536. Liderii sectei “Noul Ierusalim” joacă la cacealma
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
536. Liderii sectei “Noul Ierusalim” joacă la cacealma
Cum vorbesc astăzi liderii “pucioşi” atunci când aduc mesaje lumii, în
numele “Dumnezeului” lor? Mai cad ei
în bâlbâială letargică, mai vorbesc în somn, aşa ca mămica Verginica? Mai cad ei în transă hipnotică, aşa ca lelica Maria?
Realizând că metodele de “PR” folosite de Verginica şi Maria sunt total
depăşite şi prezintă riscul de a fi clasate drept înşelătorii ieftine,
saltimbancii de astăzi ai sectei de la Pucioasa au evoluat, vrând-nevrând. Ei
joacă acum la cacealma: nu mai vorbesc prin somn ca “trâmbiţele” sectei - mămica
şi lelica, ci vorbesc în stare de
veghe şi îşi întăresc vorbirea lor cu transcrierea textelor pe hârtie de ziar
şi pe site-uri închiriate pe
Internet. Vorbesc amândoi, completându-se unul pe altul ca doi escroci
profesionişti care fac joc de echipă: Ea
este Gura care băsneşte, plăsmuind cu
inegalabil talent demagogic “Cuvântul
pucioşesc”, iar El este Guru care declamă “Cuvântul” în public, de la amvon, ca un actor de melodramă, folosind
o dicţie studiată care mimează presupusa vorbire a lui Dumnezeu, ca să-i
convingă până şi pe cei mai sceptici că se află în faţa unei minuni nemaivăzute
şi nemaiauzite. Iar aprozii lor, adepţii-sclavi închinoviaţi în fantomaticele
“mânăstiri” mixte de la Pucioasa, Târgovişte sau Fundeni, îi admiră fascinaţi
şi hipnotizaţi pe “Fraţi”, mirându-se
în sine, cu gura căscată până la urechi.
Relaţia de ascultare şi de supunere între cei doi şarlatani, cei doi “prooroci”
mincinoşi care trag sforile la Pucioasa, este întotdeauna dinspre El spre Ea, astfel încât, dacă se-ntâmplă (foarte rar, ce-i drept) ca El să se zbârlească şi să nu mai asculte
de Ea, atunci Gura bate Guru: baba Mihaela îl suduie, se oţăreşte la el şi chiar
îl plezneşte de nu se vede pe “Nicuşiţă al ei”, ca o mamă grijulie care nu
cruţă nuiaua cu gândul la educaţiunea stilată a fiului ei. Iar Nicuşiţă tace în
El Însuşi ca un copil bosumflat care tocmai a simţit cum este să te
mângâie nuiaua pe rotunjimi: înghite în sec, se umflă în bojoci şi în pântece
şi se înnegreşte la faţă mai tare decât este el din născarea lui (aşa cum îl
proiectase tanti Veta pe vremuri, pe gustul ei); căci şobolanul fricos nu
îndrăzneşte să-i întoarcă vorba cotoroanţei (atât i-ar mai trebui, că “şi-a dat
foc la valiză”!). Singura lui satisfacţie, în compensaţie la aceste umilinţe, este
de a băga mereu strâmbe, influenţând-o cu abilitate pe maşteră şi plasându-i în
minte ideile lui, căci el este un maestru al persuasiunii şi al intrigilor.
Când ciupeşte puţin timp liber, printre două redactări ale predicilor Mihaelei,
Nicuşiţă redevine copil şi joacă pe furiş, cu o bucurie ludică, jocuri de
dexteritate pe calculator, având mare grijă să nu fie văzut de alţii sau prins
asupra faptului de Stăpâna Inelelor.
Deci… oare cum mai vorbeşte “Dumnezeul”
pucioşilor astăzi?
