513. Cât de “atotputernic” este “Atotputernicul” de la Pucioasa?
Cookie-urile ne ajută să ne oferim serviciile. Dacă folosiți serviciile noastre, înseamnă că sunteți de acord să folosim cookie-uri.
513. Cât de “atotputernic” este “Atotputernicul”
de la Pucioasa?
Secta pseudo-ortodoxă „Noul Ierusalim” de la Pucioasa şi-a construit nu
numai o doctrină proprie (substanţial diferită de cea a Bisericilor creştine
ortodoxe tradiţionale, autocefale), ci şi-a inventat chiar şi un „Dumnezeu” propriu, altul decât Cel
anunţat de Sfânta Scriptură şi recunoscut de Sfânta Tradiţie. La rândul Lui, „Dumnezeul
pucioşilor” este substanţial diferit (în însuşirile personale, în manifestări
şi în învăţături) faţă de Dumnezeul creştinilor.
Declarativ (în mesajele care Îi
sunt atribuite de către sectanţii „pucioşi”), „Dumnezeul” acestei secte
le dă adesea asigurări ferme adepţilor Săi
că puterea Sa este
indiscutabilă şi ei vor putea conta pe ea atunci când vor da de greu:
« O, fiți încredințați de puterea Mea, fiilor, și de ea în voi apoi, și numai apoi ne vom odihni de osteneală, [...]»[1] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 octombrie 2016)
Cu toate acestea, nu puţine sunt declaraţiile
contradictorii în care atotputernicia
acestui „Dumnezeu” fictiv, după ce a
fost lăudată copios, este pusă la îndoială chiar de către liderii sectei, în
predicile lor. Se face prea des o legătură condiţională între puterea lor şi
puterea Lui, în sensul că
slăbiciunile omeneşti ale liderilor „pucioşi” sunt automat receptate ca nişte
factori negativi, care atrag automat slăbirea puterilor “Dumnezeului” lor.
În această sectă se răstoarnă ordinea firească şi prioritară a lucrurilor şi se
promovează o nouă regulă: nu „Dumnezeu”
dă putere „pucioşilor” ca să împlinească poruncile Scripturilor Lui, ci „pucioşii” Îi
dau putere „Dumnezeului” lor, ca El să împlinească Scripturile cu ei:
« [...] Eu sunt cu cei
credincioşi, care Mi-au dat locaş cu ei şi Mi-au dat putere să vin şi să împlinesc cu ei
Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu,
precum este scris, [...] »[2] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 februarie 2010)
Legătura ombilicală
dintre „Dumnezeul” sectei de la Pucioasa şi “poporul pucios” este folosită pentru transferul de
putere “de la pământ la cer”, căci El Se
declară în “mare nevoie de întărire”:
« Sfârşesc cuvântul Meu din ziua aceasta, că
am slăbire în porţi şi am nevoie de întărire şi de putere de la tine, poporul Meu, şi unul altuia să
ne fim sprijin, tată, că rana Mea din porţi este grea. »[3] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 25 aprilie 2010)
După inovaţia “pucioşească” în care “atotputernicia lui
Dumnezeu” este declarată a fi dependentă şi condiţionată de bunăvoinţa şi
potenţa omului, se poate trece uşor la transferul acestor “neputinţe
dumnezeieşti” la oricare dintre Persoanele Sfintei Treimi. Spre exemplu,
Duhul Sfânt, (cel pe care creştinii îl numesc “Domnul de viaţă Făcătorul”,
tocmai pentru a-I evidenţia atotputernicia), este pus de “pucioşi” în situaţia
de a-Şi mai completa puterile, pe măsură ce ele se sleiesc:
« Pace
ţie, poporul Meu! Citeşte mult, mult cuvântul Meu, până ce el se face om,
făcându-te pe tine din partea Mea, şi ia-l pe buze între frate şi frate, tată,
şi toţi să asculte de Mine şi să împlinească aşa şi să zidească aşa prin
cuvântul Meu, ca să piardă puterea lupul cel pierzător de fii ai lui Dumnezeu
şi să ia putere Duhul Sfânt, Făcătorul Cel de la Dumnezeu între cer şi pământ, Duhul lui
Dumnezeu peste cei ce iubesc pe Dumnezeu în cuvânt şi în faptă, Duhul Sfânt
Mângâietorul şi Mijlocitorul, o, fiilor. »[4] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 iunie 2010)
Aşadar, iluzioniştii “pucioşi” pretind că puterea “Duhului
Sfânt” este vulnerabilă şi, în consecinţă, se autopropun ca veghetori şi
apărători ai integrităţii acesteia:
« Aş grăi, dar n-am să grăiesc, că nu e de
grăit nimic, ci e de vegheat şi de stăruit pentru puterea
Duhului Sfânt, Care
linişteşte marea cea tulburată a încercărilor atât de dureroase, care se sparg
în mersul Meu cel cu slavă de cuvânt pe pământ acum. »[5] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 decembrie 2010)
