543. Ca toţi sectanţii, „pucioşii” au renunţat la „lăcaşul bisericii” în favoarea „casei de adunare”
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
543. Ca toţi
sectanţii, „pucioşii” au renunţat la „lăcaşul bisericii” în favoarea „casei de
adunare”
Este binecunoscut că prin cuvântul „biserică” se înţelege atât instituţia
divino-umană, alcătuită din cler şi din credincioşi călăuziţi de Dumnezeu în
toate lucrările lor, cât şi lăcaşul de cult consacrat, în care se
săvârşesc Sfintele Taine cu darul Duhului Sfânt. An de an, liderii „pucioşi” au
tot perseverat în iniţiativele lor schismatice şi eretice, până ce au ajuns să discrediteze
însăşi biserica în care fuseseră botezaţi: mai întâi ca instituţie, iar
mai apoi şi ca lăcaş de cult.
În ce
priveşte instituţia, sectarii „pucioşi” s-au agăţat de motivul „calendarului”.
Schimbarea de calendar din anul 1924, de la stilul vechi la stilul nou, a fost
considerată de ei o blasfemie atât de gravă, încât au declarat ritos că, prin
acest gest, instituţia Bisericii şi-a pierdut total şi definitiv credibilitatea
şi înfierea, până ce a apărut în anul 1955 oportunitatea unei restaurări prin „lucrarea”
Verginicăi (Virginia Tudorache), deşi în felul acesta ei Îl acuzau indirect pe
Hristos de sperjur (căci El promisese că va fi cu Biserica Sa necontenit, fără
nicio sincopă: „ şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele,
până la sfârşitul veacului ”[1]).
Başca, faptul că exista o facţiune fidelă calendarului neîndreptat, auto-denumită
„Biserica Ortodoxă de stil vechi” (alteori, „Biserica
Ortodoxă Română de Răsărit”, deşi este vorba de aceeaşi Biserică), care putea
fi în mod firesc considerată continuatoarea tradiţiei strămoşeşti în ceea ce
priveşte calendarul, şi la care putea să adere inclusiv Verginica, evitând
astfel să mai provoace încă o schismă în Biserică.
După ce au decredibilizat prin mesaje inflamate instituţia Bisericii,
sectanţii „pucioşi” şi-au îndreptat săgeţile otrăvite şi spre locaşurile de
cult ale Bisericii pe care tocmai o trădaseră. Plecând de la aserţiunea că „Dumnezeu este peste tot” („...pe munți, pe văi, pe câmpii, pe maluri de
ape...”, deci
nu mai are nevoie de vreo biserică – locaş de
închinare), liderii sectei „Noul
Ierusalim” au proclamat declasarea şi desacrarea locaşurilor de închinare, ca simple
stabilimente laice pentru oameni, în care Dumnezeu nu mai are loc, căci nu mai
găseşte acolo sfinţenie şi închinare adevărată. Pentru ei, biserica nu mai este un locaş consacrat, căci „biserica este peste tot”:
« — O, binecuvântat să
fie în ziua aceasta cuvântul tău de iubire și de căință și de slavă, iar Eu,
Domnul, întăresc îndemnul la sfințenie pentru cei ce cred și împlinesc în ei
venirea Mea cuvânt pe pământ și împărăția Mea în ei și cu ei. Sunt peste tot, sunt pe munți, pe văi, pe
câmpii, pe maluri de ape, sunt peste tot cu cei ce viețuiesc
viață cu credință și cu sfințenie în ei și în jurul lor. Peste tot fac biserică de
sfinți slujitori din cer și de pe pământ, căci adevărații închinători sunt cei
ce se închină cu viața lor lui Dumnezeu, cu trăirea lor cea sfântă înaintea
Mea, iar bisericile și
locașurile de închinare știute de oamenii lumii, acelea sunt pentru oameni, nu pentru
Dumnezeu, căci biserica Mea este acolo unde sunt sfinți de pe pământ și din
cer slujitori sfințeniei cu viața lor, așa cum Eu am făgăduit acum două mii de
ani pentru închinătorii cei adevărați. »[2] (citat
din predica leliței Mihaela din 2 aprilie 2017)
Desigur
că arhiereii, preoţii şi majoritatea covârşitoare a creştinilor pravoslavnici
n-au luat în seamă gogoriţele pucioşeşti şi ameninţările lor apocaliptice,
lucru care a stârnit şi mai tare furia liderilor sectari de la Pucioasa.
