579. O inovaţie pucioşească de ultimă oră: Judecata cea Mare nu va mai avea loc, căci muritorii „pucioşi” se vor judeca singuri
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
579. O inovaţie
pucioşească de ultimă oră: Judecata cea
Mare nu va mai avea loc, căci muritorii „pucioşi” se vor judeca singuri
După
ce au proclamat insistent în doctrina lor interzicerea
naşterii de prunci prin denigrarea şi subminarea Tainei Căsătoriei, iată că
liderii „pucioşi” spun acum că „Dumnezeul”
lor îi învaţă că „nu e bună nerodirea”,
limitându-se însă doar la nerodirea spirituală
şi dispreţuind în continuare taina rodirii
trupurilor. Dar oare rodirea
trupurilor nu este şi ea un dar minunat de la Dumnezeu pentru om? Chiar şi
ei, „pucioşii”, au beneficiat mereu din plin de rodirea trupurilor din lumea
vegetală (fructele, grânele, legumele, zarzavaturile, poamele cu seminţe în ele
n-au lipsit de pe mesele lor) şi ocazional de rodirea trupurilor din lumea animală
(ani de zile, s-au folosit din plin de rodul albinelor; sau de ajutorul primit
de la animale de povară, care au ajuns în ograda lor tot prin înmulţirea
trupurilor). Acum însă, cu multă ipocrizie, ei le plasează pe toate acestea
într-un con gros de umbră elogiind exclusiv „rugăciunea şi rodul ei”:
« O, nu e bună nerodirea, fiilor. [...]
Rugăciunea cea sfântă iese din omul sfânt și face legătură
cu cerul pe pământ, [...] ca să vină rodul lor
înapoi spre oameni. »[1] (citat din predica leliţei Mihaela din 16 iunie 2019)
Însă
ipocrizia lor nu are margini atunci când vine vorba de a se îndestula cu
roadele materiale, pe lîngă cele spirituale. Dacă cele spirituale sunt sfinţite
şi sfinte prin definiţie, apoi cele materiale ar urma să fie şi ele selectate
după criterii subiective care să poată deosebi pe cele „curate” de cele „necurate”,
pe cele „sfinţite” de cele „nesfinţite”. De-a lungul timpului, liderii sectei
au presat cu criterii tot mai restrictive privind hrana supuşilor lor, dar
principiul de bază impus la început a rămas oarecum acelaşi: toată hrana care vine de la omul din lume şi
„a trecut prin mâinile lui necurate” este necurată; iar toată hrana care vine
din munca şi prin mâinile „pucioşilor” este curată şi sfântă. De aici a
ieşit şi regula că toţi „pucioşii” trebuie să nu mai ia hrană de pe piaţă sau
din magazine de la „omul din lume”, ci să o muncească şi să o pregătească acasă
cu mâinile lui:
« Mi-am învățat poporul cel păstorit de cuvântul Meu și i-am spus
să nu ia de la
om, și să-și facă singur cu mâinile spălate tot ce intră în trupul lui, al fiului lui Dumnezeu între oameni, căci oamenii nu se
spală, nu-și spală mâinile, și nici inima, și nici mintea și nici duhul, și
nu-și păzesc locuința viețuirii lor pe pământ, iar dacă tu, omule, nu ești și
nu stai curat, o, nu stă Dumnezeu cu tine, și se cunoaște că nu stă cu fața Lui
în tine. »[2] (citat din predica leliţei Mihaela din 16 iunie 2019)
Ipocrizia constă în nonşalanţa cu care toţi „pucioşii” au încălcat această
regulă dintotdeauna, de la emiterea
ei şi până acum (şi de acum încolo, mai mult ca sigur că tot la fel va fi). Să
nu mai vorbim de fructele exotice (avocado, mango, kiwi şi fistic) din care se
înfruptă pe furiş numai liderii sectei, dar şi făina, untdelemnul, cartofii, varza,
pepenii, sunt cumpărate de pe piaţă, de la „omul spurcat din lume”. Puţine sunt
fructele şi legumele care cresc în grădinile „pucioşilor” iar cele care cresc nu sunt întotdeauna
îndestulătoare – exceptând, desigur, merele care rodesc din belşug (pentru
că şi livada lor este generoasă), mărarul, ţelina şi pătrunjelul.
