuvintează din dreapta Tatălui cerurilor. Binecuvintează lucrul cel viu din care va răsări înviere peste moartea care a acoperit cu negura ei făptura lui Dumnezeu. Dumnezeul Duhului Sfânt este aici şi lucrează tot lucrul, este şi intră după dragostea fiecăruia, intră cu puterea Sa şi umple de putere pe cei ce sunt mâna Sfintei Treimi. Cei ce sunt aici, aceia sunt mâna Sfintei Treimi, şi lucrează Sfânta Treime începutul cel nou care vine de la Dumnezeu peste pământ. Slavă întru cele de sus peste acest început nou şi peste voi, pace şi bunăvoire de acum şi peste toţi vecii. Binecuvântat să vă fie lucrul mâinilor voastre în toată vremea lucrului cel de aici, căci în această vreme nu mai sunteţi voi, ci este Dumnezeu în voi. Binecuvântare cerească de la Maica Domnului Iisus Hristos, căci ea este patroana României, căci România poartă nume nou. (Notă: Care este acest nume şi ce relevanţă are el la scară mondială? În lipsa unei publicităţi adecvate, această manevră ieftină a rămas un simplu artificiu verbal al pucioşilor, circumscris propriilor lor idealuri oculte. De atunci, adică de 14 ani încoace, omenirea continuă s-o denumească pe România… tot România)  Sfânta Treime binecuvintează pe Verginica şi împuterniceşte duhul ei, căci ea are mare trecere în vremea aceasta şi în vremea ce vine. Sfânta Treime priveşte lucrul şi rodul lui Verginica şi slobozeşte cuvânt viu şi râu de înviere şi de întrupare al lucrului cel nou, slobozeşte izvor nou din duhul lui Verginica. (Notă: Deci, izvorul de înviere şi viaţă curge din duhul lui Verginica) Dumnezeu împuterniceşte pe Verginica peste tot lucrul ce se lucrează acum în aceste hotare binecuvântate şi alese pentru lucrul cel din vârful unghiului, pentru izvorul vieţii care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul…  (Notă: Deci, izvorul de înviere şi viaţă  nu curge din duhul lui Verginica,  ci din tronul lui Dumnezeu. Afară doar dacă duhul lui Verginica  şi tronul lui Dumnezeu  nu sunt unul şi acelaşi lucru…)

…Uitaţi-vă cum depărtez piedicile toate, cum vă

aduc de la cer timp însorit…

“ Iată, uitaţi-vă… uitaţi-vă cât lucru iese într-o zi şi fiţi atenţi bine, fiţi cu toţii atenţi cum pun timpul sub supunerea voastră, că fiecare lucru nu întârzie să vină şi vine la vreme, iubiţii Mei. Lucrez cu voi, lucrez să vă înlătur osteneala şi neputinţele şi piedicile şi lucrez să vă înflăcărez dragostea pentru lucrul ce îl avem de împlinit. Şi voi lucra şi mai văzut, veţi vedea că voi lucra…

…Fiilor, iată ce vă spun: folosiţi untdelemnul cel binecuvântat de Dumnezeu şi faceţi-vă hrană gustoasă că Mă uit la voi şi nu-Mi place frământarea voastră. (Notă: Un semnal alarmant că între pucioşi deja a intervenit nemulţumirea şi dihonia. Întrucât imaginea de familie promovată spre exterior, care  deborda de pace şi de armonie, era în pericol de a fi compromisă, liderii pucioşi au găsit cu cale că acest pasaj care demasca trista realitate a începuturilor “lucrului cel nou” ar fi mai bine să dispară cu totul. În consecinţă, în ediţia din anul 2006 acest text “s-a evaporat” cu totul.) Dragostea este mai presus decât această frământare care vă umple de griji şi care vă oboseşte pacea şi duhul. Nu acestea să nu le călcaţi, ci altele se cer când lucraţi la această lucrătură.  Mă uit la voi că nu mai ştiţi ce să mai puneţi pe masă şi binecuvântat să vă fie untdelemnul lui Dumnezeu. E lucru cu greutate aici, nu e de glumă copiii Mei. Fiţi înţelepţi şi fiţi de la Mine întru toate. Lăsaţi numai cum spun Eu (Notă: Liderii pucioşi îşi reconfirmă  autoritatea absolută faţă de adepţi, care vor fi numiţi în mod semnificativ “cei mititei, cei tinerei, care sunt acum în formare”, pentru a le înăbuşi din faşă orice iniţiativă personală ) şi să nu fiu în strâmtorare între voi când voiesc Eu la voi. Nimic nu-i mai înalt ca pacea, ca iubirea, ca mulţumirea întru Dumnezeu.. Fiţi întru Mine, fiţi întru voile Mele. Eu voiesc bine la voi şi peste voi. Voiesc să stau de vorbă în zilele ce vin cu cei mititei, cu cei tinerei, care sunt acum în formare, care trebuie să înţeleagă cum este Dumnezeu acum şi cum este lucrul lui Dumnezeu aici. Am să vin spre ei cu un cuvânt ceresc. Copiii Mei, strigaţi la Mine în orice lucru ce îl aveţi de împlinit. Sunt aici şi voiesc să vă aud că vorbiţi cu Mine. Uitaţi-vă cum depărtez piedicile toate, cum vă aduc de la cer timp însorit, cum lucrez la vreme tot lucrul cu voi…