Într-o altă fază, se trece de la veghea şi apărarea
puterii “Duhului Sfânt” (ca aceasta să nu se ştirbească, sau să se
risipească), la sporirea ei, iar sporirea ar urma să vină tot de la
“poporul pucios”. Cu această ocazie se afirmă că puterea “Duhului Sfânt”
este condiţionată de vorbirea “Cuvântului” de la Pucioasa:
« O, poporul Meu, aştept în mijlocul tău să
am putere pentru ca să pot
să stau cu tine la masă de cuvânt şi să-ţi fiu călăuză, căci suferinţa Mea este
mare de la o coborâre a Mea la alta cuvânt în mijlocul tău, fiule. N-am mai
fost de multişor venind şi cuvântând cu tine, iar Duhul Meu poate numai atunci
când îţi pot grăi. »[6] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2012)
Nici “Persoana Tatălui”
nu este mai puţin vulnerabilă. Adepţii “pucioşi” sunt mobilizaţi şi împinşi din
spate ca să plângă în cor pentru a spori puterea “Tatălui” de la
Pucioasa:
« Plângeţi şi voi până ce Tatăl
va avea în voi puterea
să facă din voi fii ai lui
Dumnezeu, [...] »[7] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 29 aprilie 2012)
La rândul ei, “Persoana Fiului” condiţionează propria Sa
putere de rugăciunile străruitoare ale adepţilor sectei către “Tatăl”:
« O, fiilor, trebuie rugăciune către Tatăl.
Să cerem Tatălui să schimbe inimile multora, ca să pot Eu apoi prin credința lor în lucrările lui Dumnezeu și în puterea Sa, să
pot ce trebuie să pot, și totul este scris în Scripturi și din ele cobor și lucrez, dar trebuiesc cerute aceste
împliniri, fiilor. »[8] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 februarie 2016)
Dar de unde să-Şi ia putere „Dumnezeul” Pucioasei, de unde? De la “poporul pucios”, desigur, care
este mobilizat exemplar de liderii sectei ca să fie pe fază şi să se implice insidios,
mimând “micimea” sa (care este însă mare prin puterea ei, ce se dăruieşte cu
generozitate):
« Daţi Domnului
putere peste voi! Fiţi mici sub mâna Lui cea tare,[...] »[9] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 28 august 2010)
Această mobilizare pare însă să fi fost destul de
ineficientă, îndată ce ea se regăseşte aproape neschimbată după aproape doi ani
de la precedenta strigare:
La Pucioasa, puterea se exercită exclusiv prin interpuşi
(denumiţi când “ucenici”, când “fii” de credinţă); dacă ei au putere, are
putere şi “Dumnezeul” lor; dacă nu, nu. “Dumnezeul pucioşilor”
vrea să poată, dar nu prin puterile Lui, ci numai prin puterile “fiilor
pucioşi cei credincioşi”:
« O,
e nevoie de ucenici, dar şi de biruinţă, căci odată cu încercarea vine
şi puterea de biruinţă,
numai să aibă Domnul fii credincioşi cu putere, căci puterea de biruinţă stă în
mâna Mea, nu în mâna omului duşman, şi vreau să pot prin fii credincioşi, că vreau să Mă slăvesc cu putere de
cuvânt peste neamul român, [...] »[11] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 2010)
Pentru a se face credibili în acest demers, ei atribuie “Dumnezeului”
lor o oarecare panică, manifestată printr-un disperat strigăt de ajutor (care
pare că vine din partea Cuiva care simte că i se risipesc puterile):
« Pace ţie, poporul Meu! Dă-Mi
putere să fiu cu tine,
tată, [...] »[12] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 februarie 2011)
Convocarea celor care
ar urma să-I dea putere acestui “Dumnezeu” fictiv se face din toate
direcţiile. Nu numai „Dumnezeul” Pucioasei este Cel care strigă după ajutor de la
„poporul pucios”, dovedindu-Şi o
„atotputernicie” calpă. Toate duhurile pucioşeşti se mobilizează într-un cor de
bocitoare, care deplâng starea critică în care se află Duhul Suprem de la Pucioasa şi îi incită pe adepţii sectei să fie cu inimă mare şi să-I dea puterea de care Acesta are atât de mare nevoie:
« Fiţi cu inimă mare! E Domnul cu voi întru
venirea Sa, în toată slava Sa cea plină de cuvânt! Daţi-I Lui putere să vină şi să zidească, să vină şi să fie pe pământ Domnul! »[13] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 ianuarie 2012)
Vorbirea duplicitară a liderilor “pucioşi” devine o adevărată performanţă
atunci când reuşesc să proclame în aceeaşi frază atât puterea absolută a “Dumnezeului”
lor, cât şi dependenţa acestei puteri de alţii, de “oameni mici”, dar prin care
ea se lucrează:
« Omul nu este ca Mine, blând şi smerit cu
