114. Taina ascunderilor la pucioşi
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)
Pucioşii au şi ei tainele lor. Ei ar dori să apară în ochii lumii ca imaculaţi, ca Sfinţii Zilelor De Pe Urmă de pe pământ. În această privinţă, Mormonii au fost însă mai iuţi de mână şi de picior, deoarece ei mai demult şi-au adjudecat în mod oficial acest titlu pentru “biserica” lor. Tocmai de aceea, pentru că au ascunderi, pucioşii se căznesc din răsputeri să ascundă sub preş ceva care miroase a pucioasă de la o poştă.
La reeditarea din anul 2006 a cărţii pucioşilor intitulată “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” au apărut multe texte noi, aparţinând perioadei 1955-1995. Cei care le-au descoperit atunci au crezut atunci că posibilităţile mai generoase de editare permiteau o reproducere cât mai completă a textelor venite din cer de la Dumnezeul Verginicăi (şi mai apoi, Cel al lelicăi Maria) Adică, doar textele pierdute definitiv în decursul anilor nu şi-au mai găsit locul în noua ediţie a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”, dar toate celelalte au completat canonul “Şcripturii” de la Pucioasa.
În realitate, consemnăm aici o primă ascundere a pucioşilor: ei au adăugat texte noi procedând în continuare la fel de selectiv ca şi la ediţia precedentă, adică eliminându-le pe cele care săreau în ochi ca incompatibile cu mesajul biblic: fie din cauza unor inconsecvenţe grave cu mesajul binecunoscut al Scripturii, fie din cauza apariţiei unor dezvăluiri incomode, fie pentru că pretindeau că reproduc nişte “viziuni” atât de halucinante şi incoerente ale Verginicăi, încât oricine ar fi remarcat cu uşurinţă că ele nu provin de la un om sănătos la minte.
Aşadar, ascunderea selectivă a unor texte care nu mai fuseseră date publicităţii vreodată are explicaţiile ei, şi, până la urmă, e de înţeles. Fiecare îşi apără pielea şi prestigiul cum poate. Rămâne de neînţeles – la prima vedere – de ce au dispărut în ediţia 2006 a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” unele texte care apăruseră deja în ediţia 1955! Aici lucrurile se complică. Înseamnă că textele respective conţineau lucruri atât de incomode, încât n-ar fi trebuit să fie dezvăluite nici în ediţia precedentă. Sau, că între timp lucrurile au evoluat şi unele concepţii ale pucioşilor s-au schimbat, aşa încât ceea ce era valabil în 1995 nu mai e valabil în 2006.
Să ne închipuim că cineva care şi-ar propune să facă o reeditare a Bibliei ar proceda la fel, eliminând pagini întregi din textele considerate de întreaga omenire a fi sacre, texte denumite îndeobşte Cuvântul lui Dumnezeu. Ce scandal ar ieşi! Cum să-şi permită cineva să-L cenzureze pe Însuşi Dumnezeu? Dar nici nu e de crezut că şi-ar permite cineva aşa ceva, fie din frică, fie din respect, fie din calcul, ca să nu aibă complicaţii după aceea. Ei bine, liderii pucioşi îşi permit să facă din “Cuvântul” lor de la Pucioasa orice vor. Înseamnă că ei ori nu cred de-adevăratelea că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu (ştiu ei ce ştiu, că doar ei l-au fabricat, piesă cu piesă) fie n-au nici cea mai mică teamă sau respect faţă de Fiinţa pe care pretind că o slujesc ca nimeni alţii (căci se pare că nici cu credinţa în adevăratul Dumnezeu nu stau mai bine, şi asta nu de ieri-alaltăieri).
Pe acest blog este postat un articol (39. Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa - Texte suprimate ) care expune câteva exemple de acest gen.
Să încercăm să înţelegem mai concret care sunt resorturile ascunse ale renunţării la astfel de texte.
Vom lua spre analiză un text masiv al anilor ’92 care a dispărut cu desăvârşire în noua ediţie a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” (Notele explicative din paranteze îmi aparţin):
“…Iată Paştele cel Nou şi iată începutul împărăţiei celei noi…
…Iată cină cerească. În fiecare zi cinez ( Notă: Textul se referă la perioada imediat următoare zidirii bisericii de la Glodeni-Pucioasa, perioadă în care “cei trei preoţi unşi direct din cer” − numiţi aici “aceşti micuţi ai Mei” − făceau câte trei liturghii pe noapte în acel aşezământ pământesc, poleit cu titlul de “aşezământ ceresc”) cu aceşti micuţi ai Mei în acest ceresc aşezământ…
…Eu sunt viaţa. Eu sunt viaţa voastră, măi copii şi Mă las vouă în fiecare zi cu dragostea cu care şi voi vă lăsaţi întru Mine şi cu cele de la Mine. Voi sunteţi Betania Mea şi locul Betaniei Mele ( Notă: Folosirea acestei metafore este singulară. În restul scrierilor pucioase s-au preferat alte formulări biblice, considerate mai expresive şi mai convingătoare: Noul Ierusalim, Noul Eden, Noul Canaan, Noul Israel, etc.) din vremea aceasta. Iată ce dulce îmbrăţişare vă dau: Pace vouă. Luaţi şi mâncaţi şi cinaţi cu Mine, acesta este Trupul şi Sângele Meu care se frânge pentru voi spre iertare şi spre puterea biruinţei. Această veste va rămâne despre voi iubiţii Mei. Iată-i pe cei ce au răpus balaurul cel mare, căci ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor…
