103. Este “Noul Ierusalim de la Pucioasa” o sectă periculoasă şi distructivă?
Pe Forumul CreştinOrtodox (secţiunea Secte şi culte) s-a încins o polemică sulfuroasă între numiţii Vsovi şi Maria Margareta , care are ca subiect arzător tocmai Biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa (NIP). Mémé insistă asupra faptului că NIP este o sectă, iar Vistavoiul pucioshilor ripostează sistematic şi destul de vehement, afirmând că dimpotrivă, “Biserica Noul Ierusalim ţine de BOR”. Noi ştim că NIP mai degrabă “ţine de şase”, deoarece BOR este pentru liderii pucioşi un fel de sperietoare, dar desigur că Vsovi are circumstanţe atenuante: în primul rând, el n-a citit toată Scriptura pucioşilor, lucru pe care îl şi recunoaşte de câteva ori; iar apoi, din “scrierile sacre” ale Pucioasei mai vechi de 1980, reiese clar că Verginica avea o preţuire autentică pentru biserica strămoşească. Numai că între timp multă apă a curs pe Dâmboviţa şi lucrurile s-au mai schimbat. Actualii lideri de la Pucioasa nici nu vor să mai audă de B.O.R., pe care o consideră revolută şi apostată. Singura biserică pe care ei o mai preţuiesc este biserica lor, o biserică schismatică, novatoare, care are pretenţia că va mântui toată lumea în viitorul apropiat ( viitor care însă se tot amână, de vreo câteva zeci de ani încoace).
Paradoxul abia începe: Biserica pucioşilor deşi este novatoare, cum am spus, deoarece introduce precepte noi, neortodoxe (din dorinţa de a se individualiza), pretinde totodată că păstrează nealterat filonul credinţei strămoşeşti (din dorinţa de a se legitima), ceea ce este o sfruntată minciună. Dimpotrivă, “noutăţile” promovate de liderii pucioşi o transformă într-un cult (sectă) care nesocoteşte canoanele, cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii şi unele precepte ortodoxe care ţin de Sfânta Tradiţie. Aversiunea lor nedisimulată pentru căsătorie, spre exemplu, dar şi faţă de familia monogamă în particular, transformă această sectă într-un cult neortodox, distructiv. Multe familii de creştini s-au destrămat de atunci, pornind de la aplicarea concretă a acestor teorii “revoluţionare”.
Polemica iscată pe Forumul Ortodox tinde să devină o hârâială fără de sfârşit în lipsa unor argumente solide, care să încline decisiv balanţa într-o parte sau alta. Este sau nu autointitulata Biserică Noul Ierusalim o sectă distructivă?
O analiză temeinică nu se poate face în lipsa unor criterii unanim recunoscute, bazate nu numai pe principiul bunului simţ, cât mai ales pe logică. Am ales de aceea, ca suport pentru o proiectată analiză de acest fel, un scurt eseu apărut pe www.factnet.org.
Vom reproduce aici mai întâi o traducere a acestui eseu, urmând ca apoi să vedem dacă NIP se încadrează sau nu în criteriile care definesc la modul teoretic ce este o sectă distructivă:
----------------
Semne de avertizare asupra unui cult(/secte) distructiv(e)
Semne de avertizare!
Oricine ar putea ataca un grup cu care nu este de acord, numindu-l în mod injust “cult(/sectă) distructiv(ă)”.
Cum se poate şti dacă este cu adevărat o astfel de cult(/sectă) sau nu? Oare nu există o metodă de a evalua obiectiv grupurile pentru tendinţe cultice(/sectare)?
Ba da. Următoarele semne de avertizare timpurie vă pot ajuta în mod rezonabil să determinaţi dacă sau nu un grup este de aşteptat să fie un cult(/sectă) distructiv(ă), şi dacă ar trebui să fiţi îngrijoraţi de un prieten, coleg sau persoană iubită care este implicat în acesta.
Principalul motiv, pentru care următoarele tactici distructive de cult sunt atât de dăunătoare atât pentru individ cât şi pentru societate, este acela că acestea slăbesc raţiunea şi reduc empatia.
Raţiunea şi empatia sunt indispensabile în luarea unor bune decizii personale şi sociale. Istoria este plină de catastrofe personale şi sociale în care lipsa de raţiune şi lipsa de empatie au fost cauzele lor de bază.
