117. Este sau nu sectă, Noul Ierusalim de la Pucioasa?
Se afirmă tot mai vehement în ultima vreme de către unii simpatizanţi ai pucioşilor (fără însă să se mai şi dovedească) faptul că Noul Ierusalim nu este sectă. Cităm din postarea #921 apărută pe Forumul Creştin Ortodox: “nu e secta ci Cetate Sfanta, pentru cine crede”. Atunci ce e, dacă nu e sectă? După ce declamă că nu e sectă, autorul postării (ascuns sub pseudonimul Vsovi), nu reuşeşte totuşi să identifice corect această “mişcare” schismatică, desprinsă încă din anii ‘90-‘91 din sânul BOR şi ajunsă, între timp, nicăieri. Nici B.O.R. n-o recunoaşte ca aparţinând ortodoxiei, nici “mişcarea” însăşi nu se recunoaşte pe sine că ar sta mlădiţă înfiptă pe mai departe în trupul viei care este B.O.R. Ca să salveze aparenţele, Vsovi pretinde că Noul Ierusalim este o “Cetate sfântă”, preluând fără discernământ un apelativ drag pucioşilor, cu care ei se îmbărbătează pe sine, ca să creadă că şi ei sunt pe drumul cel bun şi destul de larg ca să aibă şi ei loc pe el. Denumirea “Cetate sfântă” a fost folosită pentru prima dată tot prin anii ‘90, pentru a desemna spaţiul închis care delimita atunci aşa-zisa “mânăstire Noul Ierusalim” de vecinătăţile înconjurătoare aparţinând sătenilor din Glodenii Pucioasei. Între timp, cu ajutorul sponsorizărilor generoase făcute de soţii Zidaru şi de ucenicul şi prietenul lor Sandu Dan (“Tataia”), care lucrau pe rupte icoane, troiţe, sculpturi monumentale, tapiserii, şi tot ce se putea vinde sub titlul generos de “artă creştină”, şi apoi puneau tot câştigul la picioarele apostolilor pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care dirijau toate investiţiile, au fost achiziţionate terenuri vaste din împrejurimi, iar pucioşii s-au extins cu acareturile şi în afara “mânăstirii”. După acutizarea conflictelor dintre cei doi lideri pucioşi Mihaela şi Nicuşor pe de o parte, şi Iliuţă (proprietarul de drept al pământurilor pe care se zidise “mânăstirea”, expropiat ulterior prin forţă de către liderii pucioşi, care l-au obligat să le “doneze” unei fantomatice “Fundaţii a Sfintei Virginia” – căci de fapt “Fundaţia” e tot a liderilor pucioşi, iar “sfânta” e doar un paravan, îndată ce Verginica dăduse ortul popii încă din 1980) liderii au părăsit demonstrativ incinta “mănăstirii”, ca să-i demonstreze lui Iliuţă că n-au nevoie de nimic de la el, şi s-au mutat la “Legănuţ”, o locaţie situată pe pământurile ce fuseseră cumpărate între timp. “Mănăstirea” a rămas doar un simbol, fiind drastic depopulată de vieţuitori, căci majoritatea adepţilor trecuseră în tabăra “puterii”, adică de partea liderilor pucioşi. Aşa că Cetatea Şfântă a rămas un muzeu cu porţile închise, pe care nu-l mai vizitează nimeni, iar biserica o clădire fantomatică, în care se mai fac slujbe doar la pereţi. Cât despre sfinţenie, ce să mai vorbim? E de ajuns să trecem în revistă ura neîmpăcată dintre “preoţii” Noului Ierusalim ca să concluzionăm că “acolo unde dragoste nu e, nimic nu e”.
