518. Daţi un leu, pentru Dumnezeu!
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
518. Daţi
un leu, pentru Dumnezeu!
Liderii sectei “Noul
Ierusalim” au făcut ani de-a rândul mare caz pentru faptul că, spre deosebire
de bisericile tradiţionale, în biserica lor nu se primesc sub nicio formă
donaţii în bani sau alte sponsorizări. Chipurile, adepţii sectei erau atât de
harnici şi de bine organizaţi, încât nu aveau nevoie de nimic de la
“omul păcătos din lume”. De altfel, “pucioşii” pretindeau că Însuşi “Dumnezeul”
lor le-ar fi trasat de mult directiva fermă de a-şi produce în gospodăria lor
colectivă tot ceea ce le-ar fi de folos: legume, fructe, zarzavaturi, cereale,
haine şi încălţăminte, iar El îi va ajuta ca să aibă roade bogate şi să
nu le lipsească nimic. Cu alte cuvinte, să nu ceară, să nu primească şi să nu
cumpere nimic, dar nimic, nici bunuri şi nici învăţătură, de la “omul din
lume”:
« Israele, Israele,
să fii, tată, atent, şi să ai, ca să nu te duci la cei ce vând. Eu ţi-am dat să ai. Nu te mai du la cei ce vând. Lasă, fiule, tu
ai în dar. Cei ce vând au pentru cei ce cumpără. Tu ai în dar, tată. Ai, dacă
veghezi. Ai, dacă iei de la Mine. Ai, dacă ai luat de la Mine; dacă ai luat,
fiule. »[1] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 21 noiembrie 1995)
Evident că, în aceste condiţii, nu ar fi avut
nevoie de nici măcar un leu provenit din donaţii sau chiar din vânzarea
muncii mâinilor lor.
“Pucioşii”
au ascultat însă numai în parte de poruncile primite de la “Dumnezeul”
lor, căci ispita a fost mult prea mare. Nu s-au putut lipsi de unele facilităţi
moderne (cum ar fi autoturismele în locul căruţei şi teleguţei, telefoanele
mobile în locul porumbeilor călători şi încălzirea electrică prin pardoseală în
locul celei cu lemne de foc. Nu s-au putut lipsi nici de tentaţia de a gusta
din fructul oprit (avocado, mango şi banane) în locul celui dăruit din belşug în
grădina lor de “Dumnezeul” lor ( gutuile, merele şi corcoduşele).
În
aceste condiţii, “pucioşii” au fost nevoiţi să lucreze cu mâinile obiecte
(icoane, pristolnice, sărăriţe, etc.) şi veşminte (bluze, rochii, broboade,
etc.) pe care, vânzându-le la târg, obţineau bani frumoşi cu care îşi
satisfăceau cele mai rafinate fantezii şi puteau trăi boiereşte la ţară, în
confortul de la oraş.
După
o vreme au renunţat la a mai vinde obiecte de îmbrăcăminte pentru că Mihaela nu
mai suporta ideea că “femeile dezmăţate din lume” au ajuns să poarte veşmintele
lucrate de “mânile sfinte ale fetelor ei”, în atelierele sectei de la Pucioasa
sau de la Târgovişte. Veniturile băneşti ale sectei s-au diminuat atunci considerabil.
După
altă vreme, cei care făceau icoane şi sculpturi monumentale s-au săturat de
mofturile şi nedreptăţile liderilor sectei şi i-au părăsit. Veniturile băneşti
ale sectei s-au prăbuşit.
Acum, “pucioşii” trebuie să
fi ajuns la mare ananghie de au ajuns să-şi încalce şi acest principiu major,
al “independenţei financiare”, care le crea un mare avantaj de imagine faţă de
ceilalţi creştini din bisericile tradiţionale. Aceştia din urmă, spre deosebire
de cei care încă mai cred în teoriile fanteziste pucioşeşti, n-au reuşit până
acum să găsească formula magică de a renunţa la bani, pentru ca apoi să trăiască... doar cu aer comprimat.
Aşadar, iată că lucrurile au
luat o întorsătură neaşteptată, căci din ultima predică a Mihaelei rezultă că situaţia
s-a schimbat radical: acum li se dă de înţeles admiratorilor sectei “Noul
Ierusalim” nu numai că le vor fi acceptate ofrandele în bunuri şi în bani, dar
şi că vor fi generos răsplătiţi pentru asta.