inima, şi de aceea nu are putere aşa cum am Eu, dar tu să fii mic în mâna Mea, ca
să pot Eu prin tine
pe cele ale Mele prin puterea Mea, căci Eu sunt Cel ce pot. »[14] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 26 februarie 2012)
Puterea “Dumnezeului” de la Pucioasa nu este teoretică, ci se
grefează întotdeauna pe ceva concret. Problema este că nu se grefează la fel,
aşa cum ar fi normal. Spre exemplu, puterea de a grăi (deci, puterea
grefată pe vorbire) este uneori atribuită în exclusivitate Lui, ca şi
când El o are pe toată, necondiţionat:
« Eu sunt Cel Care am
toată puterea de a merge
şi de a grăi, şi
nu cu scule făcute, ci cu puterea Mea. »[15] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 28 august 2010)
Alteori, exact aceeaşi putere de a grăi trebuie culeasă neapărat
din afară, căci ea nu-I este proprie “Dumnezeului” de la Pucioasa,
căci Lui Îi lipseşte cu desăvârşire:
« De dorul omului grăiesc Eu peste pământ cuvântul Meu cel de
azi, iar tu, poporul Meu, dă-Mi putere să vin şi să grăiesc, [...] »[16] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 22 martie 2012)
Puterea “Dumnezeului” de la Pucioasa este condiţionată strict de
puterea supuşilor sectei:
« O, să ai şi tu grijă să
poată Dumnezeu prin
puterea ta, prin supunerea
ta înaintea Lui, căci Eu îţi dau de lucru, ca să fii tu cel credincios lucrului
Meu cu tine. »[17] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 6 mai 2012)
Duhurile pucioşeşti devoalează că lipsa de putere a “Dumnezeului”
de la Pucioasa Îi aduce şi o întunecare a imaginii, o “necăjire” care
descrie dimensiunea pierderii de demnitate în faţa supuşilor:
« O, Te doare că nu vezi facere a omului în
biserica din lume, unde Tu trebuia să încapi şi să Te împarţi cu facerea Ta,
dar acolo nu ai prin cine să fii, căci altceva se lucrează acolo şi nu sunt
de-ai Tăi! Eşti necăjit şi fără de putere prin aceia, [...]»[18] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 10 iunie 2012)
La
un moment dat, mobilizarea poporului “pucios” pe linia sporirii puterii “Domnului” Pucioasei devine imperativă,
având dimensiunea unui ordin cazon:
« Toţi fiii poporului Tău să-Ţi dea putere în ei aşa cum eu Ţi-am dat, Doamne. Aceasta înseamnă să vină la
Tine şi să fie cu Tine cei ce vin spre Dumnezeu dinspre veacul şi duhul lumii
şi să-Ţi fie ei sălaş lucrător şi strălucit Ţie în ei, căci cum ar putea cineva
mărturisi în alt fel pe Dumnezeu că este Stăpânul lui şi că este el al lui
Dumnezeu între oameni? »[19] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 2012)
Incoerenţa specifică mesajelor pucioşeşti se
regăseşte şi în raportarea la puterea
cu care „pucioşii” ar trebui să răspundă puterii
„Dumnezeului” lor. S-a ajuns la
paradoxul ca în acelaşi mesaj să ni se spună că puterea de pe pământ a omului
este, pe de o parte, absolut necesară
(căci ea ocroteşte coborârea cu putere a „Cuvântului
lui Dumnezeu” de la Pucioasa), iar pe de altă parte, este inutilă (căci lipsa ei va fi
compensată de aplecarea sub jugul liderilor sectei de la Pucioasa):
« Ferice celor ce preţuiesc şi ocrotesc
coborârea Mea cea de azi şi puterea cea pentru ea de pe pământ, căci trebuie
putere şi din cer şi de pe
pământ pentru ea, măi fiilor, şi voi vedeţi din plin aceasta! [...] jugul Meu a fost
supunerea şi ascultarea şi multa Mea umilinţă, pentru care nu-i trebuie omului
putere, ci numai aplecare, numai jugul Meu
lui. »[20] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 14 ianuarie 2013)
Puterea “Dumnezeului” de la Pucioasa este atât de fragilă, că
simple derapaje sentimentale (precum durerile) o deteriorează în mod dramatic
sau o frâng de-a dreptul. Ea nu se poate mobiliza în asemenea cazuri, încât
nici nu mai este capabilă de a mobiliza supuşii sectei pentru o susţinere
trainică:
« Luaţi numai cât Eu vă dau şi staţi în
petrecerea duhului ascultării, căci durerile Mă frâng, Îmi
frâng mersul şi puterea
lui când se ivesc ele pe
ici pe colo de la cei pe care îi am purtaţi din greu pe crucea Mea. O, nu-Mi
pot culege mulţi ca să-i
ţin aproape cu trupul, căci omul se lasă greu şi-Mi doboară mersul, [...] »[21] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 20 ianuarie 2013)
Poate că puterea ar trebui musai corelată şi cu necesitatea.