Dar ce argumente mai aduce puciosul Vsovi în sprijinul teoriei lui că NIP nu este sectă? Într-un limbaj de-a dreptul schizo, vrednic de cei pe care îi venerează fără nici un discernământ, Vsovi consideră instinctiv că ultimele certuri şi împotriviri acerbe apărute în sânul sectei sunt o lucrare drăcească (cităm):
”deci se arata ca sfada creshte, poi sfada nu e de la drac?, caci din sfatul cel bun, Dumnezeiesc, povatza devine pastaie, sfada”, iar ultimele dezertări ale tripletei Marian-Victoria-Dănuţ sunt, chipurile, un argument că “Noul Ierusalim” nu e sectă!! (cităm):
“ deci nu e secta, dar asha faceau ateii, repetau minciuna mereu pana devine in oameni prin masificare, un fel de adevar, deci a repeta Adevarul e o minune iar a repeta viclenia e o minciuna, din pofta rea a raului, caci vinde, se leapada, ca-i place noua lui postura de... lepadatura) ”.
Liderii pucioşi, autorii direcţi şi indirecţi ai tuturor dezertărilor de la Pucioasa, sunt compătimiţi, săracii, pentru cât de mult se chinuie ei ca să-şi ţină adepţii legaţi de glie, ca să nu fugă mâncând pământul din “raiul “ pucios în lumea cea largă, oriunde or vedea cu ochii (cităm):
”ca se chinuie pana la sfarshit sa-i ridice spre cer shi sa nu-i lasa sa se intoarca la gLume, unii stradania asta o numesc interes viclean shi vor la libertate, poi pe cei pacatoshi ai Lui dumnezeu ii cearta shi ii bate, iar pe ceilalzi, care nu vor, nu cred, nu vor ca sa mai caute sa vada, ii lasa shi-i lasa-n lpibertate shi in moarte... caci asha ei au voit shi shi-au ales, shi cine poate shti ce are cu ei sa faca, sarmanul sfant, al nostru Tata) “.
Puciosul Vsovi se miră cum şi unde au văzut fugarii adânca înşelare a liderilor pucioşi (cităm):
“eu cum de n-am vazut-o? shi care e inshelarea? care? deci cum se poate, cum oare, cel ce mereu pe Domnul il asculta acela in ochii lor le pare ca se-nshala, iar cine sta in contra, minte, fura, omite, shi face invers decat voia Lui, aceia-n ochii lor, le pare mereu, ca ei au spor, shi ca nu se vor preface candva in bulgare de sare ori de sulf, ori in tzantzar care se crede vampir ori zmeu ori pagan-zeu) “.
Faptul că liderii pucioşi caută să-i denigreze pe cei care i-au părăsit, ba mai mult chiar, sar acum la beregata “răzvrătiţilor”, îl face pe Vsovi să cugete despre cei care zice el că nu sunt sectă (cităm):
“exact la beregata, exact la BERE-gata, caci gustul berii cine-l uita, ca sa nu sara-afara asha ca shi un purice de caine mort, nu Saule? “ Adâncă cugetare, de te dă gata!
Noul Ierusalim, reprezentat de liderii pucioşi şi adepţii lor, este sectă în primul rând pentru că ei au un alt Dumnezeu, diferit de cel al creştinilor obişnuiţi. “Dumnezeul Pucios” este când neputincios, când se dă atotputernic; când e stăpân pe situaţie, când plânge, înecat în lacrimile neputinţei. Spre deosebire de Dumnezeul creştinilor, care este îndelung răbdător, “Dumnezeul de la Pucioasa” trece rapid la ameninţări josnice la adresa dezertorilor din “raiul” pucios: “ce Mi-aţi făcut voi Mie, dar să vedeţi ce-o să vă fac şi Eu vouă! “ . Puciosul Vsovi nu pare însă impresionat de accesele răzbunătoare şi belicoase ale “Celui de la Pucioasa”, ba i se par de folos celor care au fugit în “lume”, la libertate (cităm):
“ii va lasa, ii va lasa liberi, sa ii poata lua satana gLumii in primire, ori ce crezi dumneata ca este jos? in jos... in lut, in pamant, in tzarana... smerenie? o nu, acolo doar Dumnezeu smerindu-se, in iad a luminat, dar i-a lasat inca pe unii ca sa mai sufere, caci doar pe sfintzi, pe dreptzi i-a ridicat caci ei fusesera legatzi prin viclenie shi minciuna, ori dintr-o neputintza nu au biruit complet, ci s-au pierdut shi au cazut, shi au suferit cam prea destul, deci doar pentru unii venise atunci momentul cel solemn, din chinuri ridicare, dar astazi oricine este chemat sa-nvie, caci shi mortzii aud glasul Sau, shi doi cate doi, sau trei invie, din moarte shi minciuna, ura).“
Noul Ierusalim este sectă în al doilea rând (şi nu ultimul) pentru că nici măcar ei nu se mai recunosc a fi aparţinători ai bisericii pe care au părăsit-o: B.O.R.
