547. Liderii “pucioşi” dau de înţeles că aşteaptă ofrande în bani de la admiratorii sectei “Noul Ierusalim”
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
547.
Liderii “pucioşi” dau de înţeles
că aşteaptă ofrande în bani de la admiratorii sectei “Noul Ierusalim”
Liderii sectei “pucioşilor”
s-au străduit din răsputeri să construiască pentru “Biserica Noul Ierusalim” o
imagine aparte, radical diferită de a Bisericilor Ortodoxe Autocefale pe care ea
le clonează cu neruşinare. Dacă ierarhii Bisericii Ortodoxe recunosc cu
modestie că nu sunt infailibili, ci pot greşi ca oricare om, liderii “pucioşi”
se proclamă cu emfază “sfinţi pe pământ”, vectori diafani de legătură a cerului
cu pământul. Dacă Biserica Ortodoxă se declară copleşită de daruri duhovniceşti
din belşug, având deopotrivă ca dreptar duhovnicesc Sfânta Scriptură şi
scrierile care alcătuiesc Sfânta Tradiţie, moştenite de la sfinţii părinţi,
Biserica Pucioşilor pretinde că Revelaţia celor câteva mii de ani nu este
suficientă şi nu s-a încheiat, căci ea continuă prin scrierile culese de
liderii ei de la duhurile teologice pucioşeşti şi botezate pompos “Cuvântul
lui Dumnezeu”. Dacă Bisericile Ortodoxe folosesc la vedere daniile
credincioşilor pentru a-şi putea desfăşura acţiunile lor caritabile (stârnind adesea
acuzaţii închipuite din partea unor atei invidioşi), “Biserica Noul Ierusalim”
îşi făcea până nu de mult un blazon de austeritate şi hărnicie, care-i făcea pe
“pucioşi” independenţi de orice donaţie venită de la “omul păcătos din lume”.
De altfel, liderii “pucioşi” pretindeau că Însuşi “Dumnezeul” lor
i-ar fi îndemnat să-şi producă în “chibuţurile” lor (deghizate în mânăstiri mixte) absolut tot ceea ce le-ar fi
de folos: legume, fructe, zarzavaturi, cereale, haine şi încălţăminte; să-şi
crească apoi cai de tracţiune, câini şi pisici; căci El Se va
îngriji şi le va da vremuri bune şi spornice şi îi va ajuta ca să obţină roade
bogate şi să aibă animale folositoare, ca să nu le lipsească nimic. În
consecinţă, toţi creştinii “pucioşi” primeau interdicţie să mai ceară vreodată,
să primească sau să cumpere ceva de pe piaţă, de la “omul din lume”:
« Israele, Israele, să fii, tată,
atent, şi să ai, ca să nu te duci la cei ce vând. Eu ţi-am dat să ai. Nu te mai
du la cei ce vând. Lasă, fiule, tu ai în dar. Cei ce vând au pentru cei ce
cumpără. Tu ai în dar, tată. Ai, dacă veghezi. Ai, dacă iei de la Mine. Ai, dacă ai luat de la Mine;
dacă ai luat, fiule. »[1] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 1995)
Evident că, în baza
acestor promisiuni, niciun “pucios” nu ar mai fi avut nevoie de vreo donaţie
din afară, sau să fie nevoit să obţină bani din vânzarea muncii mâinilor lui.
Realitatea era însă cu totul alta. Liderii “pucioşi” îi
exploatau amarnic pe supuşii lor, punându-i la tot felul de munci casnice sau
de artizanat, iar artefactele făcute de mânile supuşilor erau vândute pe bani
buni în pieţe şi la târguri. Banii erau folosiţi nu numai la acoperirea
nevoilor curente ale obştei (cartofii, varza, făina, uleiul şi pepenii nu erau obţinute
de pe ogoarele pucioşeşti, ci erau cumpărate de pe piaţa ţărănească) dar şi
pentru satisfacerea celor mai rafinate gusturi ale liderilor sectei.
Timpurile s-au
schimbat însă. După ce liderilor “pucioşi”, aceşti “Pat şi Patachon” ai
Ortodoxiei Originale, li s-a suit la cap că ei sunt baza şi înălţimea la
Pucioasa, a urmat o prigoană invidioasă şi meschină împotriva principalilor aducători de venituri financiare pentru sectă,
artiştii plastici Marian şi Victoria Zidaru. Efectul acestei prigoane a fost
acela că artiştii i-au părăsit pe “pucioşi”, lăsându-i să-şi guste roadele
grandomaniei şi să se descurce singuri.
