566. Liderii „pucioşi” îl curtează pe Vladimir Putin
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
566. Liderii „pucioşi” îl curtează pe Vladimir Putin
În ultima
predică a liderilor „pucioşi”, intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu la Soborul Sinților (sic!)
Arhangheli Mihail și Gavriil”, bulibaşii
sectei „Noul Ierusalim” reînvie teza protocronistă a supremaţiei limbii române
asupra tuturor limbilor pământului. Pasămite, după mintea lor, limba română
este limba lui Dumnezeu şi a îngerilor din ceruri; aşa că, vrând nevrând, va
trebui învăţată curând de toate popoarele care se pregătesc să-L întâmpine pe
Hristos la a doua Sa venire şi să-L înţeleagă atunci când le va vorbi, căci El (cică)
le va vorbi neapărat în limba română. Pare-se că au uitat complet că tot ei, nu cu multe zile în urmă, spuneau cu totul şi cu totul altceva: cică, „Duhul” de la Pucioasa este poliglot şi
va vorbi neapărat în toate limbile:
« [...] nu mai am cum să-i fac omului salvare, decât cu focul Duhului
Sfânt, Care-L va mărturisi pe Dumnezeu în limbile toate
și-i va strânge într-un duh al mângâierii pe cei
încercați de pe pământ [...] »[1]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie
2018)
Acum, însă,
liderii sectei se reîntorc la o născocire mai veche, care le-a fost mai demult tare
dragă: aceea de a „prooroci” din nou că, până la sfârşitul lumii, „limba română va deveni musai limbă universală, şi
va rămâne singura limbă de pe pământ”. Dar... orice конеџ are şi un начало: pentru că ei voiau să se implice cumva în
promovarea limbii române şi pentru că tot trebuia început de undeva, ce s-au gândit ei în tigvele lor înfierbântate?
Hai să începem cu vecinii noştri mai mari de la răsărit. Zis şi făcut. Au
ticluit aşadar o misivă „venită din cer” şi au adresat-o, nici mai mult, nici mai puţin... ţarului Vladimir Putin în persoană. Misiva spune că să facă
dumnealui bine şi să ia în calcul repejor învăţarea limbii române (mai întâi, e
ca o rugăminte... dar apoi n-ar strica să dea ţarul un ucaz şi să o impună şi mujicilor din subordinea lui), ca să
poată citi în original bazaconiile născocite de ei la Pucioasa:
« [...] Mă aplec acum să grăiesc norodului rusesc și împăraților lui, [...] Tu, cel ce stăpânești peste acest popor și ținut mare, o, apleacă-te, și să stai una cu mai-marele
bisericii poporului tău și să nu fie clătinare, să nu se moaie nimeni, și drept
să se stea pentru credința ortodoxă, cea din părinți așezată pentru totdeauna,
precum este scris. Eu, Domnul, îți fac o rugăminte. Ia cartea aceasta și
citește-o cu aplecare, citește-o în limba cu care Eu grăiesc celor mari și mici
de pe pământ, în limba română citește,
iar Eu Mă voi mângâia pentru ascultarea ta, căci sunt Cel ce știe taina ta.