Drept recompensă, liderii “se vor pune gaj” pentru donatori ca aceştia
să primească “de la Dumnezeu” ajutorul dorit şi chiar să li se deschidă larg
Împărăţia Cerurilor. Ba mai mult, se ajunge la a li se sugera potenţialilor
donatori că aceasta va fi singura cale de a ajunge în rândul celor trecuţi la
dreapta Dreptului Judecător. Ofrandele lor nu trebuie să ajungă la oricine,
căci nu oricine se poate face intemediar (adică “pilă la Dumnezeu”,
un eufemism popular pentru “cunoştinţă cu Cel de Sus” sau “relaţie
cu Cerul”), nu oricine se poate pune gaj pentru ei înaintea Omului
Cel Mare (“Dumnezeul” Pucioasei, desigur). Ofrandele lor trebuie să
ajungă neapărat la “Fraţii cei mici “ de la Pucioasa, căci numai ei sunt
intermediarii care “pot deschide împărăția cerurilor”, misiţii mântuirii:
« Am
spus la ucenici: «oricine vă va da vouă un pahar cu apă pentru că sunteți ai Mei, nu-și va pierde plata». O, mai este cineva între cei ce se cred
că știu și că înțeleg de la
Dumnezeu, mai este, oare, cel ce înțelege cuvântul Meu cel bine deslușit? O, dacă tu, omule, ai nevoie de o cunoștință
a unui om mare, la care tu vrei să ajungi cu ofranda ta pentru ajutorarea pe
care vrei s-o primești, poate oricine să se pună gaj pentru tine înaintea celui la care bați la ușă? O, tot așa este și cu înțelesul cel despre cei mai neînsemnați frați ai Mei, care pot
deschide multora împărăția
cerurilor. »[2] ( citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 februarie 2017)
Poate
unii vor crede că „ofrandele” de care vorbesc aici liderii sectei nu se referă
la bani, ci doar la bunuri de folosinţă îndelungată, sau doar
la alimente dintre cele „permise” de
religia „pucioşilor”. Pe aceştia, liderii sectei au grijă să-i lămurească, punând
în antiteză „sprijinul pentru Fraţii Domnului cei neînsemnaţi” cu „banul dăruit celor care-l cerşesc”.
Şi nu numai atât: ei ameninţă cu un „vai”,
(adică un blestem) pe capetele celor care sunt bogaţi, dar îşi risipesc bogăţia
şi banii făcând daruri celor care cer,
în loc să le dea celor care merită (
liderilor „pucioşi”, desigur, căci ei sunt singurii „Fraţi ai Lui, mici dar
merituoşi; nebuni pentru Hristos, dar mesageri adevăraţi ai Domnului”):
« O,
vai de oamenii bogați și mari cu bogăția lor, și care fac la vedere fapte bune celor fără
de bogății ca să-și atragă laudă pentru fapte! Și vai de cei ce nu știu să dea sprijin fraților Mei cei neînsemnați între oameni, și care știu calea pentru faptele care ajung la
Domnul! O, cei nebuni după Hristos, aceia sunt mesagerii cei adevărați, aceia au trecere la Domnul, și au pentru dragostea lor, pentru calea lor sfântă, și nu oricum este săracul în ochii lui
Dumnezeu, că o mulțime de săraci
sunt cei ce nu le place să lucreze pentru pâinea lor, și care risipesc în plăceri păcătoase strânsura căpătată de
la cei ce cred că-și fac rost de
fapte bune pentru cer, dând un ban la cei care cer! Dar cuvântul Evangheliei pomenită în
duminica aceasta după datina bisericească, o, altfel a fost cuvântul Meu și înțelesul lui, căci Eu l-am grăit pentru cei ce sufereau și plângeau și îndurau prigoană și dispreț pentru că erau ai Mei, [...]»[3] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 februarie 2017)
Cine citeşte, să înţeleagă:
căci aici liderii “pucioşi” dau de înţeles că aşteaptă şi ofrande în bani
de la admiratorii sectei “Noul Ierusalim”; şi nu numai de la ei, ci de la toţi
bogaţii pământului care speră să se mântuiască. Nu mult, doar un ban de
la fiecare, dar fiecare trebuie să marce banul, ca să se poată strânge
totuşi ceva consistent până la urmă.
Şi
iată cum, de la celebrul slogan al secolului XIX „Daţi un leu, pentru Ateneu!”, liderii „pucioşi” ne sugerează acum
să ne gândim serios la o altă versiune a sloganului, potrivită cu secolul XXI (secol
care, după cum spunea vizionarul Andre Malraux: «... ori va fi mistic, ori nu va
fi deloc»):
“Daţi un leu, pentru Dumnezeu!”
………………
Anca Ionescu-Târgovişte
25 februarie 2017
…………………
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.