... Iată Paştele cel Nou şi iată începutul Împărăţiei celei Noi, ( Notă: Încep să se prefigureze mental germenii schismei faţă de B.O.R., biserica tradiţională: tot ce este propus la Glodenii Pucioasei este novator: o nouă Scriptură, denumită “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”; o nouă jertfă nesângeroasă, denumită metaforic Paştele cel Nou, care se anunţa a fi mai curată şi mai eficientă decât precedenta; o nouă preoţie, zisă “după rânduiala lui Melchisedec, care o aruncă în derizoriu şi o face superfluă pe prima; şi o nouă biserică, zisă Împărăţia cea Nouă, care aducea cu sine o nouă trăire duhovnicească superioară celei oferite de B.O.R.) dar cine să înţeleagă, cine, ( Notă: Era previzibilă o rezistenţă masivă a creştinilor ortodocşi la aceste noutăţi apărute în biserică, deorece ei erau fie grei de cap, fie încăpăţânaţi într-un conformism-ritualist vetust care nu le permitea să înţeleagă şi să guste − cu analizorii gustativi şi olfactivi ai firii − damful adierii pucioase, înnoitoare) căci această înţelepciune nu vine de la fire, nu vine de la trup, ci de la Duhul Tatălui cerurilor. Cei ce zic că lucrează Pâinea Vieţii, aceia nu au mâinile curate, ( Notă: Îndată se trece la un atac deschis la adresa preoţilor: preoţii din B.O.R. sunt toţi păcătoşi, deci nu mai au mâinile curate, adică nu sunt îndreptăţiţi să oficieze sfintele slujbe în care se aduce jertfa cea nesângeroasă de pâine şi vin la altar) aceia nu au Duhul Meu şi au duhul lor ( Notă: Adică preoţii B.O.R. nu mai au puterea şi căderea de a invoca Duhul Sfânt iar lucrările lor nu mai au sfinţenia dorită, ci rămân simple lucrături omeneşti) şi Eu stau ţintuit şi acum ( Notă: Preoţii B.O.R. se identifică în chip tainic cu preoţii Vechiului Testament, care L-au ţintuit pe Iisus pe cruce) de ei şi ei nu ştiu că Eu stau ţintuit ( Notă: Adică preoţii B.O.R., ca şi cei iudei, nu ştiu ce fac, ţintuindu-L din nou pe cruce pe Iisus), că nu vor să audă de la Mine ca să le spun durerea Mea. ( Notă: Preoţii B.O.R. se împotrivesc “CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU” de la Pucioasa, nu vor să-l asculte şi să creadă în el ca într-o Evanghelie Nouă care aduce ceva nou, nemaiauzit: anume că ea dezvăluie durerea necurmată a lui Dumnezeu de la Facerea Lumii şi până la sfârşitul veacurilor). Această preoţie aşezată aici din poruncă cerească lucrează cu curăţenia Duhului Sfânt şi cu lucrarea cea binecuvântată după orânduiala lui Melchisedec, dar cine să înţeleagă? ( Notă: Îndată se anunţă şi o nouă preoţie, care a fost instaurată de acum la Pucioasa: “preoţia cea nouă după rânduiala lui Melchisedec”. Preoţii B.O.R. sunt aşadar complet depăşiţi, ei probabil având doar preoţia lui Aaron, lucru care nu se spune, dar se subînţelege. În plus, ei sunt marcaţi de o orbire spirituală, care nu le permite să înţeleagă această insolită schimbare de macaz: tot ce ţine de mântuirea omenirii este concentrat acum numai la Pucioasa, şi niciunde în altă parte. Întrebarea care se pune imediat este următoarea: de ce a fost nevoie de 2000 de ani de aşteptare ca să se instituie, în sfârşit, la Pucioasa, “preoţia cea nouă, cea adevărată”? Şi ce se poate spune despre cei care s-au folosit timp de 2000 de ani de o preoţie imperfectă care nu era după rânduiala lui Melchisedec? Sunt ei nişte înşelaţi? Ortodoxia lor a fost şchioapă, ciungă, handicapată în mod insuportabil, încât trebuia radical înnoită? Partea bună a lucrurilor este aceea că acum, în sfârşit, se limpezeşte poziţia mereu duplicitară a pucioşilor faţă de B.O.R.: nu va exista niciodată vreo posibilitate de reconciliere între Biserica Noul Ierusalim şi Biserica Ortodoxă Română, atâta vreme cât prin inventarea de către pucioşi a “preoţiei lui Melchisedec în ortodoxie”, preoţia tradiţională este desfiinţată! Din acest moment, B.O.R. nu mai poate fi un partener de dialog cu această biserică biserică nouă şi novatoare, biserica pucioşilor, care o contestă în mod radical, din temeliile ei canonice, pe cea veche!) Ferice celor mari care înţeleg şi se pleacă spre această măreţie de lucrare cerească. ( Notă: Este vorba aici tot de liderii pucioşi. Ni se sugerează că ei sunt “cei mari” cu sufletul, cu inima şi cu lucrarea de mântuire, deşi cu alte ocazii tot ei sunt numiţi “cei mici” adică cei ce sunt neputincioşi cu firea, dar ocrotiţi de Dumnezeu ca nişte copii) Acest izvor de cuvânt este râul vieţii care curge din tronul lui Dumnezeu şi din care vor bea toate neamurile cele ce vor crede, când vor vedea slava României celei binecuvântate peste popoare.
...Pace ţie Biserica Mea cea iubită şi încă un pic ascunsă...
...Pace vouă şi cină cerească de la cer şi până la voi, căci toată oastea cerească s-a coborât pe acest blid micuţ din care Mielul lui Dumnezeu şi cu fiii Săi cei luaţi din lume, cinează împreună cină binecuvântată şi nouă întru împărăţie nouă, căci am făcut aici Legământ nou de viţă nouă, de vin nou, de împărăţie nouă...( Notă: Totul e nou la Pucioasa − deci totul e vechi şi depăşit în B.O.R. Cina Pucioasei este nouă, împărăţia lui Dumnezeu este nouă, preoţia ei este nouă, după rânduiala lui Melchisedeck cel vechi de zile, viţa ei este nouă − deci şi mlădiţele ei sunt noi − vinul ei este nou şi fierbe în pocale)
... Cel ce se uneşte cu Mine acela este un trup cu Mine şi Eu întru acela rămân, dar mare este această taină, căci Eu sunt viaţa şi una este viaţa precum Eu Unul sunt. Pace ţie Biserica Mea cea iubită şi încă un pic ascunsă, aşa cum şi atunci Mă ascundeam cu ai Mei de iudeii care nu L-au voit pe Domnul. ( Notă: Mania ascunderii lucrează instinctiv la pucioşi, care simt că nu este încă momentul unei confruntări frontale cu Biserica majoritară. În acelaşi timp, folosirea majusculei pentru Biserica Pucioşilor semnifică momentul proclamării unei noi instituţii ecleziastice, Biserica Pucioşilor, zisă şi Biserica Noului Ierusalim, care se pretinde a fi eminamente ortodoxă şi tradiţională, la rivalitate cu tradiţionala B.O.R. Tot ea se pretinde a fi singura iubită şi preţuită de către Dumnezeu) Pace ţie iubita Mea, căci ieslea ta este caldă şi dulce şi curată şi Eu iată, cu dragoste Mă plec şi lucrez şi cinez cu voi şi vom birui prin sângele Legământului cel întreit Nou ( Notă: Pe cine vor birui? Având în vedere că instrumentul de biruinţă este “Legământul cel întreit Nou”, înseamnă că biruinţa va fi asupra “Legământului cel întreit Vechi” care subzistă în B.O.R., deci B.O.R. va fi cea biruită de Biserica cea Nouă şi Iubită de Dumnezeul de la Pucioasa: Biserica Pucioşilor) şi binecuvântat cu putere de biruinţă. Bucuraţi-vă căci Tatăl Meu aşa a binevoit. Amin...
8 martie 1992 “
...Nu poate fi Dumnezeu, Domn, acolo unde cezarul este domn...