Una este să poţi, şi alta este să vrei, iar voinţa este legată
nemijlocit de necesitate. De ce să vrei să faci ceva care nu este bun, sau folositor?
Aşadar, nici “Dumnezeul” Pucioasei n-ar trebui să facă tot ceea ce
poate, ci numai ceea ce vrea, pentru că este nevoie să facă ceea ce poate face
şi ceea ce trebuie făcut. Dar şi aici “pucioşii” sunt incoerenţi. Uneori, ei
afirmă că “Dumnezeul” lor poate
atunci când trebuie să
poată:
«
[...] o, fiilor, Eu am putere şi pot când trebuie
să pot, şi când trebuie să
puteţi şi voi. »[22] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 27 octombrie 2013)
În astfel de cazuri, ei nu numai că afirmă că El poate,
dar chiar le şi dă puterea
promisă:
« Eu, Domnul, pot să vă dau
putere pentru Mine. Iată, vă dau! Faceţi-vă sălaş supus puterii Mele
cu care-Mi fac venirea, [...]»[23] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 12 februarie 2011)
Alteori, ei afirmă că
dimpotrivă, “Dumnezeul” lor nu poate ceea ce trebuie să poată, dacă nu pot alţii (“pucioşii”, desigur) pentru El:
« O, nu pot să vă umplu de puterea cea plină de har a
statului Meu între voi cuvânt, nu pot dacă voi prin călcarea legilor sfinte împiedicaţi [...] »[24] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 23 martie 2014)
În alte situaţii se evidenţiază şi o situaţie de hibernare a
puterii “Domnului” Pucioasei, stare din care se poate ieşi (la o deşteptare
impusă de o scuturare puternică, venită din afară) dacă apar motivaţii
puternice, cum ar fi luptele politice dâmboviţene (pentru care liderii “pucioşi”
prezintă un apetit particular):
« Dar iată, ţara alegerii Tale şi neamul de
pe ea, neamul român, e în mare strâmtorare, o, Doamne. O, deşteaptă
puterea Ta şi vino s-o
izbăveşti pe ea şi răstoarnă, Doamne, planul cel urzit al celor ce se vor
stăpâni peste ea, lucrând ei ruşinos şi mincinos pentru aceasta. »[25] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 19 decembrie 2013)
În alte situaţii, solicitarea pe care „Domnul” Pucioasei o face către supuşii Săi, ca să-şi dezlege ei dărnicia de a-I dărui Lui putere, capătă accente rugătoare, chiar tânguitoare:
« O, daţi-Mi putere să fiu şi să vin să împlinesc, fiilor!