»[2]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
Va să zică, orice
sfârşit are şi un început (invers nu e valabil); deci şi ei, ca să
ajungă la finalitatea pe care şi-o doresc (universalitatea limbii
române) încep cu detronarea limbii ruse şi înlocuirea ei cu limba
română. Începutul fiind făcut, Putin este
îndemnat apoi nu numai să citească snoavele pucioşeşti, dar să şi creadă în
ele, căci numai această credinţă îi va aduce ocrotirea şi pacea; pentru ca apoi,
după ce a crezut, să se supună de-a
binelea hachiţelor liderilor sectei şi să se aplece în faţa lor ca să ia pacea
de la ei:
« Iar tu [...] încrede-te în Mine prin
biserică, și crede tu ce spun Eu, că iată ce
spun: Cei ce au în țara lor fața Mea, biserica Mea cea de la început, de la
apostoli și de la sfinți cu începutul ei, aceia vor fi cei ocrotiți, și mai
ales, cei care țin la fața Mea peste turma lor, curățați de păcat,
împuținându-și mersul cel cu păcat, și așa vor fi ei ocrotiți de Dumnezeu, și
nu vor putea peste ei vrăjmașii. Iar acum apleacă-te ca să iei pacea Mea. Pace
ție! Curge din cer în România râul cuvântului Meu, cuvântul lui Dumnezeu. Ia și citește în
limba română cartea Mea spre tine și spre
biserica țării tale.»[3]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
După ce şi-au făcut curaj şi l-au
pus la punct pe ditamai tovarăşul Putin, învăţându-l că trebuie să-şi calce pe
mândria rusească şi să înveţe urgent limba română, ca să-i fie bine lui şi muscalilor
lui, liderii „pucioşi” trec la o altă preocupare şi mai înaltă, la scară
planetară. Acum îi roade grija de împăraţii pământului (câţi or mai fi!? că pot
fi număraţi pe degete), să nu cumva să rămână dumnealor fără călăuză
pucioşească şi să o ia razna prin ţărişoarele lor. Să facă bine aşadar şi să-şi
deschidă urechile ca să audă şi ei Cuvântul
de la Pucioasa, că numai de acolo va veni ocrotirea lor de acum încolo:
« Dar am de
bătut în ziua aceasta la ușa împăraților pământului și a neamurilor de pe el,
și le spun lor ceea ce am să le spun.[...] O,
împărați ai pământului, Eu sunt Cel ce trimit cuvântul Meu peste pământ, dar nu
oricărui neam Îmi arăt Eu judecățile Mele. O, apropiați-vă ca să ascultați din
gura Mea! Nu trebuie să veniți până la acest munte, ci doar ascultați de la
Mine, apropiindu-vă cu credință de ceea ce vă grăiesc, [...] O, împărați ai
pământului, credincioși și necredincioși Domnului și norodului lor, o, desfaceți-vă
urechile ca să auziți pe Dumnezeu. [...]
îndreptați pașii voștri și lucrarea voastră, ca să
se apropie Domnul cu ocrotirea Sa, că numai Eu, Domnul, o, numai Eu vă pot
ocroti pe voi și norodul vostru, dar nu voi. »[4]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
Bineînţeles, ceea ce era valabil
pentru Putin privind mondialitatea limbii române, va fi musai valabil şi pentru
împăraţii pământului:
« Grăiesc vouă pe limba română, o, și cât aș vrea tot așa să și citiți cuvântul Meu. Țara română e darul Tatălui Dumnezeu, dat Mie la
nașterea Mea pe pământ acum două mii de ani ca s-o am pe ea țara venirii Mele
cu sfinții în cuvânt pe pământ, și de pe vatra ei să grăiesc popoarelor și
limbilor și împăraților, precum este scris, iar ei să ia de la Domnul, că munte
înalt este tărâmul de pe care grăiește Domnul la sfârșit de timp ca să se adune
sub cuvântul învățăturii Sale noroade însetate și nemângâiate și nedezlegate și
vor merge spre Domnul cu mântuirea pe cale. »[5]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
Vasăzică dumnealor, împăraţii
pământului, ia să facă bine şi să înveţe şi ei limba română, că tare bine le va
prinde pe viitor. Pentru că limba română se vorbeşte în ţara română, iar ţara
română – zic liderii „pucioşi” – cică a fost dăruită „Dumnezeului” Pucioasei încă de pe vremea când ea nu exista, atunci
când pe meleagurile ei trăiau geţii în ţara geţilor şi dacii în ţara dacilor.
Pentru a fi convingători liderii „pucioşi”
nu ezită să presare din belşug textele lor cu repetiţii supărătoare şi cu
tautologii. De exemplu, ei cred că strămoşii
trebuie neapărat să fie definiţi ca străbuni,
altminteri textul nu e suficient de convingător:
« Vă întâlniți strămoșii străbuni, căci Eu cu sfinții
vin, și vă întâlnesc și ei pe voi, [...]»[6]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
Or, dicţionarele spun limpede că străbun şi strămoş sunt sinonime, deci juxtapunerea lor este fie un exces de
zel, fie o probă de incultură:
STRĂBÚN, -Ă, străbuni, -e, adj.
s.
m. și f.
1. Adj.
Strămoșesc; străvechi. 2. S.
m. și f.
Străbunic (1). ♦ Răzbunic, strămoș (2). 3. S.
m. și f.
