534. La Pucioasa, Cuvântul lui Dumnezeu s-a amestecat cu Cuvântul lui Satana şi aşa s-a ivit învăţătură nouă

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

534. La Pucioasa, Cuvântul lui Dumnezeu s-a amestecat cu Cuvântul lui Satana şi aşa s-a ivit învăţătură nouă

Cum a evoluat, de-a lungul timpului, “Cuvântul lui Dumnezeu”?

La început, pe vremea Verginicăi, sectei de pocăiţi de la Pucioasa îi vorbea un singur Duh pucioşesc, care se autointitula “Dumnezeu”. Duhul vorbea prin gura Verginicăi, atunci când ea era adormită adânc, iar corpul ei era inert, căzut în catalepsie. Pe vremea lelicăi Maria, Duhul pucioşesc vorbea la fel şi se auto-identifica tot cu numele “Dumnezeu”. Lucrurile s-au schimbat abia pe vremea în care la cârma sectei a ajuns Mihaela. Ea n-a mai acceptat scamatoria de “comunicare cu cerul” folosită de Verginica şi Maria şi a promovat o metodă nouă, pretinzând că aude în miez de noapte mesaje din cer intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care i le susura Duhul pucioşesc în urechi. Mihaela consemna mesajele pe caiete, iar de pe caietele ei s-au tipărit cărţi care au primit acelaşi nume: “Cuvântul lui Dumnezeu”. După o vreme, Mihaela a început să pretindă că,  alături de “Dumnezeu”, au început să-i vorbească şi alte duhuri, care fie se auto-identificau cu nume de sfinţi, fie cu numele “Maica Domnului”, fie spuneau că sunt duhul Verginicăi sau alte duhuri ale unor oameni care muriseră între timp. Aşa încât “Cuvântul lui Dumnezeu” a devenit o colecţie colorată de “cuvinte” venite de la spirite de noapte şi de la morţi. Aceasta şi-a pierdut unitatea, congruenţa şi autoritatea care fuseseră clamate de “pucioşi” de la început, îndată ce acum textele nu mai erau atribuite exclusiv lui Dumnezeu. O titulatură corectă pe care ar fi putut acum să o pretindă liderii “pucioşi” ar fi fost “Cuvântul lui Dumnezeu şi al sfinţilor şi al unor oameni de seamă care au murit”.

Iată însă că acum Însuşi Satana este invitat să se amestece în ciorba asta mistică şi chiar contribuie constructiv, cu cuvântul său demonicesc, la dialogurile aprinse ale “sfinţilor pucioşi”. Dintr-un motiv aparent inexplicabil (la prima vedere, s-ar părea că “Dumnezeul” Pucioasei e tare curios şi arde de nerăbdare să afle niscaiva taine pe care numai Satana le ştie, şi chiar îi porunceşte ca nu cumva să ascundă ceva din ceea ce ştie), „Dumnezeul” Pucioasei Îşi face voia de a-l aduce pe Satana la masa frăţească a „pucioşilor” de pretutindeni şi îl invită să-şi amestece neghina Cuvântului Satanei cu grâul Cuvântului lui Dumnezeu:

« A bătut satana să intre înaintea Mea și să-și ceară drepturile după dreptate. Iată-l aici, la masa Mea de cuvânt, unde-Mi am scaunul și lucrul, aici am voit să-l aduc. Te așez să-Mi spui aici ceea ce ai să-Mi spui, satană. Nu-ți îngădui să pitești ceva din cele pregătite să le aduci înaintea Mea. Așadar, aici, în mijlocul martorilor Mei îți ascult cererea. Ție îți zic, grăiește! »^[1] (citat din predica leliţei Mihaela din 27 octombrie 2017)

Satana „profită de ocazie” şi vorbeşte ritos şi îşi cere drepturile. De când râvnea el la clipa aceasta! Din vorbirea lui Satana reiese şi motivul pentru care acesta a fost invitat să le proorocească pocăiţilor „pucioşi”: Dracul ştia doar el, şi numai el, nişte taine legate de anumiţi „duşmani” ai liderilor „pucioşi”, care s-au selectat dintre foştii adepţi care dezertaseră între timp. Ei îi numeşte pe aceştia „antichrişti” şi îi reclamă pentru sine, ca să-i ia şi să-i pună pe foc, pretenţie care mai mult ca sigur că va fi perfect pe placul liderilor sectei, care se consideră singurii sfinţi şi hristofori vrednici de a dobândi lumea toată:

« — Cer să-mi faci dreptate, Hristoase, că ești Dreptul Judecător. La prima venire a Ta acum două mii de ani ai avut dintre ai Tăi ridicați apoi împotriva Ta și au fost ei cei potrivnici, care au ieșit de la Tine. Ai spus în cuvântul Tău din vremea aceasta că antichrist stă și el între cei ce ascultă când grăiești și se scrie cuvântul Tău peste popor. Acum iar și iar au ieșit proaspăt dintre ai Tăi cei care au ieșit, iar eu spun despre acești potrivnici ai Tăi să fie numiți dușmani și antichriști. Așadar nu sunt ai mei acești antichriști? Nu sunt între cei ce vor fi trimiși la mine și cu mine în foc în ziua judecății? Nu sunt ei partea mea? »^[2] (alocuţiunea Satanei - citat din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)