...Să se umple de bucurie cerul Sfânt şi pământul sfânt, căci Cel ce s-a întrupat în pântecele Fecioarei ca să vină să se arate oamenilor, binecuvintează acest praznic sfânt şi ceresc... Pace vouă, căci sunt aici cu voi. ( Notă: Când S-a arătat ucenicilor, spunându-le “Pace vouă!”, Domnul S-a arătat de-a binelea, nu a fost nălucire sau vis, şi chiar i-a cerut lui Toma să se încredinţeze cu simţul pipăitului de ceea ce vede. Acum sunt doar vorbe, frumoase, ce-i drept, dar lipsite de orice suport real) Deschideţi ochii şi priviţi pe Domnul Iisus Hristos... ( Notă: Dacă ar fi sinceri, pucioşii ar recunoaşte că niciunul dintre ei nu L-au văzut cu ochii lor pe Domnul Iisus Hristos! Poate cu ochii minţii să-L fi văzut, asta e posibil. Desigur că cei ce n-au văzut nimic s-au consolat la gândul că din cauza propriilor păcate nu L-au văzut, dar El a fost, totuşi, acolo, şi L-au văzut alţii, cei care L-au şi mărturisit: liderii pucioşi, marii mincinoşi)
...O, iubitul Meu popor, ce mare trebuia să fi tu acum, să se fi temut de tine cerul şi pământul, văzduhul şi adâncul şi toate să-ţi fi fost ţie supuse, ( Notă: Urmează obişnuita mustrare făcută poporului ales, care este acuzat sistematic că e neîmplinitor, faţă de înălţimea alegerii la care a fost chemat. Deşi ar fi trebuit să fie mare şi numeros, poporul pucios a rămas mic la fapte şi tare răsfirat) aşa cum este scris. Să se fi supus munţii şi orice fel de înălţime să se fi aplecat în faţa ta, ( Notă: Aici este vorba de o metaforă mult îndrăgită de pucioşi: “munţii” şi “înălţimile” care trebuiau să se supună poporului pucios sunt autorităţile de stat şi ecleziastice, cele care ţin frâiele puterii. Pucioşii visează cu ochii deschişi la un stat “teocratic” în care ei să conducă tot ce mişcă-n ţara asta, în numele lui Dumnezeu, Care i-a desemnat pe ei să conducă) iubitul şi binecuvântatul Meu popor. Eu pentru asta am venit în zilele tale cu lucrarea Mea pe pământ şi trebuie ca tu să împlineşti lucrarea Mea, tu şi nu altcineva, ( Notă: Adică orice altă variantă care îi ignoră pe pucioşi de la actul guvernării politico-religioase este exclusă) căci aşa este scris la Dumnezeu. ( Notă: Fals! În Biblie nu scrie nicăieri că Pucioşii vor conduce lumea cu “lucrarea lor de pe pământ” ) Iată, a venit şi bucuria Mea, ( Notă: Adică, după aproape 7000 de ani de durere de la om, iată că în sfârşit a venit şi bucuria lui Dumnezeu, şi de la pucioşi a venit) căci în acest aşezământ este locul Meu şi iată zilele bucuriei celor din cer( Notă: Adică bucuria lui Dumnezeu este împărtăşită cu cei din cer). Cezarul ar voi să îşi facă şi el loc peste acest aşternut, ( Notă: Nici vorbă! Este altă obsesie maladivă a pucioşilor că cineva, cumva, din sferele conducerii statului sau a bisericii, va veni să le ia lor caimacul. Nici nu realizează cât de mult îi ignoră pe ei aceşti “cezari”, de care se tem că vor veni ca să le ia locul!) aşa cum are aşternut în toate locurile care se numesc cu nume sfânt, căci peste tot el este stăpân, ( Notă: Aici “cezarul” începe să se individualizeze: este vorba de un simbol prin care – în concepţia liderilor pucioşi – sunt vizaţi conducătorii bisericii, adică episcopii şi preoţii, care au devenit stăpâni peste biserici şi peste enoriaşii lor, în numele lui Dumnezeu) el şi nu Dumnezeu, căci Domnul nu are nimic legat cu cezarul şi nu poate fi Dumnezeu Domn acolo unde cezarul este domn. Dumnezeu nu are loc pe pământ şi iată, a coborât un colţ de cer pe pământ ca să aibă Domnul loc pe pământ, ca să Îşi aibă Domnul cort pe pământ ( Notă: “Cortul” este biserica ridicată la Glodeni-Pucioasa) şi să se ştie apoi această minune până la toate marginile...
... Acest lăcaş este mare acum, căci cei din cer nu ştiu de opreliştea zidurilor...
... Astăzi Măicuţa Mea este sărbătorită cu mare sărbătoare de toţi sfinţii şi îngerii, şi iată această sărbătoare cerească s-a coborât aici. O, ce bucurie, dar bucuria întreagă va fi atunci, ( Notă: Adică bucuria lui Dumnezeu, a sfinţilor şi a îngerilor nu este, totuşi, întreagă!) când poporul acesta iubit va vedea cu ochi treji pe sfinţi şi pe îngeri cântând şi serbând( Notă: Adică, bucuria lui Dumnezeu va fi întreagă abia atunci când sfinţii şi îngerii se vor bucura şi ei în ceruri şi vor cânta) în cerul cel de pe pământ aşa cum este scris...
... E mare ordine cerească coborâtă în această iesle, heruvimii şi serafimii îşi amestecă mişcările cu cei ce slujesc astăzi peste această zi de serbare. Acest lăcaş este mare acum, căci cei din cer nu ştiu de opreliştea zidurilor. Cete, cete cântă corurile îngeraşilor, ( Notă: Adică, îngerii cântă totuşi în ceruri, deci înseamnă că şi bucuria lor şi a lui Dumnezeu este întreagă, deşi puţin mai înainte s-a spus că nu este!) cântă şi slăvesc pe Domnul şi pe cea binecuvântată şi Preaslăvită Născătoarea Fiului Cel din Tatăl, cântă şi se amestecă cu toate mişcările voastre, iubiţi ai cerului sfânt. Mă las purtat de mânuţele voastre, amestecate cu graţia îngerilor, a heruvimilor şi serafimilor care nu au mai sărbătorit până în vremea aceasta cu atâta plinătate de bucurie. Tot cerul tânjeşte după plinirea cea mare, toţi sfinţii stau cu cupa plină de nerăbdare ca să fie iarăşi una cu cei ce se vor ridica din moarte, ( Notă: Adică îngerii şi sfinţii mai tânjesc după ceva, după “plinirea cea mare”, deci bucuria lor şi a lui Dumnezeu nu era totuşi deplină, deşi puţin mai înainte s-a spus că era!) aşa precum în vremea învierii Mele din morţi, s-au unit cei din moarte cu cei dintru cele cereşti...
... Căci vine cerul pe pământ şi umple pământul...
... Iată-i pe apostolii cei din cer, se apropie de voi în ziua aceasta ca să vă cuprindă cereşte şi să vă binecuvinteze râvna inimii pe care o aveţi pentru mărturisirea cuvântului despre Iisus Hristos care este Însuşi Cuvântul acestei lucrări. ( Notă: Aici se arată pe faţă că, în concepţia pucioşilor, Iisus Hristos nu este o Persoană Care revine în trup, ci este personificarea literară a “Cuvântului de la Pucioasa”. Îndată ce a venit Cuvântul la Pucioasa, aceasta înseamnă că prin această “lucrare” s-a împlinit şi a doua venire a lui Hristos-Cuvântul pe pământ: cerul a coborât pe pământ, iar Cuvântul Pucioasei s-a răspândit şi a umplut tot pământul.” În curând veţi vorbi în limbi din ce în ce mai noi, ( Notă: Pucioşii n-au mai primit însă acest dar – glosolalia, aşa că ei nu ştiu a vorbi nici măcar limbi mai vechi, nicidecum mai noi. Poate pe viitor să mai fie ceva şanse...) căci vine cerul pe pământ şi umple pământul, iar voi veţi fi martorii Mei şi veţi sta în faţa turmei Mele din vremea aceasta. Întăriţi-vă cuvântul şi inimile, căci veţi sta în faţa mulţimilor( Notă: Un alt vis al liderilor pucioşi, ca să stea ei proţap înaintea mulţimilor de ortodocşi şi a noroadelor însetate de adevăr şi să le facă convertirea la ortodoxie, prin Noua Evanghelie de la Pucioassa, denumită de ei “Cuvântul viu” care curge din izvorul cel viu care izvorăşte din muntele cel viu, şi se face râuri de apă vie, de învăţătură vie şi hrană vie de viaţă dătătoare, care va învia morţii. Nici acest vis nu s-a împlinit încă, dar e pe lista de aşteptare) care vor curge şi vor cere hrană vie de Cuvânt viu. Întăriţi-vă puterea Duhului Sfânt căci râuri de apă vie va fi să curgă din guriţele voastre şi vor învia noroade şi se vor trezi morţii ca să învieze şi să vestească apoi învierea...
...Ţipă până şi cei ce s-au crezut a fi stăpâni ai viei Mele...
