519. Încă două minciuni gogonate ale liderilor “pucioşi”

Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.

519. Încă două minciuni gogonate ale liderilor “pucioşi” 

 

Din dorinţa lor de a-şi crea o imagine cât mai edulcorată, cât mai preţioasă şi sfântă (în pofida realităţii care nu minte), liderii “pucioşi” îşi intoxică periodic cititorii naivi ai predicilor lor cu informaţii false. Iată două dintre ele, cele mai recente:

1. Prima se referă la pretinsele daruri ale Duhului Sfânt care s-ar sălăşlui în aşa-zisa “mânăstire” mixtă de la Pucioasa autointitulată “Biserica Noul Ierusalim”. În ultima lor predică, liderii sectei pretind că “mânăstirea”/”biserica” lor plesneşte de sănătate harismatică, mai exact cică toate harismele, despre care vorbeşte Sfânta Scriptură că se regăseau în Biserica Ortodoxă primară, s-ar regăsi şi “biserica” lor:

« O, fiilor, e mare lucru să mai am Eu, Domnul, biserică pe pământ cu toată așezarea ei cea de la începutul bisericii Mele, în care aveam mădularele toate, și din care toate darurile Duhului Sfânt lucrau și-și dădeau întâietate pentru lucru după nevoile bisericii, și nimeni nu era fără de lucru, căci erau apostoli și prooroci, erau grăitori în limbi și vindecători de boli, erau făcători de minuni și cârmuitori pentru grijile bisericii, și nimeni nu era fără de lucru, și erau slujitori de toate cele trebuincioase lui Dumnezeu și bisericii Sale [...]»[1] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din  26 februarie 2017)

Liderii “pucioşi” afirmă aici că şi la ei se regăsesc toate lucrările darurilor Duhului sfânt (adică, “toată așezarea bisericii”, cea de la începutul ei),  pretinzând că ele sunt apostolia, proorocia, găirea în limbi, vindecarea bolilor, facerea de minuni, cârmuirea şi slujirea. Analizând atent această frază alambicată, putem constata că realitatea arată substanţial diferit: unele afirmaţii se confirmă, dar altele, nu. Vom începe cu afirmaţiile care se confirmă:

- Biserica “Noul Ierusalim” are prooroci, în măsura în care acest titlu de “prooroc”, atribuit sistematic Verginicăi în public (dar şi actualilor lideri ai sectei, în mod privat) este justificat. Justificarea este însă şubredă, întrucât multe dintre “proorociile” acestor lideri vremelnici s-au dovedit false, unele întrunind condiţii certe care arată că nu se vor mai împlini vreodată (exemplu: “proorocia” că regele Mihai - aflat acum aproape de patul de moarte - va ajunge cândva, din nou pe tronul regatului România);

- Biserica “Noul Ierusalim” are făcători de minuni, în măsura în care “minunile” atribuite Verginicăi au fost adevărate. Există unele “mărturisiri ale creştinilor” care pretind că ar fi existat asemenea minuni, imposibil de confirmat prin surse alternative;

- Biserica “Noul Ierusalim” are cârmuitori, aşa cum de altfel are orice biserică;

- Biserica “Noul Ierusalim” are  şi slujitori, aşa cum de altfel are orice biserică.

La prima vedere, rezultă aşadar că patru afirmaţii se confirmă. Se cuvine însă a face aici o observaţie de nuanţă. Liderii “pucioşi” au citit superficial pasajul din Sfânta Scriptură care vorbeşte de darurile Duhului Sfânt. La Epistola I către Corinteni, versetele 4-6, Sfântul Apostol Pavel face clar distincţia dintre darurile Duhului, slujirile care se aduc Domnului şi lucrările care se fac în Biserică pentru Dumnezeu şi de la Dumnezeu:

“Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.”[2]

După ce a făcut distincţia aceasta, Pavel enumeră care sunt darurile Duhului, arătând prin sintagma “toate acestea” că a făcut o enumerare exhaustivă: 

“ Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.[3]

Ce observăm de aici? Că nici slujirile, nici cârmuirile, nu apar în această enumerare, deci nu sunt daruri ale Duhului sfânt, lucru pe care-l ştiam deja din versetele 4-6 cale Epistolei către Corinteni, în care se făcuse deja distincţia aceasta.

“Pucioşii” s-au păcălit însă, preluând cu superficialitate din alte versete o enumerare de lucrări din biserică, care se alătură la darurile  Duhului şi alte lucrări şi slujiri (printre care apare totodată şi o lucrare nouă, învăţătura). După ce le preiau otova, le consideră (în mod eronat) pe toate, în fraza lor, ca fiind  lucrări ale darurilor Duhului Sfânt. Iată un asemenea verset biblic în care se regăsesc enumerate lucrări din biserică şi daruri ale Duhului Sfânt şi din care este posibil să se fi inspirat şi ei:

“ Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.”[4]

Înseamnă că afirmaţiile care se confirmă se reduc de la patru, la două, căci numai două se referă la daruri ale Duhului Sfânt. De altfel, după cum am mai arătat, cârmuirile şi slujirile nu aduc şi nu fac nicio distincţie, întrucât se găsesc în mod natural în toate bisericile, chiar şi în cele eretice (în care prin definiţie nu există nici măcar prezenţa Duhului Sfânt, darămite vreo lucrare a Lui).