Întrebaţi-vă dacă următoarele criterii se aplică grupului care vă îngrijorează:
1. Un cult(/sectă) distructiv(ă) tinde să fie totalitar(ă) în controlul exercitat asupra comportamentului membrilor săi.
Cultele(/sectele) au tendinţa să dicteze în detaliu nu numai asupra credinţei membrilor săi, ci şi ceea ce membrii îmbracă şi mănâncă, când şi unde membrii lucrează, dorm, se spală, dar şi ceea ce membrii gândesc, vorbesc, şi îşi exercită drepturile familiale, maritale sau sexuale.
2. Un cult(/sectă) distructiv(ă) tinde să aibă un dublu standard etic.
Membrii sunt îndemnaţi să fie supuşi cultului(/sectei), pentru a împlini cu grijă regulile de cult. Ei sunt, de asemenea, încurajaţi să se destăinuie şi să fie deschişi în cadrul grupului, spovedindu-se de toate, liderilor lor. Pe de altă parte, sunt încurajaţi ca în afara grupului să acţioneze imoral, manipulându-i pe simpatizanţi şi pe ne-membri, şi chiar amăgindu-i, sau pur şi simplu dezvăluindu-le foarte puţin despre ei înşişi sau despre grup.
În contrast cu cultele(/sectele) distructive, grupurile onorabile îi învaţă pe membrii lor să respecte un singur set de precepte morale şi să acţioneze etic şi sincer cu toate persoanele şi în toate situaţiile.
3. Un cult(/sectă) distructiv(ă) are doar două scopuri fundamentale: recrutarea de noi membri şi colectarea de fonduri.
Mişcările altruiste, religiile consacrate, şi alte grupuri onorabile, de asemenea recrutează adepţi şi colectează fonduri. Cu toate acestea, aceste acţiuni sunt secundare la grupurile onorabile, al căror scop principal este acela de a îmbunătăţi viaţa a membrilor săi şi a omenirii în general.
Cultele(/sectele) distructive pot pretinde că fac contribuţii sociale, dar, in realitate, astfel de pretenţii sunt superficiale şi servesc doar ca propagandă şi ca fronturi de recrutare şi de strângere de fonduri.
Scopul real al cultului(/sectei) este de a-i creste liderului prestigiul şi adesea averea.
4. Un cult(/sectă) distructiv(ă) pare a fi inovator(~oare) şi exclusiv(ă).
Liderul pretinde că “o rupe cu tradiţia”, oferind ceva nou, şi instituind SINGURUL sistem viabil al schimbării care va rezolva problemele de viaţă sau racilele lumii. Dar aceste pretenţii sunt goale de conţinut şi sunt folosite doar pentru recrutarea de membri, care sunt supuşi apoi pe furiş controlului mental, pentru a le inhiba capacitatea lor de a examina valabilitatea reală a pretenţiilor liderului şi cultului(/sectei).
5. Un cult(/sectă) distructiv(ă) este autoritar(ă) în structura sa de putere. Liderul este privit ca fiind autoritatea supremă.
El sau ea poate să delege o anumită putere câtorva subordonaţi, cu scopul de a se vedea că membrii aderă la dorinţele liderului. Nu există nici o cale de apel(recurs) în afara lui sau ei, la un sistem de justitie superior.
De exemplu, în cazul în care un învăţător se simte nedreptăţit de către un director, el poate face apel la un inspector şcolar.
Într-un cult(/sectă) distructiv(ă), liderul pretinde că el are singurul şi ultimul cuvânt de spus în orice problemă.
6. Un lider al unui cult(/sectă) distructiv(ă) este o persoană auto-proclamată ca “mesianică” şi care pretinde a avea o misiune specială în viaţă.
De exemplu, liderii cultelor “farfuriilor zburătoare” susţin că fiinţe din spaţiul extraterestru i-au angajat pe ei ca să-i conducă pe oameni departe de Pământ, căci numai în acest fel şi numai liderii îi mai pot salva de la Înfricoşata Judecată de Apoi.
7. Liderul unui cult(/sectă) distructiv(ă) focalizează actul de venerare al membrilor asupra lui (sau ei).
Preoţii, rabinii, miniştrii, liderii democratici, şi alţi lideri ai adevăratelor mişcări altruiste concentrează venerarea adepţilor lor numai spre Dumnezeu sau spre un set de principii morale.
Liderii cultului(/sectei), dimpotrivă, păstrează spre ei înşişi centrul preocupării adepţilor lor faţă de dragoste, devotament şi credinţă.
