549. Turma „Noului Ierusalim”

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

549. Turma „Noului Ierusalim”

Este cunoscut faptul că în Duminica Ortodoxiei se face o colectă publică pentru Fondul Central Misionar, folosit de Biserică pentru activităţi caritative şi social-filantropice. Prilejul n-a scăpat  liderilor „pucioşi”, care au ticluit la repezeală un „cuvânt din cer” prin care să propună reflecţiei publice următorul principiu: beneficiarul de drept al daniilor creştineşti care se strâng în această zi fastă nu ar fi „turma cea mare”( Biserica majoritară), ci „turma cea mititică”, adică secta de la Pucioasa.

Cine citeşte, să înţeleagă[1].

Adică, banii nu ajung unde trebuie!!??

Pare mai degrabă un alt fel de a-i sensibiliza la modul general pe cei dornici să facă milostenii: cum că ar trebui să se mai ocupe şi de „cei mici şi slabi şi săraci” din biserica schismatică dela Pucioasa, căci aceştia ar fi mai îndreptăţiţi să primească de pomană decât „cei mulţi şi graşi şi bogaţi” din Biserica-Mumă.

Mai întâi ei fac introducerea, expunând situaţia de fapt: Atenţie, se simte mirosul banilor! ;  altfel spus, acum e bătaia peştelui. În această zi se strâng bani de la credincioşi, probabil mulţi bani sau chiar foarte mulţi, în virtutea unui obicei benevol pe care nimeni nu l-a contestat vreodată, bani care intră în visieria Bisericii majoritare:

« E zi de duminică, ziua întâi a săptămânii, duminica întâi a postului mare, când în locașurile creștine se pomenește sărbătoarea pentru credința cea dreaptă, duminica ortodoxiei, și când se citește epistolă arhierească, și apoi se strâng ajutoare în bani de la cei adunați, care dau din prisosul lor, după obicei. »^[2] ( citat din mesajul leliţei Mihaela,  din 25 februarie 2018)

Apoi ei trec la pregătirea aperceptivă a sponsorilor potenţiali, dezvăluind „o mare taină” a Bisericii (carevasăzică a opta, căci Biserica mai avea deja şapte taine, numărate de ea cu mare parcimonie): din cele mai vechi timpuri beneficiarul îndrituit de a primi astfel de milostenii era exclusiv „turma cea mică” din Biserica Primară:

«  Scriu și Eu epistolă cerească și o las peste pământ și amintesc prin ea de vremea primilor creștini, vremea cea de aur a bisericii și a credinței creștine, când și ucenicii Mei strângeau în ziua întâi a săptămânii, strângeau și ei ajutoare, strângeau pentru cei sfinți, și se numea aceasta strângerea de ajutoare pentru sfinți, pentru cei ce părăseau calea lumii și urmau calea crucii prin mari nevoințe și prigoane din partea celor necredincioși din Israel, [...], iar strâmtorarea peste cei cu crucea se întărea de peste tot, și semăna cu Mine turma cea mică, [...] și aceasta este taina cea mare, ea este turma cea mică, și căreia Eu, Domnul, i-am spus cu îndemn: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl voiește să-ți dea ție împărăția Sa ca s-o arăți pe pământ cu viața ei cea de sus!”. »^[3] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 februarie 2018)

Pentru a dovedi însă că „turma cea mică” din Biserica Primară are ca urmaş legitim „turma cea mititică/mitică” a „pucioşilor” din Biserica Noul Ierusalim, liderii „pucioşi” fac o demonstraţie de virtuozitate retorică. Mai întâi fac o primă decantare a pretendenţilor actuali la pomeni/ ajutoare/ danii/ sponsorizări, desluşind în Marea Schismă din anul 1054 un moment crucial în care Biserica Apuseană se desprindea ca o „turmă  mare” de Biserica Răsăriteană, rămasă ca „turmă mică”. La rândul ei, „turma mare” (zisă şi „turma catolică”) s-a mai desprins în zeci şi sute şi mii de „turme mici, mărunte şi minuscule”, dar, din motive lesne de înţeles (ca să le poată exclude de la masa pretendenţilor), liderii „pucioşi” le tratează pe toate aceste turme mici la grămadă, ca fiind parte integrantă din „turma mare” (deşi ele, pe de o parte, nu mai au nimic comun cu biserica Catolică, iar pe de alta, sunt la fel de mici şi neînsemnate ca şi „turma pucioşilor”). Turma cea mare (Biserica Catolică”) este chemată la ascultare deopotrivă cu turma cea mică (Biserica Ortodoxă), în sensul de a primi amândouă, fără cârtire, aceste lămuriri care le stabilesc locul şi drepturile ce li se cuvin fiecăreia în parte:

«  O, încă de pe atunci am vestit Eu că este o turmă mare și una mică, iar în ziua aceasta scriu epistolă cerească și o așez pe pământ ca să fie cercetată, și din unul în altul vestită peste cei mulți, care au nevoie de Dumnezeu și de la Dumnezeu, chiar dacă ei nu au acest dor în ei, sau căutare după Domnul.

