551. Dracii pucioşi vor acum să şi-i facă prozeliţi pe toţi urmaşii celor douăsprezece seminţii ale lui Israel
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți
serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
551. Dracii pucioşi vor acum să
şi-i facă prozeliţi pe toţi urmaşii celor douăsprezece seminţii ale lui Israel
Una din manevrele
prozelitiste ale dracilor pucioşi a fost aceea de a dărui gratuit nume exotice
naivilor dornici de a ieşi din anonimat şi a căpăta aureole de şfinţi. Peste
noapte, creştini sfertodocţi din cătunele Dâmboviţei s-au pomenit adulaţi cu
nume de cinste, având rezonanţe biblice: şfinţi şi şfinţişori, „mieluşei
blânzi” şi „fii ai lui Israel”.
Încă de la început,
chiar din prima predică a primului drac pucios s-a stabilit ca
obiectiv primordial alegerea unui alt ţap ispăşitor în locul Vechiului Israel,
despre care se afirmă că „s-a stricat de tot”, deci nu mai are nicio
şansă de recuperare. De aceea, acest „Nou Israel” ar urma să fie
ales din nou, iar alegerea se va face din sânul... poporului român:
« O, puişorii Mei, [...] M-am pogorât pe
pământ, nevăzut de nimeni, pentru a-Mi pregăti acest vas ales de Mine, dar
neputincios, şi prin el să-Mi pregătesc un popor sfânt […] Puişorii Mei cei fricoşi, credeţi
cuvintelor Mele prin această gură neputincioasă, că vreau să vă nasc din nou,
din Duh. Nu vă temeţi. Vă voi ocroti, vă voi creşte cu lapte, că sunteţi mici.
Vă voi lua sub aripile Mele, cum ia cloşca puii de îi apără de uliu, căci mulţi
duşmani veţi avea. Măi puişorii Mei, misiunea
Mea de la Tatăl este să-Mi cresc un popor nou, un Israel nou în poporul român, căci poporul ales de
Mine în trecut s-a stricat de tot. Pentru
asta am venit în lume, am venit să-Mi aleg din lume nişte mieluşei blânzi şi
ascultători, să-i pot hrăni cu hrană cerească. »[1]
(citat din mesajul mămicăi Virginia, din 1 iunie 1955)
Cloşca nevăzută dar
ocrotitoare, care promitea că-şi va creşte mieluşeii cu vas neputincios şi cu
gură neputincioasă, dându-le lapte şi ocrotindu-i sub aripile ei, le oferă apoi
şi un cămin pe cinste, tot cu rezonanţe biblice. Este aşa-zisul „Nou
Ierusalim”, care-l va înlocui pe Cel Vechi (probabil din acelaşi motiv,
că şi acela „s-a stricat de tot”):
« Bagă bine de seamă, Israele [...] Supuneţi-vă
voii cereşti, fiilor. O, ascultă, Noule
Ierusalime! Ce zici, vei merge fără de
păcat? Nu greşi, tată, ca să pot reuşi cu tine, ca să-ţi dau în folosinţă patria creştin-ortodoxă. »[2]
(citat din mesajul mămicăi Virginia, din 25 decembrie
1965)
Numele „Noul
Israel” nu a fost ales întâmplător pentru secta de la Pucioasa, ci intenţionat,
ca să transfere necondiţionat rezonanţele şi promisiunile biblice care vin
pentru „poporul ales” din Vechiul Testament:
« Ţi-am spus ţie Israel, ca să cunoşti că Eu sunt Dumnezeul lui Israel, căci Israel Mi-a fost Mie popor, şi Eu i-am fost lui Dumnezeu, şi cine dintru Israel nu M-a
ascultat, nu au primit cinste de la Dumnezeu, ci au fost pedepsiţi pentru vina
lor. »[3]
(citat din mesajul mămicăi Virginia, din 1 ianuarie 1966)
Promisiunile nu se
opresc aici. Aleşii de pe plaiurile dâmboviţene primesc şi numele alternativ de
„Noul Sion” şi sunt ameninţaţi că vor avea soarta Vechiului Sion
dacă nu se vor împărtăşi deplin cu cuvântul de la Pucioasa şi nu se vor sui în
„noua corabie a lui Noe”, „corabia Noului Ierusalim”:
« O, Sioane, ce faci? Sioane, Sioane, gândeşte-te la ziua de mâine, gândeşte-te în viitor, cum