Mesajele lor au început să abunde în acuzaţii generalizate şi nefondate, în
special la adresa slujitorilor Bisericii, acuzându-i fără excepţie de simonie
şi de faptul că şi-au însuşit ilegal („şi le-au făcut rost”) locaşurile
de biserică, la fel ca nişte bunuri pe care le cumperi cu bani din piaţă (deşi
toate bisericile au rămas pe mai departe proprietatea obştească a enoriaşilor
parohiei), pentru a avea ei unde să săvârşească slujbele de înmormântare:
« Aici
se lucrează pentru voi după cuvântul Meu, că nu vor ca Dumnezeu cei care
slujesc la altare ducând lumea la cimitir, și nu mai pot mai mult pentru oameni
apoi. Și-au
făcut rost de locașuri de biserică și și-au plătit cu
bani grei slujirea la altar, dar nu le-a fost lor în minte îndatoririle cele
pentru mântuirea lor și a oamenilor, pe care nu-i păstoresc, ci îi conduc la
cimitir și atât. »[3] (citat
din predica leliței Mihaela din 30 aprilie 2017)
Alte acuzaţii
denigratoare pucioşeşti la adresa preoţilor şi a celorlalţi slujitori ai locaşului
bisericii pretind (fără nicio dovadă) că toţi
sunt informatori ai seviciilor secrete:
« O,
ei puteau să fie sfinți prin învățătura cea bisericească, dar nu le-a stat lor
în minte să caute sfințenia, de vreme ce sunt plini de lăcomie și de inimă rece
pentru creștini, că nu-i locaș de biserică
din care să nu iasă știrile celor ce vând mersul creștinilor, că dacă nu e preotul
informator, e dascălul, și dacă nu e nici dascălul e clopotarul sau măturătorul, și n-am spus minciuni când le-am dat de știre
aceasta la cei ce M-au urmat prin vreme pentru cuvântul Meu cel de azi, și nu
este decât așa cum Eu văd și spun. Toți dau să spună că nu se poate întâmpla
așa ceva cu cei ce slujesc în biserici pentru oameni. »[4] (citat din predica leliței Mihaela din 30 aprilie 2017)
De aici
până la a declara că toate locaşurile de închinare sunt „peşteri de tâlhari”
n-a mai fost nevoie de niciun efort de imaginaţie:
« O,
n-a fost altfel nici în vremea lucrării cuvântului Meu din vremea aceasta, căci
preoții au dat vasele Mele la cercetare, și la închisoare apoi au dat pe servii
Mei, și asta este cu slujitorii bisericii, adunătură amestecată este, peșteră de tâlhari, din pricina celor ce nu sunt de partea Domnului în
biserică, și lumea nu știe aceasta, nu crede că este așa și că sunt vânzători
peste tot. O, cum să creadă când totul este vopsit pe deasupra ca să nu se
cunoască lucrarea cea de dedesubt? »[5] (citat
din predica leliței Mihaela din 30 aprilie 2017)
Atât de
pătrunşi au fost de gândul că „Dumnezeul” lor nu mai are nevoie de
biserici şi de mânăstiri (îndată ce El „este peste tot”), atât de
supăraţi au fost ei pe preoţi şi pe ceilalţi epitropi ai bisericii, încât liderii
„pucioşi” au ajuns să renunţe până şi la propria lor biserică şi la propria lor
mânăstire. S-au supărat
exact „ca văcarul pe sat”. Mai întâi au
renunţat la biserica din sat, făcându-şi doar pentru sufleţelul lor o „biserică
privată”, zisă şi „biserica cu 33 de cupole” (în care n-aveau voie să intre
decât adepţii sectei) şi o mânăstire ( în care intrau şi bărbaţi, şi femei,
fiind astfel prima şi singura mânăstire
mixtă din România). După un timp, nici adepţii de rând nu mai aveau voie să
intre în biserica privată, ci numai câţiva „aleşi”,
în frunte cu liderii sectei şi cu cei trei „preoţi pucioşi”. Apoi liderii
sectei au renunţat şi la propria lor biserică, înlocuind-o cu diverse inovaţii
precum „Casa Întâlnirii”, Cortul Întâlnirii”, Legănuţul” şi... de ce nu? chiar şi cu o ”Biserică pe roţi”, improvizată într-un automobil dedicat exclusiv
slujbelor săvârşite de ei. Noţiunea de „biserică” a ajuns, practic, necunoscută
adepţilor de rând, pentru că ei nici nu au aşa ceva, dar nici nu au voie să se
ducă la biserica din sat. Despre „Mânăstirea
Noul Ierusalim”, despre care se vorbea din belşug prin anii ’90, nu se mai suflă acum nicio
vorbă. În schimb, pentru liderii „pucioşi” sunt tot mai tentante sintagmele şi terminologia
clasică ale celorlalte secte (care nici ele nu agreează denumirea de biserică, înlocuind-o sistematic cu „casa de adunare”):
« O, am cetate pe pământ cu ei, Tatăl
Meu. Am casă și primire ca să vin, Tată.
Binecuvintează adunarea Mea cu ei și
proslăvește pe Fiul Tău cu mângâierea Ta, o, Tatăl Meu. »[6] (citat
din predica leliței Mihaela din 14 ianuarie 2018)
Aşadar,
ceea ce era „mânăstire” prin anii ’90 a devenit cu timpul cetate
(fără turnuri şi fără crenele) iar „biserica
cu 33 de cupole” a fost înlocuită de „pucioşi” cu casa de adunare
(fără clopote şi fără cupole).
………………...
Anca
Ionescu-Târgovişte
16 ianuarie 2018
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.