108. “Căsătoria albă” la Pucioşi
Dacă admitem că expresia “concubinaj” desemnează o “falsă căsătorie”, atunci trebuie să admitem şi faptul că sintagma “căsătorie albă” este de fapt un concubinaj, deoarece ea este o falsă căsătorie. “Căsătoria albă” este o sintagmă inventată tocmai cu scopul de a sugera o anumită “puritate a simţurilor”, mai precis o căsătorie în care iubirea dintre soţi a murit pentru totdeauna, ei devenind doi străini care se adulează reciproc cu apelativele fariseice de “frate” şi “soră”.
Altminteri, dacă un frate convieţuieşte cu sora sa de sânge sub acelaşi acoperiş, (evident, în curăţie, deoarece sunt totuşi frate şi soră), ajutându-se la bine şi la greu şi iubindu-se ca nişte fraţi, este şi aceasta o “falsă căsătorie”, adică o “căsătorie albă”? Este!
În realitate, concubinajul la pucioşi, denumit “căsătorie albă”, este departe de a le reteza toate simţirile concupiscente. Întâmplări hilare cu un Nicushor care îşi spionează propria soţie legitimă pe ferestruica băii şi a WC-ului (pe vremea când încă mai erau căsătoriţi, dar nu mai aveau voie să doarmă împreună în aceeaşi chilie, căci Nicushor fusese avansat prin transfer din chilia Tanţei în chilia Michaelei), cu Nicushor care se îmbrăţişează graţios şi se sărută cu foc cu Mana prin ungherele garajului de lângă atelierul de tâmplărie, cu Nicushor care iese din acelaşi WC din care iese apoi şi Mana (sau invers, ordinea ieşirii e mai puţin importantă), cu Nicushor văzut pe gaura cheii în patul Michaelei (pe vremea aceea, pucioşii încă nu instalaseră calorifere sau încălzire electrică în podele, şi cam sufereau de frig, şi atunci se mai încălzeau unul pe altul), cu Nicushor care îi trimitea scrisorele de amor Manei, cu Nicushor care îi săruta mâna lui Valy, apoi antebraţul, sorbind-o languros din ochi şi cerându-i iertare, cu Nicushor care flirta pe faţă cu Doina D. şi cu Doina D. care-l hrănea ca pe un bebeluş pe Nicushor dându-i miere în guriţă cu o linguriţă (motiv principal pentru care Michaela a expulzat-o pe Doina D. din Pucioasa tocmai în Bucureştii Noi), cu Nicushor care se întâlneşte şi în vremea de astăzi, noaptea pe furiş, prin diferite cotloane cu Mana, (stârnind dezaprobarea unanimă a pucioşilor – cei care au aflat, pentru că trebuie să recunoaştem că cei mai mulţi n-au aflat – căci aceste “taine” au fost şi sunt protejate de Michaela cu cea mai mare şfinţenie, aşa încât majoritatea pucioşilor de rând habar n-au ce vrăji se mai întâmplă prin grădina lor), sunt tot atâtea situaţii de nonşalantă şi scabroasă luxură pucioasă. Halal “viaţă monahală” în “mănăstirea mixtă de la Pucioasa!
Dacă lucrurile stau aşa, de ce a mai fost divorţat Nicushor de soţia sa legitimă? Nu era mai firesc să păstreze cu ea o relaţie legitimă, aşa cum şi-au făgăduit unul altuia în ziua căsătoriei?
Nicushor a fost divorţat de Michaela ca să rămână liber pentru ea. Zis şi făcut. De atunci ei stau nedespărţiţi, ca marca de scrisoare, zi şi noapte, cu mici, mici excepţii. Excepţiile sunt în acelaşi timp şi scurtele momente când Nicushor scapă de sub controlul strict al führerului pucios nr.1 şi îşi face de cap cu cine poate: cu Mana, cu Valy, cu Doina D., şi care or mai fi, că doar nu stă nimeni să-l spioneze pe Nicushor 24 de ore din 24. Întrebarea este de ce i se permit cam multe toane lui Nicushor? Simplu: Nicushor ştie şi el prea multe, deci tocmai de aceea îşi permite, pentru că tăcerea lui are şi ea preţul ei.
