545. Liderii „pucioşi” şi-au repudiat propria lor teorie despre „iubirea pentru Dumnezeu”
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
545. Liderii „pucioşi” şi-au repudiat
propria lor teorie despre „iubirea pentru Dumnezeu”
În data de 6 mai 2001, liderii
“pucioşi” introduceau cu multă superioritate de sine conceptul revoluţionar de “iubire
pentru Dumnezeu” (şi, desigur, echivalentul lui: “dragoste pentru
Dumnezeu”), ca fiind “cea mai frumoasă lucrare pe care
o poate zidi omul între pământ şi cer” şi care va înlocui “iubirea
de Dumnezeu” pe care o preferă cei mulţi (dar neînvăţaţi de “Dumnezeu”,
căci “Dumnezeu” acum numai pe “pucioşi” îi învaţă subtilităţile
teologhisirii) :
« Iubirea de Dumnezeu o au mulţi în felul lor şi după măsura lor, dar iubirea pentru
Dumnezeu e
floare rară, fiilor copii. Iată cât se iubeşte omul pe sine! Toată iubirea şi-o
păstrează pentru el omul. Chiar şi iubirea de Dumnezeu, tot lui şi-o dă, căci omul dă să se folosească de Dumnezeu în nevoile lui omeneşti şi trupeşti. O, este mare lucrare să vină
pe pământ iubirea pentru Dumnezeu. Această hărnicie pentru ascultarea de acest cuvânt este cea mai frumoasă lucrare pe care o poate zidi omul între pământ
şi cer. […] omul când Mă
iubeşte, nu ştie să aibă sfială, şi îşi ia iubire de la Mine, şi de aceea Mă iubeşte. Dar ca să aibă el iubire multă pentru Mine, ba. »[1] (citat
din predica leliței Mihaela din 6 mai 2001)
Noua
găselniţă pucioşească era prezentată atunci ca
ceva miraculos, o “mare minune” şi o “măreţie” care “aduce veşnicie peste toate” şi care ar fi urmat să înlocuiască radical
şi definitiv exprimările clasice “iubirea de Dumnezeu” şi “dragostea de
Dumnezeu” ca pe nişte formulări depăşite (dar iată, de acum încolo, întru
totul perfectibile):
[…]Iubirea pentru Mine îl face pe om să nu se mai oprească pentru sine nici un
strop, ci numai pentru Dumnezeu şi la cererea lui Dumnezeu.[...] Fericit şi
iubit şi prea iubit este cel ce Mă aude zicându-i: „Vino după Mine!”, şi
el să vină, că de acela am Eu nevoie, şi aceasta este iubirea cea pentru Dumnezeu. [...] Iubirea pentru Dumnezeu, ea este cea care aduce veşnicie peste toate. [...] Iată, nu pot oamenii să aibă iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Dar tu învaţă mereu această mare
minune, această măreţie pe care o ai tu de
la Mine pentru cei ce au iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Şi dacă tu n-ai cunoscut până să fii al
Meu iubirea
de Dumnezeu, iată, Eu te-am învăţat ceea ce este mai mult. Te-am
învăţat iubirea
pentru Dumnezeu, poporul Meu, şi prin ea îmi eşti tu Mie popor. [...] Cine
are iubire
de Dumnezeu, se hrăneşte cu ea şi şi-o cântă şi şi-o vesteşte, dar cine
are iubire
pentru Dumnezeu, acela şi-o jertfeşte pentru Dumnezeu, la cererea lui
Dumnezeu. Amin. [...] cel ce stă jos, acela nu merge, iar cel ce merge la
cuvântul Meu, acela a învăţat iubirea
pentru Dumnezeu. [...] Învăţaţi
poporul care este cu voi să stea în hăinuţă sfântă şi să iubească iubirea cea pentru Mine. »[2] (citat
din predica leliței Mihaela din 6 mai 2001)
Timpul a arătat
însă că era vorba de o “mare minune” pucioşească care n-a avut o viaţă
prea lungă. Este adevărat că a durat mai mult de trei zile, dar, după 5 luni
mesajele pucioşeşti au revenit treptat la obiceiul de a folosi tot formulele
clasice “iubire de Dumnezeu” şi “dragoste de Dumnezeu”,
ajungându-se ca acum acestea să fie recomandate din nou (tocmai de către
aceeaşi lideri, care voiau în anul 2001 să le “perfecţioneze”), ca unica
variantă pe care supuşii sectei lor trebuie să o folosească şi să o trăiască:
« Te-am învățat, poporul Meu, cum
să trăiești, și ce viață să-ți lucrezi înaintea Mea ca să te văd că asculți și
că-Mi ești fiu prin ascultare în toată vremea ta cu Mine pe pământ. Îți spun
acum ca să știi: Numai cel ce are dragoste de
Dumnezeu Îl poartă cu sine pe Domnul peste tot cu El pentru dragostea cea cu ascultare. »[3] (citat
din predica leliței Mihaela din 28 ianuarie 2018)
Ceea ce se ştia sau măcar se bănuia de la început, s-a şi întâmplat:
firescul a luat locul nefirescului. De la bun început, pretenţia “pucioşilor”
că ar fi descoperit ei dintr-o dată roata, focul şi America, pe tărâmul
teologiei, era inevitabil sortită eşecului.
………………...
Anca Ionescu-Târgovişte
29 ianuarie 2018
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.