537. Liderii „pucioşi” fac o nouă „proorocie”: de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (pe stil vechi), la Pucioasa se va întâmpla o minune cerească
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
537. Liderii „pucioşi”
fac o nouă „proorocie”: de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (pe
stil vechi), la Pucioasa se va întâmpla o minune cerească
Din când în când, liderii sectei Noul Ierusalim îşi „bagă în priză”
adepţii şi admiratorii, fie angrenându-i în alte munci faraonice (de săpat noi fântâni,
sau de ridicat noi foişoare şi hambare), fie promiţându-le „luna de pe cer”. Altminteri,
bieţii de ei, s-ar îmbolnăvi de lingoarea plictiselii. Oricum, stăpânii de
sclavi duhovniceşti de la Pucioasa au grijă să le reamintească sistematic cât
de aleşi, cât de plăcuţi şi cât de indispensabili
sunt ei, sclavii, pentru „Dumnezeul”
Pucioasei (care, de „atotputernic” ce
este, nu poate face nimic fără ei, adică fără munca lor). Indispensabilii de la
Pucioasa sunt inoculaţi cu tezele care pretind că „ei sunt poporul ales, Noul Israel
(cel care i-a luat locul şi rangul Vechiului Israel), iar pământul pe care le
calcă paşii lor este Cetatea Şfântă Noul
Ierusalim”. Ca să-i îmbrobodească mai bine, liderii „pucioşi” le susură în
urechi gogomănia că „Tatăl” i-ar fi
făcut cadou „Fiului”, la schimb, tocmai
pământul
român, şi acest gest trebuie înţeles ca o compensare, ca o mângâiere
pentru răstignirea Lui nedreaptă pe
cruce şi pentru faptul că pământul vechiului
Israel nu mai merita calificativul de „pământ
sfânt, pământ ales”:
« M-a alungat, M-a răstignit, M-a micșorat de tot poporul Israel, că n-a
putut să înțeleagă și să primească pe Fiul lui Dumnezeu peste el, iar Tatăl M-a mângâiat atunci și Mi-a
dat pământul român, în care flacăra Duhului Sfânt
se va aprinde și-Mi va da primire și găzduire și ucenici cu credință de la Mine
în ei, și iată, făgăduința Tatălui este acum mângâierea Mea, ca și credința
voastră, o, ucenici ai Mei micuți, dar mari după har, fiilor. »[1] (citat din predica leliţei Mihaela din 8
noiembrie 2017)
Trecem peste faptul că o compensare şi o mângâiere pentru „Fiul”, oricare ar fi ea, pentru jertfa Lui nedreaptă de pe cruce ar fi însemnat
plata acelei jerfe; deci jertfa fiind
plătită şi răsplătită integral, devine inutilă pentru om, deoarece îşi pierde
calitatea ei de răscumpărătoare şi de
mântuitoare. Zăbovim însă mai mult la
cealaltă „şopârlă pucioşească”, aceea care face din pământul român un fel de „Buric al Lumii” moderne. Exista oare „pământul
român” pe vremea romanilor, ca să poată fi el făgăduit şi, eventual, făcut cadou
cuiva? Exista oare o limbă română pe
vremea dacilor, ca să putem vorbi despre un popor
român care vorbea această limbă şi care trăia pe un pământ românesc? Despre Ţara
Românească se vorbeşte abia târziu, în epoca post-medievală, iar despre România abia de câteva zeci de ani
încoace. Cât priveşte teritoriul locuit de cei care vorbeau româneşte, se ştie
că el se întindea spre apus până la Tisa şi în Voivodina, la răsărit până la
Nistru şi chiar mai departe, la nord dincolo de Cernăuţi iar la sud până în Macedonia,
Tesalia şi Istria. Oare la acest pământ se referă „pucioşii”, sau la harta procustiană
care reprezintă astăzi România modernă şi ciuntită? Se pare că la această hartă
se referă „plăpânzii” de ei, căci despre ea tot vorbesc în dodii, atunci când
îşi fac planuri de călătorie şi de împliniri pucioşeşti:
« — O, sunteți plăpânzi în ziua aceasta, dar Domnul vă întărește pe voi la
lucrul Său cu voi [...] până va cuprinde în slava Sa țara și pământul român, de la care vor lua lumină popoare multe, precum este
scris, iar Noi, cei din cer, umblăm
cu Domnul oriunde merge El și privim pe hartă, și după ea mergem și desăvârșim împliniri. »[2] (citat din predica leliţei Mihaela din 8
noiembrie 2017)
Până
una, alta, făgăduielile „plăpânzilor” lideri „pucioşi” se întrec nu numai în
fantasmagorii inventate, de genul „pământului român făgăduit încă de pe
vremea dacilor”, şi chiar mai dinainte. Adepţii „pucioşi” mai trebuie
mobilizaţi şi cu niscaiva promisiuni de minuni din cer (cum ar fi „luna
de pe cer”, de pildă), ca să li se aprindă interesul, mirarea şi curiozitatea.
De aceea, liderii „pucioşi” ticluiesc din când în când câte o promisiune de
săvârşire a unei minuni pe „pământul român al pucioşilor - noii israeliţi”.
Cea mai nouă făgăduinţă de acest fel este promisă pentru apropiata sărbătoare
pucioşească a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (pe stil vechi) şi sună
exact aşa:
« O, fiilor, v-am găsit plăpânzi, dar am încă să așez în carte spre trimitere
binecuvântarea Mea peste cei care cu inimile sunt porniți, iar cu pașii lor
pornesc curând și vin la masă aici, cu voi
și cu Noi, cei din cer, în zi de serbare a îngerilor. Le binecuvintez călătoria la toți cei care vor porni spre
izvorul Meu de cuvânt aici, [...] dar și cei
necredincioși vor ști și vor auzi și se va întâmpla minune cerească, fiindcă dragostea Mea pentru om este milă acum [...].»[3] (citat din predica leliţei Mihaela din 8
noiembrie 2017)
Oare ce minune minunată va fi? Rămâne
să ne înarmăm cu răbdare, căci până la sărbătoarea cu pricina (21 noiembrie)
nu mai e mult şi atunci vom vedea exact despre
ce „minune din cer” a fost vorba. Poate o învia regele Mihai (care n-a murit, ci doarme [4] ) tocmai de ziua lui onomastică? (şi asta din dragostea care se face acum milă pentru om, desigur, căci „pucioşii”
ziceau cândva că regele Mihai este „unsul
şi plăcutul Domnului”). Mare minune pucioşească ar fi, şi mare bucurie -
dar nu numai în cer, ci şi pe pământul
român cel făgăduit, care ar putea fi considerat atunci că se întinde generos
până la Versoix, sau chiar hăt, mai departe.
………………
Anca Ionescu-Târgovişte
9 noiembrie 2017
…………………
P.S. (actualizare: 5 decembrie 2017)
Regele Mihai a fost declarat mort de-a binelea pe 5 decembrie a.c., deci orice
şansă de a se mai petrece cu el vreo minune a murit odată cu el. Asta nu
înseamnă că pe 21 noiembrie s-ar fi petrecut vreo altă minune, care n-avea
legătură cu majestatea sa, nici vorbă de aşa ceva. Fumigenele pe care
liderii "pucioşi" le lansează periodic în eter sunt doar pentru
naivii lor acoliţi, să-i ţină treji, cu ochii holbaţi şi cu urechile
ciulite, ca să nu le piară apetitul pentru basme, povestiri şi snoave.
[2] Ibid.
[3] Ibid.
[4] Mat.9:24, Marcu 5:39, Luca 8:52
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.