522. Liderii “pucioşi” pun la index “telefonul duhovnicesc”
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
522. Liderii “pucioşi” pun la index “telefonul
duhovnicesc”
Setoşi de inovaţii,
liderii sectei „Noul Ierusalim” de la Pucioasa uimesc necontenit nu numai prin
imaginaţia lor debordantă, dar mai ales prin discordanţa dintre „legile”,
„tainele” şi „descoperirile duhovniceşti” născocite de ei. Ani de zile s-au
străduit să impună adepţilor lor eliminarea totală a culorilor vii pentru straiele lor, şi în special culoarea roşie (considerată a fi
culoarea satanei). Făcând legătura cu unele pasaje din cartea Apocalipsei, ei
anunţau că modelul hainelor albe este luat de la sfinţii cerului care sunt
îmbrăcaţi exclusiv aşa, şi de la Însuşi Domnul, care va veni triumfător pe un
cal alb. Aflăm acum cu surprindere (o fi doar uitarea de vină? sau simpla
înaintare în vârstă, care vine cu neputinţele ei?) că acum liderii „pucioşi”
promovează ideea că sfinţii cerului nu mai au haine albe, ci...colorate! Iată dovada:
« [...] Noi, cei din cer, ne minunăm de cele ce sunt puse înainte
aici, iar voi, de cele ce Eu, Domnul, spun că aveți deasupra în văzduh, oștiri cerești în straie de culori și de darurile Duhului Sfânt și de dragoste și de mângâiere, fiilor. »[1] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 4 iunie 2017)
O altă ciudăţenie este
lejeritatea cu care ei atribuie “Dumnezeului” lor pasiuni omeneşti,
curiozităţi, degustarea de minuni dulci, sau... de ce nu? chiar nişte “păcate
nevinovate” care par mici, chiar dacă sunt mari. Adică, lui Dumnezeu cică îi
este permis orice, că de aia este El Atotputernic. Toată lumea ştie că mândria este un păcat mare, fiind
unul dintre cele 7 păcate capitale. Atribuindu-I afecte şi pasiuni
omeneşti, liderii “pucioşi” nici nu bagă de seamă cum Îl pricopsesc pe “Dumnezeul”
lor şi pe “îngerii” Lui cu... păcatul mândriei:
« O,
ce minuni dulci sunt pentru Noi toate câte cu trudă ați pregătit și ați grăit prin ele în limba cea dulce a
Duhului Sfânt! O, ce frumos, ce mângâios, ce măreție Ne-ați pregătit ca să
Ne faceți întâmpinarea, Nouă, celor din cer, și apoi celor ce au călătorit cu sufletul
cald de dor și au venit la praznicul de azi aici! Vă
ascultăm inimile și simțirile, vă privim cu nesaț, Ne mândrim
că avem așa primire, așa căldură pentru
Noi de la voi, și prin toate vă
dovediți credința în venirea Mea cea de azi, fiilor, și puterea cuvântului Meu de peste voi. »[2] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 4 iunie 2017)
O atitudine dictatorială şi profund segregaţionistă
este interzicerea de a mai folosi telefoanele mobile inteligente, interdicţie care
va fi valabilă doar pentru adepţi, dar nu şi pentru lideri. După ce liderii
şi-au lansat pe internet predicile lor, în format scris şi audio, era logic ca
adepţii să fie interesaţi să folosească telefoanele mobile pentru a-l asculta
pe Nicuşor cum Îl imită la voce pe “Dumnezeul” Pucioasei. Sau, să citească
şi eventual să recite pasaje pe care le găsesc online pe internet. Dintr-o dată, liderii sectei au descoperit cu
invidie că adepţii nu se mai holbează la ei ca să le soarbă vorbele sacre din
gură, ci se holbează la cutiuţele vorbitoare numite telefoane mobile. Lucru primejdios, această jucărie numită telefon!
