550. Secta „Noul Ierusalim” insistă să proclame aberaţia că „A Doua Venire a Domnului a avut loc deja, la Pucioasa”

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

550. Secta „Noul Ierusalim” insistă să proclame aberaţia că „A Doua Venire a Domnului a avut loc deja, la Pucioasa”

Este binecunoscut – din Biblie şi din Simbolul lor de Credinţă – că dintotdeauna adepţii religiei creştine au aşteptat o A Doua Venire a lui Hristos pe pământ. Circumstanţele acestei Veniri nu sunt volatile, nici negociabile, ci sunt ferme şi definitorii, pentru a exclude orice înşelăciune, despre care Însuşi Iisus îi atenţionează pe oameni în învăţăturile Sale:

„ Vedeţi să nu vă înşele cineva.

       Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi.    [...]

       Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.

       Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.

       Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.

       Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei.

       Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina.

       Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă.

       Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.” [1]

Aşadar Fiul Omului va veni ca Persoană cu putere multă şi cu slavă, în trupul Său cel înviat şi transfigurat, de care El nu se mai desparte în veci, căci are viaţa veşnică întru Sine.

La rândul lui, Crezul creştin stabileşte aceleaşi coordonate clare ale celei de-A Doua Veniri, insistând asupra unei caracteristici esenţiale: Venirea a doua va fi neapărat întru slavă, spre deosebire de precedenta venire, care a fost întru umilinţă:

„Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.”[2]

Or,  slava este prin definiţie o lucrare văzută, văzută de cât mai mulţi –  iar în cazul acesta văzută de toţi:

„Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.” [3]

 

Cum defineau slava lui Hristos ucenicii Săi, apostolii?  Ca pe o slavă cerească şi ca o lumină văzută cu ochii lor, ca pe o minune auzită cu urechile lor, ca pe o realitate pe care au pipăit-o cu mâinile lor:

 „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii,

– Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă –

Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă [...]     Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El.” [4]

Iată însă cum definesc „pucioşii” slava „Cuvântului” pe care-L propovăduiesc ei: ca pe o slavă pământească venită la întuneric de miez de noapte şi păstrată în ascuns, în spatele unor ziduri groase şi a unor porţi ferecate de către liderii sectei de la „Noul Ierusalim”. Cuvântul manipulat de ei nu este o persoană, ci este doar informaţie pură, pe care ei o creează, ei o administrează şi ei o modifică după bunul lor  plac, apoi o diseminează prin mijloace tehnice tot de ei alese şi controlate (ziare, broşuri, cărţi, internet):

« O, stați întru întâmpinarea Mea, fiilor, ori de câte ori Eu bat ca să intru și să-Mi las în carte cuvântul. El este slava Mea, slava Domnului, iar slava Mea este cu voi, este la voi, și de la voi Mă port cu ea peste pământ, și Tatăl este în Mine, iar Eu întru El sunt, o, fiilor. »^[5] ( citat din mesajul leliţei Mihaela,  din 25 martie 2018)

 

 „Pucioşii” se încadrează aşadar  perfect în categoria celor despre care Domnul atenţionează că sunt „prooroci mincinoşi” care vestesc „hristoşi mincinoşi”. Deşi pretind că A Doua Venire a şi avut loc (şi nu oriunde, ci tocmai la ei, la Pucioasa) nimic din ceea ce propovăduiesc ei nu se potriveşte cu proorociile Scripturii. „Hristosul” propovăduit de ei nu vine ca Fiu al Omului în Trupul Său cel înviat şi transfigurat,  ca să Se legitimeze pe Sine viu, exact aşa cum a făcut-o Adevăratul Hristos înaintea apostolului Toma, ci vine pe furiş, în duh de întuneric şi în miez de noapte, pentru a nu fi văzut şi auzit şi simţit de nimeni (cu excepţia liderilor „pucioşi”, desigur, cei care se prezintă pe ei înşişi ca „vasele de primire”, „trâmbiţe de alarmă” şi „excepţii binecuvântate”, care văd şi aud ceea ce nu pot vedea şi auzi toţi ceilalţi); nu vine nici întru slavă văzută, de Împărat, ci în aceeaşi umilinţă de rob ca la Prima Venire – o umilinţă nejustificată acum, când venirea Sa ar trebui să fie biruitoare şi triumfală; nu vine nici cu putere multă, căci Se plânge mereu de neputinţe şi de lipsa ajutorului pământesc pentru proiectatele Sale „împliniri” care se tot amână şi rămân neîmplinite de zeci de ani încoace; nu vine nici însoţit la vedere de sfinţii îngeri, ci doar Se anunţă pe Sine, declarativ şi emfatic, că ar fi înconjurat în chip nevăzut de cetele lor; nici nu stă la bunăvedere în faţa tuturor neamurilor, pe scaunul cel de sus, tronul de judecată şi de slavă, aşa cum s-a proorocit: 

„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.” [6]