Chem turma cea mare sub glasul cuvântului Meu ca s-o păstoresc pe ea așa cum o păstoresc pe cea mică, atât de mică ea în toate vremurile în trupul turmei celei mari, ruptă acum o mie de ani în două părți, o parte mare, și una mică, și când cea mică a rămas pentru credincioșie și răbdare sub cruce, iar cea mare s-a despărțit și s-a tras în lături pentru orânduială după plăcere și s-a numit ea turma catolică, și care și ea s-a rupt apoi în mai multe turme și fiecare și-a făcut rânduiala ei, [...] O, și a rămas acum o mie de ani turma cea mică, a rămas de partea începutului bisericii Mele, peste care au fost așezate atunci orânduieli sfinte și a fost numită ea în vreme turma dreptei credințe, turma ortodoxă.  »^[4] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 februarie 2018)

Odată ce i s-au retezat eventualele pretenţii ale „turmei celei mari” („turmă” alcătuită atât din Biserica Catolică, precum şi – prin asimilare – din toate sectele care s-au desprins ulterior dintr-însa), urmează o a doua decantare. Din Biserica Ortodoxă trebuia extrasă „turma cea mică” a „pucioşilor”, faţă de care „turma cea mică” a „ortodocşilor” devenea la rândul ei, în mod relativ, tot o „turmă mare” (deşi, faţă de cea a „catolicilor” ea continua să fie „mică”). Motivaţia găsită a fost aceea că „turma ortodocşilor” căzuse în neascultare, ceea ce a dus la separarea de ea a „turmei dreptcredincioşilor pucioşi”. Adică, din „turma cea mică a ortodocşilor” s-a desprins una şi mai mică, „turma pucioşilor”:

«  O, ia aminte, ia aminte la glasul Meu, turmă care te-ai scris de partea dreptei credințe cu statul tău de slujire și de supunere în numele de turmă ortodoxă! [...], că iată, în turma ta a fost mereu, și este și acum turma cea mică, și durere multă s-a suit și se suie la cer din pricina aceasta, a dezbinării dintre frați, căci turma ortodoxă cu numele ei s-a depărtat de ascultarea de părinți pusă de la început peste biserica Mea, [...]»^[5] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 februarie 2018)

Ca de obicei, în efuziunile lor protocroniste, liderii „pucioşi” nu uită să proslăvească poporul român, pretinzând că el are o alegere specială de la Dumnezeu, primită imediat după căderea poporului evreu în răzvrătire. Aceasta în pofida faptului că acesta se numeşte „român” doar de vreo două sute de ani încoace (mai înainte, românii se  numeau unii pe alţii valahi, moldoveni şi ardeleni, nicidecum români). Mai mult, liderii „pucioşi” exhibă o beţie de cuvinte prin care identifică poporul cu ţara pe care el o locuieşte, iar ţara cu neamul românesc de la sfârşit de timp:

   

« O, neam român, o, popor binecuvântat de cuvântul Meu între popoare, nu te lepăda de Cel ce cuvintează în mijlocul tău de mai bine de șaizeci de ani taina venirii Lui în lucrare de cuvânt peste pământ [...] Îți scriu epistolă sfântă și te îndemn la veghe și-ți spun: o, nu uita, nu uita pe Domnul Dumnezeul tău, nu Mă uita, popor român! Eu nu te uit, Eu nu te pot uita, căci Tatăl Meu te-a promis Mie de țară de venire a Mea la sfârșit de timp, loc de poposire a Fiului lui Dumnezeu ca să vină pentru vii și pentru morți, precum este scris, căci poporul Israel M-a lepădat acum două mii de ani, și am rămas din el cu câțiva ucenici martori pentru Mine, care ca și Mine au fost omorâți de ei, iar Tatăl te-a sortit cu soartă sfântă ca să fii tu țara Mea de la sfârșit de timp, [...] iar Eu îți amintesc, țara Mea, și-ți spun [...] țara Mea de azi, ascultă-Mi glasul, deschide-Mi și ia-Mă lângă tine ca să te păstoresc și ca să te ocrotesc! Să știi, neam român, [...] iar tu ai dușmani, iubito, și ești râvnită mult fiindcă ești frumoasă, și-ți văd dușmanii frumusețea și sunt invidioși dușmanii, dar Eu te-am ocrotit mereu, iar când ai trecut prin frig și prin prigoane sângerând sub cruce, Eu am întins mâna asupra dușmanilor tăi și-i depărtam și te ridicam, țara Mea, căci Tatăl Mi-a dat poruncă să te ocrotesc, să am grijă de tine și să te păstrez a Mea. [...] iubiți adevărul a toate ca și Dumnezeu, că neamul român e neamul Meu de la sfârșit de timp  »^[6] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 februarie 2018)