O bătaie
de cap în care adepţii (numai ei, căci liderii sunt exceptaţi!) îşi
prind urechile şi ochii şi mintea:
« O, iată, fiilor, grăiesc cu voi pe limba cea de azi a lumii, că văd
că toți, aproape toți v-ați făcut rost de
un lucru primejdios
minții și inimii omului, o jucărie cu care stau în buzunar și în mână toți oamenii de azi,
de parcă altfel ei n-au mai trăit până acum, iar această bătaie de cap au luat-o în plăcere și în obicei de zi cu zi și cei ce știu de la Mine despre această primejdie, și toți, aproape toți se închină la
această jucărie, în care-și
prind urechile și ochii și inima și mintea și dorirea, și numai neastâmpăr le aduce, iar Eu am privit și am văzut cum vin destui în buzunar cu această
jucărie aici la sărbători și o scot
pe masă și se joacă cu ea de-a trufia, de-a
îngâmfarea, de-a neumilința și nesfiala față de acest loc ales deosebit pentru Domnul, și față de taina Mea așezată
aici, și trebuie să spun că ați ieșit pe câmp deschis prin această îndeletnicire și n-aveți armătură și n-aveți scut în luptă, fiilor, și n-ați făcut cu știre aceasta, iar
duhul satanei v-a biruit pe mulți și v-a dat de la el ca să aveți, și ca să puteți ca el, și ca să vă smulgă apoi de la Dumnezeu pic
cu pic. »[3] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 4 iunie 2017)
Cică, nu e bine ca să asculţi “Cuvântul lui Dumnezeu” folosind telefonul, dar atunci de ce au mai
pus liderii sectei “Cuvântul” lor pe
internet, în format audio? Ca să se smintească adepţii lor, sau lumea? Cică
telefonul ar fi cursa lui satana, care aduce sminteală. Dar punerea pe internet
a “Cuvântului”, în format audio, nu
este ispită care aduce sminteală? “Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie
să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”, zice
Biblia[4].
Deşi în mod neîndoios adepţii se uită la telefoanele lor doar ca să vadă sau să
asculte“Cuvântul lui Dumnezeu”
recitat de Nicuşor (sau mai degrabă “Cuvântul
lui Nicuşor” despre Dumnezeu), Mihaela îi acuză pe adepţi că ei privesc
prin telefon doar la toate relele sataniceşti:
Eu însă vă spun că
mai mare cursă nu este întinsă de satana pentru
suflete acum ca și această jucărie, care se cheamă telefon, și este
acest telefon folosit din plin și cheamă
el spre satana pe toți,
pe toți, iar satana îi atrage la dezbrăcarea de
veghe, la libertatea de a simți tot ce
este mai primejdios pentru sufletul din om, care înseamnă Dumnezeu în om, iar
Eu, Domnul, văd toată marfa lui satana, tot ce scoate el la vânzare pentru cei
neîncercați, și nu se poate să nu omoare el oameni cu grămada ca să fie ai lui,
dacă și pe cei care mai citesc câte o rugăciune
ca să se creadă ei cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu ei, o, și pe aceia îi atrage și îi înșeală cu această
îndeletnicire pierzătoare de om. Vă veți spune vouă și unii altora că
pentru căutat după cuvântul Meu ați ieșit pe câmp
deschis și spre primejdie, dar iată ce vă spun: O, nu
e bine să bagi mâna în
buzunar și să asculți cuvântul Meu purtat în buzunar, ci e bine cu lucrare bisericească să se
stea înaintea cuvântului Meu când el vine spre oameni. O, cum să prindă putere
în voi cuvântul Meu când fiecare zice că și-l are în buzunar și nu se
strânge frățește ca să audă pe Domnul? Vita care scapă în iarbă grasă se umflă și se îmbolnăvește, și tot așa pățiți și voi cu privitul
prin telefon la toate relele satanicești, iar în loc să-l biruie creștinul pe satana, iată, Îl biruie pe Domnul
înăuntrul lui. »[5] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 4 iunie 2017)
Dar...
oare a fost mereu aşa? A fost telefonul cursa lui satana şi pe vremea
înaintaşelor Mihaelei, proorociţele? (Verginica şi Maria).
