35. Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
1. Sfânta Liturghie era la început nelipsită din viaţa creştinilor
“O, măi copilaşii Mei, trebuie să închei ca să vă odihniţi şi să puteţi lua parte la sfânta Liturghie. Târâş-grăpiş, să nu lipsiţi de la această taină” (21 septembrie 1956)
În prezent, nici un creştin de la Noul Ierusalim nu mai participă la liturghiile din bisericile aparţinând B.O.R.
2. Creştinii sunt îndemnaţi să-şi administreze singuri Taina Mirungerii
“ Nu mai sunt cu părintele Dimitrie, că m-a trecut într-o altă cameră mai jos, din cauză că sunt opărit de tine, mamă. Mamă, pentru aceasta să te ungi cu mir de la preot, cu acela cu care se ung copiii care se botează.
Mamă, am sfârşit de vorbit cu tine. Mă ia îngerul.” (7/2o noiembrie 1974)
Îndemnul vine de la duhul lui Mihail, care este “adus” prin tehnici spiritiste ca să vorbească cu mama lui la “telefon” (telefonul fiind Verginica). Ungerea cu “mir din candelă” este o practică uzuală la creştinii de Noul Ierusalim, dar aici este vorba chiar de Sfântul şi Marele Mir, a cărui folosire neautorizată pentru tot felul de “nevoi” ale creştinilor este un abuz şi totodată o practică eretică.
3. Taina Căsătoriei a fost modificată, deoarece căsătoria “clasică” este considerată “întinare”. Creştinii nu se mai însoţesc pentru “naştere de prunci”, ci pentru convieţuire formală
“ …Am tineri şi tinere căsătoriţi de Mine să fie familie sfântă, să nu se întineze niciodată…”(7/2o noiembrie 1974).
4. Botezul pruncului este invalidat de conduita necreştinească a părinţilor şi a strămoşilor lui
“ E încreştinat pruncul, dar după botez legea creştină nu au ţinut-o nici părinţii, nu au ţinut-o nici strămoşii. Botezul a fost călcat în picioare de când era prunc…” (25 decembrie/ 7 ianuarie 1975)
“ Chiar dacă e botezată sau botezat, dar nu e, că s-a tăvălit în păcat după ce a căzut în păcat.” (20 noiembrie/ 3 decembrie 1978.)
Mesajul doctrinar al botezului este exact cel opus: el spală păcatele strămoşeşti şi ale părinţilor, eventual chiar şi ale celui botezat săvârşite anterior (în special dacă este adult). Botezul este întotdeauna valid, exceptând unele vicii deliberate de procedură. Mai mult, prin pogorământ, botezul este singura taină care se operează şi în cazuri de forţă majoră fără prezenţa preotului, fiind considerat valid pe perioada de tranziţie care urmează, până ce condiţiile permit desăvârşirea lucrării acestei taine de către preot, după rânduiala completă.
5. Creştinii erau îndemnaţi (pe vremuri) să vină cu liturghii plătite la preoţi
“ O faptă plăcută sfântului, este să dai ceva la cine n-are şi din puţinul care-l ai, să dai o sfântă Liturghie, să te rogi Domnului, că sfânta Liturghie scapă sufletele de la pieire…” (4 noiembrie 1984)
Liderii pucioşi de astăzi, care nu mai practică de mult aşa ceva, aveau două alternative: să elimine integral acest pasaj, sau să-l cosmetizeze. Au ales a doua variantă, considerând că îndemnul la sacrificiu dat creştinului, acela de a da Liturghie “din puţinul care-l are”, este nu numai scandalos, ci de-a dreptul inacceptabil. De aceea, ei au separat altfel frazele, iar pentru asta au volatilizat vocabula de legătură “şi” (cea care separa frazele la început), pentru ca “puţinul care-l are” creştinul să se lipească de primul îndemn (de a da milostenie la săraci) , şi nu de al doilea (de a da Liturghie la preot). Şi iată ce “inginerie” faină a ieşit:
“ O faptă plăcută sfântului este să dai ceva la cine n-are, din puţinul care-l ai. Să dai o sfântă Liturghie, să te rogi Domnului, că sfânta Liturghie scapă sufletele de la pieire.” (22 octombrie/4 noiembrie 1984)
“ Cine vine în biserică să aducă liturghie, Dumnezeu vede şi scrie. Dar preotul care nu aduce poporul la lumină dă seama la judecată de banii pe care i-a câştigat.” (31 ianuarie/ 13 februarie 1988 )
1. Sfânta Liturghie era la început nelipsită din viaţa creştinilor
“O, măi copilaşii Mei, trebuie să închei ca să vă odihniţi şi să puteţi lua parte la sfânta Liturghie. Târâş-grăpiş, să nu lipsiţi de la această taină” (21 septembrie 1956)
În prezent, nici un creştin de la Noul Ierusalim nu mai participă la liturghiile din bisericile aparţinând B.O.R.
