528. Liderii sectei “Noul Ierusalim” dezvăluie cum joacă ei “fotbal religios”la Pucioasa: “Dumnezeul” lor este arbitrul, foştii lor supuşi sunt adversarii, iar ei sunt portarii
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
528. Liderii sectei “Noul Ierusalim” dezvăluie cum joacă
ei “fotbal religios”la Pucioasa: “Dumnezeul” lor este arbitrul, foştii
lor supuşi sunt adversarii, iar ei sunt portarii
Tot mai mulţi adepţi ai
sectei „Noul Ierusalim” părăsesc în ultima vreme secta, dezamăgiţi de
nedreptăţi, de minciună şi de descoperirea dureroasă că au fost înşelaţi cu
promisiuni şi „proorocii” false de către liderii lor. Odată plecaţi, ei se simt
dezlegaţi de codul tăcerii şi dezvăluie tot soiul de blestemăţii pe care le-au
suportat ani de zile cu stoicism, pe vremea când credeau că asta ar fi cumva un
fel de lepădare de sine. Desigur că aceste
dezvăluiri îi deranjează puternic pe născocitorii de la Pucioasa, motiv pentru care
ei îi numesc pe evadaţi „trădători”:
« O,
nu pot nici cei ce vin și se dau Domnului
cu viața lor, cu iubirea lor, nu pot nici aceia toți, nu pot toți să nu-și aibă voia lor
multă vreme, ci numai o vreme, și se
ridică și ei și lovesc și se nemulțumesc și trădează apoi pe Domnul și se duc spre voia lor, și iată, îi este greu omului să nu-și aibă voia sa, să nu-și fie sieși Dumnezeu și să fie Domnul dat în lături de om. »[1] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
„Trădările”
sunt atât de neaşteptate , încât fiecare „trădare” face ca rana şi durerea
degringoladei să fie „mereu proaspătă”:
« O,
ai fost blând în cuvânt față de durerea Ta mereu proaspătă, mereu deschisă rana Ta, că Tu iubești mult acest popor mititel și stai cu mâinile întinse deasupra lui, că
se ivesc trădări și dureri și
întărești peste
cetate strajă cerească, [...]»[2] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Deşi fenomenul nu este nou, el se repetă acum la modul
îngrijorător, dovedit de mărturisirea că ultimele evadări din “Raiul Pucios” le-au
adus liderilor sectei alte nemulţumiri şi dureri “proaspete”:
« Am
stat în ziua aceasta cu mare grijă pentru cuvântul pus în carte, că-s plin
de dureri proaspete, o,
ucenicul Meu iubit. »[3] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Odată
ce „trădarea” evadaţilor a fost dată pe faţă, liderii sectei îşi propun şi
pedepsirea ei. Deocamdată însă au rămas doar în faza de tatonări, deoarece nu
prea au găsit pârghii prin care să-şi pună planurile în aplicare. Asta nu
înseamnă că n-au găsit de cuviinţă să lanseze ameninţări voalate la adresa
transfugilor, înţesate cu sugestii grăitoare (cădere în gol, usturime arzătoare, roata morii se-nvârteşte
-ţac-ţac-ţac, plânset şi scrâşnirea dinţilor, clipe grele, suferinţe amare, etc.):
« Să
vă pedepsesc pentru trădare, sau pentru că nu M-ați iubit? O, pedeapsa vă este căderea din brațul Meu, și încă nu-i simțiți usturimea, că acum o simt Eu, Domnul, dar
roata se învârte, fiilor, iar Eu sunt milos și vă dau sfat să vă cumințiți gura și cuvintele și să plângeți pentru voi că
n-ați răbdat pentru Mine până la sfârșit, că, să știți, numai cei cu
inima creștină pot totul în cele mai grele clipe și suferințe [...]»[4] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Liderii “pucioşi” recunosc apoi cu nonşalanţă că la ei
în ograda duhovnicească nu mai funcţionează îndemnul lui Hristos “să vă iubiţi unul
pe altul”[5].