8. Liderul unui cult(/sectă) distructiv(ă) tinde să fie hotărâtor, autoritar şi carismatic.
Un astfel de lider îşi convinge adepţii să-şi părăsească sau să-şi distrugă familiile, prieteniile şi carierele, pentru a se integra în cult(sectă). Liderul apoi ia controlul asupra bunurilor, banilor, timpului, şi vieţilor adepţilor.
Dacă ştiţi pe cineva care aparţine unui grup la care se potriveşte un număr semnificativ dintre aceste semne de avertizare şi doriţi mai multe informaţii despre cum să vă păziţi de cultele(/sectele) distructive sau care uzează de controlul mental, accesaţi www.factnet.org.
----------------
Să analizăm acum dacă cele 8 semne de avertizare de mai sus se potrivesc sau nu cu Biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa.
1. Exercită sau nu liderii pucioşi un control strict asupra comportamentului membrilor sectei?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa are tendinţa să dicteze în detaliu nu numai asupra credinţei membrilor săi, ci şi culoarea hainelor pe care membrii sectei le îmbracă, care alimente au voie să le mănânce, unde şi când membrii sectei lucrează, locuiesc, dorm, se spală, precum şi ceea ce membrii gândesc, vorbesc, şi cum îşi exercită (mai precis, nu-şi exercită) drepturile familiale, maritale sau sexuale.
2. Foloseşte secta de la Pucioasa un dublu standard etic?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa îşi îndeamnă adepţii să fie întru totul supuşi liderilor lor, Mihaela şi Nicuşor, pentru a împlini cu grijă regulile stabilite de către aceştia. Adepţii sunt, de asemenea, încurajaţi să se destăinuie şi să fie deschişi în cadrul grupului, spovedindu-se în mod public de toate faptele în faţa liderilor lor, care acţionează ca mediatori de conflicte şi ca “duhovnici”.
Pe de altă parte, adepţii pucioşi sunt încurajaţi ca în afara comunităţii să acţioneze imoral, manipulându-i prin ascundere sau prin minciună pe simpatizanţi şi pe ne-membri: uneori amăgindu-i (exemplu: teoria mincinoasă a celor 14 “călugări” care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”) , alteori dezvăluindu-le foarte puţin despre ei înşişi sau despre grup (exemplu: ascunderea conflictelor grave dintre liderii pucioşi pe de o parte, şi soţii Zidaru şi Ilie Bunea pe de altă parte).
3. Are secta de la Pucioasa doar două scopuri fundamentale: recrutarea de noi membri şi colectarea de fonduri?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa are ca principală preocupare colectarea de fonduri necesare întreţinerii obştei la un standard relativ înalt de bunăstare. Fondurile obţinute prin donaţii sunt “recompensate” obligatoriu cu “lucrări de artă”, pentru a nu se crea nici un fel de obligaţie faţă de donatori, şi pentru a se crea aparenţa că toate fondurile sunt obţinute numai prin muncă fizică plătită. În contrast cu această preocupare specială pentru obştile de la Pucioasa şi de la Târgovişte, toţi ceilalţi adepţi presăraţi prin toată ţara trebuie să se descurce singuri cum pot, fiind adesea sub limita inferioară a unui trai decent. Secta de la Pucioasa a făcut şi câteva modeste contribuţii sociale (o fântână, o poartă la intrarea în cimitirul satului), dar, în realitate, acestea au servit în primul rând ca propagandă, pentru a le creşte liderilor prestigiul local.
Cât priveşte recrutarea de noi membri, aceasta se face cu mare reţinere, deoarece criteriile fundamentale care condiţionează recrutarea sunt obedienţa faţă de lideri, habotnicia şi educaţia precară (care permit o manipulare mai facilă). Majoritatea celor care nu îndeplineau aceste condiţii au dezertat ulterior, creându-le apoi liderilor o reticenţă maximă faţă de recrutarea la întâmplare .