Bârfe ordinare! Calomnii josnice! Răutăţi meschine! vor sări cu gura pucioşii mai puritani, care nici prin cap nu le trece că aşa ceva ar fi posibil în Grădinile Domnului din Glodenii Pucioasei, unde coboară curcubeul “Cuvântului” şi se transformă în izvor de viaţă dătător, izvorul în râu, râul se varsă în Dâmboviţa, Dâmboviţa în Dunăre, Dunărea în mare, şi aşa ajunge să scalde cuvântul tot pământul. Chiar şi cei care au văzut cu ochii lor scenele descrise mai sus, povestindu-le apoi altora prin telefonul fără fir, sunt convinşi că au avut vedenii de la dracul, ca să-l compromită pe bietul Nicushor, care de altfel se pare că trăieşte în cea mai adâncă şfinţenie. Pe vremuri el făcea câte 1000 de mătănii pe zi, chiar dacă acum nu mai face niciuna, pe motiv că are burta cam mare şi nu-l mai lasă. Până şi convieţuirea de zi cu zi dintre concubinii Michaela şi Nicushor li se pare pucioşilor o firească împreunare de interese spirituale dintre doi fraţi (mai precis, dintre un frate şi o soră). Da, să zicem că-i aşa, dar de ce tocmai ei doi ? Nu putea Michaela să rămână “frate şi soră” cu Milică, soţul ei din căsătorie şi să împartă mai departe aceeaşi lucrare la care Verginica spune că i-a chemat pe amândoi să vină din Oneşti? Nu puteau ei să rămână pe mai departe în aceeaşi chilie, chiar dacă ar fi convieţuit într-o autentică “căsătorie albă”, decât să alimenteze confuzia şi nedumerirea în minţile celorlalţi pucioşi din mânăstire şi de pretutindeni? Dar lor nici că le-a păsat, că de, dragostea dintre fraţi e oarbă, nu-i aşa? Aşa că, Michaela l-a divorţat pe Nicushor de Tanţa, pe care a trimis-o cu domiciliu forţat la Maria din Valea Lungă, împreună cu fetiţa ei minoră, pe Milică al ei l-a plasat într-o chilie cu un alt pucios credincios, iar ea s-a instalat în chilia lui Nicushor, care rămăsese de acum şi fără Tanţa, şi fără fetiţa minoră. Pe Spirică de ce nu l-a mai divorţat Michaela, deşi a expediat-o şi pe soţia acestuia cu domiciliu forţat la Valea Lungă? De Spirică n-avea nevoie Michaela, era prea bătrân pentru gusturile ei şi nici cu limba (este vorba de limba română şi de gramatică) nu stătea prea bine.
Cu timpul însă, Nicushor s-a cam plictisit de Michaela, care începea să se apropie şi ea cu repeziciune de 50 de anişori, şi i-au început ochii a-i sticli după prospături. Michaela n-a avut ce-i mai face. Singura ei împotrivire eroică la zburdălniciile lui Nicushor a fost aceea de a o expulza pe Doina D. de la Pucioasa, pe motive mai mult inventate.
Nici rezistenţa Zidarilor de a păstra cu rigurozitate şi cu respect preceptele “căsătoriei albe” n-au fost pe placul Michaelei. De multe ori ea i-a beştelit în mod public, pretinzând că prin convieţuirea lor sub acelaşi acoperiş sunt un exemplu negativ pentru ceilalţi pucioşi, în speranţa că şi ei se vor despărţi definitiv: Marian să se instaleze la Pucioasa sub ordinele ei, iar Victoria să rămână la atelierul de la Bucureşti ca să lustruiască pristolnice cu motorină. Pe ea nu se vedea, că stă în aceeaşi chilie cu zburdalnicul Nicushor, deci este într-o situaţie oarecum similară cu Zidăriţa (singura deosebire faţă de Zidari ar fi aceea că cei doi führeri pucioşi Michaela şi Nicushor nu sunt soţ şi soţie legitimi, ci doar simpli concubini). Numai că Zidarii şi-au păstrat suficientă cuminţenie în gândire ca să reziste eroic, şi aşa au reuşit să rămână nedespărţiţi până astăzi, chiar dacă au păstrat cu sfinţenie şi preceptele ascunse ale “căsătoriei albe”, ca să fie pe placul “Celui de la Pucioasa”.