...Iată patriarhii şi arhiereii nu mai au mâini curate, căci s-au murdărit din neam în neam ( Notă: Patriarhii şi arhiereii din B.O.R. sunt acuzaţi de pierderea harului primit prin punerea mâinilor din neam în neam, căci nu ar mai avea mâinile curate. Preoţia din B.O.R. este blamată fără excepţie) şi nu mai sunt mâini cu putere cerească, cu putere curată, nu mai sunt mâini împărţitoare de viaţă din cer, ci de viaţă de pe pământ. ( Notă: Adică nimic bun nu mai este în Biserică, iar harul lucrător din B.O.R. a dispărut de la toţi preoţii şi episcopii. Înseamnă că slujbele lor sunt acum doar simple ceremonii pământeşti, fără nici o valoare) Dar ce legătură poate fi între cele după duh şi cele după trup? Staţi de veghe şi priviţi clipa în care lumina şi întunericul se resping una pe alta ca să câştige loc ori una, ori alta. Aşa este şi cu această putere cerească, aşa este cu Duhul lui Dumnezeu şi cu duhul lumii. Uitaţi-vă la lupta dintre adevăr şi minciună cum se resping în vremea luptei ca să câştige loc. O, iubiţii Mei, luaţi şi învăţăţi această taină întru toate îndeletnicirile voastre sufleteşti şi trupeşti şi căutaţi, măi copii, să faceţi loc părţii cele bune care se numeşte cer, care este din ceR..
Veţi vedea lumină mare luminând din acest foc pe care Sfânta Treime l-a aprins pe acest munte, ( Notă: Adică, de fapt, din muntele cel şfânt nu izvora un izvor viu, ci un foc viu) dar Eu vă spun că s-a şi văzut.
Veţi vedea prooroci care se vor supune proorociilor acestei Lucrări cereşti, dar Eu vă spun că s-au şi văzut. ( Notă: Acest text devine absolut inacceptabil pentru liderii pucioşi în anul 2006. Ei pretind că singurii prooroci de pe pământ sunt doar ei doi : Mihaela şi Nicuşor. De aceea, acest text care vorbeşte şi de “alţi prooroci” care vin şi se supun celor doi lideri absoluţi este inacceptabil şi trebuie neapărat să dispară. Ceea ce s-a şi făcut, în ediţia din anul 2006) Veţi vedea anticrişti care se vor teme la auzul acestei vestiri cereşti, dar Eu vă spun că s-au şi temut. S-au temut şi ţipă de teamă. Ţipă până şi cei ce s-au crezut a fi stăpâni ai viei Mele ( Notă: Adică, preoţii şi episcopii din B.O.R. ţipă de teama că “vestirea cerească” de la Pucioasa le clatină lor scaunele arhiereşti şi preoţeşti şi le ia via pe care ei o cercetau de 2000 de ani încoace) căci au aflat vestea că se întoarce Stăpânul Viei şi le va lua dregătoria şi o va da altora ( Notă: Adică o va lua din B.O.R. şi o va da pucioşilor, căci ei sunt singurii care cred în Cuvântul de la Glodeni-Pucioasa şi-l păzesc cu străşnicie şi cu mare veghe) care au păzit cuvântul răbdării întru sfinţenie şi întru duh de veghere, căci aceştia vor fi găsiţi lucrând în vie şi culegând rod binecuvântat de viţă nouă şi de vin nou. Şi iată, toate sunt scrise şi dacă sunt scrise, ele vin spre împlinire, căci nu se poate să treacă şi să nu se împlinească cuvintele lui Dumnezeu... ( Notă: Au fost multe “proorocii” pucioase care au trecut şi nu s-au mai împlinit. Cele mai cunoscute sunt mult trâmbiţatele proorocii mincinoase privin instalarea regelui Mihai şi a arhiereului Irineu în cele două poziţiile cheie ale statului român: la conducerea ţării şi la conducerea B.O.R. Alte proorocii mincinoase ale pucioşilor sunt amintite şi pe acest blog, în postarea intitulată 31.Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa - Proorocii neîmplinite)
7 aprilie 1992”
Concluzii
Oare de ce a fost ascuns prin omisiune acest masiv text, la reeditarea cărţii “Cuvântul lui Dumnezu” din anul 2006?
În acea vreme, liderii pucioşi treceau prin mari frământări. Ei vedeau că aderenţa lor la marele public creştin ortodox continuă să fie alarmant de scăzută, după ani şi ani de propovăduire a “Cuvântului lui Dumnezeu“ prin toate formele. La un moment dat, liderii pucioşi au început să cocheteze cu ideea că un armistiţiu cu B.O R. ar fi binevenit. Ei au imaginat o soluţie care să împace şi capra, şi varza: Pe baza unor tratative care ar fi urmat să aibă între Arhiepiscopia de la Târgovişte (reprezentată prin eruditul şi diplomatul episcop Nifon Mihăiţă) şi Biserica de la Pucioasa (reprezentată prin artistul de renume mondial Marian Zidaru, care era preţuit la modul cel mai sincer de către episopul Nifon, şi tocmai de aceea urma să fie scos la înaintare de către liderii pucioşi) urma să se stabilească un armistiţiu din care ambele părţi să iasă în câştig: Biserica de la Pucioasa urma să fie recunoscută de Nifon ca o biserică locală ortodoxă, care îl respectă pe episcopul locului şi-l recunoaşte ca o autoritate ecleziastică oficială, iar Episcopia de Târgovişte urma să proclame obţinerea unui control absolut asupra enoriaşilor săi, care o recunosc şi-i dau ascultare. În realitate, pucioşii urmăreau o autonomie locală deplină, adică un total neamestec al Episcopiei în treburile ei interne, în schimbul recunoaşterii formale a suzeranităţii Episcopiei asupra creştinilor de la Pucioasa.
În acest context, este evident că o reeditare a “Cuvântului lui Dumnezeu” în care se aduc atacuri dure la adresa Bisericii oficiale ar fi impietat asupra bunului mers al negocierilor. De aceea, liderii pucioşi au preferat să facă masive amputări asupra textului original.
Desigur că “mezalianţa” dintre Noul Ierusalim şi B.O.R era doar o variantă teoretică, născută în mintea înfierbântată a liderilor pucioşi. Este greu de crezut că episcopul Nifon Mihăiţă, un om foarte mobilat la minte, ar fi căzut în plasa liderilor pucioşi. Liderii pucioşi nu erau nici ei prea naivi să credă că toate vor merge ca pe roate. De aceea, ei tatonau şi soluţii de rezervă. În aceeaşi perioadă de timp ei l-au curtat intens pe Ion Preoteasa, care devenise episcop al ruşilor albi din Ucraina şi care se autointitula “Episcop al românilor ortodocşi tradiţionali de pretutindeni”, ca să fie un ocrotitor de facto al pucioşilor, păstrând însă intactă autonomia pucioşilor şi controlul absolut al liderilor Mihaela şi Nicuşor asupra tuturor adepţilor. Ion Preoteasa, văzându-se pe cai mari, a forţat nota, insistând asupra faptului că doreşte ca doar el să fie cel ce ar fi să aibă controlul absolut asupra tuturor pucioşilor, ceea ce era inacceptabil pentru “proorocii” Mihaela şi Nicuşor. Din acest motiv, tratativele dintre Mihaela şi Ion Preoteasa n-au dat nici un rezultat. Nici încercarea liderilor pucioşi de a-şi infiltra un preot obedient lor în biserica lui Ion Preoteasa (acest preot urmând a fi promovat imediat în rangul de episcop-vicar al lui Ion Preoteasa), nu a reuşit.