Fiţi sculele Mele, cu care să-Mi pregătesc cerul cel nou şi pământul cel nou
spre vedere. Fiţi vasele Mele, [...]. »[26] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 9 ianuarie 2014)
Solicitările pe care „Domnul”
Pucioasei le face către supuşii Săi, ca
să-I dăruiască Lui putere, nu sunt sporadice, ci stăruitoare. Nu o dată, nu de
două ori, ci mereu sunt chemaţi
adepţii „pucioşi” să-I dăruiască
putere:
« O, pace ţie, poporul Meu, casa Mea cea de azi, la care vin de la
Tatăl cuvânt pe pământ ca să fiu împărţit de pe masa aceasta! O, dă-Mi
putere să vin, dă-Mi
mereu, fiule. O, dă-Mi
mâna să vin. »[27] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 2 martie 2014)
Mai mult, implicarea
adepţilor “pucioşi” se cere a fi gălăgioasă, şi nu discretă, căci însăşi
strigarea lor Îi dă putere “Domnului” lor:
« — O, strigaţi-Mă să vin, strigaţi-Mă de sus şi de jos, o, sfinţi,
iubiţii Mei copii! Strigarea voastră Îmi dă putere, Îmi dă venire, Îmi face cale, iar calea
Eu sunt, Eu Însumi. [...].»[28] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 23 martie 2014)
În
realitate, puterea “Domnului” de la
Pucioasa nu este nici pe departe absolută, ci slăbeşte şi înregistrează
periodic fluctuaţii semnificative, compensate prin transferuri reciproce de
putere între “pucioşi” şi “Dumnezeul”
lor:
« Cu mare dor cobor la tine, popor al
cuvântului Meu, și mângâiere să ne
dăm, și unii peste alții putere să suflăm, că pe toate le purtăm cu voi, Noi, cei
din cer, și multe din cele ce încearcă lucrarea Mea
cu voi ne hrănesc cu pelin, o, fiilor, și ne slăbesc mult lucrul și ne umplu de îngrijorare și de jale, dar unii altora să ne dăm puteri și mângâieri. [...] O, Doamne, ai stat la masă de cuvânt cu fiii cei de la izvor
și cu mine
în ziua mea între sfinți și ne-am dat putere și ne-am dat nădejde și ne-am dat mângâiere prin cuvânt și prin duh. »[29] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 7 iulie 2015)
Mai grav este episodul în care se recunoaşte că “Domnul” de
la Pucioasa nu numai că nu are putere, dar nu are nici ştiinţă! Adică, El nu este nici Atotputernicul, nici
Atoateştiutorul:
« Dau să vă umplu de putere pentru Mine, dar
multe slăbiri se tot ivesc și vă storc
puterea, și nu știu cum să fac ca să am și Eu putere prin voi, fiilor. »[30] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 8 noiembrie 2015)
Dacă trecem peste amănuntul secundar că
„pucioşii” n-au habar că putere
şi vlagă sunt sinonime, nu
putem să nu consemnăm că „Dumnezeul”
Pucioasei speră să aibă şi putere şi vlagă prin
ei, nu prin Sine:
« V-am spus mai demult să vă rugați pentru voi, pentru binele vostru cel de
la Mine, pentru puterea și
vlaga voastră,
căci Eu am de lucrat cu voi și-Mi
trebuie în voi putere și pace și liniște și vlagă, și toate
pentru Mine, pentru ca să am Eu putere prin voi, și lucrul Meu să-l lucrez prin voi. »[31] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 13 decembrie 2015)
Neputinţa “Domnului” de la Pucioasa atinge
paroxismul când lezează însăşi propriile raţiuni de a fi, pentru care Se proclamă “Dumnezeu”,
respectiv menirea Sa, proorocită a fi
Proniatoare:
« O, fiilor, trebuie rugăciune către Tatăl.
Să cerem Tatălui să schimbe inimile multora, ca să pot Eu apoi prin credința lor în lucrările lui Dumnezeu și în puterea Sa, să
pot ce trebuie să pot, și totul este scris în Scripturi și din ele cobor și lucrez, dar trebuiesc cerute aceste
împliniri, fiilor. »[32] (
citat din mesajul leliţei Mihaela din 15 februarie 2016)
Duhurile pucioşeşti îi sfătuiesc pe adepţii sectei să-L sprijine
direct pe “Domnul Pucioasei” şi să-i dea putere, căci nu are, săracul:
« O, e numai moarte peste tot pe pământ. Dați-I Domnului putere peste voi și
pentru voi. Aceasta vă povățuiesc eu prin duhul mărturiei. »[33] ( citat din mesajul leliţei
Mihaela din 17 aprilie 2016)
Uneori apar recunoaşteri, mărturisiri
surprinzătoare ale neputinţei “Domnului”
de la Pucioasa, care atrag cu ele nemulţumiri sub formă de dureri. Nici
“Cuvântul” Lui nu are putere, dar “pucioşii”
sunt somaţi să-I dea ei puterea de
care şi el are mare nevoie ca să poată ajunge la împlinire:
« O, aș vrea să nu mai am durere și neputință în cale când vin să Mă așez cuvânt pe masă la voi, măi fiilor. De
multe ori cobor pe cale cu durere pe ea și Mi se face grea coborârea. Hai să punem în grijile cele mai din
față această grijă, o, fiilor, că este lucrare
de proorocie cuvântul Meu, căci el se împlinește, numai să pot să-l așez în carte și să-i dați voi putere apoi, adică împlinire și multă împlinire, fiilor, căci trebuie
neîndoielnică credință pentru împlinirea
proorociilor, pentru cuvântul Meu împlinit, fiilor. »[34] ( citat din mesajul leliţei
Mihaela din 9 august 2016)
Alteori se mai recunoaşte şi faptul că puterea pe care “Domnul Pucioasei” nu o are (dar care trebuie
sprijinită ca să pară că există), este doar o formă de publicitate, un
exerciţiu de imagine, ca să arate lumii că El
are ceea ce Îi lipseşte, iar
lumea să vadă, să se mire şi să se entuziasmeze şi să creadă că are putere.