Noul Ierusalim este sectă pentru că a adus învăţături noi, străine de biserica mamă.
Noul Ierusalim este sectă pentru că şi-a “făcut” propria sa ierarhie, de “preoţi” şi “ierarhi” care nu au primit niciodată şi niciunul hirotonia validă.
Noul Ierusalim este sectă pentru că şi-a construit o nouă “Evanghelie” după care slujesc şi despre care apostolul neamurilor a spus că va trebui să le fie anatema.
Noul Ierusalim este sectă pentru că pretinde că are alt Patriarh şi altă ierarhie şi că este condusă de doi prooroci care se pretind a fi purtători de Dumnezeu . În faţa acestei inovaţii, puciosul aspirant Vsovi se entuziasmează ca viţelul la poarta nouă, exclamând patetic (cităm):
“deci cine sunt purtatori de Dumnezeu? ia spenetzi voi, judecatori, ia spunetzi cine? "au doara" nu Duhul ii marturiseshte caci Tatal shi Fiul o fac in ciuda-ntregii gLumi shi-a lui satana... cu a lor dulce putoare...oare... mare. “
Şi ne obligă să recunoaştem:
Da. Liderii pucioşi sunt purtători de Dumnezeu. Sunt purtătorii Dumnezeului lor, creat de ei după chipul şi asemănarea lor: “Dumnezeul de la Pucioasa”.
Dar ce argumente mai aduce puciosul Vsovi în sprijinul teoriei lui că NIP nu este sectă? Într-un limbaj de-a dreptul schizo, vrednic de cei pe care îi venerează fără nici un discernământ, Vsovi consideră instinctiv că ultimele certuri şi împotriviri acerbe apărute în sânul sectei sunt o lucrare drăcească (cităm):
”deci se arata ca sfada creshte, poi sfada nu e de la drac?, caci din sfatul cel bun, Dumnezeiesc, povatza devine pastaie, sfada”, iar ultimele dezertări ale tripletei Marian-Victoria-Dănuţ sunt, chipurile, un argument că “Noul Ierusalim” nu e sectă!! (cităm):
“ deci nu e secta, dar asha faceau ateii, repetau minciuna mereu pana devine in oameni prin masificare, un fel de adevar, deci a repeta Adevarul e o minune iar a repeta viclenia e o minciuna, din pofta rea a raului, caci vinde, se leapada, ca-i place noua lui postura de... lepadatura) ”.
Liderii pucioşi, autorii direcţi şi indirecţi ai tuturor dezertărilor de la Pucioasa, sunt compătimiţi, săracii, pentru cât de mult se chinuie ei ca să-şi ţină adepţii legaţi de glie, ca să nu fugă mâncând pământul din “raiul “ pucios în lumea cea largă, oriunde or vedea cu ochii (cităm):
”ca se chinuie pana la sfarshit sa-i ridice spre cer shi sa nu-i lasa sa se intoarca la gLume, unii stradania asta o numesc interes viclean shi vor la libertate, poi pe cei pacatoshi ai Lui dumnezeu ii cearta shi ii bate, iar pe ceilalzi, care nu vor, nu cred, nu vor ca sa mai caute sa vada, ii lasa shi-i lasa-n lpibertate shi in moarte... caci asha ei au voit shi shi-au ales, shi cine poate shti ce are cu ei sa faca, sarmanul sfant, al nostru Tata) “.