Pucioşii au şi ei tainele lor. Ei ar dori să apară în ochii lumii ca imaculaţi, ca Sfinţii Zilelor De Pe Urmă de pe pământ. În această privinţă, Mormonii au fost însă mai iuţi de mână şi de picior, deoarece ei mai demult şi-au adjudecat în mod oficial acest titlu pentru “biserica” lor. Tocmai de aceea, pentru că au ascunderi, pucioşii se căznesc din răsputeri să ascundă sub preş ceva care miroase a pucioasă de la o poştă.
La reeditarea din anul 2006 a cărţii pucioşilor intitulată “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” au apărut multe texte noi, aparţinând perioadei 1955-1995. Cei care le-au descoperit atunci au crezut atunci că posibilităţile mai generoase de editare permiteau o reproducere cât mai completă a textelor venite din cer de la Dumnezeul Verginicăi (şi mai apoi, Cel al lelicăi Maria) Adică, doar textele pierdute definitiv în decursul anilor nu şi-au mai găsit locul în noua ediţie a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”, dar toate celelalte au completat canonul “Şcripturii” de la Pucioasa.
În realitate, consemnăm aici o primă ascundere a pucioşilor: ei au adăugat texte noi procedând în continuare la fel de selectiv ca şi la ediţia precedentă, adică eliminându-le pe cele care săreau în ochi ca incompatibile cu mesajul biblic: fie din cauza unor inconsecvenţe grave cu mesajul binecunoscut al Scripturii, fie din cauza apariţiei unor dezvăluiri incomode, fie pentru că pretindeau că reproduc nişte “viziuni” atât de halucinante şi incoerente ale Verginicăi, încât oricine ar fi remarcat cu uşurinţă că ele nu provin de la un om sănătos la minte.
Aşadar, ascunderea selectivă a unor texte care nu mai fuseseră date publicităţii vreodată are explicaţiile ei, şi, până la urmă, e de înţeles. Fiecare îşi apără pielea şi prestigiul cum poate. Rămâne de neînţeles – la prima vedere – de ce au dispărut în ediţia 2006 a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” unele texte care apăruseră deja în ediţia 1955! Aici lucrurile se complică. Înseamnă că textele respective conţineau lucruri atât de incomode, încât n-ar fi trebuit să fie dezvăluite nici în ediţia precedentă. Sau, că între timp lucrurile au evoluat şi unele concepţii ale pucioşilor s-au schimbat, aşa încât ceea ce era valabil în 1995 nu mai e valabil în 2006.
Să ne închipuim că cineva care şi-ar propune să facă o reeditare a Bibliei ar proceda la fel, eliminând pagini întregi din textele considerate de întreaga omenire a fi sacre, texte denumite îndeobşte Cuvântul lui Dumnezeu. Ce scandal ar ieşi! Cum să-şi permită cineva să-L cenzureze pe Însuşi Dumnezeu? Dar nici nu e de crezut că şi-ar permite cineva aşa ceva, fie din frică, fie din respect, fie din calcul, ca să nu aibă complicaţii după aceea. Ei bine, liderii pucioşi îşi permit să facă din “Cuvântul” lor de la Pucioasa orice vor. Înseamnă că ei ori nu cred de-adevăratelea că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu (ştiu ei ce ştiu, că doar ei l-au fabricat, piesă cu piesă) fie n-au nici cea mai mică teamă sau respect faţă de Fiinţa pe care pretind că o slujesc ca nimeni alţii (căci se pare că nici cu credinţa în adevăratul Dumnezeu nu stau mai bine, şi asta nu de ieri-alaltăieri).
Pe acest blog este postat un articol (39. Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa - Texte suprimate ) care expune câteva exemple de acest gen.
Să încercăm să înţelegem mai concret care sunt resorturile ascunse ale renunţării la astfel de texte.
Vom lua spre analiză un text masiv al anilor ’92 care a dispărut cu desăvârşire în noua ediţie a cărţii “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU” (Notele explicative din paranteze îmi aparţin):
“…Iată Paştele cel Nou şi iată începutul împărăţiei celei noi…
…Iată cină cerească. În fiecare zi cinez ( Notă: Textul se referă la perioada imediat următoare zidirii bisericii de la Glodeni-Pucioasa, perioadă în care “cei trei preoţi unşi direct din cer” − numiţi aici “aceşti micuţi ai Mei” − făceau câte trei liturghii pe noapte în acel aşezământ pământesc, poleit cu titlul de “aşezământ ceresc”) cu aceşti micuţi ai Mei în acest ceresc aşezământ…
…Eu sunt viaţa. Eu sunt viaţa voastră, măi copii şi Mă las vouă în fiecare zi cu dragostea cu care şi voi vă lăsaţi întru Mine şi cu cele de la Mine. Voi sunteţi Betania Mea şi locul Betaniei Mele ( Notă: Folosirea acestei metafore este singulară. În restul scrierilor pucioase s-au preferat alte formulări biblice, considerate mai expresive şi mai convingătoare: Noul Ierusalim, Noul Eden, Noul Canaan, Noul Israel, etc.) din vremea aceasta. Iată ce dulce îmbrăţişare vă dau: Pace vouă. Luaţi şi mâncaţi şi cinaţi cu Mine, acesta este Trupul şi Sângele Meu care se frânge pentru voi spre iertare şi spre puterea biruinţei. Această veste va rămâne despre voi iubiţii Mei. Iată-i pe cei ce au răpus balaurul cel mare, căci ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor…
... Iată Paştele cel Nou şi iată începutul Împărăţiei celei Noi, ( Notă: Încep să se prefigureze mental germenii schismei faţă de B.O.R., biserica tradiţională: tot ce este propus la Glodenii Pucioasei este novator: o nouă Scriptură, denumită “CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”; o nouă jertfă nesângeroasă, denumită metaforic Paştele cel Nou, care se anunţa a fi mai curată şi mai eficientă decât precedenta; o nouă preoţie, zisă “după rânduiala lui Melchisedec, care o aruncă în derizoriu şi o face superfluă pe prima; şi o nouă biserică, zisă Împărăţia cea Nouă, care aducea cu sine o nouă trăire duhovnicească superioară celei oferite de B.O.R.) dar cine să înţeleagă, cine, ( Notă: Era previzibilă o rezistenţă masivă a creştinilor ortodocşi la aceste noutăţi apărute în biserică, deorece ei erau fie grei de cap, fie încăpăţânaţi într-un conformism-ritualist vetust