4. Este secta de la Pucioasa inovatoare şi exclusivă?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa este inovatoare şi exclusivă în sensul că liderii ei pretind că sunt singurii care “o rup cu rutina din B.O.R”, în acest caz rutina însemnând “o tradiţie a zilelor noastre” . Sub pretextul “întoarcerii la izvoare”, adică la “adevărata tradiţie strămoşească”, liderii pucioşi au instituit inovaţii absolut inedite, inexistente în alte biserici ortodoxe, oferind ceva nou: ei pretind că au instituit SINGURUL sistem viabil al schimbării care va rezolva problemele de viaţă sau racilele lumii: renunţarea la căsătorie, la carne, la peşte, la lapte, brânză şi ouă, la măsline, la sare, la haine cu fibre sintetice, la haine colorate în general şi la culoarea roşu în special, precum şi întoarcerea la calendarul neîndreptat şi promovarea “Bibliei de la Pucioasa”. Dar aceste pretenţii sunt goale de conţinut, deoarece ele nu pot schimba omul în mentalitatea şi moralitatea lui interioară, fiind folosite doar pentru recrutarea de noi membri. Aceştia sunt aleşi dintre creştinii superficiali, care sunt deja atraşi spre habotnicie şi spre inedit, precum şi de perspectiva unei “sfinţiri” mai profunde decât cea oferită de B.O.R. Ei vor fi însă, ceva mai târziu, supuşi pe furiş controlului mental şi uneori chiar spălării creierelor, pentru a li se inhiba capacitatea lor de a examina valabilitatea reală a pretenţiilor novatoare ale liderilor sectei.
5. Este secta de la Pucioasa autoritară în structura sa de putere? Este lidera ei este privită ca fiind autoritatea supremă?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa promovează o structură de putere absolută, concentrată în mâna “proorociţei” care dirijează toate cele văzute şi mai ales nevăzute. Pentru a păstra aparenţa unei umilinţe autentice şi a unei neimplicări programate, lidera Mihaela are permanent în stricta ei apropiere un grup de fideli, cărora le-a repartizat prin delegaţie o serie de atribuţiuni administrative sau de reprezentare, şi prin intermediul cărora ea îşi exercită voinţa absolută în mod indirect asupra celorlalţi adepţi. În acest fel, există aparenţa unei descentralizări, dar în realitate nimic nu se urneşte fără “aprobare de sus”( adică de la Mihaela). Toate conflictele majore dintre adepţi se soluţionează prin “judecăţi” ad-hoc, prezidate în mod autoritar şi decisiv de către “proorociţa” Mihaela. Nu există o altă instanţă superioară la care ei să se poată face apel, în situaţia în care sentinţa “judecăţii” a fost pronunţată de lideră în mod părtinitor, în pofida tuturor dovezilor existente. Mihaela a ştiut să inoculeze în fiecare membru al sectei, mare sau mic (în atribuţii sau funcţie) convingerea fermă că singurul şi ultimul cuvânt de spus în orice problemă îi aparţine întotdeauna… “proorociţei” Mihaela.
6. Este lidera sectei o persoană auto-proclamată ca “mesianică” şi care pretinde a avea o misiune specială în viaţă?
Răspuns: Da! Toţi adepţii sectei Noul Ierusalim de la Pucioasa au convingerea că singura legătură cu Dumnezeu se face astăzi prin proorociţa Mihaela, care “aude şi aduce Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care apoi Nicuşor îl transcrie pe calculator şi ulterior “îl citeşte cu intonaţia glasului lui Dumnezeu”. Ca şi “proorociţa” Verginica, precursoare a Mihaelei şi considerată totodată “trâmbiţa a şasea din Apocalipsă”, şi “proorociţa” Mihaela este înzestrată cu puteri paranormale, mesianice, având ca misiune istorică aceea de a vedea îngerii şi pe Dumnezeu coborând din cer şi a fi “poartă” a “Cuvântului lui Dumnezeu” de la sfârşitul veacurilor, la a Doua Venire a lui Hristos-Cuvântul pe pământ, care are loc în zilele noastre.
7. Focalizează sau nu lidera sectei, actul de venerare al membrilor, asupra ei?
Răspuns: Da! Toţi adepţii sectei de la Pucioasa sunt imperios invitaţi, chiar prin textele intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”, să manifeste dragoste, devotament şi credinţă necondiţionată faţă de liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care sunt consideraţi “cei doi fii unşi”, salvatori ai neamului omenesc.
8. Este lidera sectei hotărâtoare, autoritară şi carismatică?
Răspuns: Da! Mihaela este cunoscută pentru intransigenţa, tenacitatea şi răbdarea cu care îşi urmăreşte fiecare scop, fie el mare sau mic. Ea nu acceptă niciodată să fie contrazisă, pretinzând că prin ea vorbeşte conştiinţa lui Dumnezeu. Adepţii păstrează faţă de ea păreri împărţite: cei mai mulţi o divinizează, considerând-o un lider carismatic, providenţial; alţii o ascultă, dar numai din teamă viscerală; există însă şi câţiva adepţi care o dispreţuiesc profund, din varii motive, intrând uneori cu ea în conflicte deschise, dar până la urmă tot i se supun ei, deoarece îi recunosc puterea absolută, cu care nimeni nu se poate lupta.