…Pace şi binecuvântare peste tot lucrul mâinilor

voastre, căci sunteţi mâna Sfintei Treimi care este

în lucru…

…Astăzi se scrie în cer zi veşnică de serbare cerească, pentru că astăzi are Dumnezeu o zi a împlinirilor celor proorocite prin această lucrare. Astăzi este o zi care va rămâne o veşnică aducere aminte. Sfânta Treime este în picioare şi lucrează şi se bucură căci vede duh de împlinire, duh de bucurie. Se lucrează şi temelie pe pământ, ((Notă: Aici se regăseşte un alt argument ca liderii pucioşi să se debaraseze complet de acest document incomod, care dovedea că lucrătura la temelia bisericii a început imediat, din 22 august (“…Se lucrează şi temelie pe pământ, şi temelie în cer. Voi lucraţi aici cu cerul …”), deci terminarea bisericii nu s-a făcut în trei luni, aşa cum se “proorocise” ci în  patru, sau chiar mai mult.  Mai întâi, să ne reamintim că slujba de punere a pietrei de temelie a bisericii a avut loc la 22 iulie 1991, iar  “sfatul” pentru ridicarea bisericii a avut loc în ziua de 27 iulie 1991. Apoi s-a trecut imediat la lucru. Căci, dacă luăm în seamă  şi lucrările pregătitoare, începând cu strângerea pietrei de râu necesară pentru zidurile construcţiei, putem spune că lucrările la biserică au început încă din primele zile ale lunii august, sau poate chiar la sfâşitul lui iulie:

“Iată, vezi cum adunăm piatră cu piatră de pe albiile râurilor ca să zidim Ţie piatră de mărturie şi început de Sion ceresc, ca să zidim Ţie munte sfânt peste care să-Ţi cobori slava şi să slobozeşti glas de bunăvestire pentru toată făptura care va crede în Tine. Grăbeşte ajutorul Tău spre noi, ca să ridicăm acest stâlp de mărturie…”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din 3 august 1991)

Importanţa ascunderii acestei realităţi incomode o regăsim într-o altă manevră de răstălmăcire a  mesajului original (cel din anul 1995). Astfel, o  mărturie a Victoriei Zidaru, care afirma că lucrările efective de zidire au demarat la începutul lunii septembrie (ceea ce împinge lucrările pregătitoare, de adunarea pietrelor de râu şi de săpare a şanţurilor, tocmai în luna august, sau chiar la sfârşitul lui iulie), a fost modificată grosolan în ediţia din anul 2006 , prin schimbarea cuvântului “începutul” cu cuvântul “sfârşitul”:

Ediţia 1995: “ Închei mărturisirea mea deşi toate care ni le-a făcut nouă Domnul prin această lucrare sfântă ar putea fi subiectul unei cărţi cereşti, cu precizarea  că, numai atunci o revelaţie este adevărată când ea se împlineşte sau când este confirmată şi din altă sursă. Când erau gata planurile bisericii şi când deja începusem construcţia la începutul lui septembrie 1991,  [...] Apoi cuvântul coborât de Domnul a fost că biserica se va ridica în trei luni şi aşa a fost…” (Citat din “mărturia” Victoriei Zidaru, pag.49-50)

Ediţia 2006: “ Închei mărturisirea mea, deşi toate care ni le-a făcut cunoscute nouă Domnul prin această lucrare sfântă ar putea fi subiectul unei cărţi cereşti, cu precizarea  că, numai atunci o revelaţie este adevărată, când ea se împlineşte sau când este confirmată şi din altă sursă. Când erau gata planurile bisericii şi când deja începuse construcţia, la sfârşitul lui septembrie, anul 1991, …Apoi cuvântul coborât de Domnul a fost că biserica se va ridica în trei luni şi aşa a fost…”  (Citat din “mărturia” Victoriei Zidaru, pag.78 )