A vorbit Satana la Pucioasa! Acum, titulatura corectă a colecţiei de mesaje pucioşeşti este “Cuvântul lui Dumnezeu şi al Satanei şi al sfinţilor şi al unor oameni de seamă care au murit”. Deloc surprinzător, „Dumnezeul” Pucioasei nu Se leapădă de Satana, ci îi dă dreptate, ca şi când erau vorbiţi dinainte; ceea ce înseamnă că intervenţia lui Sarsailă a fost binevenită şi constructivă, iar „duşmanii” liderilor sectei merită din plin numele de „antichrişti”, pe care l-a propus Nechipercea. Deci contribuţia Satanei la acest colocviu a fost salutară şi el s-a dovedit un adevărat aliat al liderilor „pucioşi”, unul care le înţelege păsurile – gând la gând, cu bucurie:

« — Ai dreptate, satană, ei sunt împotriva Mea acum, ba Mă și lovesc, Mă și învinuiesc, Mă și amenință cu obrăznicie ca niște puternici asupra lucrului și a locului Meu de aici. Dar cine i-a îndemnat să ajungă ei antichriști, așa cum ceri să fie numiți? »^[3] (citat din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)

Dacă Satana a ajuns să aibă dreptate, apăi înseamnă că deţine adevărul şi luptă pentru adevăr şi El este Adevărul la Pucioasa. Totuşi, „Dumnezeul” Pucioasei le mai dă „trădătorilor” o şansă, poate-poate se vor întoarce la jug, asemenea câinelui la locul unde a vărsat. De aceea negociază cu Scaraoţki şi-l roagă frumos să mai aibă răbdare, poate-poate „antichriştii” se vor trezi din rătăcirea lor prin lume şi se vor pocăi şi se vor întoarce la Pucioasa cu coada între picioare:

« O, tu i-ai îndemnat, [...] iar acum Îmi ceri să-ți fac dreptate, să-i treci în cartea ta antichriști, numai că în casa Tatălui Meu, nu uita, sunt multe locașuri, iar dacă într-o zi li se va trezi conștiința ei pot să se căiască și să capete măcar iertarea, [...] Așadar, nu poți să te socotești câștigător, și trebuie să ai și tu răbdare, așa cum și Eu am [...]»^[4] (citat din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)

 Dar ce valoare, ce putere poate avea cuvântul lui Aghiuţă, venit din cer şi strecurat printre cuvintele lui „Dumnezeu”? Cum ştim dacă trebuie să-l ascultăm şi să-l credem? La aceste întrebări ne răspunde „Dumnezeul” Pucioasei, în mod neechivoc: tot cuvântul rostit la Pucioasa are putere multă, căci El i-o dă, aşa că prin El are Satana putere şi victorie atunci când îi manipulează pe „antichrişti” şi-i joacă aşa cum vrea el:

« — Tot cuvântul cel din cer are putere prin Mine, numai să-l prețuiască și să-l urmeze cei ce vor cu Mine până la sfârșit ca și sfinții care sunt acum cu cerul. »^[5] (citat din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)

O omisiune neaşteptată întunecă totuşi această victorie. La sfârşit, când se împart laudele şi se enumeră Aceia care au grijă de poporul pucioşesc, tocmai Tartorul este uitat, sau este omis, sau se-ntâmplă ceva cu el, cert este că el dispare din enumerarea celor care intră cu cuvântul lor în Carte:

« Eu și Tatăl Ne-am așezat în carte acum între voi și cei ce vă tulbură pe voi [...] căci voi sunteți cărarea pe care Eu merg, și Eu am grijă de voi, mereu, mereu Eu am grijă de voi, o, fiilor »^[6] (citat din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)

Fără îndoială că este doar o scăpare involuntară. Cei care au citit cu atenţie tot mesajul pucioşesc au înţeles că rolul Satanei a fost esenţial în acest conclav, altminteri Necuratul nici n-ar fi fost convocat la o sărbătoare aşa de mare şi la o masă pucioşească aşa de bogată. Când a mai fost invitat nea’Sataniel să ia cuvântul în adunarea pucioşilor? Niciodată! Aşadar, cititorul de bună credinţă va trebui să re-citească această frază corect, evidenţiindu-i pe toţi Greii care au vorbit, adică exact aşa cum s-au întâmplat lucrurile:

« Eu și Tatăl şi Satana Ne-am așezat în carte acum între voi și cei ce vă tulbură pe voi [...] căci voi sunteți cărarea pe care Eu merg, și Noi avem grijă de voi, mereu, mereu Noi avem grijă de voi, o, fiilor » (frază modificată, în sensul celor susţinute mai înainte)

         „ Cine se aseamănă, se adună”, zice un proverb”. „Cum e turcul, şi pistolul”, zice un altul. Dar cel mai potrivit pentru această întâmplare ciudată cu „îngeri”, de la Pucioasa, ar putea fi acesta: „Cum e sacul, şi peticul”.

 …………………

Anca Ionescu-Târgovişte

29 octombrie 2017

…………………

 

---

[1] www.noul-ierusalim.ro

[2] Ibid.

[3] Ibid.

[4] Ibid.

[5] Ibid.

[6] Ibid.