Eşecul răsunător al “căsătoriei albe” şi al chibuţurilor pucioase denumite pompos “obşti” sau discret “chiticele” s-a demonstrat odată cu “incidentul” de la Coşereni. Cazul respectiv de adulter (sau mai bine zis, de bigamie) în care a fost implicat un alt Nicushor ( om serios de altfel, tatăl lui Valy, simpatia de-o vară a lui Nicushor dela Pucioassa) care i-a sucit minţile unei “surori” mai tinerele şi mai toante, a devenit emblematic. Pucioşii calcă acum apăsat pe urmele mormonilor, cărora nu le mai ajungea o soţie legitimă, ci umblau mereu cu haremul după ei.
Se vor găsi şi avocaţi din oficiu care să apere blazonul mototolit al “sfintei familii” formată din “fraţii” Michaela şi Nicushor. Ei vor pretinde, aducând şi mărturii doveditoare, că relaţia dintre cei doi monştri sacri se rezumă strict la o spiritualitate fraternă şi eternă, deci nici vorbă de concubinaj la ei, iar de relaţii intime, nici atâta. S-au pus în balanţă şi argumente piperate, dar necontrolabile, precum “frigiditatea dobândită” pentru unul dintre personajele pucioşeşti de rang înalt. Dar ce este de fapt concubinajul? Presupune el neapărat o relaţie intimă constantă şi consecventă, bazată pe atracţia naturală dintre un bărbat şi o femeie? În acest sens, teoretic vorbind, o convieţuire dintre un bătrân impotent şi o babă frigidă, care stau (necăsătoriţi legitim) sub acelaşi acoperiş, se exclude automat din categoria “concubinaj”, pentru că “ei de fapt nu fac nimica”. Dar atunci, ce este ea oare, această relaţie? Vedem că în concepţia pucioşilor, legătura perenă dintre un bărbat şi o femeie care stau sub acelaşi acoperiş este denumită “căsătorie albă”, deci este vorba despre o căsătorie care exclude relaţiile intime dintre soţi. În acest sens, şi relaţia perenă (care durează de aproape 20 de ani) dintre Michaela şi Nicushor este tot o “căsătorie albă”, deşi nici un act oficial şi nici o binecuvântare de biserică nu-i leagă. Oare aşa să fie? Se zice că ei ar avea totuşi binecuvântarea tainică a “Celui de la Pucioasa” ca să stea împreună în aceeaşi chilie, părăsindu-şi totodată fiecare în parte soţul, respectiv soţia legitimă. Se poate spune aşadar că, asemenea “preoţiei pucioase”, care s-a putut face fără binecuvântarea vizibilă făcută prin punerea mâinilor episcopilor, avem de-a face şi aici cu o “căsătorie albă” validă, adică binecuvântată în chip nevăzut, din ceruri? Dacă cei doi inşi unşi din ceruri sunt căsătoriţi de fapt în chip tainic, cu binecuvântarea şpiritului Verginicăi din ceruri, iar noi îi acuzăm pe nedrept pe bieţii oameni de concubinaj? Să nu fie! căci în acest caz, chiar dacă Nicushor este divorţat în mod oficial, Michaela nu este, deci la ea ar fi vorba de un caz neîndoielnic de bigamie.
