568. Mistificatorii „pucioşi” anunţă o nouă şi mare „taină” descoperită de ei: „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, era român get-beget”
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
568. Mistificatorii „pucioşi” anunţă o nouă şi mare „taină” descoperită de
ei: „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, era
român get-beget”
Fanteziile
pucioşeşti nu mai cunosc limite. Una dintre ele, poate cea mai hazlie (dacă nu
ar avea accente patologice), susţine că rromânismul
va înghiţi toată planeta, (după ce a cucerit cerul, cu sfinţii lui cu tot) restabilind
astfel pentru veşnicie un drept ancestral, deoarece românismul, limba română
şi Ţara Română au fost încă de la
început primele valori perene stabilite de Creator la Facerea lumii. Acest etnocentrism agresiv al “pucioşilor” se
cristalizează deplin atunci când ei “proorocesc” că limba unică pe care o vor vorbi toate popoarele lumii va fi, neapărat,
inegalabila şi inestimabila limbă
română. Pentru a fi convingători, sectanţii “Noului Ierusalim” afirmă
că şi “Dumnezeul” lor a îmbrăţişat
această idee inovatoare – preluată apoi prin mimetism, desigur, şi de toate
fiinţele cereşti; aşa încât în cer sunt acum, chipurile, numai sfinţi şi îngeri români care vorbesc
între ei exclusiv în limba română:
« Se luptă diavolul cu toate forțele răului și dă să
stârpească de pe pământ numele de creștin al fiilor lui Dumnezeu, dar va rămâne numele de român și va răsuna în trâmbițe cerești acest nume, și se va face român tot omul care va lua din cuvântul lui Dumnezeu de pe această
vatră, vatra
neamului român, că mulți se vor naște de sus din cuvântul lui Dumnezeu, din
cuvântul acesta, căci Iisus Hristos grăiește românește
și S-a făcut român,
și vor avea nume nou cei ce se vor închina Lui în vremea care vine, iar noi,
sfinții Săi, vom împlini lucrările Domnului, precum este scris.
»[1] (citat din mesajul leliţei Mihaela din 2 august 2017)
Deşi
planeta Pământ are multe creste muntoase înalte şi foarte înalte, unele care
depăşesc 8000 de metri, liderii „pucioşi” pretind cu seninătate că primele
înălţimi care au ieşit din ape (atât la Facerea Lumii, cât şi imediat după
Potop) au fost colinele dâmboviţene ale Pucioasei, care nu trec de 1000 de
metri:
« Am promis vouă că vin să vă spun o taină mare, fiilor. [...] La începutul facerii cerului și a pământului [...] s-a ivit din ape pământul, fiilor, iar primul petecuț de uscat ivit din ape a fost pământul român, vârful pământului, creștetul pământului, întâia născută din ape această țară,
plină de taina lui Dumnezeu cea pentru început. »[2]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
Taina
asta pucioşească, cică era din veac ascunsă. A trebuit să treacă timp, nu
glumă, până s-a ivit pe pământ secta
„pucioşilor”, care vine să descopere acum taina. Dar asta nu era totul.
Deşi numele de „român” a apărut în
istorie abia cu un secol – două în urmă (căci mai înainte, românii se numeau daci, geţi, blachi, vlahi, valahi, sau păstrau pur şi simplu numele
regiunilor în care trăiau: olteni, munteni, moldoveni, vâlceni, vrânceni, bănăţeni, oşeni, dobrogeni, bucovineni, maramurăşeni,
etc.), „pucioşii” pretind că numele de român
i-a fost atribuit chiar lui Adam, primul om al creaţiei:
« Iar dacă l-am făcut pe om din acest bulgăre de taină, l-am numit încă de pe
atunci român pe omul cel întâi zidit,
și am păstrat în veșnicii această taină și acest nume
mare pentru sfârșit de timp, și a venit vremea să-și poarte numele ei cel
dintru început această țară a Mea [...] »[3]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
Scripturile
spun încă că omul cel dintâi a fost numit adam,
nu român. Dacă Dumnezeu Creatorul ar
fi vorbit într-adevăr româneşte, aşa cum pretind „pucioşii”, numele lui Adam ar
fi avut o semnificaţie semantică în limba română, nu în limbile semitice. Or, numele
de Adam nu înseamnă nimic în limba română, în timp ce în ebraică Adam ( אָדָם ) are semnificaţia de „țărână”, „pământ”
(transcris în ebraică adama
, אֲדָמָה).