Aşadar, pentru NIP se potriveşte nu doar un număr semnificativ dintre aceste semne de avertizare, ci toate! Chiar dacă Vsovi va rămâne dezamăgit după această elaborată demonstraţie, nu putem să nu-i dăm dreptate lui Mémé, luptătoarea solitară de pe Forumul Creştin Ortodox: NIP este totuşi o sectă, şi încă una periculoasă şi distructivă!
Paradoxul abia începe: Biserica pucioşilor deşi este novatoare, cum am spus, deoarece introduce precepte noi, neortodoxe (din dorinţa de a se individualiza), pretinde totodată că păstrează nealterat filonul credinţei strămoşeşti (din dorinţa de a se legitima), ceea ce este o sfruntată minciună. Dimpotrivă, “noutăţile” promovate de liderii pucioşi o transformă într-un cult (sectă) care nesocoteşte canoanele, cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii şi unele precepte ortodoxe care ţin de Sfânta Tradiţie. Aversiunea lor nedisimulată pentru căsătorie, spre exemplu, dar şi faţă de familia monogamă în particular, transformă această sectă într-un cult neortodox, distructiv. Multe familii de creştini s-au destrămat de atunci, pornind de la aplicarea concretă a acestor teorii “revoluţionare”.
Polemica iscată pe Forumul Ortodox tinde să devină o hârâială fără de sfârşit în lipsa unor argumente solide, care să încline decisiv balanţa într-o parte sau alta. Este sau nu autointitulata Biserică Noul Ierusalim o sectă distructivă?
O analiză temeinică nu se poate face în lipsa unor criterii unanim recunoscute, bazate nu numai pe principiul bunului simţ, cât mai ales pe logică. Am ales de aceea, ca suport pentru o proiectată analiză de acest fel, un scurt eseu apărut pe www.factnet.org.
Vom reproduce aici mai întâi o traducere a acestui eseu, urmând ca apoi să vedem dacă NIP se încadrează sau nu în criteriile care definesc la modul teoretic ce este o sectă distructivă:
----------------
Semne de avertizare asupra unui cult(/secte) distructiv(e)
Semne de avertizare!
Oricine ar putea ataca un grup cu care nu este de acord, numindu-l în mod injust “cult(/sectă) distructiv(ă)”.
Cum se poate şti dacă este cu adevărat o astfel de cult(/sectă) sau nu? Oare nu există o metodă de a evalua obiectiv grupurile pentru tendinţe cultice(/sectare)?
Ba da. Următoarele semne de avertizare timpurie vă pot ajuta în mod rezonabil să determinaţi dacă sau nu un grup este de aşteptat să fie un cult(/sectă) distructiv(ă), şi dacă ar trebui să fiţi îngrijoraţi de un prieten, coleg sau persoană iubită care este implicat în acesta.
Principalul motiv, pentru care următoarele tactici distructive de cult sunt atât de dăunătoare atât pentru individ cât şi pentru societate, este acela că acestea slăbesc raţiunea şi reduc empatia.
Raţiunea şi empatia sunt indispensabile în luarea unor bune decizii personale şi sociale. Istoria este plină de catastrofe personale şi sociale în care lipsa de raţiune şi lipsa de empatie au fost cauzele lor de bază.
Întrebaţi-vă dacă următoarele criterii se aplică grupului care vă îngrijorează:
1. Un cult(/sectă) distructiv(ă) tinde să fie totalitar(ă) în controlul exercitat asupra comportamentului membrilor săi.
Cultele(/sectele) au tendinţa să dicteze în detaliu nu numai asupra credinţei membrilor săi, ci şi ceea ce membrii îmbracă şi mănâncă, când şi unde membrii lucrează, dorm, se spală, dar şi ceea ce membrii gândesc, vorbesc, şi îşi exercită drepturile familiale, maritale sau sexuale.