care nu le permitea să înţeleagă şi să guste − cu analizorii gustativi şi olfactivi ai firii − damful adierii pucioase, înnoitoare) căci această înţelepciune nu vine de la fire, nu vine de la trup, ci de la Duhul Tatălui cerurilor. Cei ce zic că lucrează Pâinea Vieţii, aceia nu au mâinile curate, ( Notă: Îndată se trece la un atac deschis la adresa preoţilor: preoţii din B.O.R. sunt toţi păcătoşi, deci nu mai au mâinile curate, adică nu sunt îndreptăţiţi să oficieze sfintele slujbe în care se aduce jertfa cea nesângeroasă de pâine şi vin la altar) aceia nu au Duhul Meu şi au duhul lor ( Notă: Adică preoţii B.O.R. nu mai au puterea şi căderea de a invoca Duhul Sfânt iar lucrările lor nu mai au sfinţenia dorită, ci rămân simple lucrături omeneşti) şi Eu stau ţintuit şi acum ( Notă: Preoţii B.O.R. se identifică în chip tainic cu preoţii Vechiului Testament, care L-au ţintuit pe Iisus pe cruce) de ei şi ei nu ştiu că Eu stau ţintuit ( Notă: Adică preoţii B.O.R., ca şi cei iudei, nu ştiu ce fac, ţintuindu-L din nou pe cruce pe Iisus), că nu vor să audă de la Mine ca să le spun durerea Mea. ( Notă: Preoţii B.O.R. se împotrivesc “CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU” de la Pucioasa, nu vor să-l asculte şi să creadă în el ca într-o Evanghelie Nouă care aduce ceva nou, nemaiauzit: anume că ea dezvăluie durerea necurmată a lui Dumnezeu de la Facerea Lumii şi până la sfârşitul veacurilor). Această preoţie aşezată aici din poruncă cerească lucrează cu curăţenia Duhului Sfânt şi cu lucrarea cea binecuvântată după orânduiala lui Melchisedec, dar cine să înţeleagă? ( Notă: Îndată se anunţă şi o nouă preoţie, care a fost instaurată de acum la Pucioasa: “preoţia cea nouă după rânduiala lui Melchisedec”. Preoţii B.O.R. sunt aşadar complet depăşiţi, ei probabil având doar preoţia lui Aaron, lucru care nu se spune, dar se subînţelege. În plus, ei sunt marcaţi de o orbire spirituală, care nu le permite să înţeleagă această insolită schimbare de macaz: tot ce ţine de mântuirea omenirii este concentrat acum numai la Pucioasa, şi niciunde în altă parte. Întrebarea care se pune imediat este următoarea: de ce a fost nevoie de 2000 de ani de aşteptare ca să se instituie, în sfârşit, la Pucioasa, “preoţia cea nouă, cea adevărată”? Şi ce se poate spune despre cei care s-au folosit timp de 2000 de ani de o preoţie imperfectă care nu era după rânduiala lui Melchisedec? Sunt ei nişte înşelaţi? Ortodoxia lor a fost şchioapă, ciungă, handicapată în mod insuportabil, încât trebuia radical înnoită? Partea bună a lucrurilor este aceea că acum, în sfârşit, se limpezeşte poziţia mereu duplicitară a pucioşilor faţă de B.O.R.: nu va exista niciodată vreo posibilitate de reconciliere între Biserica Noul Ierusalim şi Biserica Ortodoxă Română, atâta vreme cât prin inventarea de către pucioşi a “preoţiei lui Melchisedec în ortodoxie”, preoţia tradiţională este desfiinţată! Din acest moment, B.O.R. nu mai poate fi un partener de dialog cu această biserică biserică nouă şi novatoare, biserica pucioşilor, care o contestă în mod radical, din temeliile ei canonice, pe cea veche!) Ferice celor mari care înţeleg şi se pleacă spre această măreţie de lucrare cerească. ( Notă: Este vorba aici tot de liderii pucioşi. Ni se sugerează că ei sunt “cei mari” cu sufletul, cu inima şi cu lucrarea de mântuire, deşi cu alte ocazii tot ei sunt numiţi “cei mici” adică cei ce sunt neputincioşi cu firea, dar ocrotiţi de Dumnezeu ca nişte copii) Acest izvor de cuvânt este râul vieţii care curge din tronul lui Dumnezeu şi din care vor bea toate neamurile cele ce vor crede, când vor vedea slava României celei binecuvântate peste popoare.
...Pace ţie Biserica Mea cea iubită şi încă un pic ascunsă...
...Pace vouă şi cină cerească de la cer şi până la voi, căci toată oastea cerească s-a coborât pe acest blid micuţ din care Mielul lui Dumnezeu şi cu fiii Săi cei luaţi din lume, cinează împreună cină binecuvântată şi nouă întru împărăţie nouă, căci am făcut aici Legământ nou de viţă nouă, de vin nou, de împărăţie nouă...( Notă: Totul e nou la Pucioasa − deci totul e vechi şi depăşit în B.O.R. Cina Pucioasei este nouă, împărăţia lui Dumnezeu este nouă, preoţia ei este nouă, după rânduiala lui Melchisedeck cel vechi de zile, viţa ei este nouă − deci şi mlădiţele ei sunt noi − vinul ei este nou şi fierbe în pocale)
... Cel ce se uneşte cu Mine acela este un trup cu Mine şi Eu întru acela rămân, dar mare este această taină, căci Eu sunt viaţa şi una este viaţa precum Eu Unul sunt. Pace ţie Biserica Mea cea iubită şi încă un pic ascunsă, aşa cum şi atunci Mă ascundeam cu ai Mei de iudeii care nu L-au voit pe Domnul. ( Notă: Mania ascunderii lucrează instinctiv la pucioşi, care simt că nu este încă momentul unei confruntări frontale cu Biserica majoritară. În acelaşi timp, folosirea majusculei pentru Biserica Pucioşilor semnifică momentul proclamării unei noi instituţii ecleziastice, Biserica Pucioşilor, zisă şi Biserica Noului Ierusalim, care se pretinde a fi eminamente ortodoxă şi tradiţională, la rivalitate cu tradiţionala B.O.R. Tot ea se pretinde a fi singura iubită şi preţuită de către Dumnezeu) Pace ţie iubita Mea, căci ieslea ta este caldă şi dulce şi curată şi Eu iată, cu dragoste Mă plec şi lucrez şi cinez cu voi şi vom birui prin sângele Legământului cel întreit Nou ( Notă: Pe cine vor birui? Având în vedere că instrumentul de biruinţă este “Legământul cel întreit Nou”, înseamnă că biruinţa va fi asupra “Legământului cel întreit Vechi” care subzistă în B.O.R., deci B.O.R. va fi cea biruită de Biserica cea Nouă şi Iubită de Dumnezeul de la Pucioasa: Biserica Pucioşilor) şi binecuvântat cu putere de biruinţă. Bucuraţi-vă căci Tatăl Meu aşa a binevoit. Amin...
8 martie 1992 “
...Nu poate fi Dumnezeu, Domn, acolo unde cezarul este domn...