După ce au
omorât cloşca fermecată care le făcea ouă de aur, liderii sectei au început să
simtă ce greu atârnă lipsurile consecutive pierderii “independenţei financiare”.
De câţiva ani încoace discursul pucioşesc s-a schimbat, dându-le de înţeles
admiratorilor sectei “Noul Ierusalim” nu numai că le vor fi acceptate ofrandele
în bunuri şi în bani, dar şi că vor fi generos răsplătiţi pentru aceasta. Ofrandele
donatorilor nu trebuie însă să ajungă la oricine, căci nu oricine se poate face
intermediar capabil să întreţină o “relaţie cu Cerul”, nu
oricine se poate pune gaj pentru oameni înaintea Omului Cel Mare
(care este “Dumnezeul” Pucioasei, desigur). Ofrandele lor trebuie să
ajungă neapărat la “Fraţii cei mici” de la Pucioasa, căci numai ei sunt
intermediarii care “pot deschide împărăția cerurilor”, ei sunt misiţii mântuirii:
« Am spus
la ucenici: «oricine vă va da vouă un pahar cu apă pentru că sunteți
ai Mei, nu-și va pierde plata». […] O, dacă tu, omule, ai nevoie de o cunoștință a unui om mare,
la care tu vrei să ajungi cu ofranda ta pentru ajutorarea pe care vrei s-o
primești,
poate oricine să se pună gaj pentru tine înaintea celui la care bați la ușă? O,
tot așa este
și cu
înțelesul
cel despre cei mai neînsemnați frați ai Mei, care pot deschide multora împărăția cerurilor. »[2] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 februarie 2017)
„Ofrandele” de care vorbesc aici liderii
sectei nu se referă doar la bunuri de
folosinţă îndelungată, sau doar la alimente
dintre cele „permise” de religia pseudo-ortodoxă a „pucioşilor”. Ca să fie
limpede, liderii “pucioşi” dau de înţeles că aşteaptă şi ofrande în bani
de la admiratorii sectei “Noul Ierusalim”; şi nu numai de la ei, ci de la toţi
bogaţii pământului care speră ca prin aceste trocuri să se mântuiască. Pe
aceştia, liderii sectei au grijă să-i prelucreze, ca să ştie ce au de făcut. Ei
pun în antiteză „sprijinul
pentru Fraţii Domnului cei
neînsemnaţi” cu „banul dăruit
celor care-l cerşesc”. Şi nu numai atât: ei ameninţă cu un „vai”, (adică un blestem) pe capetele
celor care sunt bogaţi, dar îşi risipesc bogăţia şi banii făcând daruri celor care cer, în loc să le dea liderilor
„pucioşi”, desigur, căci ei sunt singurii „Fraţi ai Lui, mici dar
merituoşi; nebuni pentru Hristos, dar
mesageri adevăraţi ai Domnului”. Căci
aceştia sunt singurii care merită:
« O, vai de oamenii bogați și mari cu bogăția lor, și care fac la vedere fapte bune
celor fără de bogății ca să-și atragă laudă pentru fapte! Și vai de cei ce nu știu să dea sprijin fraților Mei cei neînsemnați între oameni, și care
știu
calea pentru faptele care ajung la Domnul! O, cei nebuni după Hristos, aceia sunt mesagerii cei adevărați, aceia au trecere la Domnul, și au
pentru dragostea lor, pentru calea lor sfântă, și nu oricum este săracul în
ochii lui Dumnezeu, că o mulțime de săraci sunt cei ce nu le place să
lucreze pentru pâinea lor, și care risipesc în plăceri păcătoase strânsura
căpătată de la cei ce cred că-și fac rost de fapte bune pentru cer, dând un ban la cei care cer! Dar cuvântul Evangheliei pomenită în
duminica aceasta după datina bisericească, o, altfel a fost cuvântul Meu și înțelesul
lui, căci Eu l-am grăit pentru cei ce sufereau și plângeau și
îndurau prigoană și dispreț pentru că erau ai Mei, [...] »[3] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 februarie 2017)
Cei
mai grei de cap, care încă nu pricep că sintagma „fraţii Mei cei neînsemnaţi”
(care au atâta nevoie de sprijin material, financiar şi moral) se referă la liderii
„pucioşi” cei atât de însemnaţi, sunt acum învăţaţi mură-n gură: „Fraţii
Lui sunt cei prea mici ai Lui”, care au mare nevoie de purtarea
de grijă a celor miloşi, de banul celor bogaţi şi de ofrandele
celor culanţi. Aceştia, cei mari, sunt invitaţi să le facă viaţa micilor,
săracilor pucioşi care stau sub greul crucii, tot mai uşoară şi tot mai frumoasă.