Pentru aceasta, sprijinul vine de pe pământ de la servii care fac publicitate
mincinoasă „Noului Ierusalim”, iar
aceştia sunt aşteptaţi să se depăşească pe sine în propaganda lor mincinoasă
(iar aşteptarea merită, căci vine cu roadele ei otrăvite):
« Un sfert de veac a trecut din ziua aducerii
la vedere și la
despecetluire a tainei cuvântului Tău peste pământ, iar rodul a tot tras spre
pământ, că sămânța
cuvântului Tău cade între spini, și nu se lasă altoiți spinii spre pomi cu rod, ca să ai Tu sprijin, Doamne, și putere să ai, și să arăți că ai.
[...] O, numai așteptând mai putem. Așteptăm sprijin de pe pământ și tot așteptăm,
și să nu mai creadă cineva că Îl poate
căpăta pe Dumnezeu de partea sa dacă cel care așteaptă de la Domnul nu are lucru cu Domnul.
»[35] ( citat din mesajul leliţei
Mihaela din 14 decembrie 2016)
Până la urmă, cea mai eficientă se dovedeşte a fi
adularea greţoasă pe care unii dintre lingăii sectei o aduc celor doi lideri
„pucioşi”, proorocii mincinoşi. Aceste linguşiri greţoase le dau lor puteri să
fie şi mai tirani, şi mai mincinoşi, şi mai îndrăzneţi în înşelătoriile lor:
« Izvor de cuvânt este glasul Meu, și se face el mângâiere, că e multă nevoie
de mângâiere, iar mângâierea întărește
puterea Mea și a ta, popor al cuvântului Meu, și întărește ea puterea multora care Mă caută în cartea Mea cu tine, carte
deschisă, ca să fiu găsit în ea cu duhul mângâierii și să Mă dăruiesc cu el și să Mă mângâi când Îmi împart mângâierea. »[36] ( citat din mesajul leliţei
Mihaela din 9 ianuarie 2017)
Cu cât înşelătoriile celor doi ipochimeni, lideri
ai farsei numită „Noul Ierusalim”, sunt mai îndrăzneţe, cu cât „mesajele” lor
sunt mai prolixe şi mai mincinoase, cu atât le sporeşte şi puterea de a crede a bieţilor
înşelaţi. Cu cât „Dumnezeul”
Pucioasei va recunoaşte deschis şi cu obidă cât de neputincios este, cu atât liderii „pucioşi” se vor întări în puterea lor tiranică cu care îşi
domină şi îşi manipulează sclavii mistici de la Pucioasa.
………………
Anca Ionescu-Târgovişte
11 ianuarie 2017
…………………
[2] Ibid.
[3] Ibid.
[4] Ibid.
[5] Ibid.
[6] Ibid.
[7] Ibid.
[8] Ibid.
[9] Ibid.
[10] Ibid.
[11] Ibid.
[12] Ibid.
[13] Ibid.
[14] Ibid.
[15] Ibid.
[16] Ibid.
[17] Ibid.
[18] Ibid.
[19] Ibid.
[20] Ibid.
[21] Ibid.
[22] Ibid.
[23] Ibid.
[24] Ibid.
[25] Ibid.
[26] Ibid.
[27] Ibid.
[28] Ibid.
[29] Ibid.
[30] Ibid.
[31] Ibid.
[32] Ibid.
[33] Ibid.
[34] Ibid.
[35] Ibid.
[36] Ibid.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Coment.