 Nimic din toate acestea nu se regăseşte la „pucioşi”, care descriu un „Hristos” al lor, venit doar pentru ei (şi pentru neamul românesc, cel mult), făcut cunoscut doar unuia (sau, cel mult la doi) dintre ei ( şi care Se plânge necontenit de neputinţe şi de lipsuri, lipsuri care se răsfrâng, inevitabil, şi asupra gospodăriilor agricole colective ale sectei „Noul Ierusalim” de la Pucioasa):

« Eu, Domnul, sunt Cel ce vă hrănesc, căci vă sunt Păstor trimis de Tatăl, așa cum am fost trimis acum două mii de ani să port spre pășune de sus pe poporul Israel, [...] iar apoi la a doua Mea venire n-am mai tras la ei, ci la voi am tras, la neamul român, la voi am fost trimis în mijlocul acestui neam, căci sunt Trimisul Tatălui, sunt Cel ce la începutul lumii grăiam între Mine și Tatăl și Ne spuneam unul altuia ce și cum lucrăm, și așa lucram. »^[7] ( citat din mesajul leliţei Mihaela,  din 25 martie 2018)

La Pucioasa se proclamă aşadar un „Dumnezeu” nevăzut, necunoscut. Liderii „pucioşi” vorbesc despre Acest „Dumnezeu” al lor „tainic”, care Se ascunde de oameni şi le cere şi lor să-L ascundă, ca şi când I-ar fi frică de ei, amânând Judecata cea Mare undeva, la calendele greceşti. Tainic umblă şi tainic stă. Când umblă tainic, o face deghizat în cuvânt care umblă navigând prin tot internetul şi se adresează (tot tainic, desigur) tuturor curioşilor internauţi şi, prin ei, cică tuturor popoarelor. Când stă tainic, stă tainic în biserica cu 33 de cornişe zisă „a Noului Ierusalim”, atât de tainic că niciun „pucios” de rând (excepţie făcându-se, pe ei înşişi,  doar liderii sectei) n-a avut privilegiul să-L vadă sau măcar să-I audă paşii prin biserică sau prin grădină (căci vocea oricum n-au auzit-o  şi nici n-au cum s-o audă vreodată, îndată ce „trâmbiţele” au murit de mult, iar rolul de „portavoce” a fost hărăzit pe veci lui „bulibaşa” Nicuşor):

« O, și ce tainic umbli Tu Doamne, acum cuvânt peste pământ, și ce tainic stai în biserica Ta de nou Ierusalim, aici, pe vatra neamului român, și cât bine faci și aduci acestui neam ales Ție pentru sfârșit de timp ca să ai venire și casă de venire și carte în care Te scrii cu sfinții Tăi, și fericiți sunt cei scriși în cartea Ta de azi, precum este scris despre această carte, o, Doamne! »^[8]  ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 2018)

Expresia „...ca să ai venire și casă de venire...” nu sugerează altceva decât: fie că Venirea aceasta mai durează mult şi bine şi se tot lungeşte în timp (ea vine, şi iar vine şi tot vine, şi nu încetează de a veni, proces care va mai dura à la longue); fie că sunt mai multe Veniri care se completează una pe alta şi se înşiră ca mărgelele pe aţă (deci nu mai vorbim doar despre A Doua Venire, ci şi de A Treia, A Patra, a Noua şi A Nouăzecişinoua, etc., adică de câte va fi nevoie, în cele din urmă).

 În schimb, în aceeaşi predică găsim şi argumente solide să credem că ar fi vorba doar de A Doua Venire, şi că aceasta este unică, fiind referită ca o singură dată (aşadar, nu pot fi mai multe!):

« [...] Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce vin de la Tatăl, căci El M-a trimis încă o dată ca să vin. »^[9]  ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 2018)

Pentru unii însă s-ar putea să şocheze mai degrabă propensiunea „pucioşilor” de a promova un decor apocaliptic cu nuanţe de rromânism mioritic, cuibărit undeva prin colbul Glodenilor, la poalele Carpaţilor de Miazăzi. Asta cu atât mai mult cu cât  Biblia anunţă limpede că a trecut vremea favoritismelor, în care un „popor ales” era cocoloşit şi iubit preferenţial şi ţinut în braţe, căci acum 

„ [...] nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”[10], pentru că „ [...] într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.”[11]

Cât priveşte Judecata Finală, la care vor fi chemate toate neamurile, Biblia propune pentru ea nişte coordonate spaţiale mai degrabă simbolice, descrise prin sintagma „valea lui Iosafat”, fără a face vreo aluzie cât de mică la dealurile şi văile dâmboviţene:

„ Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi. [...]   Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur. „ [12]

 

„Pucioşii” păstrează însă un sâmbure de invidie cleioasă şi găunoasă faţă de „Israel, poporul ales”, căci el este cel care a fost cândva primul dintre cele alese, iar acest primat de imagine nu dispare aşa uşor, chiar dacă trec anii şi poziţia favorabilă a astrelor se mai schimbă. Ei îi promit vechiului Israel că vor ticlui, nu peste multă vreme, o predică ranchiunoasă şi usturătoare la adresa lui, în care îl vor ruşina şi-l vor face de două parale şi-i vor arăta că „Noul Israel de la Pucioasa” este singurul care chiar merită acest nume de „popor ales”, prin fapte lucrate de fiii „pucioşi”, şi nu prin vorbe goale, aşa cum era cu Israelul cel Vechi:

« O, am să-i spun neamului lui Israel mai deslușit lipsa lui de cunoștință, de înțelepciune și de neaplecare și multa lui îngâmfare, care l-a făcut să nu-L cunoască atunci pe Cel trimis din cer, pe Mesia când a venit la ei din cer, o, și se va simți rușinat Israel când îi voi spune toate acestea cu multă limpezime, [...] iar când Mă va îmbrățișa va roși, va păli de rușine și se va umili acest popor, [...] și să lucrez peste cei credincioși ca Avraam și să le dau lor împărăția Mea, pe Domnul Împărat peste ei și cu ei, așa cum lucrez cu voi, o, fiilor. [...] Curând, curând îi iau aici cu Mine și îi aduc la masa Mea de cuvânt pe cei ce nu s-au aplecat din Israel ca să creadă atunci și apoi și până azi că Eu sunt Mesia făgăduit lor de Tatăl să vină la ei și să-Și facă lucrarea de trimis. În ziua aceea voi sta de vorbă cu poporul Israel, care a fost, și care este, și voi intra tainic la el pe cal alb, căci așa Mă port ca să intru [...] și e ziua Domnului, pe care poporul Israel n-o are de slavă a sa. Ei n-au primit slava Domnului, a Celui trimis, iar Eu voi spune lor deslușit ceea ce ei n-au dat să înțeleagă desăvârșit. »^[13] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 2018)

În realitate, liderii „pucioşi” degeaba îi acuză pe alţii, căci sunt şi ei mari meşteri la vorbe goale, şi asta o dovedeşte nu numai logoreea lor cronică prin care repetă de zeci de ani aceleaşi fantezii lipsite de acoperire, cât şi stilul voit împopoţonat, cu fraze kilometrice întortocheate şi cu clişee emfatice în care tautologia rivalizează cu nonsensul. Iată un asemenea exemplu proaspăt şi „preţios” de tautologie pucioşească:

« Diavolul [...] îl îndeamnă pe om la toate și la multe, și așa îl batjocorește [...] »^[14]  ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 2018)

Cât priveşte neputinţele „Dumnezeului” de la Pucioasa, ele sunt deja cunoscute, iar unele au devenit proverbiale. Uneori Îi este atât de greu încât nici nu poate deschide cartea, alteori gura, ca să grăiască. Când a murit „trâmbiţa Verginica” s-a făcut aşa mare gaură în cer, încât „Domnul” Pucioasei a amuţit mult şi bine, din 1980 până în 1982, până ce a binevoit surioara ei, lelica Maria, să-i împrumute gura ei de „trâmbiţă” cu care ”Domnul” să poată să trâmbiţeze mai departe. Recent a fost aşa o mare neputinţă la Pucioasa, că nici coperţile cărţii n-au putut fi deschise ca să se poată lăsa acolo „predica pentru cei 40 de Mucenici”:

« Dar am găsit acum așteptând aici ceata celor patruzeci de sfinți mucenici, acum trei zile pomeniți între sfinți cu soborul lor, că au voit să fie și ei scriși în cartea Ta cu sfinții cu ziua lor, iar eu i-am pomenit pe ei și așteptarea lor, fiindcă în ziua lor de serbare n-a fost putere să se deschidă cartea și să fie pusă în ea, și mergem acum la locul nostru cu pace că ne-am scris cu Tine, Doamne, că mare taină este cartea Ta din zilele acestea, carte deschisă, cuvântul Tău de azi peste pământ. »^[15] (citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 martie 2018)

Aşadar, aşteptarea celor 40 de duhuri pucioşeşti n-a fost chiar zadarnică, dar nici mare scofală n-au făcut, stând ei ca pe ace trei zile, aşteptând şi poftind muceniceşte să fie înscrişi în catastif cu propriul lor „cuvânt” de învăţătură. Până la urmă, s-au consolat cu gândul că totuşi, liderii sectei şi-au adus aminte şi de ei, chiar dacă nu le-au mai dat cuvântul ca să le spună şi ei acolo, muritorilor, vreo două vorbe de duh.

………………....

Anca Ionescu-Târgovişte

26 martie 2018

…………………

---

[1] Marcu 13:5-27

[2] Pasaj din Crezul creştin ortodox

[3] Apoc. 1,7

[4] 1 Ioan 1:1-5

[5] www.noul-ierusalim.ro

[6] Matei 25:31

[7] www.noul-ierusalim.ro

[8] Ibid.

[9] Ibid.

[10] Coloseni, 3:11

[11] 1 Cor. 12:13

[12] Ioil, 4: 2,12

[13] www.noul-ierusalim.ro

[14] Ibid.

[15] Ibid.