ai putea ca să zbori la Mine. O, Sioane, mare va fi plânsul tău, ca al strămoşului tău! O, că nu vreţi să vă împărtăşiţi cu cuvântul Meu! Azi unul, şi mâine altul, dar peste el nu mai mâncaţi altă
mâncare. Spălaţi-vă de tină, căci în această lună vor pieri o parte din
creştini şi Mă voi muta cu corăbioara Mea şi nu Mă veţi găsi. Cine s-a suit, s-a
suit. Şi cine nu s-a suit, a rămas. »[4]
(citat din mesajul mămicăi Virginia, din 20 octombrie 1965)
Al doilea drac pucios prelungeşte
ameninţările făcute de primul la adresa „poporului ales” din
România, care continuă să se arate lipsit de obedienţă faţă de noile învăţături
de la Pucioasa. Prelungirea neascultării lui va fi pedepsită aşa cum a fost
pedepsită neascultarea Vechiului Israel:
«... Israelule neascultător! Mare durere îi mai faci cerului cu neascultarea şi
neîncrederea şi cu zăbava cu care încurci pe Domnul în planul Lui! Israelule, dacă nu ştii,
citeşte în Scriptură să vezi cum a pedepsit
Domnul pe Israelul de demult, care a tot
supărat pe Domnul, că i-a dat dureri până i-a deschis ochii şi s-a întors la
Domnul. Şi de vrei aşa, tot aşa se va întâmpla, dar să ştiţi că acei pe care îi
va întoarce Domnul cu pedeapsă nu vor putea fi la un loc cu cei care au primit
pe Domnul cu bunăvoinţă. »[5]
(citat din mesajul lelicăi Maria, din 16 ianuarie 1984)
Al treilea drac pucios este mai
pragmatic şi mai lucid decât predecesorii săi. El vede ineficienţa
metodelor lor şi schimbă foaia. În consecinţă, el
adoptă o atitudine mieroasă şi plină de promisiuni la adresa Vechiului Israel
(despre care primul drac pucios spunea că „s-a stricat
de tot” , aşa încât nimic n-ar mai putea fi de făcut). Pentru
început, el îşi anunţă intenţia de „recuperare a Israelului”
într-un mod cât se poate de paşnic şi conciliant, venind cu solie de pace,
călare pe un cal alb, către necredincioşii din Vechiul Israel:
« Curând,
curând îi iau aici cu Mine și îi aduc la masa Mea de cuvânt pe cei ce nu s-au
aplecat din Israel ca să creadă atunci și apoi și până azi că Eu sunt Mesia
făgăduit lor de Tatăl să vină la ei și să-Și facă lucrarea de trimis. În ziua aceea voi sta de vorbă cu poporul Israel, care a fost, și care este, și voi intra tainic la el pe cal alb, căci așa Mă port ca să intru, [...] »[6] (
citat din mesajul leliţei Mihaela, din 25 martie 2018)
Când ziua promisă a
sosit, al treilea drac pucios face o chemare fermă, obligatorie şi explicită,
către urmaşii după trup ai lui Iacov, anunţând pregătirea „împlinirii
proorociei Scripturii de reîntoarcere la Dumnezeu a celor douăsprezece seminţii
ale lui Israel”. La început, chemarea lui este necondiţionată şi
triumfalistă, indiferent dacă Vechiul Israel ar vrea sau n-ar vrea să o
primească:
« Nu
întreb pe poporul Israel, nu-l întreb dacă sunt primit ca să intru la el,
ci intru prin zidul dintre Mine și el, intru prin ușile închise, [...] și iată, îi dau poporului Israel grăirea Mea cu el după
două mii de ani [...] O, intru la tine, intru iar,
Israele,
popor cu nume mare între popoare. »[7] (
citat din mesajul leliţei Mihaela, din 1 aprilie 2018)
Trecând îndată la un
registru mai realist, care ia în calcul şi varianta de a nu fi primit, sau
măcar a fi băgat în seamă, al treilea drac pucios vine cu
stratagema de a se anunţa printr-o parolă cunoscută, un salut care să-l
legitimeze ca fiind Hristosul Cel îndreptăţit să dialogheze cu Israel:
« O,
fii ai lui Israel, ca să Mă primiți, vă
dau salutul cel pentru ucenici: Pace vouă, pace vouă, fiilor de demult!