Pregătirile emoţionale fiind făcute, se poate trece acum la lovitura de graţie. Poporul român creştin are în el un alt popor, şi mai român, şi mai creştin. Aşa-zisa „turmă mică şi neascultătoare” a Ortodoxiei româneşti are în ea o turmă şi mai mică, şi mai ortodoxă, o „mânuţă de fii”, o „turmă mititică” şi deplin ascultătoare de preceptele pseudo-ortodoxe ale sectei. Este „turma mitică/mititică a Noului Ierusalim de la Pucioasa”:

« O, curmă-Mi durerea cea de la tine, neam român, neam creștin! Este scris prin sfinți și prin părinți vremea postului mare acum, o, și Mă doare de la tine, și n-are cine să te îndemne spre trezire sfântă ca să nu păcătuiești, ca să nu te înfrupți din cele oprite pentru vremea postului mare, iar diavolul și argații lui mișună peste tot cu puterile lor peste oameni, și acest război nevăzut nu se poate curma, decât cu post și cu rugăciune, cele mai nebiruite arme acestea două în orice fel de război văzut sau nevăzut, iar tu porți nume de țară ortodoxă, o, și n-ai păstori cu milă de tine ca să te povățuiască și să nu te lase să greșești lui Dumnezeu. Eu însă am în mijlocul tău o turmă mititică, slujitoare Mie și ție în taină, și care te sprijină cu viața ei sfântă, cu post și cu rugăciune vie înaintea Mea pentru soarta ta, pentru iertarea ta, pentru pacea ta, pentru paza ta de vrăjmașii de pe margini, sau de mai departe, iar tu să știi de la Mine aceasta și să crezi că ești sub veghe și de sus și de jos, de sus prin îngeri, iar de jos prin turma Mea cea mititică, o mânuță de fii cu răbdare sub crucea Mea cea de azi a venirii Mele cuvânt pe pământ, și prin care Mă împart când Mă las cuvânt peste cetate ca să lucrez prin el, căci cuvântul Meu se împlinește, că este plin de puterea Mea. »^[7] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 februarie 2018)

 Pe cale de consecinţă, preoţii şi arhiereii Bisericii Ortodoxe Române  sunt nişte slujitori mici, căci slujesc o biserică şi o turmă mare; şi invers, slujitori mari nu sunt decât preoţii nehirotoniţi de la Pucioasa,  căci ei sunt păstori peste o turmă mică, mică, mititică:

« O, neam român, să știi, și să te uiți bine ca să știi că slujitorii mari dintre cei ce slujesc la altar au fost păstori unei turme mici, căci au iubit pe Domnul și s-au sfințit pentru El cu trăirea lor [...]»^[8] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 februarie 2018)

Pentru ca să fie o confuzie totală în capul celor care, dincolo de credinţa oarbă, ar voi să mai fie şi cât de cât raţionali, liderii „pucioşi” le servesc în final o temă de casă, la care adepţii să rumege în linişte până la următoarele predici pucioşeşti care vor sosi din cer:

„Cuvântul” de la Pucioasa vine de deasupra din cer, din ţara şi din mijlocul îngerilor, sau vine de pe pământ, din ţara românească şi din mijlocul poporului român (mai exact, vine din adunările „pucioşilor”, din mintea Mihaelei şi din gura lui Nicuşor)?

Fraza de analizat este următoarea:

« [...] că neamul român e neamul Meu de la sfârșit de timp și grăiesc în mijlocul lui cuvântul venirii Mele pe limba lui, limba românului, și știu aceasta neamurile pământului, iar prin cuvântul Meu rostit de deasupra ocrotesc acest pământ și neam, care-Mi servește de așternut când vin și grăiesc acum, la sfârșit de timp, că e timpul la sfârșit, nu e la început. »^[9] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 februarie 2018)

 Pe vremuri, când „Cuvântul” venea prin gura Verginicăi, fenomenul era mult mai simplu, şi mai pe înţeles pentru toţi:

Ce-i în guşă, şi-n căpuşă.

Astăzi lucrurile au evoluat, iar „pucioşii” au devenit un pic mai savanţi şi o ţâră mai complecşi:

Cine citeşte, să înţeleagă[10].

………………....

Anca Ionescu-Târgovişte

5 martie 2018

…………………

---

[1] Marcu 13:14

[2] www.noul-ierusalim.ro

[3] Ibid.

[4] Ibid.

[5] Ibid.

[6] Ibid.

[7] Ibid.

[8] Ibid.

[9] Ibid.

[10] Marcu 13:14