Strămoș (1). – Pref.
stră- + bun. (sursa: DEX
'09 - 2009 )
O inovaţie care contrazice învăţăturile
Scripturii se referă la portul vestimentar bărbătesc. Referitor la acoperirea
capului, Biblia spune foarte limpede:
„ Orice bărbat
care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. [...] Căci bărbatul nu trebuie
să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă
a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. [...] Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul
lung?” [7]
Cu toate acestea, toţi bărbaţii „pucioşi”
îşi lasă părul lung şi îşi acoperă mereu capul cu căciuliţe, căci aşa îi învaţă
stăpânii lor:
« O,
iată ce vă mai spun: [...] Căciulița este semnul celor binecuvântați, a celor supuși, având peste ei pe Domnul Împăratul. De ce
ostașii au căciuliță, și cei mari și cei mici? Pentru că sunt sub supunere. O,
dar omul e de capul lui, săracul, și toți sunt de capul lor pe pământ, toți cu capul descoperit, femei, bărbați, copii, stăpâni
și slugi, și nimeni nu mai are semnul supunerii, nimeni nu mai are Dumnezeu, și
stau toți
înaintea Domnului cu capul neacoperit, o,
și cum să nu vină sfârșitul lumii, cum altfel, când asta cer toți? [...] nimeni nu mai știe taina creștetului acoperit pentru
supunere, și [...] toți arată de capul lor, nesupuși
nimănui, [...] »[8]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
După ce l-au „sorcovit” bine pe Putin,
arătându-i un interes punctual şi o mână întinsă, liderii „pucioşi” caută să dreagă busuiocul şi să-i liniştească
pe moldovenii de peste Prut, cum că la mijloc nici vorbă să fie vreun gând de
trădare sau de abandon, iar ei n-au de ce a se teme, îndată ce ruşii sunt de
veacuri iubitorii „fraţi prin Hristos”
cu moldovenii:
« Voi,
moldoveni, [...] nu uitați, poporul român nu poate fi despărțit în bucățele de
apele care curg, căci apele îl unesc, îl leagă și îl adapă și îi cântă, iar frații ruși vă sunt
frați prin Hristos și prin datinile sfinte,
pe care neamul cel de acasă, românii, le-au clătinat prin cei fără de veghe
altădată și acum peste neam. »[9]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
România actuală primeşte şi ea un
dar neaşteptat de la „pucioşi”, un nume
nou de care va trebui să fie mândră. Spiritul de observaţie al liderilor
sectei trebuie că i-a dus la concluzia că, privind la harta agăţată în cui,
prea seamănă România cu un peşte, un calcan plin cu icre, aşa că i-au zis „peştoaică” – nu „peşte”, desigur, considerând ei cu înţelepciunea lor adâncă, cum că
România trebuie că e de genul feminin, tot
aşa cum Egiptul, de pildă, e de genul masculin:
« Acum
grăiesc cu râu de cuvânt, și am izvorul în țara venirii Mele, peștoaica Mea, peștoaică rămasă fără de
aripioare, din pricina celor ce au pizmuit frumusețea ei și au rupt din ea din
patru părți ca dintr-o prescură, dar ea a rămas peștoaiaca (sic!)
Mea iubită, [...] Iar tu, țara Mea, peștoaica Mea, Românie țară, tu să știi de la Mine că Mă doare de la tine. [...] O, Eu
am răbdare pe urma ta și-ți aștept căința și te aștept să biruiești păcatul și
despărțirea de Dumnezeu, ca să Mă pot apropia să-ți fac ție bine, și să Mă
mângâi tu cu schimbarea la față a ta, și nu uita, Eu aștept. »[10]
(citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 2018)
Aşadar, „peştoaica” (o mataforă urâtă, de foarte mare prost) n-a rezonat cu
aberaţiile pucioşeşti născocite cu încăpăţânare vreme de mai bine de 60 de ani,
şi a rămas nepăsătoare la chemările de sirenă ale „pucioşilor”. Dar ei au răbdare
şi o aşteaptă, o pândesc la cotitură, să schimbe despărţirea în supunere şi
libertatea cu jugul pucioşesc. Deocamdată au reuşit să păcălească doar câteva zeci
de naivi, dar şi dintre aceştia mulţi au reuşit să evadeze, iar dintre cei
rămaşi unii stau tot cu gând de ducă şi năzuiesc la vremuri şi la meleaguri mai
bune.
………………....
Anca Ionescu-Târgovişte
25 noiembrie 2018
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.