Cele de mai sus rămân un simplu exerciţiu retoric, menit să despecetluiască taine care s-au păstrat ascunse cu şfinţenie la Pucioasa, ani de zile. Cine însă înţelege mai bine şi mai adânc lucrurile decât noi, este invitat să le lămurească. O limpezire a acestui caz nebulos ne-ar feri şi pe noi, cei necredincioşi în miracolul de la Pucioasa, să cădem în păcatul hulei faţă de sculele şfinte pucioşeşti.
Altminteri, dacă un frate convieţuieşte cu sora sa de sânge sub acelaşi acoperiş, (evident, în curăţie, deoarece sunt totuşi frate şi soră), ajutându-se la bine şi la greu şi iubindu-se ca nişte fraţi, este şi aceasta o “falsă căsătorie”, adică o “căsătorie albă”? Este!
În realitate, concubinajul la pucioşi, denumit “căsătorie albă”, este departe de a le reteza toate simţirile concupiscente. Întâmplări hilare cu un Nicushor care îşi spionează propria soţie legitimă pe ferestruica băii şi a WC-ului (pe vremea când încă mai erau căsătoriţi, dar nu mai aveau voie să doarmă împreună în aceeaşi chilie, căci Nicushor fusese avansat prin transfer din chilia Tanţei în chilia Michaelei), cu Nicushor care se îmbrăţişează graţios şi se sărută cu foc cu Mana prin ungherele garajului de lângă atelierul de tâmplărie, cu Nicushor care iese din acelaşi WC din care iese apoi şi Mana (sau invers, ordinea ieşirii e mai puţin importantă), cu Nicushor văzut pe gaura cheii în patul Michaelei (pe vremea aceea, pucioşii încă nu instalaseră calorifere sau încălzire electrică în podele, şi cam sufereau de frig, şi atunci se mai încălzeau unul pe altul), cu Nicushor care îi trimitea scrisorele de amor Manei, cu Nicushor care îi săruta mâna lui Valy, apoi antebraţul, sorbind-o languros din ochi şi cerându-i iertare, cu Nicushor care flirta pe faţă cu Doina D. şi cu Doina D. care-l hrănea ca pe un bebeluş pe Nicushor dându-i miere în guriţă cu o linguriţă (motiv principal pentru care Michaela a expulzat-o pe Doina D. din Pucioasa tocmai în Bucureştii Noi), cu Nicushor care se întâlneşte şi în vremea de astăzi, noaptea pe furiş, prin diferite cotloane cu Mana, (stârnind dezaprobarea unanimă a pucioşilor – cei care au aflat, pentru că trebuie să recunoaştem că cei mai mulţi n-au aflat – căci aceste “taine” au fost şi sunt protejate de Michaela cu cea mai mare şfinţenie, aşa încât majoritatea pucioşilor de rând habar n-au ce vrăji se mai întâmplă prin grădina lor), sunt tot atâtea situaţii de nonşalantă şi scabroasă luxură pucioasă. Halal “viaţă monahală” în “mănăstirea mixtă de la Pucioasa!
Dacă lucrurile stau aşa, de ce a mai fost divorţat Nicushor de soţia sa legitimă? Nu era mai firesc să păstreze cu ea o relaţie legitimă, aşa cum şi-au făgăduit unul altuia în ziua căsătoriei?
Nicushor a fost divorţat de Michaela ca să rămână liber pentru ea. Zis şi făcut. De atunci ei stau nedespărţiţi, ca marca de scrisoare, zi şi noapte, cu mici, mici excepţii. Excepţiile sunt în acelaşi timp şi scurtele momente când Nicushor scapă de sub controlul strict al führerului pucios nr.1 şi îşi face de cap cu cine poate: cu Mana, cu Valy, cu Doina D., şi care or mai fi, că doar nu stă nimeni să-l spioneze pe Nicushor 24 de ore din 24. Întrebarea este de ce i se permit cam multe toane lui Nicushor? Simplu: Nicushor ştie şi el prea multe, deci tocmai de aceea îşi permite, pentru că tăcerea lui are şi ea preţul ei.