Care este enigma pentru care “începutul” este înlocuit cu “  sfârşitul”?  A greşit Victoria, în prima ediţie a mărturisirii, sau au “greşit” corectorii ei, în ediţia din anul 2006? Victoria n-avea cum să greşească, îndată ce slujba de binecuvântare a şanţurilor în care urma să se toarne temelia a avut loc în ziua de 22 august 1991. Această zi a “începerii punerii temeliei” se poate considera oficial ca fiind momentul de începere a lucrărilor la biserică, deşi şanţurile erau gata dinainte, iar punerea pietrei de temelie avusese loc încă din 22 iulie 1991! De altfel, chiar “Cuvântul” zilei de 22 august 1991 confirmă începerea “acum” şi “aici” a lucrărilor la temelie:

“Sfânta Treime binecuvintează temelia de început a bisericii neadormiţilor şi a neprihăniţilor. […]. Cei ce lucrează aici, aceia sunt mâna Sfintei Treimi, şi lucrează Sfânta Treime începutul cel nou, […] Binecuvântat să vă fie lucrul mâinilor voastre în toată vremea lucrului cel de aici, căci în această vreme nu mai sunteţi voi, ci este Dumnezeu în voi. […] Dumnezeu împuterniceşte pe Verginica peste tot lucrul ce se lucrează acum în aceste hotare binecuvântate […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din 22 august 1991)

 Şi atunci, de ce această modificare radicală în care “începutul” este înlocuit cu “  sfârşitul”? 

 O explicaţie ar putea fi următoarea: “Proorocia” spusese că biserica se va ridica şi va fi gata în cel mult trei luni. Ce însemnă gata? Gata nu înseamnă doar că s-a ajuns la acoperiş şi i s-a aşezat crucea în vârf. Gata înseamnă că este ridicată, sfinţită şi funcţională, adică se poate sluji în ea. Întrucât slujba de târnosire a avut loc pe 12 decembrie 1991, înseamnă că de la punerea pietrei de temelie (22 iulie) până la târnosire (12 decembrie) au trecut 4 luni şi douăzeci de zile!!! Chiar dacă socotim începutul lucrărilor la data de 22 august 1991, zidirea tot a durat 3 luni şi douăzeci de zile, ceea ce ar pune sub semnul îndoielii împlinirea întocmai a “proorociei”, care anunţase exact termenul de trei luni. În schimb, de la sfârşitul (neprecizat) al  lui septembrie până la 12 decembrie sunt 3 luni fără câteva zile, ceea ce este confortabil de acoperitor pentru termenul dat.

Însuşi ritmul infernal impus de liderii pucioşi lucrărilor de zidire (se lucra ziua şi noaptea, încât nu se mai ştia ce este aceea odihnă) arată că ei aveau ambiţia de a nu întîrzia nici  măcar o zi peste termenul de trei luni!

S-ar mai putea argumenta eventual că, de la punerea pietrei de temelie (22 iulie)  până la sfârşitul lui septembrie nu s-ar fi lucrat mai nimic, şi că abia de atunci a început lucrul propriu-zis. Este greu de crezut că s-au pierdut două luni degeaba, mai ales când termenul era insuportabil de scurt. De altfel, “Cuvântul lui Dumnezeu pentru vremea zidirii bisericii” din ziua de 22 august arată şi faptul că lucrările au început imediat, într-un ritm susţinut, cu “osteneală şi cu neputinţe şi cu piedici”, fiind susţinute de îndemnuri de îmbărbătare “venite din cer”.:

“ Iată, uitaţi-vă… uitaţi-vă cât lucru iese într-o zi şi fiţi atenţi bine, fiţi cu toţii atenţi cum pun timpul sub supunerea voastră, că fiecare lucru nu întârzie să vină şi vine la vreme, iubiţii Mei. Lucrez cu voi, lucrez să vă înlătur osteneala şi neputinţele şi piedicile şi lucrez să vă înflăcărez dragostea pentru lucrul ce îl avem de împlinit. Şi voi lucra şi mai văzut, veţi vedea că voi lucra…[…]Astăzi este o zi care va rămâne o veşnică aducere aminte. Sfânta Treime este în picioare şi lucrează şi se bucură căci vede duh de împlinire, duh de bucurie. Se lucrează şi temelie pe pământ, şi temelie în cer.Voi lucraţi aici cu cerul şi alţi copii de-ai mei lucrează în altă parte cu cerul şi este cerul tot în mare serbare în ziua aceasta. Binecuvântată să fie această zi cu tot lucrul pe care îl poartă spre săvârşire, cu toată bucuria care este în cer şi pe pământ, căci pe pământ este astăzi bucurie cerească.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu din 22 august 1991)

