555. Liderii sectei „Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) născocesc noi panseuri contradictorii
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile
noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
555. Liderii sectei „Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) născocesc noi panseuri contradictorii
555. Liderii sectei „Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) născocesc noi panseuri contradictorii
La Pucioasa au loc din
nou mari frământări. Mihaela şi Nicuşor, deşi se credeau a fi singurii lideri
absoluţi ai sectei „Noul Ierusalim”, au constatat în
ultima vreme cu mare nemulţumire că au apărut diverşi simpatizanţi ai
învăţăturilor pucioşeşti care au devenit încrezuţi, s-au obrăznicit şi acum îi
concurează la greu la propovăduire. Aceşti jalnici epigoni sunt aceia care s-au
recrutat în principal dintre oaspeţii invitaţi ocazional la diversele sărbători
pucioşeşti şi care, în entuziasmul lor de a fi descoperit la Pucioasa un Altfel de „Dumnezeu”, s-au
apucat din proprie iniţiativă să-L
propovăduiască şi ei „la lume”, fără să fi cerut în prealabil acordul, binecuvântarea
şi trimiterea expresă a celor doi
ayatollahi ai sectei. Mai mult, unii dintre ei mai iscoditori au văzut la
Pucioasa şi unele lucruri cam neortodoxe, care ţin de bucătăria internă a
sectei, şi acum nu-şi mai ţin gura şi „bat toba” în dreapta şi-n stânga. Pentru
a pune lucrurile la punct o dată pentru totdeauna, cei doi lideri au ticluit o
epistolă sobornicească prin care „Dumnezeul”
lor îi proclamă oficial pe ei doi ca fiind singurii „fii împărţitori de Dumnezeu” şi totodată se instituie o interdicţie
fermă ca vreun alt supus „abătut de la
statura cea sfântă” să mai împartă pe viitor „Cuvântul de la Pucioasa” sau
„să dezvăluie taine ale lucrării” (adică, să vehiculeze
niscaiva informaţii compromiţătoare din interiorul chibuţului pucioşesc):
« O, fiilor împărțitori de
Dumnezeu, vin încă, vin aici în cetate la sărbători creștini abătuți de la
statura cea sfântă și de la înviere, și se apucă aceștia să ia și să împartă pe
Domnul la lumea în care petrec ei. O, nu mai dați oricui cuvântul Meu scris la voi, și care este pentru cei cuminți și așezați ca să fie împărțit,
dar nu oricui, fiilor. O, nu mai dați. » [1] (citat din
mesajul leliţei Mihaela din 17 mai 1991)
La prima vedere s-ar părea că asistăm la un moment de cotitură istorică
în viaţa sectei. Gata, „Cuvântul de la Pucioasa” nu va mai ajunge la
toţi păcătoşii din lume, ca până acum, căci el este destinat numai „celor
cuminţi şi aşezaţi”, adică numai supuşilor sectari de la Pucioasa şi de la Târgovişte.
Gata, el nu se mai dă oricui, ci doar celor aleşi şi credincioşi. Cei care nu
sunt cuminţi şi nu sunt aşezaţi şi nu au statură sfântă vor
fi scoşi de pe listă, „s-au lins pe bot” să mai primească mierea cuvântului.
În acest caz, nu cumva ar trebui ca şi site-ul oficial al sectei (www.noul-ierusalim.ro) să fie desfiinţat, îndată ce el este accesibil tuturor
păcătoşilor din lumea largă?
Aşadar... chiar aşa va fi ? Vor fi ei, marii muftii ai sectei, atât de
consecvenţi şi de radicali pe acest subiect?
Contrazicându-se copios, ca de obicei, liderii sectei adaugă imediat o
precizare care o contrazice pe prima. Nu, „lumea păcătoşilor” nu va fi privată
de primirea „Cuvântului” pucioşesc. Va rămâne o cale de comunicare şi
pentru ei, iar aceasta va fi... exact
acelaşi site de pe internet. Deci interdicţia formulată mai
înainte capătă doar un iz instrumental: conţinutul rămâne pe mai departe
accesibil tuturor, doar vectorul de diseminare diferă, după caz. Toţi „cei
cuminţi, cei credincioşi şi şfinţi”, care sunt agreaţi de către liderii
sectei, vor primi în continuare „Cuvântul” şi tălmăcirea lui
direct de la stăpânii lor; ceilalţi, plebea păgână, n-au decât să-l
caute pe Internet dacă sunt interesaţi
de el:
« Lăsați să fie luat de pe
calea pe care merge spre lume cuvântul Meu,
că lumea nu are atâta păcat față de venirea Mea de azi, nu are atât cât au
păcat cei ce au stat aproape și știu lucrarea Mea, pe care ei n-au dat s-o
urmeze cu ascultare pentru binecuvântare peste viața lor. » [2] (citat din mesajul leliţei Mihaela din
17 mai 2018)
Aşadar, până la urmă nu
era decât o chestiune de imagine, de faţadă şi de făţărie. Nu „Cuvântul” trebuia interzis, aşa încât să
nu ajungă la „lumea păcătoasă”, ci curierii lui, vectorii neautorizaţi trebuiau
dezarmaţi şi imobilizaţi, pe motiv că ei nu au nici trimitere, nici pregătire
teologică, nici „statură creştinească”
şi nici imagine corespunzătoare („faţă
sfântă”), care să-i facă apţi de a reprezenta secta în faţa lumii:
« O, nu trebuie să vă
asemene lumea cu cei ce n-au statură creștinească, fiilor, și care se laudă că
sunt cu voi, când purtarea lor în lume este ca și a lumii. Le spun și lor să nu mai meargă ei
să spună lumii locul cetății Mele și cuvântul Meu de aici. Eu nu i-am trimis. Să nu mai meargă, că iată,
prin statura lor greșită fac batjocură numelui Meu și al vostru, când Eu,
Domnul, am nevoie de față sfântă înaintea oamenilor nepregătiți pentru Domnul.