Bârfe ordinare! Calomnii josnice! Răutăţi meschine! vor sări cu gura pucioşii mai puritani, care nici prin cap nu le trece că aşa ceva ar fi posibil în Grădinile Domnului din Glodenii Pucioasei, unde coboară curcubeul “Cuvântului” şi se transformă în izvor de viaţă dătător, izvorul în râu, râul se varsă în Dâmboviţa, Dâmboviţa în Dunăre, Dunărea în mare, şi aşa ajunge să scalde cuvântul tot pământul. Chiar şi cei care au văzut cu ochii lor scenele descrise mai sus, povestindu-le apoi altora prin telefonul fără fir, sunt convinşi că au avut vedenii de la dracul, ca să-l compromită pe bietul Nicushor, care de altfel se pare că trăieşte în cea mai adâncă şfinţenie. Pe vremuri el făcea câte 1000 de mătănii pe zi, chiar dacă acum nu mai face niciuna, pe motiv că are burta cam mare şi nu-l mai lasă. Până şi convieţuirea de zi cu zi dintre concubinii Michaela şi Nicushor li se pare pucioşilor o firească împreunare de interese spirituale dintre doi fraţi (mai precis, dintre un frate şi o soră). Da, să zicem că-i aşa, dar de ce tocmai ei doi ? Nu putea Michaela să rămână “frate şi soră” cu Milică, soţul ei din căsătorie şi să împartă mai departe aceeaşi lucrare la care Verginica spune că i-a chemat pe amândoi să vină din Oneşti? Nu puteau ei să rămână pe mai departe în aceeaşi chilie, chiar dacă ar fi convieţuit într-o autentică “căsătorie albă”, decât să alimenteze confuzia şi nedumerirea în minţile celorlalţi pucioşi din mânăstire şi de pretutindeni? Dar lor nici că le-a păsat, că de, dragostea dintre fraţi e oarbă, nu-i aşa? Aşa că, Michaela l-a divorţat pe Nicushor de Tanţa, pe care a trimis-o cu domiciliu forţat la Maria din Valea Lungă, împreună cu fetiţa ei minoră, pe Milică al ei l-a plasat într-o chilie cu un alt pucios credincios, iar ea s-a instalat în chilia lui Nicushor, care rămăsese de acum şi fără Tanţa, şi fără fetiţa minoră. Pe Spirică de ce nu l-a mai divorţat Michaela, deşi a expediat-o şi pe soţia acestuia cu domiciliu forţat la Valea Lungă? De Spirică n-avea nevoie Michaela, era prea bătrân pentru gusturile ei şi nici cu limba (este vorba de limba română şi de gramatică) nu stătea prea bine.
Cu timpul însă, Nicushor s-a cam plictisit de Michaela, care începea să se apropie şi ea cu repeziciune de 50 de anişori, şi i-au început ochii a-i sticli după prospături. Michaela n-a avut ce-i mai face. Singura ei împotrivire eroică la zburdălniciile lui Nicushor a fost aceea de a o expulza pe Doina D. de la Pucioasa, pe motive mai mult inventate.
Nici rezistenţa Zidarilor de a păstra cu rigurozitate şi cu respect preceptele “căsătoriei albe” n-au fost pe placul Michaelei. De multe ori ea i-a beştelit în mod public, pretinzând că prin convieţuirea lor sub acelaşi acoperiş sunt un exemplu negativ pentru ceilalţi pucioşi, în speranţa că şi ei se vor despărţi definitiv: Marian să se instaleze la Pucioasa sub ordinele ei, iar Victoria să rămână la atelierul de la Bucureşti ca să lustruiască pristolnice cu motorină. Pe ea nu se vedea, că stă în aceeaşi chilie cu zburdalnicul Nicushor, deci este într-o situaţie oarecum similară cu Zidăriţa (singura deosebire faţă de Zidari ar fi aceea că cei doi führeri pucioşi Michaela şi Nicushor nu sunt soţ şi soţie legitimi, ci doar simpli concubini). Numai că Zidarii şi-au păstrat suficientă cuminţenie în gândire ca să reziste eroic, şi aşa au reuşit să rămână nedespărţiţi până astăzi, chiar dacă au păstrat cu sfinţenie şi preceptele ascunse ale “căsătoriei albe”, ca să fie pe placul “Celui de la Pucioasa”.