Dimpotrivă, atunci când “om pe om se
iubeşte”, această lucrare este rea şi păguboasă, asimilabilă unui delict de
lezmajestate:
« Iubirea
Mea este omul, de aceea l-am zidit pe om, dar Eu, Domnul, nu sunt iubirea
omului, că om
pe om se iubește, și n-am iubirea omului, n-are Făcătorul omului iubire de la om. Omul
ar fi să fie soarele Meu, de la care să Mă încălzesc, de la care să primesc
mângâiere și căldură în cer, precum primește el de la Dumnezeu din cer cele dăruite
lui. »[6] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Ei
merg atât de departe cu distorsionarea învăţăturii creştine, încât ajung să
considere că lipsa dragostei dintre
oameni ar putea avea efecte benefice. Pentru asta, ei se dau chiar pe
sine ca exemplu: deşi se plâng de „ lipsa dragostei adepţilor care îi
înconjoară”, totuşi pretind că această lipsă ar fi avut efecte pozitive asupra lor,
căci tocmai lipsa dragostei, împreună cu durerea, „i-a format pe ei” (deşi, din
mărturisirile celor care i-au părăsit, se ştie acum prea bine cum „s-au format ei” în realitate: au devenit
nişte tirani, instabili psihic, imprevizibili şi insuportabili):
« [...]
că iată, cei care cu trudă și cu
răbdare Îmi poartă de mânuță un popor
spre Dumnezeu, ei numai prin dureri s-au format ai Mei, numai prin lipsa dragostei din jur
pentru ei, și a trebuit să poată ei pentru Mine numai așa, numai disprețuiți de cei atât de puțin creștini cu inima din ei, și adesea aud în suspinele lor tăcute
spunându-Mi duruți ca David, „Izbăvește-ne, Doamne, de răzvrătirea poporului!”. »[7] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
O minciună intens trâmbiţată de liderii “pucioşi” este
aceea că “la Pucioasa, aşa de tare le vorbeşte Domnul oamenilor, ca un tunet, de răsună cerul şi pământul”. Aceştia
însă, mulţi şi nerecunoscători, deşi îl aud, îşi văd mai departe de
preocupările lor iar “Cuvântul îl dau
la spate”, în loc să-l observe şi să-l împlinească:
« [...]
azi, când cuvântul Meu răsună din cer și
până pe pământ, iar cei mulți
îl dau la spate și-și văd de dorințele și de plăcerile lor pe mai departe, că așa le este drag. »[8] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
În
realitate nu răsună nici cerul, nici pământul la Pucioasa, de „Cuvântul lui Dumnezeu”, aşa cum pretind „pucioşii”.
De altfel, chiar ei recunosc în alte părţi că „venirea cuvântului” se face
preferenţial şi pe furiş, doar la cei doi lideri, „cei aleşi”:
« O,
fiilor, fiilor, cei ce nu Mă iubesc și nu Mă primesc pe Mine pentru ei prin cuvântul Meu de azi, aceia
se îndreaptă spre voi cu duh de judecată pentru venirea Mea la voi cuvânt și se spală pe mâini de răspuns, zic ei. »[9] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Alteori se compară maniera secretoasă, de primire a
“Cuvântului” doar de către cei doi lideri ai sectei, cu felul în care a primit
Moise tablele legii pe muntele Sinai, departe de ochii şi urechile poporului:
« O, fiilor care-Mi așezați cuvântul în carte când îl rostesc vouă de deasupra ca pe munte sus deasupra lui
Moise în vremea aceea. »[10] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Pretenţia liderilor sectei de a-i judeca aspru pe cei
care nu primesc “Cuvântul de la Pucioasa”, cu toate că nici n-au auzit de el,
este întru totul absurdă. Culmea este că, deşi liderii “pucioşi” recunosc ei
înşişi că învăţăturile pucioşeşti publicate pe Internet ajung doar sporadic la oamenii
risipiţi pe tot Pământul, chipurile ele “lucrează cu putere” şi “aduc împliniri
tainice” în cei care nu le-au auzit:
« Eu
m-am mângâiat sub cuvântul Tău, plin de taine în el și azi, căci cuvântul Tău rostit de gura
Ta, chiar dacă nu ajunge multora la urechi, el lucrează, el are putere, Doamne, el așează împliniri tainice, căci Tu și sfinții Tăi așa a fost să lucreze și să împlinească voia Ta pe pământ și în cer. »[11] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Dezertorii
