580. Liderii „pucioşi” cenzurează odihna supuşilor lor

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

580. Liderii „pucioşi” cenzurează odihna supuşilor lor

După ce şi-au torpilat sistematic supuşii cu reguli absurde inventate de pe o zi pe alta, obligându-i să accepte necondiţionat zeci de restricţii şi interdicţii, care de care mai bizare (legate de hrană, de îmbrăcăminte, de angajamente familiale şi sociale), iată că liderii „pucioşi” atacă şi puţinele libertăţi individuale care au mai rămas. Supuşii nu mai au voie să vorbească sau să socializeze „între patru ochi” sau „doi câte doi”, ci numai în gupuri de mai mulţi indivizi (ca să se poată spiona şi apoi „turna” unii pe alţii); cei care au telefoane inteligente, care le permit accesul la internet, trebuie să le abandoneze imediat; iar acum li se ciopârţeşte la propriu şi somnul de noapte, puţinul timp de odihnă rămas după o zi-lumină de munci stereotipe şi obositoare. Pentru liderii „pucioşi”, somnul de noapte al supuşilor lor nu mai este odihnă, ci lene şi necurăţie, este asemenea unui păianjen veninos:

«  O, fiule, somnul trupului e ca un păianjen care suge viața sufletului, dragostea ta de Domnul și de veșnicie cu El, că somnul nu lucrează pentru curățenia ta, pentru casa ta, căci lenea irosește pe om, precum este scris. »^[1]  (citat din predica leliţei Mihaela din 2 august 2019)

Pentru a fi mai convingători, liderii „pucioşi” apelează la subtilităţi de raţionament: de acum încolo, supuşii lor ia să facă bine şi să nu se mai dea somnului, căci somnul este doar pentru trup, iar somnul trupului deşi nu este iubire, totuşi este iubire de trup (adică, nu este iubire, dar totuşi este; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti):

«  O, fiilor hrăniți din cer, [...] nu vă dați somnului, [...] căci trupul cere somn pentru el, [...]  iar somnul trupului nu este iubire, ci este nepăsare și iubire de trup, iar trupul nu dă viață, ci duhul vă dă, fiilor, [...] »^[2] (citat din predica leliţei Mihaela din 9 august 2019)

Năravul acesta al liderilor sectei, de a se crede că pot fi convingători cu orice preţ, se vede de altfel cu ochiul liber. De exemplu: cică, dacă vrei să aştepţi ceva sau pe cineva, trebuie musai să o faci aşteptând, în niciun caz altfel:

«  [...] ca să se poată oamenii ruga Ție pentru ei și pentru cei plecați de pe pământ, și care așteaptă așteptând. »^[3] (citat din predica leliţei Mihaela din 9 august 2019)

Altă meteahnă a liderilor „pucioşi” este aceea de a se plânge sistematic: ba că ei sunt „plini de rane” de la neîmplinirile adepţilor lor; ba că „Dumnezeul” lor este lipsit de puteri şi de aceea trebuie ajutat din greu de către adepţii fideli ai sectei; ba că duhuri potrivnice „Dumnezeului” de la Pucioasa au prins pe nesimţite puteri sporite asupra Lui :

«  Dau să Mă așez pe cale în fața oștirilor cerești, gătite de serbare cu slavă pentru mama Mea Fecioară, o, și găsesc rane pe cale și Mă așez să le pansez, să-Mi repar calea [...] O, duhule potrivnic, cine-ți dă puteri asupra lui Dumnezeu? »^[4] (citat din predica leliţei Mihaela din 28 august 2019)

Aceste duhuri diavoleşti cică I-au făcut şi Lui răni pe care, deşi El Şi le pansează singur, tot strigă după ajutorul ce ar fi să vină de la „pucioşii” cei mai vrednici, care ar urma să aibă grijă de El:

«  Îmi pansez acum ranele, Îmi repar calea și vin să stau cu tine, popor al cuvântului Meu, o, dar ai grijă de Mine și de tine, și învață cum să ai această grijă, că iată, diavolul poate și el, și e răscolit de mânie și dă să-Mi curme calea, dar ajută-Mă și tu. [...] Toate aceste învățături mari vi le dau în ziua aceasta pentru că diavolul Mi-a făcut rane pe calea venirii Mele cu sfinții și cu sărbătoarea pentru mama Mea Fecioara, fiilor. Eu însă am pus pansament, [...] »^[5] (citat din predica leliţei Mihaela din 28 august 2019)

Aşadar, „Dumnezeul” de la Pucioasa Se declară pe Sine încă o dată neputincios (căci nu e pentru prima dată). Liderii „pucioşi” dezvoltă o adevărată fobie a „Dumnezeului” lor faţă de perspectiva ca, din lipsă de putere, să devină cu timpul complet neputincios. Această fobie se traduce printr-o chemare disperată ca „pucioşii” să intervină energic şi-I dea putere din puterea lor:

«  O, ajutați-Mă voi, care umblați după Mine, ca nu cumva să ajung neputincios și Eu pentru voi. Dați putere lui Dumnezeu să poată pentru voi, fiilor [...]»^[6] (citat din predica leliţei Mihaela din 28 august 2019)

În perspectiva (deloc improbabilă) că „pucioşii” de rând nu se vor da peste cap ca să-L ajute substanţial pe „Domnul” Pucioasei în neputinţele Lui, liderii sectei s-au gîndit că o ameninţare voalată la adresa delăsătorilor n-are cu ce să strice. Aşadar, dacă ei nu ar avea ghes să sară în ajutorul Lui, atunci (drept răsplată) va slăbi şi puterea Lui pentru ei:

«  [...] o, și fiți cuminți, cuminți față în față cu voia cea rea a diavolului când el se luptă să vă cuprindă din părți și să-Mi slăbească și Mie puterea cea pentru voi, când voi nu ați ajuta pe Domnul să fie cu voi și pentru voi. »^[7] (citat din predica leliţei Mihaela din 28 august 2019)

O altă inovaţie pucioşească (lipsită de absolut niciun temei biblic) este aceea că îngerii ar fi fost profesorii diavolilor, învăţându-i cum, şi unde, şi când, şi cui, şi ce rău să mai facă; iar diavolii,  ca nişte elevi silitori ce sunt, au luat lecţii şi au învăţat de la îngeri tot ce au de făcut:

«  Numai că diavolii au luat lecții de la îngeri, de pe când erau și ei îngerii lui Dumnezeu și locuiau în omul cel întâi zidit ca slujitori. »^[8] (citat din predica leliţei Mihaela din 28 august 2019)

 Cel mai grav este că „Dumnezeul” de la Pucioasa Se teme că rănile venite de la duhurile diavoleşti nu o vor ocoli nici pe mama Sa. Duhul prevederii Îl învaţă însă că această încercare se va putea rezolva cu bine dacă va face din timp în cer niscaiva provizii de alifie şi de pansamente aduse de pe pământ:

 «  O, mama Mea, cu milă i-am ridicat să Ne poarte venirea și slava sărbătorii tale, mamă. Sunt în mâini cu alifia și cu pansamentul și trebuie să întărim puterea cea care Ne poartă. Hai să punem mângâieri pe rane, hai să avem grijă și ocrotire, mamă! »^[9] (citat din predica leliţei Mihaela din 28 august 2019)

Ar fi bine dacă grija şi ocrotirea de care se vorbeşte aici s-ar întoarce, măcar într-o mică măsură, şi spre „pucioşii” de rând de pe pământ. Deocamdată însă vedem că singura grijă a stăpânilor lor este aceea de a le face viaţa cât mai grea şi mai amară, ciuntindu-le până şi dreptul firesc la somnul pentru odihnă.

………………....

Anca Ionescu-Târgovişte

10 octombrie  2019

…………………

---

[1]  www.noul-ierusalim.ro

[2]  Ibid.

[3]  Ibid.

[4]  Ibid.

[5]  Ibid.

[6]  Ibid.

[7]  Ibid.

[8]  Ibid.

[9]  Ibid.