533. O proorocie pucioşească mincinoasă despre imigranţi

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

533. O proorocie pucioşească mincinoasă despre imigranţi

         Ideologia xenofobă a pucioşilor are rădăcini adânci, încă de pe vremea când secta era păstorită de “trâmbiţa” Virginia Tudorache, secondată fiind de “păstorii” nea’Mişu şi nea’ Cristea. Verginica proclama solemn că România va scăpa de imigranţi, pur şi simplu pentru că pătrunderea acestora în ţară va fi interzisă. De intrat, nu va mai intra nici picior de imigrant, pe motiv că toţi sunt “necuraţi”:

« Şi nu vor mai intra străinii, că nu vor putea şi vor zice: am pe fratele meu în această ţară şi vreau să merg la el. Am pe tata şi pe mama în această ţară şi vreau să merg la ei; am pe fiul meu în această ţară şi vreau să merg la el. Şi nu i se va îngădui, că nu vine curat, ci vine întinat…” »^[1] (citat din predica mămicăi Verginica din 9 martie 1977)

Consemnăm aici nuanţa xenofobă, cu iz neofascist (“toţi străinii sunt întinaţi”) care motivează această “proorocie”. În ce priveşte împlinirea ei, putem spune că dimpotrivă, niciodată n-au fost în România atâţia turci, arabi, chinezi, pakistanezi, kurzi şi străini de alte naţionalităţi, câţi sunt acum (cei mai mulţi veniţi cu forme legale, dar şi clandestin). Au trecut de atunci 40 de ani bătuţi pe muchie, timp arhi-suficient ca “proorocia” să se împlinească şi să-şi arate roadele ei. Ce vedem însă? După 1989, ca niciodată, numărul străinilor care s-au oploşit în România, cu sau fără forme legale, este de la an la an tot mai mare. Ba mai mult, în contextul invaziei controlate de străini în Europa, din ultimii 2-3 ani, România n-a fost nicidecum protejată de “Dumnezeul” de la Pucioasa, aşa cum lăsa să se înţeleagă Verginica în anul 1977. Oare câţi imigranţi au ajuns în România în anul 2015 și din ce țări provin? Iată ce citim într-un articol de pe internet din 28 august 2015:  

„ În prima jumătate a anului 2015 au fost înregistrate 744 cereri de azil în România din partea imigranților, în creştere cu 12% faţă de anul 2014, menţinându-se trendul multianual ascendent. Cei mai mulţi solicitanţi de azil din 2015 provin din Siria, Afganistan şi Irak. Au fost soluţionate, în etapa administrativă, 691 de cereri, în 224 de cazuri acordându-se o formă de protecţie internaţională în România, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări.” [2] 

Acelaşi articol dezvăluie şi dimensiunea cumulată a fenomenului migrator. Mai mult de 100000 de locuitori ai României erau străini strămutaţi de aiurea, dintre care aproape 60.000 de străini aşezaţi pe teritoriul ţării noastre erau din afara UE: 

„Inspectoratul General pentru Imigrări a asigurat, în primul semestru al anului 2015, managementul şederii legale pe teritoriul ţării pentru un număr de 107.716 cetățeni străini, dintre care 59.716 din state terţe şi 48.000 din state membre ale Uniunii Europene (UE), Spaţiului Economic European (SEE) şi Confederaţia Elveţiană.” [3] 

Dar ce mai zicea Verginica în 1977? Păi, mai zicea că, deşi străinii vor aduce argumentul că doresc să vină în România pentru “reîntregirea familiei”, această stratagemă ieftină nu va funcţiona, iar autorităţile nu se vor lăsa impresionate, refuzându-le viza de intrare:

« Şi nu vor mai intra străinii, că nu vor putea şi vor zice: am pe fratele meu în această ţară şi vreau să merg la el. Am pe tata şi pe mama în această ţară şi vreau să merg la ei; am pe fiul meu în această ţară şi vreau să merg la el. Şi nu i se va îngădui, că nu vine curat, ci vine întinat…” »^[4] (citat din predica mămicăi Verginica din 9 martie 1977)

Dar care este realitatea de astăzi? Tocmai aceste argumente, poleite cu sintagme corecte politic de genul “unitatea familiei” şi “reîntregirea familiei”, au avut cel mai mare succes pentru imigranţi:

„ Principalele scopuri pentru care străinii şi-au stabilit reşedinţa pe teritoriul României, sunt conexe dreptului la unitatea familiei (reîntregirea familiei, membrii de familie ai cetăţenilor români, UE sau SEE), educaţie, angajare în muncă sau stabilire permanentă pe teritoriul ţării noastre, aproximativ 75 % din totalul străinilor având reglementată şederea într-unul din aceste scopuri.” [5]

Verginica mai “proorocea” că refuzul autorităţilor române de a acorda vize străinilor se va baza şi pe faptul că aceştia vin “întinaţi” în România, adică plini de obiceiuri rele, periculoşi şi chiar nefolositori pentru cetăţenii români:

« Şi nu vor mai intra străinii […] Şi nu i se va îngădui, că nu vine curat, ci vine întinat…” »^[6] (citat din predica mămicăi Verginica din 9 martie 1977)

Din nou, realitatea de astăzi o contrazice pe cea prezisă de prima proorociţă neo-ierusalimiteană: mulţi dintre străinii stabiliţi în România au profesiuni stabile şi calificări utile, care le asigură statutul (benefic pentru ei, dar şi pentru români) de independenţă financiară totală:

„Datele statistice reflectă faptul că România îşi păstrează statutul de ţară ţintă pentru cetăţenii străini care imigrează cu consecvenţă în ţara noastră.[...] În ceea ce priveşte admisia în România, în perioada de referinţă au fost primite 5279 solicitări de viză depuse la misiunile diplomatice din străinătate. Au fost avizate favorabil 3534 cereri, dintre care 2199 de lungă şedere şi 1335 de scurtă şedere. În aceeaşi perioadă au fost emise 1069 avize de angajare/detaşare, pentru lucrători permanenţi, înalt calificaţi şi detaşaţi.” [7] 

Singura potrivire cu “proorocia” pucioşească, pentru anul 2015, este că nu toţi străinii care au dorit să rămână în România au şi reuşit, aşa cum doreau. Cauza este aceea că unii dintre străinii imigranţi s-au dovedit că veniseră clandestin sau că nu aveau forme legale. De aceea, aproape 900 de străini au fost expulzați din România în 2015:

  

“ Pe linia prevenirii şi combaterii şederii ilegale a cetăţenilor străini, au fost organizate mai multe acţiuni şi controale în urma cărora au fost depistate cu şedere ilegală 1146 de persoane, cu 4,9% mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Pentru străinii aflaţi în situaţii ilegale sau care nu mai întruneau condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea sau prelungirea dreptului de şedere, au fost emise 862 decizii de returnare de pe teritoriul României.”[8]

Fenomenul imigraţiei a continuat însă nestingherit şi în anul următor.  Iată ce citim într-un articol postat în 14 februarie 2016, care contoriza fenomenul imigraţionist după doar o lună şi jumătate:

„ Poliţiştii Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI) au înregistrat, în acest an, 96 de cereri de azil, cei mai mulţi solicitanţi fiind pakistanezi, sirieni şi irakieni, în general bărbaţi, cu media de vârstă între 18 şi 34 de ani. ”[9]

Oare există şanse ca lucrurile să se schimbe radical în anii care vin şi atunci „proorocia” pucioşească să se împlinească totuşi? Două argumente ne fac să credem că nu:

1.     Pe de o parte, situaţia geopolitică actuală sugerează că presiunea imigraţionistă va creşte, iar ultimele evenimente de la graniţa de sud-vest a României sau ambarcaţiunile tot mai multe care acostează cu migranţi clandestini pe litoralul românesc al Mării Negre confirmă acest scenariu;

2.     Pe de altă parte, legislaţia naţională şi presiunile care vin dinspre organismele comunitare sunt favorabile înlesnirii fenomenului imigraţionist, până la limita unei permisivităţi defetiste şi dezarmate în faţa acestui fenomen:

„ Potrivit legislaţiei naţionale în materie de azil, în România se recunoaşte statutul de refugiat, la cerere, cetăţeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţă la un anumit grup social, se află în afara ţării de origine şi care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să solicite protecţia respectivei ţări, precum şi apatridului care, aflându-se, din motivele menţionate anterior, în afara ţării în care avea reşedinţa obişnuită, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să se întoarcă în respectiva ţară şi cărora nu li se aplică cauzele de excludere de la recunoaşterea statutului de refugiat.  ”[10]

Una peste alta, evoluţia fenomenului imigraţionist din ultimii 40 de ani şi perspectiva dirijată de organismele comunitare neomarxiste, cu veleităţi de vechil care guvernează o colonie de babuini, dă puţine speranţe că „proorocia” pucioşească despre imigraţia din România se va mai împlini vreodată.

În acelaşi timp, despre imensul fenomen emigraţionist (în ultimii ani, românii au plecat cu milioanele în alte ţări, unde muncesc şi mulţi s-au stabilit definitiv) „proorociţele” de la Pucioasa n-au prezis nimic. Oare de ce oare?

 ………………

Anca Ionescu-Târgovişte

26 octombrie 2017

…………………

  

---

[1] www.noul-ierusalim.ro

[2] https://www.realitatea.net/ca-i-refugia-i-au-ajuns-in-romania-in-2015-i-din-ce-ari-provin_1780134.html

[3] Ibid.

[4] www.noul-ierusalim.ro

[5] https://www.realitatea.net/ca-i-refugia-i-au-ajuns-in-romania-in-2015-i-din-ce-ari-provin_1780134.html

[6] www.noul-ierusalim.ro

[7] https://www.realitatea.net/ca-i-refugia-i-au-ajuns-in-romania-in-2015-i-din-ce-ari-provin_1780134.html

[8] Ibid.

[9] http://www.stiripesurse.ro/oficial-cati-refugiati-au-ajuns-in-romania-in-2016_982551.html

[10] Ibid.