...Să se umple de bucurie cerul Sfânt şi pământul sfânt, căci Cel ce s-a întrupat în pântecele Fecioarei ca să vină să se arate oamenilor, binecuvintează acest praznic sfânt şi ceresc... Pace vouă, căci sunt aici cu voi. ( Notă: Când S-a arătat ucenicilor, spunându-le “Pace vouă!”, Domnul S-a arătat de-a binelea, nu a fost nălucire sau vis, şi chiar i-a cerut lui Toma să se încredinţeze cu simţul pipăitului de ceea ce vede. Acum sunt doar vorbe, frumoase, ce-i drept, dar lipsite de orice suport real) Deschideţi ochii şi priviţi pe Domnul Iisus Hristos... ( Notă: Dacă ar fi sinceri, pucioşii ar recunoaşte că niciunul dintre ei nu L-au văzut cu ochii lor pe Domnul Iisus Hristos! Poate cu ochii minţii să-L fi văzut, asta e posibil. Desigur că cei ce n-au văzut nimic s-au consolat la gândul că din cauza propriilor păcate nu L-au văzut, dar El a fost, totuşi, acolo, şi L-au văzut alţii, cei care L-au şi mărturisit: liderii pucioşi, marii mincinoşi)
...O, iubitul Meu popor, ce mare trebuia să fi tu acum, să se fi temut de tine cerul şi pământul, văzduhul şi adâncul şi toate să-ţi fi fost ţie supuse, ( Notă: Urmează obişnuita mustrare făcută poporului ales, care este acuzat sistematic că e neîmplinitor, faţă de înălţimea alegerii la care a fost chemat. Deşi ar fi trebuit să fie mare şi numeros, poporul pucios a rămas mic la fapte şi tare răsfirat) aşa cum este scris. Să se fi supus munţii şi orice fel de înălţime să se fi aplecat în faţa ta, ( Notă: Aici este vorba de o metaforă mult îndrăgită de pucioşi: “munţii” şi “înălţimile” care trebuiau să se supună poporului pucios sunt autorităţile de stat şi ecleziastice, cele care ţin frâiele puterii. Pucioşii visează cu ochii deschişi la un stat “teocratic” în care ei să conducă tot ce mişcă-n ţara asta, în numele lui Dumnezeu, Care i-a desemnat pe ei să conducă) iubitul şi binecuvântatul Meu popor. Eu pentru asta am venit în zilele tale cu lucrarea Mea pe pământ şi trebuie ca tu să împlineşti lucrarea Mea, tu şi nu altcineva, ( Notă: Adică orice altă variantă care îi ignoră pe pucioşi de la actul guvernării politico-religioase este exclusă) căci aşa este scris la Dumnezeu. ( Notă: Fals! În Biblie nu scrie nicăieri că Pucioşii vor conduce lumea cu “lucrarea lor de pe pământ” ) Iată, a venit şi bucuria Mea, ( Notă: Adică, după aproape 7000 de ani de durere de la om, iată că în sfârşit a venit şi bucuria lui Dumnezeu, şi de la pucioşi a venit) căci în acest aşezământ este locul Meu şi iată zilele bucuriei celor din cer( Notă: Adică bucuria lui Dumnezeu este împărtăşită cu cei din cer). Cezarul ar voi să îşi facă şi el loc peste acest aşternut, ( Notă: Nici vorbă! Este altă obsesie maladivă a pucioşilor că cineva, cumva, din sferele conducerii statului sau a bisericii, va veni să le ia lor caimacul. Nici nu realizează cât de mult îi ignoră pe ei aceşti “cezari”, de care se tem că vor veni ca să le ia locul!) aşa cum are aşternut în toate locurile care se numesc cu nume sfânt, căci peste tot el este stăpân, ( Notă: Aici “cezarul” începe să se individualizeze: este vorba de un simbol prin care – în concepţia liderilor pucioşi – sunt vizaţi conducătorii bisericii, adică episcopii şi preoţii, care au devenit stăpâni peste biserici şi peste enoriaşii lor, în numele lui Dumnezeu) el şi nu Dumnezeu, căci Domnul nu are nimic legat cu cezarul şi nu poate fi Dumnezeu Domn acolo unde cezarul este domn. Dumnezeu nu are loc pe pământ şi iată, a coborât un colţ de cer pe pământ ca să aibă Domnul loc pe pământ, ca să Îşi aibă Domnul cort pe pământ ( Notă: “Cortul” este biserica ridicată la Glodeni-Pucioasa) şi să se ştie apoi această minune până la toate marginile...
... Acest lăcaş este mare acum, căci cei din cer nu ştiu de opreliştea zidurilor...
... Astăzi Măicuţa Mea este sărbătorită cu mare sărbătoare de toţi sfinţii şi îngerii, şi iată această sărbătoare cerească s-a coborât aici. O, ce bucurie, dar bucuria întreagă va fi atunci, ( Notă: Adică bucuria lui Dumnezeu, a sfinţilor şi a îngerilor nu este, totuşi, întreagă!) când poporul acesta iubit va vedea cu ochi treji pe sfinţi şi pe îngeri cântând şi serbând( Notă: Adică, bucuria lui Dumnezeu va fi întreagă abia atunci când sfinţii şi îngerii se vor bucura şi ei în ceruri şi vor cânta) în cerul cel de pe pământ aşa cum este scris...
... E mare ordine cerească coborâtă în această iesle, heruvimii şi serafimii îşi amestecă mişcările cu cei ce slujesc astăzi peste această zi de serbare. Acest lăcaş este mare acum, căci cei din cer nu ştiu de opreliştea zidurilor. Cete, cete cântă corurile îngeraşilor, ( Notă: Adică, îngerii cântă totuşi în ceruri, deci înseamnă că şi bucuria lor şi a lui Dumnezeu este întreagă, deşi puţin mai înainte s-a spus că nu este!) cântă şi slăvesc pe Domnul şi pe cea binecuvântată şi Preaslăvită Născătoarea Fiului Cel din Tatăl, cântă şi se amestecă cu toate mişcările voastre, iubiţi ai cerului sfânt. Mă las purtat de mânuţele voastre, amestecate cu graţia îngerilor, a heruvimilor şi serafimilor care nu au mai sărbătorit până în vremea aceasta cu atâta plinătate de bucurie. Tot cerul tânjeşte după plinirea cea mare, toţi sfinţii stau cu cupa plină de nerăbdare ca să fie iarăşi una cu cei ce se vor ridica din moarte, ( Notă: Adică îngerii şi sfinţii mai tânjesc după ceva, după “plinirea cea mare”, deci bucuria lor şi a lui Dumnezeu nu era totuşi deplină, deşi puţin mai înainte s-a spus că era!) aşa precum în vremea învierii Mele din morţi, s-au unit cei din moarte cu cei dintru cele cereşti...
... Căci vine cerul pe pământ şi umple pământul...
... Iată-i pe apostolii cei din cer, se apropie de voi în ziua aceasta ca să vă cuprindă cereşte şi să vă binecuvinteze râvna inimii pe care o aveţi pentru mărturisirea cuvântului despre Iisus Hristos care este Însuşi Cuvântul acestei lucrări. ( Notă: Aici se arată pe faţă că, în concepţia pucioşilor, Iisus Hristos nu este o Persoană Care revine în trup, ci este personificarea literară a “Cuvântului de la Pucioasa”. Îndată ce a venit Cuvântul la Pucioasa, aceasta înseamnă că prin această “lucrare” s-a împlinit şi a doua venire a lui Hristos-Cuvântul pe pământ: cerul a coborât pe pământ, iar Cuvântul Pucioasei s-a răspândit şi a umplut tot pământul.” În curând veţi vorbi în limbi din ce în ce mai noi, ( Notă: Pucioşii n-au mai primit însă acest dar – glosolalia, aşa că ei nu ştiu a vorbi nici măcar limbi mai vechi, nicidecum mai noi. Poate pe viitor să mai fie ceva şanse...) căci vine cerul pe pământ şi umple pământul, iar voi veţi fi martorii Mei şi veţi sta în faţa turmei Mele din vremea aceasta. Întăriţi-vă cuvântul şi inimile, căci veţi sta în faţa mulţimilor( Notă: Un alt vis al liderilor pucioşi, ca să stea ei proţap înaintea mulţimilor de ortodocşi şi a noroadelor însetate de adevăr şi să le facă convertirea la ortodoxie, prin Noua Evanghelie de la Pucioassa, denumită de ei “Cuvântul viu” care curge din izvorul cel viu care izvorăşte din muntele cel viu, şi se face râuri de apă vie, de învăţătură vie şi hrană vie de viaţă dătătoare, care va învia morţii. Nici acest vis nu s-a împlinit încă, dar e pe lista de aşteptare) care vor curge şi vor cere hrană vie de Cuvânt viu. Întăriţi-vă puterea Duhului Sfânt căci râuri de apă vie va fi să curgă din guriţele voastre şi vor învia noroade şi se vor trezi morţii ca să învieze şi să vestească apoi învierea...
...Ţipă până şi cei ce s-au crezut a fi stăpâni ai viei Mele...