Eşecul răsunător al “căsătoriei albe” şi al chibuţurilor pucioase denumite pompos “obşti” sau discret “chiticele” s-a demonstrat odată cu “incidentul” de la Coşereni. Cazul respectiv de adulter (sau mai bine zis, de bigamie) în care a fost implicat un alt Nicushor ( om serios de altfel, tatăl lui Valy, simpatia de-o vară a lui Nicushor dela Pucioassa) care i-a sucit minţile unei “surori” mai tinerele şi mai toante, a devenit emblematic. Pucioşii calcă acum apăsat pe urmele mormonilor, cărora nu le mai ajungea o soţie legitimă, ci umblau mereu cu haremul după ei.
Se vor găsi şi avocaţi din oficiu care să apere blazonul mototolit al “sfintei familii” formată din “fraţii” Michaela şi Nicushor. Ei vor pretinde, aducând şi mărturii doveditoare, că relaţia dintre cei doi monştri sacri se rezumă strict la o spiritualitate fraternă şi eternă, deci nici vorbă de concubinaj la ei, iar de relaţii intime, nici atâta. S-au pus în balanţă şi argumente piperate, dar necontrolabile, precum “frigiditatea dobândită” pentru unul dintre personajele pucioşeşti de rang înalt. Dar ce este de fapt concubinajul? Presupune el neapărat o relaţie intimă constantă şi consecventă, bazată pe atracţia naturală dintre un bărbat şi o femeie? În acest sens, teoretic vorbind, o convieţuire dintre un bătrân impotent şi o babă frigidă, care stau (necăsătoriţi legitim) sub acelaşi acoperiş, se exclude automat din categoria “concubinaj”, pentru că “ei de fapt nu fac nimica”. Dar atunci, ce este ea oare, această relaţie? Vedem că în concepţia pucioşilor, legătura perenă dintre un bărbat şi o femeie care stau sub acelaşi acoperiş este denumită “căsătorie albă”, deci este vorba despre o căsătorie care exclude relaţiile intime dintre soţi. În acest sens, şi relaţia perenă (care durează de aproape 20 de ani) dintre Michaela şi Nicushor este tot o “căsătorie albă”, deşi nici un act oficial şi nici o binecuvântare de biserică nu-i leagă. Oare aşa să fie? Se zice că ei ar avea totuşi binecuvântarea tainică a “Celui de la Pucioasa” ca să stea împreună în aceeaşi chilie, părăsindu-şi totodată fiecare în parte soţul, respectiv soţia legitimă. Se poate spune aşadar că, asemenea “preoţiei pucioase”, care s-a putut face fără binecuvântarea vizibilă făcută prin punerea mâinilor episcopilor, avem de-a face şi aici cu o “căsătorie albă” validă, adică binecuvântată în chip nevăzut, din ceruri? Dacă cei doi inşi unşi din ceruri sunt căsătoriţi de fapt în chip tainic, cu binecuvântarea şpiritului Verginicăi din ceruri, iar noi îi acuzăm pe nedrept pe bieţii oameni de concubinaj? Să nu fie! căci în acest caz, chiar dacă Nicushor este divorţat în mod oficial, Michaela nu este, deci la ea ar fi vorba de un caz neîndoielnic de bigamie.
Cele de mai sus rămân un simplu exerciţiu retoric, menit să despecetluiască taine care s-au păstrat ascunse cu şfinţenie la Pucioasa, ani de zile. Cine însă înţelege mai bine şi mai adânc lucrurile decât noi, este invitat să le lămurească. O limpezire a acestui caz nebulos ne-ar feri şi pe noi, cei necredincioşi în miracolul de la Pucioasa, să cădem în păcatul hulei faţă de sculele şfinte pucioşeşti.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.