care au ales libertatea în lumea largă sunt acuzaţi acum de neascultare, de nemulțumire, de judecată, de
răzvrătire apoi și de învinuire a liderilor sectei de faptul că n-au
mai putut ei rezista în “Raiul Pucios”:
« O,
n-au înțeles pe deplin venirea Mea de azi cuvânt pe
pământ, n-au înțeles-o toți, ci numai puțini așa cum se cere, și n-au înțeles-o toți nici dintre cei care au bătut ca să intre și ei cu poporul cuvântului Meu, că au venit
și au stat și au văzut și au auzit și au putut cu Dumnezeu, până când nu le-a
mai venit bine să lucreze ascultarea, și s-au apucat de duh de nemulțumire, de judecată, de răzvrătire apoi și de învinuire spre cei de la care au luat lucrarea
ascultării de Dumnezeu, și apoi disprețul, ba chiar ura, care i-au ajutat să lase
calea cea cu Dumnezeu. »[12] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Deşi
nu mai pot fi controlaţi în mod direct, aceştia sunt ameninţaţi şi sfătuiţi să renunţe la eventuala tentaţie
de a dezvălui realitatea tristă din sânul comunităţii de „pucioşi”, ci să
rămână „de partea” liderilor pe care tocmai i-au părăsit, vorbindu-i de bine,
necondiţionat:
« A
fi ei de partea voastră pe mai departe, ar fi să nu vorbească de rău nici
între ei, nici în lături,
ca să se cheme că nu sunt împotriva voastră. Dar nu, o, bieții de ei, că Mă spun la lume că fac ce zice omul, că Eu fac ca omul aici unde-Mi am lucrul și poporul. »[13] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Cei
tentaţi să dea pe faţă adevărul sunt invitaţi să renunţe imediat şi „să se
cuminţească”:
« Voi,
cei care ați părăsit mersul cu Mine și cu cărarea cuvântului Meu, o, fiți cuminți, fiilor, nu mai aruncați înapoi cu vină [...]»[14] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Liderii sectei sunt puşi însă în faţa unei realităţi
extrem de incomode. Tot mai mulţi dintre cei fugiţi se desprind de frica
maladivă în care au trăit şi vorbesc deschis despre experienţele traumatizante
prin care au trecut, iar acum se caută şi se ajută unii pe alţii, stârnind
furia liderilor care, deşi se pretind “atotştiutori” (pentru că - zic ei - “Domnul îi informează periodic şi le
spune lor toate”) nu pricep cum de au putut fugi pe furiş atâţia adepţi, fără
ca ei să ştie dinainte ca să-i oprească:
« Caută unii spre alții cei ce M-au părăsit, dar nu pe voi, ci pe Mine M-au aruncat
din calea lor ca să aibă voia lor fiecare și ca să se sprijine frățește, zic ei, pe
calea cea pribeagă, fără Dumnezeu pe ea, că asta înseamnă să fie omul pribeag,
fără căpătâi, fără veghe. O, Mă părăsesc ei pe Mine, darămite pe voi! Mai întâi
de Mine se răcesc, și apoi de voi, de
cei ce-Mi rămâneți aproape, iar ei
își croiesc viață pământească ajutându-se între ei, după ce fug pe furiș de fața
Mea și a voastră, și Mă uit la ei cu jale când își risipesc viața fără de
folos veșnic, fără preț, fiilor. »[15] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
În furia lor, liderii sectei îi acuză pe dezertorii
care acum vorbesc liber şi “împung” ca berbecii că “L-au părăsit sub cruce pe Dumnezeul
Pucioasei”, mărturisind astfel că “Dumnezeul”
lor este Altul decât Dumnezeul
creştinilor (Care nu mai este de mult nici sub cruce, nici pe cruce, căci a înviat şi S-a înălţat la
ceruri, de-a dreapta Tatălui):
« Iar tu, cel ce Mă împungi ca să Mă doară,
iată, am zis ca tine când M-ai părăsit sub cruce, și nu te-am oprit să Mă părăsești, ci am tăcut sub durere și a ieșit ca tine, nu ca
Mine, Cel ce plâng după fiii smulși de la sânul Meu. »[16] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
De
altfel, liderii sectei (ca şi altădată), îşi arogă iarăşi puteri şi demnităţi