2. Un cult(/sectă) distructiv(ă) tinde să aibă un dublu standard etic.
Membrii sunt îndemnaţi să fie supuşi cultului(/sectei), pentru a împlini cu grijă regulile de cult. Ei sunt, de asemenea, încurajaţi să se destăinuie şi să fie deschişi în cadrul grupului, spovedindu-se de toate, liderilor lor. Pe de altă parte, sunt încurajaţi ca în afara grupului să acţioneze imoral, manipulându-i pe simpatizanţi şi pe ne-membri, şi chiar amăgindu-i, sau pur şi simplu dezvăluindu-le foarte puţin despre ei înşişi sau despre grup.
În contrast cu cultele(/sectele) distructive, grupurile onorabile îi învaţă pe membrii lor să respecte un singur set de precepte morale şi să acţioneze etic şi sincer cu toate persoanele şi în toate situaţiile.
3. Un cult(/sectă) distructiv(ă) are doar două scopuri fundamentale: recrutarea de noi membri şi colectarea de fonduri.
Mişcările altruiste, religiile consacrate, şi alte grupuri onorabile, de asemenea recrutează adepţi şi colectează fonduri. Cu toate acestea, aceste acţiuni sunt secundare la grupurile onorabile, al căror scop principal este acela de a îmbunătăţi viaţa a membrilor săi şi a omenirii în general.
Cultele(/sectele) distructive pot pretinde că fac contribuţii sociale, dar, in realitate, astfel de pretenţii sunt superficiale şi servesc doar ca propagandă şi ca fronturi de recrutare şi de strângere de fonduri.
Scopul real al cultului(/sectei) este de a-i creste liderului prestigiul şi adesea averea.
4. Un cult(/sectă) distructiv(ă) pare a fi inovator(~oare) şi exclusiv(ă).
Liderul pretinde că “o rupe cu tradiţia”, oferind ceva nou, şi instituind SINGURUL sistem viabil al schimbării care va rezolva problemele de viaţă sau racilele lumii. Dar aceste pretenţii sunt goale de conţinut şi sunt folosite doar pentru recrutarea de membri, care sunt supuşi apoi pe furiş controlului mental, pentru a le inhiba capacitatea lor de a examina valabilitatea reală a pretenţiilor liderului şi cultului(/sectei).
5. Un cult(/sectă) distructiv(ă) este autoritar(ă) în structura sa de putere. Liderul este privit ca fiind autoritatea supremă.
El sau ea poate să delege o anumită putere câtorva subordonaţi, cu scopul de a se vedea că membrii aderă la dorinţele liderului. Nu există nici o cale de apel(recurs) în afara lui sau ei, la un sistem de justitie superior.
De exemplu, în cazul în care un învăţător se simte nedreptăţit de către un director, el poate face apel la un inspector şcolar.
Într-un cult(/sectă) distructiv(ă), liderul pretinde că el are singurul şi ultimul cuvânt de spus în orice problemă.
6. Un lider al unui cult(/sectă) distructiv(ă) este o persoană auto-proclamată ca “mesianică” şi care pretinde a avea o misiune specială în viaţă.
De exemplu, liderii cultelor “farfuriilor zburătoare” susţin că fiinţe din spaţiul extraterestru i-au angajat pe ei ca să-i conducă pe oameni departe de Pământ, căci numai în acest fel şi numai liderii îi mai pot salva de la Înfricoşata Judecată de Apoi.
7. Liderul unui cult(/sectă) distructiv(ă) focalizează actul de venerare al membrilor asupra lui (sau ei).
Preoţii, rabinii, miniştrii, liderii democratici, şi alţi lideri ai adevăratelor mişcări altruiste concentrează venerarea adepţilor lor numai spre Dumnezeu sau spre un set de principii morale.
Liderii cultului(/sectei), dimpotrivă, păstrează spre ei înşişi centrul preocupării adepţilor lor faţă de dragoste, devotament şi credinţă.
8. Liderul unui cult(/sectă) distructiv(ă) tinde să fie hotărâtor, autoritar şi carismatic.
Un astfel de lider îşi convinge adepţii să-şi părăsească sau să-şi distrugă familiile, prieteniile şi carierele, pentru a se integra în cult(sectă). Liderul apoi ia controlul asupra bunurilor, banilor, timpului, şi vieţilor adepţilor.
Dacă ştiţi pe cineva care aparţine unui grup la care se potriveşte un număr semnificativ dintre aceste semne de avertizare şi doriţi mai multe informaţii despre cum să vă păziţi de cultele(/sectele) distructive sau care uzează de controlul mental, accesaţi www.factnet.org.
----------------
Să analizăm acum dacă cele 8 semne de avertizare de mai sus se potrivesc sau nu cu Biserica Noul Ierusalim de la Pucioasa.