Desigur, cu promisiunea că dărnicia lor nu va rămâne nerăsplătită în
ceruri:
« O, cum să înțeleagă oamenii cine sunt cei prea mici ai Mei, cei neînsemnați în ochii celor mari? Cei prea mici ai Mei sunt
frații Mei, sunt cei ce Mă iubesc cu lepădare de sine
și-Mi slujesc după voia Mea, iar Eu am grijă de ei prin cei miloși, prin cei
cu suflet bun, care le poartă de grijă celor de sub crucea Mea și-Mi
sprijină pașii când lucrez pe pământ prin cei ce Mă primesc și Mă ascultă și
stau sub greul crucii cu răbdare și cu nădejde, iar Eu, Domnul, le pregătesc
răsplată de-a dreapta Mea celor ce sprijină mersul și lucrul Meu pe pământ. »[4] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 februarie 2018)
În
grandomania lor, liderii „pucioşi” se cred acum o categorie specială de oameni.
Într-adevăr, în opinia lor pe pământ sunt acum trei categorii de oameni:
- categoria
întâi, alcătuită din cei doi lideri „pucioşi”: El şi Ea (uneori, din
textele pucioşeşti reiese că în această categorie ar intra, prin extensie, şi argaţii
cei mai credincioşi ai acestor doi lideri, dar în realitate aceştia nu dispun
de absolut niciuna dintre valorile materiale sau financiare, sau de deciziile
care se iau în interiorul sectei). Aceştia par mici, neînsemnați în ochii oamenilor, din pricina alegerii
pe care au făcut-o: aceea de a fi liderii, regii neîncoronaţi ai obscurei
secte apocaliptice de la Pucioasa, numită şi „lucrarea Noului Ierusalim”;
- categoria
a doua de oameni, alcătuită din cei care înţeleg să fie sponsori benevoli ai liderilor
de la Pucioasa, gestul lor fiind asimilat milei şi credinţei
creştine. Altfel spus, dai banul, eşti milos; dai darul, eşti
credincios;
- categoria
a treia de oameni, alcătuită din cei care se cred mari şi nu-i miluiesc pe cei
mici, pe cei de la Pucioasa.
Creştinul
responsabil, de rând, este invitat să-şi aleagă singur categoria din care va
face parte (ţinând cont că din cele trei variante de mai sus, mai sunt
disponibile doar două):
« Le pregăteam nădejdea răsplății la ucenicii Mei,
căci se apropiase vremea să fiu dat în mâna celor ce n-au făcut milă cu Mine
când M-au văzut în dureri și în lipsuri, și iată, sunt împărțiți în trei cei care sunt pomeniți în Evanghelia cea de azi. Întâi sunt cei ce par
neînsemnați în ochii oamenilor din pricina numelui Meu și a lucrului Meu cu ei și a crucii purtate. Sunt apoi cei ce îi sprijină pe ei cu milă și cu credință, și sunt, iarăși, cei care nu-i bagă în seamă pe cei prea mici
ai Mei față de ei, cei mari, cei ce se fălesc că sunt și că pot totul în numele
Meu. »[5] (citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 februarie 2018)
Ca să
fie convingători, liderii „pucioşi” continuă să-L propovăduiască pe „Dumnezeul”
lor ca pe un „Dumnezeu” neputincios, Care trebuie sprijinit din greu de către bogaţii miloşi, care
trebuie să ştie cum să folosească dărnicia lor şi banii lor (chiar dacă aceşti
bani sunt obţinuţi cel mai adesea pe căi necinstite):
« Ca să-L
sprijine pe Domnul și să-și adune la El
răsplată, trebuie să știe oamenii cum pot să facă aceasta. »[6] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 februarie 2018)
Desigur,
asta înseamnă că El nu trebuie sprijinit oricum, ci doar prin
sprijinirea „Fraţilor celor mici”, ucenicii de la Noul Ierusalim:
« [...] și au luat apoi ucenici de la ucenici
dreptarul și l-au tot întărit prin descoperiri de sus pentru viață sfântă peste
cei ce se pornesc să afle calea și să stea pe ea apoi, fie cu slujire prin
chemare, fie prin ajutorare și sprijin pentru cei ce slujesc Mie pentru mântuirea oamenilor. »[7] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 11 februarie 2018)
Ajutor, oameni
buni! Marcaţi banul, sprijiniţi-i pe ucenicii cei mici şi neputincioşi
de la Pucioasa!
………………....
Anca Ionescu-Târgovişte
12 februarie 2018
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.