De aceea e de presupus că regula aceasta stabilită de lideri pentru supuşii lor
va fi încălcată mult şi bine în continuare, iar liderii se vor face că nu
observă tărăşenia, aşa cum au făcut şi până acum. Din când în când însă, pentru
a-şi reconfirma autoritatea supremă cu aură de dictatură, ei introduc reguli
restrictive noi, cum ar fi interdicţia recentă de a mânca miere, pe
motiv că mierea provine şi ea din trupuri de vietăţi, din trupurile unor
goange zburătoare. O interdicţie de acest gen (după ce ani de-a rândul ea n-a
existat, căci nici nu se putea imagina) nu putea decât să creeze nedumerire
profundă, tulburare şi încordare (sâmburele răzvrătirii) în „puciosul”
de rând, obişnuit să respecte cu stricteţe regulile „curăţeniei trupeşti” care îl
obligau „să nu mănânce alte trupuri”. De aceea, după lansarea acestei constrângeri
şi cântărirea efectelor ei nedorite, liderii „pucioşi” au simţit nevoia să
îndulcească interdicţia la îndulcitorul numit miere, decretând în
completare că „de fapt, face fiecare cum vrea, pentru că nimeni nu
este nici îmbiat, nici împins, nici constrâns, să se hrănească exact, dar exact
ca în rai”:
« Da, fiilor, Îmi ridic tot mai sus, tot mai deasupra răului îi
ridic pe cei ce-Mi sunt popor al venirii Mele, iar voi, cei ce luați de la ei
cuvântul Meu izvorât aici peste ei din gura Mea, o, aveți acum în inimă o
încordare, iar Eu, Domnul, v-o înțeleg, și iată ce vă spun: Am spus celor ce-Mi
sunt popor pregătit şi tot mai pregătit, i-am spus să nu mănânce trupuri, ci
să se hrănească el cu cele spuse de Domnul în rai să le folosească omul de
hrană. O, Eu nu
îmbiu, nici nu împing pe cineva să
împlinească tot mai mulţi paşi ai lui pentru împlinirea cea mai întreagă a
rugăciunii cu post, ca să fie biruinţă prin acestea.
»[3] (citat din predica leliţei Mihaela din 16 iunie 2019)
Iar
pentru cei care sunt mai grei de cap
şi n-au înţeles că şeaua se bate nu
pentru că ar avea ea vreo vină, ci ca să
priceapă iapa, liderii „pucioşi” au şi un mesaj explicit: Da, este adevărat
că a fost decretată interzicerea mierei
în hrana „puciosului”, dar nimeni nu este forţat să „asculte” această regulă,
ci trebuie să o facă (ascultarea) de bunăvoie. Să ştie însă toţi neascultătorii
că prin alegerea lor se plasează inevitabil de-a stânga Celui care a dat legea aceasta, adică „Dumnezeului” de la Pucioasa:
« O, n-a primit omul ascultarea de Domnul în rai, dar acum vin Eu
pe pământ cuvânt, iar calea Mea de venire este zidită de oameni ascultători de
legea raiului și a vieții. Și vă spun vouă acum, celor nedumeriți și
întrebători ca să vă alegeți voi în dreapta sau în stânga ascultării de
Dumnezeu, vă spun, fiilor, nu fiți nedumeriți. Da, am venit și am spus să nu mănânce
poporul cuvântului Meu rodul albinuțelor, dar n-am
forțat pe nimeni să facă ceea ce am cerut Eu să facă poporul cuvântului Meu,
popor de care am nevoie ca să lucreze el postul și rugăciunea în chip întreg,
dar cine nu se alege să împlinească așa, acela nu este din fiii poporului Meu,
căci se alege singur să nu fie fiu al împlinirii voii Domnului, și dacă așa se
alege, așa rămâne, rămâne de-a stânga. »[4] (citat din predica leliţei Mihaela din 16 iunie 2019)
Aşadar,
fiecare va face ce vrea, dar va fi vorba de o alegere cu consecinţe dramatice.
În urma alegerii de a mai mânca miere sau nu, „pucioşii” se vor plasa singuri la
stânga sau la dreapta Judecătorului
lor, uşurându-I complet Acestuia sarcina judecăţii. Practic,
Judecata cea Mare de la Pucioasa va dispărea, va deveni caducă, îndată ce muritorii
„pucioşi” se vor judeca singuri după ce vor alege (sau nu) renunţarea la miere,
plasându-se cuminţi, fiecare la locul său:
-
la stânga, cei cărora le place mierea,
motiv pentru care nu renunţă la ea;
-
la dreapta, cei cărora de asemenea le
place mierea, dar va trebui de acum încolo să-şi pună pofta-n cui şi să se
lipsească de ea, ca să primească în schimb promisiunea unor daruri scumpe compensatorii:
« O, fiilor, [...] aduc
povețe pentru cei ce Mă urmează cu împlinirea și purtarea lor. Vă dau și vouă
aceste daruri scumpe dacă voiți să le aveți, dar nu împing pe nimeni, ci fiecare se alege la
dreapta sau la stânga, după cum voiește,
după cum își alege. »[5] (citat din predica leliţei Mihaela din 16 iunie 2019)
Cine se
aştepta ca banala miere să ducă la un moment dat la o aşa de înfricoşătoare
schismă în „poporul pucios”?
Desigur că, dacă nu va mai fi nevoie de Înfricoşătoarea
Judecată despre care vorbeşte Biblia, nu va fi nevoie nici de Dreptul Judecător.
Liderii sectei Noul Ierusalim „proorocesc” că Hristos Domnul va deveni doar Dreptul Spectator, privind imparţial la „pucioşii” care se
vor judeca singuri, dar nu cântărindu-şi faptele bune sau rele, o, nu! ... ci
lingurile de miere înghiţite în decursul vieţii.
………………....
Anca Ionescu-Târgovişte
30 august 2019
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.