Pace vouă în zi de aducere-aminte a lucrărilor lui Dumnezeu în mijlocul vostru,
fii ai lui Israel! »[8] ( citat din
mesajul leliţei Mihaela, din 1 aprilie 2018)
La acest dialog sunt
invitaţi deopotrivă Noul Israel de acum şi Vechiul Israel de atunci,
ca la un tribunal public, în care părţile rivale care se confruntă se privesc
faţă în faţă. Israelul cel Nou este ascultător şi docil, slugă bleagă, iar
cel Vechi este „popor încăpăţânat”, nepăsător şi rece, neprimitor
şi trufaş:
« [...] Mă așez cu tine la masă de cuvânt, Israele de atunci și de acum [...] și stau cu tine în
cuvânt și-ți intru în cetate, poporule Israel. [...] O, Eu sunt, Israele, deschide-Mi! Eu
sunt Cel ce sunt, așa cum i-am spus lui Moise sus pe munte să-ți spună cine
sunt Eu, ca să creadă în Mine neamul lui Israel cel de atunci și cel de apoi. [...]
iar tu deschide odată cu Mine cartea de pe masa ta și
citește în ea ceea ce Eu îți citesc din ea [...]
și tu trebuie să înțelegi numele și taina de trimis, de trimis din cer, Israele, popor încăpățânat,
și pe care Domnul îl strigă și azi spre dragostea cea de sus. »[9] ( citat din mesajul leliţei Mihaela,
din 1 aprilie 2018)
Israelul cel Vechi este
invitat apoi stăruitor să fie duios şi primitor şi împăciuitor cu duhul
vorbitor de la Pucioasa care pretinde că este Mesia pe care el Îl aşteaptă:
« Israele, o, Israele, vin la tine ca să te mângâi și ca să fii tu duios cu Dumnezeu și să te
despietresc la inimă și la înțelepciune [...] O,
zadarnic zici că aștepți pe Mesia. Eu sunt. Primește-Mă, măcar acum
primește-Mă, [...] voiesc de la tine să te
împaci cu Mine desăvârșit și să te pun pe ranele Mele, [...]»[10] ( citat din mesajul leliţei Mihaela,
din 1 aprilie 2018)
Pentru a fi mai
convingător, duhul de la Pucioasa este gata să şteargă cu buretele o realitate
(numind-o „minciună”), aceea că Israelul cel Vechi s-a răzvrătit pe
Hristos, L-a pus pe cruce şi apoi răzvrătit a rămas până în zilele noastre. Ca
să fie şi mai convingător, îi promite îmbrăţişare şi ştergerea feţei de pata
răzvrătirii, numindu-i pe israeliţi „ortodocşi”, cu condiţia să îmbrăţişeze
necondiţionat „ortodoxia pucioşească”:
« O,
n-a fost spusă bine minciuna aceea,
n-a mers, n-a ținut, și s-a dus vestea cea rușinoasă despre Israel
cel răzvrătit asupra Mea, iar voi, fii ai lui Israel, stați de
atunci și până azi sub această pecete de rușine. Eu însă vin cuvânt pe pământ
și intru la voi pe cal alb ca să vă șterg fața și ca să vă
îmbrățișez și ca să vă așez înaintea Mea cu credință, fiilor, și să
fiți voi ortodocșii Mei, căci credința cea dreaptă este
numai în rânduiala cea ortodoxă între numele puse peste atâtea feluri de
credințe ale oamenilor fără călăuză de sus peste ei, iar rânduiala cea ortodoxă
este cea care s-a păstrat ca la început, chiar dacă nu sunt următori cu fapta
cei ce sunt botezați prin această biserică. »[11] ( citat din
mesajul leliţei Mihaela, din 1 aprilie 2018)
În afară de
necredinţă, o piedică serioasă în salvarea Israelului celui Vechi este banul,
căci israeliţii sunt cunoscuţi ca mari şi iscusiţi mânuitori ai banului. De