Numele de „adam” mai este folosit în Biblie pentru om în general și ca nume colectiv pentru tot neamul omenesc:
„
Domnul Dumnezeu a plămădit pe om(Adam) din
țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut omul(Adam)
ființă vie ”[4]
Prima
femeie a fost Eva. Nici numele Eva nu
are vreo semnificaţie în limba română, în timp ce în ebraică Eva (transcris חַוָּה Hava), înseamnă „cea vie”, provenind din rădăcina חיה („a fi viu”):
„ Adam a chemat
numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii”[5]
Liderii
sectei mai pretind că Adam a fost creat chiar din lutul (glodul) Pucioasei (şi
că acesta este motivul pentru care cartierul în care locuiesc „pucioşii” are acum
numele Glodeni):
« Am venit după om aici, în locul din care l-am zidit la început și l-am numit român încă de
pe atunci, o, și este slab în credință acest neam
român când aude ce taină are păstrată Dumnezeu pentru pământul român. »[6]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
Mai sunt şi
alte multe personaje ale Vechiului Testament al căror nume au semnificaţii
concrete în limba ebraică, dar nu şi în limba română. Şi totuşi, liderii sectei
de la Pucioasa pretind, fără cel mai mic simţ al ridicolului, că limba română ar
fi fost o alegere divină încă de la început, când ea nici măcar nu exista.
De la această
aserţiune de bază liderii „pucioşi” trec rapid la o serie de teoreme în cascadă,
dintre care unele se contrazic, iar altele se întrec în tupeu şi imaginaţie:
1. Avertizare
pentru viitor. Toţi creştinii se vor numi de acum încolo „români”:
« O, Eu, fiilor, de aceea am mărturisit prin acest izvor de proorocie
și am spus că tot omul care se va îmbrăca în cămașă de creștin se va numi
român. »[7]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
2. Rectificare
pentru prezent. Nu creştinii, ci toţi oamenii de pe pământ sunt şi se numesc „români”:
« Toți oamenii de pe pământ
sunt români, căci toți vin
din Adam, omul cel zidit din pământ român. »[8]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
3. Completare
pentru trecut. Fiul lui Dumnezeu a fost şi este „român” get-beget (a! deci şi urmaş
al geţilor!), deoarece a luat trup de
om, iar oamenii sunt, prin definiţie, „români”:
« [...]
iată, și Eu, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și Eu sunt român, căci am luat din om trup de om, și toți oamenii sunt
români, chiar dacă nu și-au ales ei fii ai
lui Dumnezeu să fie și să se dovedească așa, și nu fii ai neascultării, care se
despart de Domnul pentru plăcerile lor și pentru alt nume pe pământ, căci
oamenii și-au ales țări și și-au pus nume peste ei după numele țării în care
stau, dar după trup ei sunt români toți, că de
aici începe omul [...]»[9]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
4.
Diversificare pentru univers. Şi sfinţii cerului, nu numai oamenii pământului,
sunt „români”. Şi sunt mari românii cei din cer, şi verzi; nu sunt mici şi cenuşii
ca românii de pe pământ:
« Taina pe care azi am pus-o Eu deslușită în cartea Mea cea de azi,
o, e mare în cer această taină. Sunt mari românii din cer, și toți sfinții cerului sunt
români, sunt ai Raiului, ai țării mângâierilor
de sus, iar cei ce n-au iubit și nu iubesc pe Domnul pe pământ, o, ai cui sunt
și ale cui fapte le urmează despărțiți de Dumnezeu? »[10]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
5. Particularizare
pentru istoria biblică. Chiar şi Ioan Botezătorul este „român”. N-a fost de la
început, căci pe Irod îl mustra în altă limbă, dar acum este. Nici nu se putea
altfel, îndată ce numele de „român” umple tot cerul, ca o taină răsuflată pe
care o ştie acum toată lumea:
« Iar Ioan Botezătorul își
pregătește aplecarea și el, și ne vom așeza în carte cu duhul iubirii, și este
mângâiat el acum și-și spune cu pace multă că și el este român, iar acest nume e mare, fiilor, și umple cerul de taina cea
de la început, umple totul, totul de taină și de dor, o, fiilor. »[11]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 ianuarie
2019)
Logic ar fi, după o asemenea înşiruire de
silogisme deşucheate, să se poată totuşi ajunge la o concluzie integratoare. Îndată
ce liderii „pucioşi” au stabilit că Terra
Sancta este şi era Ţara Pucioasa încă de la Facerea Lumii, apoi
au detronat neamul evreiesc din demnitatea
de „popor ales” şi l-au înlocuit cu neamul
românesc, iar limba Scripturilor
au înlocuit-o cu limba Românilor – ar
fi de aşteptat ca şi pe Vechiul Ierusalim
să nu-l mai înlocuiască cu Noul Ierusalim
(aşa cum au susţinut sus şi tare până acum) ci, mutatis-mutandi, cu Noul Bucureşti. Ca să fie o treabă
românească mare, rotundă şi tare.
Numai
că... logica nu prea face casă bună nici
cu fantezia, nici cu patologia.
………………....
Anca Ionescu-Târgovişte
22 ianuarie 2019
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.