Ei bine, vorbeşte în multe feluri şi sub multe identităţi. Teoretic, “Cuvântul” este un nume rezervat exclusiv
pentru duhul pucioşesc care poartă numele “Hristos”,
dar practic, toate duhurile care vorbesc la Pucioasa sunt adunate în acelaşi “Cuvânt” şi între coperţile aceleiaşi cărţi,
denumită pompos “Cartea cu şapte peceţi” sau “Cartea
judecăţii făpturii”:
« — Tot cuvântul cel din cer are putere prin Mine, numai să-l
prețuiască și să-l urmeze cei ce vor cu
Mine până la sfârșit ca și sfinții care sunt acum cu cerul.»[1] (citat din predica leliţei Mihaela din 27
octombrie 2017)
Dacă trecem în revistă numele
cu care duhurile pucioşeşti vorbitoare se recomandă „pocăiţilor pucioşi” vom
regăsi nume binecunoscute de către creştinii sectei: Maica Domnului, Verginica,
Sfinţii din sinaxar, arhangheli cunoscuţi (Mihail, Gavriil) şi îngeri
necunoscuţi, dar şi spirite ale unor pământeni trecuţi la cele veşnice (Mihail
cel înjunghiat[2],
episcopul Vasile, Simion Zidaru, etc., etc.). Toate
„cuvintele” lor sunt presupuse că vin din
cer şi sunt asimilate prin extrapolare cu aşa-zisul „Cuvânt al lui Dumnezeu”, considerându-se
că odată trecute în lumea umbrelor, şi spiritele oamenilor au o vorbire
purificată şi înălţată la nivelul de cugetare al lui „Dumnezeu”. Sau, şi mai simplu, că „Dumnezeu” vorbeşte prin ei.
Pînă la un punct, scamatoria
asta pare „comestibilă”, deşi este tare greu de crezut. Dar când se ajunge la
amestecarea „Cuvântului Satanei” cu „Cuvântul lui Dumnezeu”, asta e prea de
tot. Cum să crezi că Satana are o vorbire spiritualizată şi armonizată cu
gândirea lui Dumnezeu? Cum să apreciezi o asemenea vorbire ca instructivă, să-i dai dreptate şi să o incluzi în
„canonul Scripturii pucioşilor”? căci „pucioşii” consideră cartea „Cuvântul lui Dumnezeu” ca fiind o „A Doua Biblie” şi o folosesc ca atare la
slujbele lor.
Şi totuşi, aşa ceva se întâmplă
la Pucioasa: „Cuvântul lui Dumnezeu”
conţine acum în el şi „Cuvântul Satanei”.
Iată dovada:
« Te
așez să-Mi spui aici ceea ce ai să-Mi spui, satană. Nu-ți îngădui să pitești ceva din cele
pregătite să le aduci înaintea Mea. [...] Ție îți zic, grăiește!
— Cer să-mi faci dreptate, Hristoase, că
ești Dreptul Judecător. [...] Ai spus în cuvântul Tău din vremea
aceasta că antichrist stă și el între cei ce ascultă când grăiești și se scrie
cuvântul Tău peste popor. Acum iar și iar au ieșit proaspăt dintre ai Tăi cei
care au ieșit, iar eu spun despre acești potrivnici ai Tăi să fie numiți
dușmani și antichriști. Așadar nu sunt ai mei acești antichriști? Nu sunt între
cei ce vor fi trimiși la mine și cu mine în foc în ziua judecății? Nu sunt ei
partea mea?
— Ai dreptate, satană, ei sunt împotriva Mea acum, ba Mă și lovesc, Mă și
învinuiesc, Mă și amenință cu obrăznicie ca niște puternici asupra lucrului și
a locului Meu de aici. [...] trebuie să ai și tu răbdare, așa cum și Eu am, căci dreptatea este alta, și spun așa: Fiecare va fi
judecat în cele în care va fi găsit în ziua dreptății. Amin. Acum, du-te!
» [3] (citat din predica leliţei Mihaela din 27
octombrie 2017)
Se pare că liderii „pucioşi”
s-au jucat cu gargara Cuvântului atât
de mult, încât au ajuns la noaptea minţii
cu scamatoriile lor adunate în sintagma integratoare „tot cuvântul cel din cer”. Cei care sunt curioşi
şi vor să ia sfaturi de la Satana, căruia i se recunoaşte în scris la Pucioasa că are
dreptate, ştiu acum la care sectă să se adreseze. Şi, mai ales, „să-l prețuiască și să-l urmeze”, căci aşa au primit îndemn în predica leliţei
Mihaela din 27 octombrie 2017.
………………....
Anca
Ionescu-Târgovişte
30 octombrie 2017
…………………
[2] Mihail era un tânăr care
fusese înunghiat într-o cârciumă. Pe vremea Verginicăi, el vorbea de pe lumea
cealaltă la „telefonul duhovnicesc” cu
mama sa, îndemnând-o să facă sectei niscaiva donaţii, acte caritabile. Despre Mihail cel înjunghiat şi mai ales despre
scamatoria cu „telefonul duhovnicesc”,
citiţi mai multe în articolul 522. de pe acest blog
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.