aceea, Israelul cel Vechi este strigat ca să-şi revizuiască atitudinea faţă de
această patimă şi acest blestem al bogăţiei (desigur că, o soluţie onorabilă ar
putea fi aceea ca fiecare israelit bogat să facă nişte donaţii consistente
sărăcuţilor de la Pucioasa, debarasându-se astfel de jugul înjositor al
banului şi asigurându-şi astfel recunoştinţa şi salvarea pucioşească):
O, [...], strig spre salvare noroadele de pe pământ, iar pe tine te strig și mai tare, Israele, că am istorie scrisă în mijlocul tău și stau în față cu ea
și te găsesc necredincios împlinirilor Mele cu tine [...]. Eu grăiesc întru cele cerești și facem sfat pentru salvarea ta din păcatul necredinței și al iubirii de arginți și al lăcomiei de bogății, iar bogații sunt cei mai săraci,
căci mamona, adică banul, nu este bogăție, ci blestem este și îl seacă pe om de
viață și asta face banul.» [12] (
citat din mesajul leliţei Mihaela, din 1 aprilie 2018)
La rândul lui, Israelul
cel Nou este chemat să se facă emisar al acestei epistole numită „Cuvântul
trimis către Israelul cel Vechi”, să o aştearnă pe Internet şi apoi să aştepte
cu multă, multă răbdare (aşa cum aşteaptă păianjenul să-i pice musca grasă în
plasă), acea minune a „întoarcerii” (aderării, de fapt) la
credinţa pucioşească a israeliţilor risipiţi peste tot pământul (cocoşaţi de
bogăţii, pe care să le verse la picioarele „apostolilor pucioşi”, rămânând
uşori şi liberi):
« Iar
tu, Israele român, popor după har al Meu
în zilele acestea, ia cartea aceasta și pune-o pe cale
spre poporul Israel de peste tot pământul, căci în zi
de Florii am grăit lui după două mii de ani [...] și sunt de atunci și până azi, și până la ziua slavei celei
mari a arătării Mele în slavă, precum este scris. Cuvântul Meu este trimisul
Meu spre poporul Israel [...] »[13] ( citat din
mesajul leliţei Mihaela, din 1 aprilie 2018)
Chiar dacă Israelul cel
vechi nu va rezona la această nobilă chemare, să nu creadă el că va scăpa aşa
de uşor! Noi şi noi epistole pucioşeşti, „căzute din cer”, vor veni în
continuare în zilele care vor urma, ca să-i facă încăpăţânatului israelit capul
calendar; doar, doar, va înţelege odată că n-ai cum să rămâi pe veci
necredincios, căci poţi fi iubit şi cu forţa, dacă nu vrei de bunăvoie:
« O,
pace ție, Israele de demult! Pace și credință ție în Hristos, iar dacă ești
necredincios pacea Mea să se întoarcă la Mine. Eu însă îți
voi grăi iar și iar, căci iubirea Mea pentru tine nu te
poate uita. Amin. »[14] ( citat din
mesajul leliţei Mihaela, din 1 aprilie 2018)
Rămâne acum să vedem
câţi israeliţi bogaţi cu trupul vor intra în rezonanţă cu chemările de sirenă
ale dracilor pucioşi, sărăcuţii cu duhul, şi câţi vor
accepta apoi să se închinovieze cu avere cu tot în chibuţurile încăpătoare de
la Pucioasa, primind apoi gratuit satutul pe care „pucioşii” l-au gândit şi
l-au pregătit pentru ei, de „jidovi rătăcitori pe plaiurile dâmboviţene”.
………………....
Anca Ionescu-Târgovişte
4 aprilie 2018
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.