569. Liderii „pucioşi” răstălmăcesc din nou Scripturile şi proclamă că „părinţii sunt pedepsiţi de Dumnezeu pentru vina copiilor lor”
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
569. Liderii „pucioşi” răstălmăcesc din nou Scripturile şi proclamă că „părinţii sunt pedepsiţi de Dumnezeu pentru
vina copiilor lor”
Cititori
superficiali ai Scripturilor, liderii „pucioşi” se lansează periodic în teorii ditirambice, construite pe sintagme şi
versete pe care le-au adunat de-a valma în memorie de-a lungul anilor, iar acum
şi le-aduc părelnic aminte. Din această „comoară” ei scot, pritocesc şi apoi
inventează tot soiul de îndemnuri, avertismente, învăţături, sentinţe şi
legăminte prin care îşi disciplinează supuşii până la aneantizarea totală a
personalităţii lor şi a iniţiativei individuale. În acest context, un subiect
de mare „utilitate” şi interes pentru predicile lor îl constituie păcatul. Din considerente speculative şi
nu numai, liderii sectei creează o amplificare forţată şi ilegitimă a
responsabilităţii asupra vinei personale, prin dezvoltarea unor false conotaţii
colective. Astfel, ei pretind că ar exista
o reflexie a vinei pe linie ereditară de jos în sus, de la copii la
părinţi. În consecinţă, ei anunţă că în
sânul sectei vor fi concepute şi lansate rugăciuni noi, menite tocmai să-i dezlege şi să-i ierte pe părinţii care s-au
acoperit de vina fiilor lor:
« Voi, cei rugători pentru cei ce nu iubesc cerul pe pământ și legile
lui, voi să ridicați la cer acum rugăciuni așa cum Eu vă voi învăța, ca să fie dezlegați și
iertați părinții pentru vina copiilor lor și
să se bucure de salvare și părinții și copiii [...][1] (citat din mesajul leliţei Mihaela din 15
februarie 2019)
Este adevărat că, la început, pentru a disciplina
un popor care se considera ales, dar se dovedea a fi îndărătnic şi tare
la cerbice, Dumnezeu încerca să-i sperie pe oameni cu consecinţele păcatelor
părinţilor asupra copiilor. Acest lucru este de înţeles, dacă ne gândim pe de o
parte la efectele indirecte, dar distructive, ale unei educaţii greşite asupra
copiilor, iar pe de alta, la unele greşeli şi păcate care pot avea urmări directe asupra urmaşilor (spre
exemplu, nişte părinţi beţivi sau sifilitici nu pot pretinde „să le dea
Dumnezeu” copii perfect sănătoşi). Iniţial, aşadar, se admitea faptul că Dumnezeu
îngăduie ca cel adânc păcătos să fie încercat, corectat şi pedepsit (de
către diavoli, desigur, căci ei sunt cei care „cadorisesc răul” în lume) inclusiv
prin fiii acestuia (spre exemplu, o asemenea experienţă a avut dreptul Iov, deşi
el nici măcar nu era vinovat, căci aici ispita diavolului la adresa lui Dumnezeu
trebuia ruşinată şi învinsă cumva la vedere, prin răbdarea lui Iov):
„ Să nu te închini lor, nici să le
slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc
pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea
neam, şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc
poruncile Mele.” [2]
Pe de altă parte, omul nu putea avea aceeaşi îndreptăţire
de a pedepsi ca şi Dumnezeu (care, de altfel, nici El nu aplică pedepse, ci
doar le îngăduie). Dimpotrivă, fiecare păcătos putea fi pedepsit de către
semenii săi, exclusiv pentru vina sa. De exemplu, regele Amasia a ucis slugile
sale care îl uciseseră mai înainte pe tatăl său, dar pe copiii ucigaşilor i-a
cruţat:
„ Dar pe copiii ucigaşilor nu i-a
ucis, de vreme ce în cartea legii lui Moise, prin care porunceşte Domnul, este
scris: «Părinţii nu trebuie să fie pedepsiţi cu
moarte pentru copii, nici copiii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru
părinţi, ci fiecare pentru vina sa trebuie să fie pedepsit cu moarte! »”[3]
Proorocul Ieremia dezvăluie faptul că, deşi legea
lui Moise era foarte clară în această privinţă, în popor persista superstiţia
că păcatele ( dar şi efectele, şi plata lor) se transmit cumva pe linie
ereditară, în sus sau în jos (nici nu mai contează cum şi de ce, ci
doar – cică – pentru a se da satisfacţie lui Dumnezeu). Simpla legătură de
sânge era un argument suficient ca ei să creadă că părtăşia la culpa individuală
are în mod obligatoriu rezonanţe malefice în stirpea celui aflat în păcat. De
aceea, Ieremia vine şi susţine cu tărie că pe viitor (când va fi instituită
legea cea nouă, legea harului) responsabilitatea individuală va rămâne singura lege
a judecăţii (şi va fi dată pe faţă, ca nimeni să nu mai cârtească împotriva lui
Dumnezeu, acuzându-L de judecată nedreaptă):
„În zilele acelea nu vor mai zice: «Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li
s-au strepezit dinţii». Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se
vor strepezi dinţii.”[4]
Încăpăţânarea poporului în a persista să-L
facă responsabil pe Dumnezeu de tot felul de pedepse închipuite trebuia aşadar
corectată în vreun fel. Proorocul Iezechiel vine şi el ca să întărească această
făgăduinţă, vine cu proorocia care spune că această interpretare greşită va
dispărea odată ce evoluţia conştiinţei morale în popor îi va permite să accepte
legea cea nouă, legea harului lui Hristos:
„ Pentru ce spuneţi voi în ţara lui
Israel pilda aceasta şi ziceţi: «Părinţii au mâncat
aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii»? Precum este adevărat
că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe
viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. Că iată toate sufletele sunt ale Mele;
cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a
greşit va muri.” [5]
Deşi aici s-a zis limpede şi s-a proorocit şi s-a
făgăduit că pe viitor nici măcar nu
se va mai vorbi despre această învăţătură greşită a transferului de
responsabilitate a vinei de la o generaţie la alta, iată că „pucioşii” vin
acum şi vorbesc din nou despre
ea şi o relansează şi o teoretizează ca pe o mare descoperire divină şi ca pe o
mare necesitate a „restabilirii dreptăţii lucrurilor”. Şi iată cum ei, deşi se
pretind a fi „soli ai lui Dumnezeu”, nesocotesc cu nonşalanţă această
făgăduinţă făcută de Dumnezeu, mărturisită de Sfânta Scriptură prin marele
prooroc Iezechiel şi împlinită prin jertfa pe cruce a lui Hristos, urmată apoi de
Învierea şi de Înălţarea Sa.
………………....
Anca Ionescu-Târgovişte
21 februarie 2019
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.