...Iată patriarhii şi arhiereii nu mai au mâini curate, căci s-au murdărit din neam în neam ( Notă: Patriarhii şi arhiereii din B.O.R. sunt acuzaţi de pierderea harului primit prin punerea mâinilor din neam în neam, căci nu ar mai avea mâinile curate. Preoţia din B.O.R. este blamată fără excepţie) şi nu mai sunt mâini cu putere cerească, cu putere curată, nu mai sunt mâini împărţitoare de viaţă din cer, ci de viaţă de pe pământ. ( Notă: Adică nimic bun nu mai este în Biserică, iar harul lucrător din B.O.R. a dispărut de la toţi preoţii şi episcopii. Înseamnă că slujbele lor sunt acum doar simple ceremonii pământeşti, fără nici o valoare) Dar ce legătură poate fi între cele după duh şi cele după trup? Staţi de veghe şi priviţi clipa în care lumina şi întunericul se resping una pe alta ca să câştige loc ori una, ori alta. Aşa este şi cu această putere cerească, aşa este cu Duhul lui Dumnezeu şi cu duhul lumii. Uitaţi-vă la lupta dintre adevăr şi minciună cum se resping în vremea luptei ca să câştige loc. O, iubiţii Mei, luaţi şi învăţăţi această taină întru toate îndeletnicirile voastre sufleteşti şi trupeşti şi căutaţi, măi copii, să faceţi loc părţii cele bune care se numeşte cer, care este din ceR..
Veţi vedea lumină mare luminând din acest foc pe care Sfânta Treime l-a aprins pe acest munte, ( Notă: Adică, de fapt, din muntele cel şfânt nu izvora un izvor viu, ci un foc viu) dar Eu vă spun că s-a şi văzut.
Veţi vedea prooroci care se vor supune proorociilor acestei Lucrări cereşti, dar Eu vă spun că s-au şi văzut. ( Notă: Acest text devine absolut inacceptabil pentru liderii pucioşi în anul 2006. Ei pretind că singurii prooroci de pe pământ sunt doar ei doi : Mihaela şi Nicuşor. De aceea, acest text care vorbeşte şi de “alţi prooroci” care vin şi se supun celor doi lideri absoluţi este inacceptabil şi trebuie neapărat să dispară. Ceea ce s-a şi făcut, în ediţia din anul 2006) Veţi vedea anticrişti care se vor teme la auzul acestei vestiri cereşti, dar Eu vă spun că s-au şi temut. S-au temut şi ţipă de teamă. Ţipă până şi cei ce s-au crezut a fi stăpâni ai viei Mele ( Notă: Adică, preoţii şi episcopii din B.O.R. ţipă de teama că “vestirea cerească” de la Pucioasa le clatină lor scaunele arhiereşti şi preoţeşti şi le ia via pe care ei o cercetau de 2000 de ani încoace) căci au aflat vestea că se întoarce Stăpânul Viei şi le va lua dregătoria şi o va da altora ( Notă: Adică o va lua din B.O.R. şi o va da pucioşilor, căci ei sunt singurii care cred în Cuvântul de la Glodeni-Pucioasa şi-l păzesc cu străşnicie şi cu mare veghe) care au păzit cuvântul răbdării întru sfinţenie şi întru duh de veghere, căci aceştia vor fi găsiţi lucrând în vie şi culegând rod binecuvântat de viţă nouă şi de vin nou. Şi iată, toate sunt scrise şi dacă sunt scrise, ele vin spre împlinire, căci nu se poate să treacă şi să nu se împlinească cuvintele lui Dumnezeu... ( Notă: Au fost multe “proorocii” pucioase care au trecut şi nu s-au mai împlinit. Cele mai cunoscute sunt mult trâmbiţatele proorocii mincinoase privin instalarea regelui Mihai şi a arhiereului Irineu în cele două poziţiile cheie ale statului român: la conducerea ţării şi la conducerea B.O.R. Alte proorocii mincinoase ale pucioşilor sunt amintite şi pe acest blog, în postarea intitulată 31.Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa - Proorocii neîmplinite)
7 aprilie 1992”
Concluzii
Oare de ce a fost ascuns prin omisiune acest masiv text, la reeditarea cărţii “Cuvântul lui Dumnezu” din anul 2006?
În acea vreme, liderii pucioşi treceau prin mari frământări. Ei vedeau că aderenţa lor la marele public creştin ortodox continuă să fie alarmant de scăzută, după ani şi ani de propovăduire a “Cuvântului lui Dumnezeu“ prin toate formele. La un moment dat, liderii pucioşi au început să cocheteze cu ideea că un armistiţiu cu B.O R. ar fi binevenit. Ei au imaginat o soluţie care să împace şi capra, şi varza: Pe baza unor tratative care ar fi urmat să aibă între Arhiepiscopia de la Târgovişte (reprezentată prin eruditul şi diplomatul episcop Nifon Mihăiţă) şi Biserica de la Pucioasa (reprezentată prin artistul de renume mondial Marian Zidaru, care era preţuit la modul cel mai sincer de către episopul Nifon, şi tocmai de aceea urma să fie scos la înaintare de către liderii pucioşi) urma să se stabilească un armistiţiu din care ambele părţi să iasă în câştig: Biserica de la Pucioasa urma să fie recunoscută de Nifon ca o biserică locală ortodoxă, care îl respectă pe episcopul locului şi-l recunoaşte ca o autoritate ecleziastică oficială, iar Episcopia de Târgovişte urma să proclame obţinerea unui control absolut asupra enoriaşilor săi, care o recunosc şi-i dau ascultare. În realitate, pucioşii urmăreau o autonomie locală deplină, adică un total neamestec al Episcopiei în treburile ei interne, în schimbul recunoaşterii formale a suzeranităţii Episcopiei asupra creştinilor de la Pucioasa.
În acest context, este evident că o reeditare a “Cuvântului lui Dumnezeu” în care se aduc atacuri dure la adresa Bisericii oficiale ar fi impietat asupra bunului mers al negocierilor. De aceea, liderii pucioşi au preferat să facă masive amputări asupra textului original.
Desigur că “mezalianţa” dintre Noul Ierusalim şi B.O.R era doar o variantă teoretică, născută în mintea înfierbântată a liderilor pucioşi. Este greu de crezut că episcopul Nifon Mihăiţă, un om foarte mobilat la minte, ar fi căzut în plasa liderilor pucioşi. Liderii pucioşi nu erau nici ei prea naivi să credă că toate vor merge ca pe roate. De aceea, ei tatonau şi soluţii de rezervă. În aceeaşi perioadă de timp ei l-au curtat intens pe Ion Preoteasa, care devenise episcop al ruşilor albi din Ucraina şi care se autointitula “Episcop al românilor ortodocşi tradiţionali de pretutindeni”, ca să fie un ocrotitor de facto al pucioşilor, păstrând însă intactă autonomia pucioşilor şi controlul absolut al liderilor Mihaela şi Nicuşor asupra tuturor adepţilor. Ion Preoteasa, văzându-se pe cai mari, a forţat nota, insistând asupra faptului că doreşte ca doar el să fie cel ce ar fi să aibă controlul absolut asupra tuturor pucioşilor, ceea ce era inacceptabil pentru “proorocii” Mihaela şi Nicuşor. Din acest motiv, tratativele dintre Mihaela şi Ion Preoteasa n-au dat nici un rezultat. Nici încercarea liderilor pucioşi de a-şi infiltra un preot obedient lor în biserica lui Ion Preoteasa (acest preot urmând a fi promovat imediat în rangul de episcop-vicar al lui Ion Preoteasa), nu a reuşit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.