1. Exercită sau nu liderii pucioşi un control strict asupra comportamentului membrilor sectei?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa are tendinţa să dicteze în detaliu nu numai asupra credinţei membrilor săi, ci şi culoarea hainelor pe care membrii sectei le îmbracă, care alimente au voie să le mănânce, unde şi când membrii sectei lucrează, locuiesc, dorm, se spală, precum şi ceea ce membrii gândesc, vorbesc, şi cum îşi exercită (mai precis, nu-şi exercită) drepturile familiale, maritale sau sexuale.
2. Foloseşte secta de la Pucioasa un dublu standard etic?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa îşi îndeamnă adepţii să fie întru totul supuşi liderilor lor, Mihaela şi Nicuşor, pentru a împlini cu grijă regulile stabilite de către aceştia. Adepţii sunt, de asemenea, încurajaţi să se destăinuie şi să fie deschişi în cadrul grupului, spovedindu-se în mod public de toate faptele în faţa liderilor lor, care acţionează ca mediatori de conflicte şi ca “duhovnici”.
Pe de altă parte, adepţii pucioşi sunt încurajaţi ca în afara comunităţii să acţioneze imoral, manipulându-i prin ascundere sau prin minciună pe simpatizanţi şi pe ne-membri: uneori amăgindu-i (exemplu: teoria mincinoasă a celor 14 “călugări” care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”) , alteori dezvăluindu-le foarte puţin despre ei înşişi sau despre grup (exemplu: ascunderea conflictelor grave dintre liderii pucioşi pe de o parte, şi soţii Zidaru şi Ilie Bunea pe de altă parte).
3. Are secta de la Pucioasa doar două scopuri fundamentale: recrutarea de noi membri şi colectarea de fonduri?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa are ca principală preocupare colectarea de fonduri necesare întreţinerii obştei la un standard relativ înalt de bunăstare. Fondurile obţinute prin donaţii sunt “recompensate” obligatoriu cu “lucrări de artă”, pentru a nu se crea nici un fel de obligaţie faţă de donatori, şi pentru a se crea aparenţa că toate fondurile sunt obţinute numai prin muncă fizică plătită. În contrast cu această preocupare specială pentru obştile de la Pucioasa şi de la Târgovişte, toţi ceilalţi adepţi presăraţi prin toată ţara trebuie să se descurce singuri cum pot, fiind adesea sub limita inferioară a unui trai decent. Secta de la Pucioasa a făcut şi câteva modeste contribuţii sociale (o fântână, o poartă la intrarea în cimitirul satului), dar, în realitate, acestea au servit în primul rând ca propagandă, pentru a le creşte liderilor prestigiul local.
Cât priveşte recrutarea de noi membri, aceasta se face cu mare reţinere, deoarece criteriile fundamentale care condiţionează recrutarea sunt obedienţa faţă de lideri, habotnicia şi educaţia precară (care permit o manipulare mai facilă). Majoritatea celor care nu îndeplineau aceste condiţii au dezertat ulterior, creându-le apoi liderilor o reticenţă maximă faţă de recrutarea la întâmplare .
4. Este secta de la Pucioasa inovatoare şi exclusivă?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa este inovatoare şi exclusivă în sensul că liderii ei pretind că sunt singurii care “o rup cu rutina din B.O.R”, în acest caz rutina însemnând “o tradiţie a zilelor noastre” . Sub pretextul “întoarcerii la izvoare”, adică la “adevărata tradiţie strămoşească”, liderii pucioşi au instituit inovaţii absolut inedite, inexistente în alte biserici ortodoxe, oferind ceva nou: ei pretind că au instituit SINGURUL sistem viabil al schimbării care va rezolva problemele de viaţă sau racilele lumii: renunţarea la căsătorie, la carne, la peşte, la lapte, brânză şi ouă, la măsline, la sare, la haine cu fibre sintetice, la haine colorate în general şi la culoarea roşu în special, precum şi întoarcerea la calendarul neîndreptat şi promovarea “Bibliei de la Pucioasa”. Dar aceste pretenţii sunt goale de conţinut, deoarece ele nu pot schimba omul în mentalitatea şi moralitatea lui interioară, fiind folosite doar pentru recrutarea de noi membri. Aceştia sunt aleşi dintre creştinii superficiali, care sunt deja atraşi spre habotnicie şi spre inedit, precum şi de perspectiva unei “sfinţiri” mai profunde decât cea oferită de B.O.R. Ei vor fi însă, ceva mai târziu, supuşi pe furiş controlului mental şi uneori chiar spălării creierelor, pentru a li se inhiba capacitatea lor de a examina valabilitatea reală a pretenţiilor novatoare ale liderilor sectei.