Puciosul Vsovi se miră cum şi unde au văzut fugarii adânca înşelare a liderilor pucioşi (cităm):
“eu cum de n-am vazut-o? shi care e inshelarea? care? deci cum se poate, cum oare, cel ce mereu pe Domnul il asculta acela in ochii lor le pare ca se-nshala, iar cine sta in contra, minte, fura, omite, shi face invers decat voia Lui, aceia-n ochii lor, le pare mereu, ca ei au spor, shi ca nu se vor preface candva in bulgare de sare ori de sulf, ori in tzantzar care se crede vampir ori zmeu ori pagan-zeu) “.
Faptul că liderii pucioşi caută să-i denigreze pe cei care i-au părăsit, ba mai mult chiar, sar acum la beregata “răzvrătiţilor”, îl face pe Vsovi să cugete despre cei care zice el că nu sunt sectă (cităm):
“exact la beregata, exact la BERE-gata, caci gustul berii cine-l uita, ca sa nu sara-afara asha ca shi un purice de caine mort, nu Saule? “ Adâncă cugetare, de te dă gata!
Noul Ierusalim, reprezentat de liderii pucioşi şi adepţii lor, este sectă în primul rând pentru că ei au un alt Dumnezeu, diferit de cel al creştinilor obişnuiţi. “Dumnezeul Pucios” este când neputincios, când se dă atotputernic; când e stăpân pe situaţie, când plânge, înecat în lacrimile neputinţei. Spre deosebire de Dumnezeul creştinilor, care este îndelung răbdător, “Dumnezeul de la Pucioasa” trece rapid la ameninţări josnice la adresa dezertorilor din “raiul” pucios: “ce Mi-aţi făcut voi Mie, dar să vedeţi ce-o să vă fac şi Eu vouă! “ . Puciosul Vsovi nu pare însă impresionat de accesele răzbunătoare şi belicoase ale “Celui de la Pucioasa”, ba i se par de folos celor care au fugit în “lume”, la libertate (cităm):
“ii va lasa, ii va lasa liberi, sa ii poata lua satana gLumii in primire, ori ce crezi dumneata ca este jos? in jos... in lut, in pamant, in tzarana... smerenie? o nu, acolo doar Dumnezeu smerindu-se, in iad a luminat, dar i-a lasat inca pe unii ca sa mai sufere, caci doar pe sfintzi, pe dreptzi i-a ridicat caci ei fusesera legatzi prin viclenie shi minciuna, ori dintr-o neputintza nu au biruit complet, ci s-au pierdut shi au cazut, shi au suferit cam prea destul, deci doar pentru unii venise atunci momentul cel solemn, din chinuri ridicare, dar astazi oricine este chemat sa-nvie, caci shi mortzii aud glasul Sau, shi doi cate doi, sau trei invie, din moarte shi minciuna, ura).“
Noul Ierusalim este sectă în al doilea rând (şi nu ultimul) pentru că nici măcar ei nu se mai recunosc a fi aparţinători ai bisericii pe care au părăsit-o: B.O.R.
Noul Ierusalim este sectă pentru că a adus învăţături noi, străine de biserica mamă.
Noul Ierusalim este sectă pentru că şi-a “făcut” propria sa ierarhie, de “preoţi” şi “ierarhi” care nu au primit niciodată şi niciunul hirotonia validă.
Noul Ierusalim este sectă pentru că şi-a construit o nouă “Evanghelie” după care slujesc şi despre care apostolul neamurilor a spus că va trebui să le fie anatema.
Noul Ierusalim este sectă pentru că pretinde că are alt Patriarh şi altă ierarhie şi că este condusă de doi prooroci care se pretind a fi purtători de Dumnezeu . În faţa acestei inovaţii, puciosul aspirant Vsovi se entuziasmează ca viţelul la poarta nouă, exclamând patetic (cităm):
“deci cine sunt purtatori de Dumnezeu? ia spenetzi voi, judecatori, ia spunetzi cine? "au doara" nu Duhul ii marturiseshte caci Tatal shi Fiul o fac in ciuda-ntregii gLumi shi-a lui satana... cu a lor dulce putoare...oare... mare. “
Şi ne obligă să recunoaştem:
Da. Liderii pucioşi sunt purtători de Dumnezeu. Sunt purtătorii Dumnezeului lor, creat de ei după chipul şi asemănarea lor: “Dumnezeul de la Pucioasa”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.