525. Liderii “pucioşi” promovează din nou idei etnocentriste care cochetează cu şovinismul şi neofascismul
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
525.
Liderii “pucioşi” promovează din nou idei etnocentriste care cochetează cu
şovinismul şi neofascismul
Motto: Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar
Este cunoscută deja
propensiunea liderilor sectei “Noul Ierusalim” pentru mutarea forţată a centrului
de greutate al lumii contemporane... tocmai la Pucioasa, exact acolo unde li se
pare lor că bate inima României. Deşi mulţi consideră încă Ierusalimul Istoric
ca fiind capitala religiilor lumii (iar unii extremişti încă îl mai revendică
zgomotos numai pentru ei), liderii “pucioşi” visează deja la un Nou Ierusalim,
la Pucioasa, care va lua tot caimacul şi toată faima cetăţii lui David, devenind
un fel de Buric Al Lumii spre care se vor scurge ochii tuturor popoarelor,
într-o admiraţie hipnotică. În timp ce unii ideologi lucrează insidios pentru
punerea bazelor unui globalism economic
(o trăznaie fundamentalistă care va fi apoi extinsă şi în plan politic, prin
aşa-zisele directive de “corectitudine”,
impuse tot de ei), “pucioşii” visează la un globalism
religios, o idee futuristă care ar urma să netezească toate deosebirile
etnice ale popoarelor. Etnocentrismul lor agresiv se devoalează atunci când se
pune problema limbii unice pe care o
vor vorbi popoarele lumii (şi mai ales, a felului cum va fi ea adoptată − cu
anasâna). Aceasta va fi, sine qua non,
inegalabila limbă română.
Pentru a fi convingători, sectanţii “pucioşi” afirmă ex cathedra că şi “Dumnezeul”
lor a îmbrăţişat de curând această idee inovatoare − preluată, desigur, şi de
toată suita Sa cerească, aşa încât “în cer” cică se
vorbeşte acum exclusiv în limba română:
« O, fii ai cuvântului lui Dumnezeu și ai cetății Lui de azi pe vatra neamului român, o,
fiilor români, mare va fi peste neamuri numele de român! Se luptă diavolul cu
toate forțele răului
și dă să stârpească de pe pământ
numele de creștin al
fiilor lui Dumnezeu, dar va rămâne numele de român și va răsuna în trâmbițe cerești acest
nume, și se va face român tot omul care va lua din cuvântul lui Dumnezeu de pe această vatră,
vatra neamului român, că mulți se vor naște
de sus din cuvântul lui Dumnezeu, din cuvântul acesta, căci Iisus Hristos grăiește românește și S-a făcut român, și vor avea nume nou cei ce se vor închina Lui în vremea care vine, iar noi, sfinții Săi, vom împlini lucrările Domnului,
precum este scris. »[1] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 2 august 2017)
Aici se dă de înţeles că diavolul va
reuşi până la urmă să stârpească de pe
pământ numele de creștin dar, din fericire, va rămâne ca înlocuitor numele
de român. Ar putea oare prăpădiţii de oameni să nu ţină cont de acest trend novator care, cică “vine din cer”?
Fără îndoială că nu, chiar dacă ei au acum alte preocupări mult mai presante. De
aceea, liderii “pucioşi” consideră că schimbarea născocită de ei este necesară
şi întru totul inevitabilă.
Faptul că “Hristosul”
pucioşilor nu mai e creştin, pentru că S-a făcut român, nu trebuie să ne
mire prea tare. “Pucioşii” nu sunt la prima lor inovaţie trăznită, care vine ca
nuca în perete. Dar este oare acest
demers în concordanţă cu mesajul biblic? Desigur că nu, îndată ce sf. Apostol
Pavel, în mod repetat, atrage atenţia că deosebirile de limbă, de rasă, de sex,
de statut social sau de cultură sunt incompatibile cu calitatea cea nouă, de
creştin:
“Căci nu este
deosebire între iudeu şi elin, pentru că Acelaşi este Domnul tuturor, Care
îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă pe El.” [2]
“Nu mai este
iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte
bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos
Iisus.”[3]
“Unde nu mai
este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori
liber, ci toate şi întru toţi Hristos.”[4]
Pavel vorbeşte aşadar despre un Alt Hristos, diferit
de cel al “pucioşilor”, care este al tuturor celor care-L urmează, iar aceştia
se numesc creştini (deci, nu elini, iudei, romani sau...de râsul curcilor! − români):
“Şi au stat
acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în
Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.”[5]
Mai desprindem însă de aici, din acest pasaj de
predică pucioşească, nu numai ideea „fumată” a unui naţionalism extremist, prin
care un „popor ales” (vajnicul popor român) va înghiţi ca un chit nesăţios toate celelalte popoare,
mai întâi impunându-le limba, iar apoi obiceiurile (mai nou, obiceiurile se
trasează la Pucioasa, sub formă de directive imuabile). Desprindem şi ideea
periculoasă că însuşi creştinismul
este ceva perimat, depăşit de evenimente, iar „Dumnezeul” Pucioasei îl va lăsa în mod deliberat pe mâna diavolului
ca să piară, pentru a-l înlocui apoi imediat cu „românismul”, ca formă ideologică superioară a teologiei. Toţi
oamenii pământului „vor avea nume nou”, pentru că se vor numi români şi vor
vorbi exclusiv limba română.