» [3] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 17 mai 1991)
Dimpotrivă, liderii sectei îşi dau
singuri voie şi se pricopsesc singuri, ca de la „Dumnezeul” lor, cu
darul „trimiterii” la propovăduirea „Cuvântului” către lumea păcătoasă:
« Iar voi mângâiați,
o, mângâiați pe Tatăl, că mângâiere mare este Lui când voi Mă primiți din
partea Lui și-Mi dați crezământ împărțindu-Mi venirea, și ca să știe lumea, să știe, fiilor, lumea, că Tatăl M-a trimis. » [4] (citat din mesajul leliţei Mihaela din
20 mai 1991)
Totodată, mullahii pucioşi îşi anunţă
atitudinea viitoare: vor fi şi mai secretoşi, mai „tainici” ca până acum (că
prea li s-au descoperit în ultima vreme tot soiul de taine ruşinoase, care acum
îi apasă şi-i incomodează tot mai mult). Vor fugi şi mai mult de curiozitatea
lumii care vrea să-i vadă la chip şi să-i caute la „şfinţenie”, să le-o
găsească şi să le-o probeze cât de sfântă este. Îşi vor construi faţă de lume o
imagine de umilinţă „adâncă, dar profundă totuşi”. Dar îşi vor putea păstra,
în particular, neumilinţa întreagă faţă
de supuşi, acea imagine de cezari plini de slava cu care „Dumnezeul”
lor i-a poleit:
« O, fiți și voi mai
tainici decât până acum cu taina Mea de
peste voi și stați sub ea, și nu vă lăsați căutați de oamenii care vin până
aici, și care nu au înțelepciune ca să stea cuminți și să facă și ei voia Mea
cuminți, nu umblând pe drum, nu umblând să vă vadă pe voi, nu la voi să vină,
căci voi trebuie să fiți ocrotiți de tot omul străin, fiilor, și numai Eu știu să
fac această lucrare peste voi. [...] O, învățați să fiți
tainici, ca să nu ieșiți din cuvântul Meu,
ci să-l împliniți voi, că iată, în ziua aceasta ceată mare de părinți sfinți
din cer stau cu Mine în văzduh aici și privesc la taina Mea cu voi, la slava Mea de peste
voi, și care o dau vouă în zilele acestea,
fiilor. » [5] (citat din mesajul leliţei Mihaela din
20 mai 1991)
Epistola nu putea să se
încheie fără o referire la cele pământeşti, după atâtea „descoperiri cereşti”.
Ghidul suprem pucios, ayatollaha Mychaela, lansează o ditirambică pledoarie
pentru benevolenta sărăcie, care doar la
alţii să fie. „Uitând” ce sume uriaşe au înghiţit de-a lungul anilor toate
mofturile ei (începând cu zidirile faraonice, cu maşinile scumpe, cu
festivalele, cu mesele întinse şi terminând cu instalaţia de încălzire prin
pardoseală de care beneficiază doar Înălţimea
Sa şi Prinţul Consort, hachiţe
care au tocat sute de mii de euro) ea blamează acum cu energie banul ca fiind ochiul dracului şi care i-a îmbolnăvit pe toţi oamenii, fără
excepţie:
« Omul nu mai are
preț. Doar banul este prețuit, și-și dă omul sufletul pe bani, iar banul are
lipici, se lipește de minte, de inimă, te scoate în lume, te poartă peste tot
pe pământ, pe mare, prin văzduh, și totul e pe bani, iar Eu, Domnul, nu mai am creștini,
nu mai am om curat de bani, o, și de atâta
vreme grăiesc Eu despre această îmbolnăvire a omului, banul, fiilor. » [6] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 20 mai 1991)
Gura păcătosului,
jumătate de adevăr grăieşte; iar gura „şfântului”,
adevărul întreg. Dacă „şfânta” zice
că nu mai este niciun om curat de bani
pe pământ, aşa o fi, că prea zice cu foc. Dar supuşii ei tot mai cred pe furiş
că „şfânta” lor musai face excepţie.
Mai ales că n-au văzut-o niciodată cu bani în mână (doar alţii îi făceau
plăţile).
…………………
Anca Ionescu-Târgovişte
22 mai 2018
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.