Dar aceste îndemnuri nu se mai regăsesc în ediţia din anul 2006. Tot textul care le conţinea a fost complet suprimat, fără să se dea absolut  nici o explicaţie.))  şi temelie în cer.Voi lucraţi aici cu cerul şi alţi copii de-ai mei lucrează în altă parte cu cerul şi este cerul tot în mare serbare în ziua aceasta. Binecuvântată să fie această zi cu tot lucrul pe care îl poartă spre săvârşire, cu toată bucuria care este în cer şi pe pământ, căci pe pământ este astăzi bucurie cerească. Fiţi binecuvântaţi copiii Mei iubiţi. Pace şi întărire şi putere sufletelor voastre şi trupurilor voastre. Pace şi binecuvântare peste tot lucrul mâinilor voastre, căci sunteţi mâna Sfintei Treimi care este în lucru. Pace vouă în orice lucrare ce o aveţi de lucrat. Pace şi peste păstorii Mei şi peste toţi cei care luaţi şi gustaţi din masa cerească şi din vasul ceresc în care se pregăteşte aici pâinea vieţii Pace şi Ierusalim nou şi ceresc peste fiecare inimă.” (22 august 1991)

1271.+8. Ediţia 2006:

“Dumnezeu binecuvintează temelia începutului cel nou

 al Bisericii Noului Ierusalim

Lucrul mâinilor ucenicilor este binecuvântat de Domnul

Sfânta Treime este şi dă putere peste lucrul care se săvârşeşte în hotarele acestui loc, loc care poartă în mijlocul lui piatra de început a lucrării de mântuire care va cuprinde tot pământul, căci România va fi lumină peste pământ, va fi făclia lui Dumnezeu peste cei adormiţi ai acestei vremi, peste cei de sub întunericul acestei vremi. Sfânta Treime binecuvintează temelia de început a bisericii neadormiţilor şi a neprihăniţilor. Domnul Savaot Îşi întinde iubirea şi binecuvântarea Sa peste lucrul mâinilor Sale, care se săvârşeşte acum de fiii acestei lucrări.

Domnul Iisus Hristos priveşte şi binecuvintează din dreapta Tatălui cerurilor, binecuvintează lucrul cel viu din care va răsări înviere peste moartea care a acoperit cu negura ei făptura lui Dumnezeu.

Dumnezeul Duhului Sfânt este aici şi lucrează tot lucrul şi intră, după dragostea fiecăruia, intră cu puterea Sa şi umple de putere pe cei ce sunt mâna Sfintei Treimi. Cei ce lucrează aici, aceia sunt mâna Sfintei Treimi, şi lucrează Sfânta Treime începutul cel nou, care vine de la Dumnezeu peste pământ.

Slavă întru cele de sus peste acest început nou, iar peste voi, pace şi bunăvoire, de acum şi peste toţi vecii! Binecuvântat să vă fie lucrul mâinilor voastre în toată vremea lucrului cel de aici, căci în această vreme nu mai sunteţi voi, ci este Dumnezeu în voi. Amin.

Binecuvântare cerească de la Maica Domnului Iisus Hristos, căci ea este ocrotitoarea României, (Notă: Dacă în anul 1995 Maica Domnului era considerată de pucioşi “patroana României”, iată că în anul 2006 ei o retrogradează în mod neaşteptat la statutul de simplă “ocrotitoare a României”, ceea ce e cu totul altceva. În lipsa unei explicaţii plauzibile a acestei manevre de culise, nu ne rămâne decât să presupunem că statutul de “patroană” a fost atribuit altcuiva între timp… poate Verginicăi? N-ar fi exclus) iar România poartă nume nou.

Sfânta Treime binecuvintează pe Verginica şi împuterniceşte duhul ei, căci ea are mare trecere în vremea aceasta şi în vremea ce vine. Sfânta Treime priveşte lucrul şi rodul lui Verginica şi slobozeşte cuvânt viu şi râu de înviere şi de întrupare a lucrului cel nou, slobozeşte izvor nou din duhul lui Verginica. Dumnezeu împuterniceşte pe Verginica peste tot lucrul ce se lucrează acum în aceste hotare binecuvântate şi alese pentru lucrul cel din vârful unghiului, pentru izvorul vieţii, care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.” (9/22 august 1991)

 …………………………………………………………………

 Anca Estera

 10 decembrie 2008

 …………………………………………………………………