5. Este secta de la Pucioasa autoritară în structura sa de putere? Este lidera ei este privită ca fiind autoritatea supremă?
Răspuns: Da! Secta de la Pucioasa promovează o structură de putere absolută, concentrată în mâna “proorociţei” care dirijează toate cele văzute şi mai ales nevăzute. Pentru a păstra aparenţa unei umilinţe autentice şi a unei neimplicări programate, lidera Mihaela are permanent în stricta ei apropiere un grup de fideli, cărora le-a repartizat prin delegaţie o serie de atribuţiuni administrative sau de reprezentare, şi prin intermediul cărora ea îşi exercită voinţa absolută în mod indirect asupra celorlalţi adepţi. În acest fel, există aparenţa unei descentralizări, dar în realitate nimic nu se urneşte fără “aprobare de sus”( adică de la Mihaela). Toate conflictele majore dintre adepţi se soluţionează prin “judecăţi” ad-hoc, prezidate în mod autoritar şi decisiv de către “proorociţa” Mihaela. Nu există o altă instanţă superioară la care ei să se poată face apel, în situaţia în care sentinţa “judecăţii” a fost pronunţată de lideră în mod părtinitor, în pofida tuturor dovezilor existente. Mihaela a ştiut să inoculeze în fiecare membru al sectei, mare sau mic (în atribuţii sau funcţie) convingerea fermă că singurul şi ultimul cuvânt de spus în orice problemă îi aparţine întotdeauna… “proorociţei” Mihaela.
6. Este lidera sectei o persoană auto-proclamată ca “mesianică” şi care pretinde a avea o misiune specială în viaţă?
Răspuns: Da! Toţi adepţii sectei Noul Ierusalim de la Pucioasa au convingerea că singura legătură cu Dumnezeu se face astăzi prin proorociţa Mihaela, care “aude şi aduce Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care apoi Nicuşor îl transcrie pe calculator şi ulterior “îl citeşte cu intonaţia glasului lui Dumnezeu”. Ca şi “proorociţa” Verginica, precursoare a Mihaelei şi considerată totodată “trâmbiţa a şasea din Apocalipsă”, şi “proorociţa” Mihaela este înzestrată cu puteri paranormale, mesianice, având ca misiune istorică aceea de a vedea îngerii şi pe Dumnezeu coborând din cer şi a fi “poartă” a “Cuvântului lui Dumnezeu” de la sfârşitul veacurilor, la a Doua Venire a lui Hristos-Cuvântul pe pământ, care are loc în zilele noastre.
7. Focalizează sau nu lidera sectei, actul de venerare al membrilor, asupra ei?
Răspuns: Da! Toţi adepţii sectei de la Pucioasa sunt imperios invitaţi, chiar prin textele intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”, să manifeste dragoste, devotament şi credinţă necondiţionată faţă de liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care sunt consideraţi “cei doi fii unşi”, salvatori ai neamului omenesc.
8. Este lidera sectei hotărâtoare, autoritară şi carismatică?
Răspuns: Da! Mihaela este cunoscută pentru intransigenţa, tenacitatea şi răbdarea cu care îşi urmăreşte fiecare scop, fie el mare sau mic. Ea nu acceptă niciodată să fie contrazisă, pretinzând că prin ea vorbeşte conştiinţa lui Dumnezeu. Adepţii păstrează faţă de ea păreri împărţite: cei mai mulţi o divinizează, considerând-o un lider carismatic, providenţial; alţii o ascultă, dar numai din teamă viscerală; există însă şi câţiva adepţi care o dispreţuiesc profund, din varii motive, intrând uneori cu ea în conflicte deschise, dar până la urmă tot i se supun ei, deoarece îi recunosc puterea absolută, cu care nimeni nu se poate lupta.
Aşadar, pentru NIP se potriveşte nu doar un număr semnificativ dintre aceste semne de avertizare, ci toate! Chiar dacă Vsovi va rămâne dezamăgit după această elaborată demonstraţie, nu putem să nu-i dăm dreptate lui Mémé, luptătoarea solitară de pe Forumul Creştin Ortodox: NIP este totuşi o sectă, şi încă una periculoasă şi distructivă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.