Pe
vremea Verginicăi, telefonul nu era “unealta satanei” ci “unealta lui
Dumnezeu”. Cum vorbea omul la telefon, tot aşa vorbea el şi cu Dumnezeu:
« O, vine vremea, cum vorbeşte omul
cu telefonul, aşa veţi vorbi voi cu Domnul. Vine vremea că
trupul acesta va fi mânuit de toţi, ca să vorbească cu Mine. »[6] (citat
din mesajul Verginicăi din 22 iulie 1973)
Însăşi
Verginica era denumită “telefon duhovnicesc”, iar unii norocoşi aveau şansa da
a vorbi prin acest “telefon” cu morţii, iar morţii vorbeau cu ei, ca la
şedinţele de spiritism:
« Mamă, eu sunt Mihail, care vorbesc prin telefonul
duhovnicesc. [...]... Nenea Mişu, apropie-te de telefon. »[7] (citat
din mesajul Verginicăi din 24 mai 1974)
Până
şi arhanghelii se făceau intermediari ai acestor neobişnuite “convorbiri
telefonice” prin care viii vorbeau cu morţii şi viceversa. Telefonul nu era
“cursă întinsă de satana”, ci era “telefonul Domnului Iisus Hristos”:
« Arhanghelul Mihail primeşte poruncă de la Domnul să aducă pe
adormitul Mihail.
... Mihaile, adu-l pe Mihail la telefonul Domnului
Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu
mama. Adu-l, Mihaile. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. [...] Mamă, să fii credincioasă, şi iubeşte telefonul şi pe Dumnezeu şi iubeşte tot lucrul Său [...] Şi de
aceea m-au adus la telefon, şi mulţi ar dori, mamă, din cei ce sunt cu mine, să
vorbească, dar nu pot. »[8] (citat
din mesajul Verginicăi din 29 iunie 1974)
Pe
vremea Verginicăi, “telefonul” nu era o minune a tehnicii, ci doar o minune mare. Adepţii
“pucioşi” erau îndemnaţi să-l păstreze şi să-l ocrotească, să-l sărute şi să-l
iubească:
« Mamă, cu greu vorbesc la telefon. Am însoţitor lângă mine şi îmi arată cum
să vorbesc cu tine. Tinerii care sunt cu mine ar vrea şi ei să vorbească, dar
nu pot, fiindcă ai lor sunt necredincioşi. [...]... Mă uit la telefonul cu care vorbesc cu tine, mamă, şi mă uit la razele lui, că mare minune este lucrul acestui telefon.[...] Mamă, mult
iubeşte Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îţi vorbesc ca la telefon, dar plânge Dumnezeu de el, că e supărat de cei ce-l lovesc
şi nu-l preţuiesc. Păstraţi acest telefon,
că mare valoare are între cer şi pământ, între morţi şi vii. Păstraţi-l şi
apăraţi-l.»[9] (citat
din mesajul Verginicăi din 22 iulie 1974)
« — Mihaile, pleacă-te la picioarele Domnului şi sărută de trei ori picioarele Domnului şi telefonul, în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh. Amin. »[10] (citat
din mesajul Verginicăi din 2 septembrie 1974)
Astăzi, telefonul este doar o minune a tehnicii, adică
a satanei. Ce-i deranjează însă cel mai mult pe liderii “pucioşi” este nuanţa
de independenţă a adepţilor. Cum de au îndrăznit ei să-şi ia singuri acest
drept, de a avea telefon personal şi a se zgâi la el, fără să ceară voie
stăpânilor lor? Au făcut-o ca să umble şi ei cu telefoanele, nu numai
stăpânii lor. De ce şi ei? Cine sunt ei, ca să pretindă aşa ceva? Pentru ei este
timp irosit, lipsă de folos şi înfrângerea voinţei, spre deosebire de lideri, pentru
care telefonul este util, este duhovnicesc (că de aia vorbeşte Mihaela toată
ziua la telefon, fără nicio teamă că radiaţiile în exces ar putea fi (oare?)