Există însă şi afirmaţii în fraza analizată care nu se confirmă:

- Biserica “Noul Ierusalim” nu are apostoli, căci apostolii sunt aceia care au trăit alături de Hristos şi au luat parte la lucrările Lui de propovăduire, de învăţătură şi de mărturisire, fiind martori oculari ai minunilor Lui. Niciunul dintre “pucioşii” care au trăit sau trăiesc încă nu au avut acest minunat privilegiu. Nu există nicio situaţie în care vreunul dintre “pucioşi” să fi pretins că i se cuvine un asemenea nume de “apostol” sau să fi primit un asemenea nume de la coreligionarii săi;

- Biserica “Noul Ierusalim” nu are grăitori în limbi, chiar dacă unii dintre “pucioşi” rup binişor ceva limbi moderne de largă circulaţie. Asta deoarece “vorbirea în limbi” presupune o cunoaştere lejeră şi aprofundată a unor limbi pe care ei nu le-au învăţat niciodată, ci le-au primit în dar de la Duhul Sfânt, fără niciun efort personal, de pe o zi pe alta;

- Biserica “Noul Ierusalim” nu are vindecători de boli, îndată ce toţi “pucioşii” au apelat în nenumărate rânduri la serviciile medicale publice şi particulare, ba chiar şi la “vraci” care prescriau poţiuni dubioase, sau la “babe vindecătoare” care făceau întinderi de oase şi “trageri” de articulaţii luxate. Nu o dată “sfinţii ierusalimiteni” au fost clienţii spitalelor de plămâni, de stomac, de inimă, de urechi sau de boli nervoase. Nici cu măselele din gură nu se poate spune că stau prea bine. Cât priveşte medicamentele alopate, mulţi dintre ei sunt abonaţi sau chiar dependenţi total de ele. Alţii dintre “pucioşi” sunt bolnavi cronici, fără nicio şansă de vindecare sau de ameliorare a bolilor lor, iar unii dintre ei chiar au şi murit în urma bolilor (pancreatită, cancer, etc).

Bilanţul este aşadar nefavorabil “pucioşilor”: două afirmaţii adevărate şi trei false, în aceeaşi frază. Deşi consemnăm în mod cert trei afirmaţii false, chiar dacă doar una singură dintre afirmaţiile făcute de liderii sectei ar fi fost falsă, aceasta ar fi atras falsitatea întregii aserţiuni şi (dată fiind miza acestei “inginerii” pseudo-religioase) transformarea ei pe ansamblu într-o minciună gogonată.

2. A doua informaţie falsă se referă la consumul peştelui în alimentaţia curentă a “pucioşilor”. Există afirmaţii contradictorii, prin care se atribuie “Dumnezeului pucioşilor” atât îngăduinţa de a consuma peşte, cât şi interdicţia totală a acestui aliment. Iată un exemplu de interdicţie de a consuma peşte (alături de alte alimente enumerate în mod explicit), interdicţie ridicată la rang de virtute:

          « Voi însă, fiilor, nici zi de lăsatul secului nu mai aveți, căci voi mâncați bucate curate mereu, mereu, fără carne, ouă, lapte, pește pe masa voastră. O, binecuvântată să vă fie viața voastră cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu și pentru toți cei care nu dau să asculte de Dumnezeu și de viață de rai pe pământ! »[5] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 26 februarie 2017)

          Cu toate acestea, printre directivele fundamentale de conduită ale sectei, cărora li s-a dat cinstea de a fi adunate într-un “hrisov” oficial care a fost îngropat în piciorul mesei dintr-un lăcaş de cult, există şi  libertatea de a consuma peşte. Iată ce găsim scris în Cartea de căpătâi a “pucioşilor”, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”:

« La intrarea în mănăstirea care adăposteşte biserica, se află, săpat în piatră, textul hrisovului care arată condiţiile de ţinută morală şi trăire creştinească ale celor care ar fi să treacă dincolo de porţi:

Această sfântă mănăstire a fost construită la anul mântuirii 1991, după porunca şi planul transmis de Domnul prin servii Săi prooroci, [...]

Pentru că Însuşi Părintele ceresc Cuvântul voieşte să locuiască în acest dumnezeiesc aşezământ, a rânduit o vieţuire sfântă, şi oricine va dori să aducă în el jertfă duhovnicească, de doxologie, adorare şi rugăciune, trebuie să îndeplinească următoarea orânduială:

– să păzească [...]

– să se oprească de la mâncare a orice fel de carne, în afară de peşte, de la băutură alcoolică de orice fel, [...]

– să respecte [...]

S-a îngropat acest „cuvânt de mărturie“ sub piatra de temelie, iar la târnosirea Bisericii, praznicul Sfântului Andrei anul 1991, s-a îngropat şi sub sfânta masă. [...]»[6] ( citat din cartea Cuvântul lui Dumnezeu, ediţia 2006, pag. 13)

Observăm că, deşi în esenţă sunt contradictorii, ambele precepte oferă cam aceeaşi finalitate pentru mâncarea de peşte: primul,  o viaţă binecuvântată cu Dumnezeu, iar celălalt,  o vieţuire sfântă cu Dumnezeu. Atunci, care afirmaţie a “Dumnezeului” de la Pucioasa este falsă şi care este adevărată?

………………

Anca Ionescu-Târgovişte

1 martie 2017

…………………

---

[1] www.noul-ierusalim.ro
[2] 1 Cor. 12, 4-6
[3] 1 Cor. 12, 8-11
[4] 1 Cor. 12, 28
[5] www.noul-ierusalim.ro
[6] Ibid.