divine. În viziunea lor maladivă, dezertorii care destăinuie neregulile din
sânul sectei (şi-i acuză acum pe foştii lor lideri de minciună, de sperjur şi
de tiranie) nu aduc atingere omului, stăpân
autocrat peste secta sa, ci Însuşi Duhului
Sfânt:
« O,
cine nu vrea să înțeleagă taina lui
Dumnezeu cu omul, acela zice ce vrea el să zică, iar când zice se
atinge de Duhul Sfânt, nu de om. Iar dacă ei Îmi umilesc fața și lucrul, Eu ce
să le fac? Să nu-i las să fie duși spre umilire? »[17] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Ca de obicei, ultima predică a liderilor sectei (botezată
standard cu sintagma “Cuvântul lui Dumnezeu”)
nu e lipsită nici ea de inadvertenţe, care nu pot fi atribuite în niciun caz
unui “Dumnezeu” care se presupune a
fi ireproşabil. În apetitul de a inventa noi paradigme mistice, ei pretind că mersul înainte şi mersul înapoi al
creştinilor sunt două variante antagonice, două
căi care impun axioma că nu mai poate exista şi o a treia cale. Îndată însă se contrazic, propunând chiar ei a treia cale, care ar fi aceea ca bietul
creştin să n-o ia nici înainte, nici înapoi, ci să stea pe loc şi să aştepte să-i lucreze altcineva calea spre
mântuire în locul lui. În viziunea lor inovatoare, pocăinţa nu înseamnă progres, mers înainte, ci înseamnă obligatoriu
bătutul pasului pe loc:
« Iată,
trebuie să se știe: cine merge
înapoi nu mai merge înainte, iar alta a treia cale nu mai este, o, și de aceea trebuie pocăință și iar pocăință, calea cea de a treia, care oprește omul pe loc și așteaptă pe Domnul cu iertarea și cu învierea, căci pocăința este calea învierii, nu este altceva ea. »[18] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
În imaginaţia lor poetică, liderii “pucioşi” nu ezită
să facă sportul minţii şi pe terenul misticismului. Adepţii dezertori sunt
văzuţi acum de ei ca nişte adversari care bat mingea ca să le dea lor gol, prin
metode care nesocotesc regulile de joc (doborând portarul, de pildă)
« O,
fiilor cu suspin în voi, iată, cei care v-au sprijinit cândva dau acum în voi
cu vină pentru ei înșiși, bat cu jocul lor în porți ca să dea gol, ca la sport, unde cel mai bătut pământ
este în porți, că fiecare caută să doboare portarul și să trimită mingea în porți ca să câștige bătălia. »[19] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Pentru cei care nu pricep imediat subtilităţile
alegoriei, liderii sectei revin şi dau largi lămuriri: portarul care primeşte
loviturile (de fapt, portarii, că sunt doi) simbolizează pe liderii “pucioşi”,
iar adversarii care vor să dea gol (adică, să le deschidă mintea celor rămaşi
şi să golească secta de vieţuitori înşelaţi), dar încalcă regulile jocului,
sunt dezertorii sectei.:
« Iar
cine dă în voi, cei rămași ai Mei aici, o,
aceia dau în Mine, nu în voi, iar Eu sunt plin de rane de la ei, de la cei ce
aruncă în voi de departe, că Eu am nevoie de voi și Mă așez în fața celor ce vă lovesc pentru ei înșiși ca să vă slăbească în porți, că toți vor
să dea gol în porți și se zbat cu învinuiri, că ziua și noaptea ei fac haz pe seama voastră și vă disprețuiesc și se răcoresc așa, iar fața Mea este cea care primește toată joaca lor spre țintă, tot neastâmpărul lor, pe care de aici l-au început și l-au jucat de la unul la altul, și iată-i, nu se astâmpără ca să nu lovească
înapoi pentru răceala lor de Dumnezeu și de voi, tot mai proaspăt lucrată. »[20] (citat
din predica leliţei Mihaela din 11 septembrie 2017)
Desigur că “Dumnezeului”
Pucioasei nu-i mai rămâne decât postul de arbitru (concomitent cu cel de
antrenor al “pucioşilor”).
Aşteptăm
cu interes şi alte predici pucioşeşti, în care să aflăm în ce repriză s-a ajuns
şi mai ales evoluţia scorului.
………………
Anca Ionescu-Târgovişte
17 septembrie 2017
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.