Sâmburele şovinismului dospea benign încă de pe
vremea Verginicăi:
« O,
fiule, fii român, nu fi ţigan, că nu găseşti pe pământ înţelepciune decât la Mine. »[6] (citat
din mesajul Verginicăi din 19 decembrie 1971)
« Nu fiţi ca ţiganii
de la uşa bisericii, care cer pomană şi care nu se roagă pentru cel care l-a
miluit. »[7] (citat
din mesajul Verginicăi din 1 ianuarie 1975)
Mihaela
duce însă intransigenţa la extrem, arătând dispreţul ei faţă de alte popoare
onorabile. Obiceiurile altor naţii sunt un pericol nu numai pentru conduita prezentă
şi viitoare a românilor, ci şi pentru puritatea speciei, care este
ameninţată de a fi contaminată, iar românul să nu mai fie român, ci altceva şi
altcineva. Pentru ea neamţul, turcul, americanul şi francezul merită tot
dispreţul, cu cultura lor cu tot, iar neologismele sunt un grav pericol pentru puritatea
limbii române:
« O,tu
ştii ce înseamnă român? Nu ştii ce înseamnă acest cuvânt, român. Pe ce limbă să
vorbesc Eu cu tine ca să Mă înţeleg cu tine ca la începutul tău, românule,
poporul Meu? O, te-ai băgat şi tu în cutie, tată, şi nu mai ai ogradă şi iarbă
şi pomi şi pădure şi poiană şi căsuţe cu miere şi sapă şi grapă, şi nu mai eşti
român. Eşti
neamţ, că te-ai lăsat după praznicele
nemţeşti. Eşti
francez, că te-ai îmbrăcat cu haină
franţuză. Eşti englez, că ţi-ai stâlcit limba ta cea dulce. Eşti turc, şi ai făcut ca Israel,
care s-a unit cu trup de pe cale. Eşti american, că ţi-ai uitat
vârsta ta, care este cât a Mea, şi ţi-ai uitat strămoşii pe care-i ai
dedesubtul tău. Eşti american, de parcă nu mai ai strămoşi şi frumuseţe
străbună. Ţi-ai uitat bunicii, poporule român. O, românule tată, de ce nu mai
vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti
frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe
pământ şi în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu
împrumutatul de la străinii neamului tău, şi
n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? »[8] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 19 februarie 1995)
Evident că aici suntem în faţa unui şovinism
agresiv, periculos, chiar dacă este vehiculat doar ca idee creaţă, fără a fi
însoţit şi de fapte concrete. Dicţionarul Enciclopedic (1993-2009) defineşte şovinismul ca fiind acea atitudine care constă în (cităm) “afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea
exclusivismului și
intoleranței naționale (naționalism extremist)”.
Putem
vorbi chiar despre tente de neofascism, îndată ce neofascismul “preia unele elemente ale doctrinei fasciste,
adaptându-le la condițiile existente” [9], iar printre aceste elemente putem
uşor identifica câteva care intră în definiţia fascismului (cităm): “ [...] naționalism
extremist, misticism, [...], intoleranță față de alte partide sau mișcări politice, mai ales a celor de
extremă stângă;
[...] lideri charismatici, supunerea
necondiționată față de voința acestora, [...], promovarea rasismului, în forma antisemitismului și șovinismului, și a unor concepții filozofice voluntariste și iraționaliste. [...] așa-numitul drept al unor rase și națiuni la dominația mondială, [...] [10]
Cine vede
însă lucrurile doar la suprafaţă ar putea replica: “Ce fascism? Ce şovinism? Ce bateţi câmpii? Unde aţi văzut voi
voluntarism şi iraţionalism şi dominaţie la bieţii oameni aceştia? Că ei par
blânzi ca porumbeii.”
Or
părea ei blânzi ca porumbeii, dar sunt mlădioşi ca şerpii. Iată un exemplu. Cu
ceva ani în urmă, Mihaela îşi imagina şi punea la cale o acţiune de comando,
prin care câţiva adepţi “pucioşi” urmau să treacă prin tot oraşul Pucioasa şi
să scrie mare cu vopsea pe vitrinele magazinelor unde se vindea carne, mesajul
cu subînţeles “MOARTE”. Cu alte cuvinte, să priceapă odată toţi locuitorii
urbei că “Dumnezeul” Pucioasei
interzisese ferm şi definitiv consumul de carne, iar cetăţenii continuau să fie
nepăsători. Desigur că acţiunea s-ar fi desfăşurat noaptea, altminteri vitejii cruciaţi ai vegetalelor ar fi riscat să
o ia pe cocoaşă de la proprietarii magazinelor şi poate chiar de la cetăţenii
scandalizaţi de cruciada nebunilor cu bidinea. S-au găsit pe loc câţiva adepţi
ca Ady şi Viorel, care s-au entuziasmat cu înflăcărare, gata să treacă la
acţiune, dar au fost şi alţii mai aşezaţi, care şi-au arătat deschis rezerva
faţă de o asemenea năzbâtie cu nuanţe penale. Văzând că nu are unanimitae în
susţinere, Mihaela a bătut în retragere şi apoi a renunţat de tot la acea faptă
de eroism pucioşesc.
Fapta neconsumată a rămas însă
înscrisă în istoria pucioşismului ca o frumoasă şi vitejească intenţie,
încrustată în pavajul cu fapte bune ale “pucioşilor”.
………………
Anca Ionescu-Târgovişte
6 august 2017
…………………
[2] Rom. 10:12
[3] Gal. 3:28
[4] Col. 3;11
[5] Faptele Ap. 11:26
[7] Ibid.
[8] Ibid.
[9] sursa: DEX '98
(1998)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.