571. Liderii „pucioşi” proorocesc dispariţia salariilor şi a pensiilor
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
571. Liderii
„pucioşi” proorocesc dispariţia
salariilor şi a pensiilor
Liderii „pucioşi” îşi diversifică tot mai mult metodele apocaliptice prin
care induc în supuşii lor nesiguranţa şi angoasa, repere prin care îi
manipulează apoi cu uşurinţă ca pe nişte slugi docile, lipsite de
personalitate. După ce i-a determinat pe mulţi să-şi părăsească serviciile
remunerate, să abandoneze şcoala sau facultatea, să renunţe la o familie
consolidată şi la procreerea de fii, iată că liderii „pucioşi” proorocesc
vremuri grele, în care retribuţia muncii sau sprijinul financiar pentru
bătrâneţe vor fi confiscate de cineva (nu se ştie cine) cu anasâna, lăsându-i
pe bieţii oameni dependenţi exclusiv de rodnicia buruienilor şi de suculenţa
rădăcinilor pământului. Aceştia sunt avertizaţi că toţi, indiferent de
pregătire, de starea de sănătate sau de vârstă, vor fi siliţi – pentru a nu muri de foame – să se întoarcă
la truda pământului şi la uneltele strămoşilor: plugul de lemn tras de boi,
grapa, grebla, secera şi coasa. Li se mai promite că schimbarea nu va fi peste
puterile lor, îndată ce strămoşii lor s-au descurcat foarte bine cu toate
greutăţile, ba mai şi cântau în vremea lucrului pământului; deci tot aşa va fi
şi cu ei:
« Fiilor, fiilor, vine vremea de care nimeni nu se așteaptă să
vină, dar ea va veni din pricina destrăbălării oamenilor iubitori de bani și de
viață cu averi și atât, căci toate se vor clătina la glasul Meu, și va fi iarăși ca
odinioară când oamenii nu vor mai avea salarii și pensii și vor avea prilejul să trăiască iarăși ca și cei de
demult, care arau și semănau și prășeau
și cântau în vremea lucrului pământului, și tot mai aproape de viață de rai, o, și nu va fi atunci pe pământ om căruia să nu-i pară
mult prea rău, și pe care să nu-l doară adânc pentru viața cea dăruită lui de
la Domnul pe pământ și risipită de om fără de rod pentru cer, fără de zestrea
trebuitoare și lucrată de fiecare pentru ca s-o aibă în vecii, ca și pe pământ
când pun oamenii bani la strâns ca să-i aibă pentru vreme de neputințe, dar
care nu aduc folos veșnic, și iată, pentru viața de rai omul trebuie să
lucreze pe pământ ceea ce i-a spus
Dumnezeu să facă el când a fost așezat în viață de rai. »[1]
(citat din predica leliţei Mihaela din 24
februarie 2019)
Pentru a fi convingători cu „poroorocia” lor,
liderii sectei încearcă să dea o conotaţie biblică acestei născociri. Ce va fi
pe viitor nu ştim, dar ce a fost, citim în cărţile sfinte, şi aflăm. Citim şi
vedem că nu este aşa cum pretind liderii „pucioşi” că a fost. Ei spun acum că „viaţa
de rai” pe care le-o prezic ei supuşilor lor constă tocmai în această trudă a pământului,
ca aceştia să o primească mai uşor, chiar cu bucurie, şi ca nu cumva acum să se
găsească cineva căruia să-i pară rău, sau chiar să se răzvrătească.
Răstălmăcind adevărul biblic, liderii „pucioşi” pretind că „Dumnezeu i-ar fi
spus omului aşezat în rai ca să lucreze pământul”, pentru a-şi asigura
existenţa zilnică. Sau, altfel spus, „vremea
lucrului pământului era şi este definitorie pentru viața de rai”. Nimic mai fals. Raiul a fost creeat pentru
om ca acesta să-l contemple şi să se bucure deplin şi fără efort de roadele
lui:
„ Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul
pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o
păzească.” [2]
Exprimarea „ca s-o lucreze şi s-o păzească” nu
trebuie înţeleasă nicidecum în sensul că omul va trebui să o muncească din
greu, folosindu-se de unelte agricole ( pe care nici că le avea) şi
ostenindu-se neîncetat pentru a-şi asigura ziua de mâine, sau că va trebui să o
păzească de nişte furi sau de răufăcători (care nici că existau, îndată ce Adam
şi Eva erau singuri în grădina Raiului).
Ea trebuie înţeleasă ca o definiţie subtilă a suveranităţii depline, de stăpân
al grădinii Raiului, şi a libertăţii
neîngrădite de a se folosi (a lucra) şi a păstra
( a păzi) şi a se bucura împreună
cu Creatorul de frumuseţea şi de roadele ei.
Liderii „pucioşi” sunt însă prea încrezători în
ştiinţa lor de carte şi probabil că nici nu prea mai citesc Biblia, altminteri
ar fi remarcat că pedeapsa lucrării pământului i-a fost dată omului abia după
ce acesta a fost alungat din rai, aşadar munca pământului nu poate fi
asociată cu definirea vieţii de rai:
„ Iar lui Adam i-a zis: « Pentru că ai ascultat
vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu
mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te
hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el
şi te vei hrăni cu iarba câmpului! » ”[3]
Aşadar, osteneala muncii pământului şi ostilitatea
lui faţă de om apar în afara grădinii Raiului, şi n-au cum să o definească, aşa
cum încearcă acum liderii „pucioşi” să-i aburească pe supuşii lor. Dacă
osteneala îi este dată acum omului, ca pedeapsă, înseamnă că ea nu
exista înainte, în grădina Raiului; şi dacă nu exista osteneala,
înseamnă că nu exista nici munca aducătoare de osteneală.
Rămâne de văzut doar dacă ameninţările cu pierderea
salariilor şi a pensiilor îi va face pe adepţii şi admiratorii sectei "Noul
Ierusalim" de la Pucioasa să pună din timp (preventiv) mâna pe sapă şi pe
lopată, pentru a se recicla cât mai bine, din orăşeni în ţărani, înainte de a
ajunge la neputinţele bătrâneţilor, când va fi cam târziu.
………………....
Anca Ionescu-Târgovişte
28 februarie 2019
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.