nocive:
« O, nu mai iubiți, nu
mai căutați
folos și timp irosit de la telefonul
care vă fură spre el voința. Voi aveți pe Domnul, spre Care să căutați. Cine nu este trimis de Domnul și vegheat de sus când umblă pe această
cale, pe care și Eu trimit spre
lume cuvântul Meu, o, acela face de la el aceasta și cade în bătălie, dar Eu n-am spus să facă
aceasta creștinii poporului Meu ca să umble și
ei cu lumea
aceasta pe calea ei. Dacă Eu, Domnul, nu v-am dat această îndeletnicire, iată, v-ați luat singuri, și vă faceți prea mult de
lucru de la lumea cea urâtă, și spun
aceasta fiindcă îl văd pe creștin cât
este de neastâmpărat în mână cu această jucărie, care-l scoate pe drum ca să-l
încânte, dar Eu nu pot să nu Mă îngrijorez, să nu Mă doară când văd câtă
vătămare aduce celui neîmbrăcat gros pentru vremea cea rea de azi. »[11] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 4 iunie 2017)
Telefonul este clasat ca “periculos” nu pentru că este
o sursă incontrolabilă de radiaţii, ci pentru că dă posibilitatea adepţilor
sectei de a vedea şi alte locuri, alţi oameni, alte opinii decât cele ale
liderilor sectei ierusalimitene, ceea ce echivalează cu “desfrâul duhovnicesc”:
« Are omul fereastra în buzunar și o
deschide larg și se uită lung ca
în vitrină trecătorul și intră și cumpără numai foc, numai desfrâu, și-și face din aceasta hrană pentru suflet și pentru trup, până ce se îmbolnăvește de tot cu trupul și cu sufletul și cade sub povară, o, și n-am cu cine să îngrijesc răniții din război, n-am. »[12] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 11 iunie 2017)
Liderii sectei au
însă grijă să reînnoiască pretenţia lor că adepţii lor se află sub ascultarea
lor ca şi când ar asculta de Însuşi Dumnezeu. De altfel, ei se pun pe aceeaşi
treaptă de demnitate cu Dumnezeu. În consecinţă, adepţii se pot confesa în mod
echivalent, fie direct la “Dumnezeu”,
fie direct la “solii Lui” (liderii
“pucioşi”):
« O, nu stați cu cuvântul
vostru în fața Lui când vine Domnul să vă cerceteze, când sunteți
cercetați de El sau de solii Lui. O, învățați să vă deschideți când sunteți cercetați și întrebați de lucrul vieții voastre. »[13] (citat
din mesajul leliţei Mihaela din 11 iunie 2017)
Dacă ar fi sinceri şi corecţi în alegaţiile lor despre
telefoanele inteligente, liderii “pucioşi” ar face două lucruri:
1. Ar desfiinţa practica punerii pe internet a “Cuvântului” (scris şi format voce),
pentru a-i nu ispiti pe oameni să-şi procure telefoane în intenţia de a citi
sau asculta acele texte pseudo-teologice;
2. Ar renunţa şi ei la telefoanele inteligente, îndată
ce pretind asta supuşilor lor ( pe care-i numeşte “fraţi”), cu motivaţia că
telefonul “cheamă spre satana pe toți, pe toți”.
Altminteri, rămâne valabilă concluzia unei cunoscute
fabule: “Voiesc egalitate, dar nu pentru
căţei”.
………………
Anca Ionescu-Târgovişte
22 iunie 2017
…………………
[2] Ibid.
[4] Matei, 18:7
[5] Ibid.
[6] Ibid.
[7] Ibid.
[8] Ibid.
[9] Ibid.
[10] Ibid.
[11] Ibid.
[12] Ibid.
[13] Ibid.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.