2. Creştinii sunt îndemnaţi să-şi administreze singuri Taina Mirungerii
“ Nu mai sunt cu părintele Dimitrie, că m-a trecut într-o altă cameră mai jos, din cauză că sunt opărit de tine, mamă. Mamă, pentru aceasta să te ungi cu mir de la preot, cu acela cu care se ung copiii care se botează.
Mamă, am sfârşit de vorbit cu tine. Mă ia îngerul.” (7/2o noiembrie 1974)
Îndemnul vine de la duhul lui Mihail, care este “adus” prin tehnici spiritiste ca să vorbească cu mama lui la “telefon” (telefonul fiind Verginica). Ungerea cu “mir din candelă” este o practică uzuală la creştinii de Noul Ierusalim, dar aici este vorba chiar de Sfântul şi Marele Mir, a cărui folosire neautorizată pentru tot felul de “nevoi” ale creştinilor este un abuz şi totodată o practică eretică.
3. Taina Căsătoriei a fost modificată, deoarece căsătoria “clasică” este considerată “întinare”. Creştinii nu se mai însoţesc pentru “naştere de prunci”, ci pentru convieţuire formală
“ …Am tineri şi tinere căsătoriţi de Mine să fie familie sfântă, să nu se întineze niciodată…”(7/2o noiembrie 1974).
4. Botezul pruncului este invalidat de conduita necreştinească a părinţilor şi a strămoşilor lui
“ E încreştinat pruncul, dar după botez legea creştină nu au ţinut-o nici părinţii, nu au ţinut-o nici strămoşii. Botezul a fost călcat în picioare de când era prunc…” (25 decembrie/ 7 ianuarie 1975)
“ Chiar dacă e botezată sau botezat, dar nu e, că s-a tăvălit în păcat după ce a căzut în păcat.” (20 noiembrie/ 3 decembrie 1978.)
Mesajul doctrinar al botezului este exact cel opus: el spală păcatele strămoşeşti şi ale părinţilor, eventual chiar şi ale celui botezat săvârşite anterior (în special dacă este adult). Botezul este întotdeauna valid, exceptând unele vicii deliberate de procedură. Mai mult, prin pogorământ, botezul este singura taină care se operează şi în cazuri de forţă majoră fără prezenţa preotului, fiind considerat valid pe perioada de tranziţie care urmează, până ce condiţiile permit desăvârşirea lucrării acestei taine de către preot, după rânduiala completă.
5. Creştinii erau îndemnaţi (pe vremuri) să vină cu liturghii plătite la preoţi
“ O faptă plăcută sfântului, este să dai ceva la cine n-are şi din puţinul care-l ai, să dai o sfântă Liturghie, să te rogi Domnului, că sfânta Liturghie scapă sufletele de la pieire…” (4 noiembrie 1984)
Liderii pucioşi de astăzi, care nu mai practică de mult aşa ceva, aveau două alternative: să elimine integral acest pasaj, sau să-l cosmetizeze. Au ales a doua variantă, considerând că îndemnul la sacrificiu dat creştinului, acela de a da Liturghie “din puţinul care-l are”, este nu numai scandalos, ci de-a dreptul inacceptabil. De aceea, ei au separat altfel frazele, iar pentru asta au volatilizat vocabula de legătură “şi” (cea care separa frazele la început), pentru ca “puţinul care-l are” creştinul să se lipească de primul îndemn (de a da milostenie la săraci) , şi nu de al doilea (de a da Liturghie la preot). Şi iată ce “inginerie” faină a ieşit:
“ O faptă plăcută sfântului este să dai ceva la cine n-are, din puţinul care-l ai. Să dai o sfântă Liturghie, să te rogi Domnului, că sfânta Liturghie scapă sufletele de la pieire.” (22 octombrie/4 noiembrie 1984)
“ Cine vine în biserică să aducă liturghie, Dumnezeu vede şi scrie. Dar preotul care nu aduce poporul la lumină dă seama la judecată de banii pe care i-a câştigat.” (31 ianuarie/ 13 februarie 1988 )
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.